TENIS s.n. Joc sportiv care se practica cu mingi mici, lovite cu racheta, de catre un numar par de jucatori, pe un teren despartit in doua printr-o plasa. ♦ Tenis de masa = joc asemanator tenisului, care se joaca pe o masa mare, cu mingi mai mici; ping-pong. [< engl., fr. tennis].

JARGON, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflecta dorinta celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor si care se caracterizeaza prin abundenta cuvintelor si expresiilor pretentioase, de obicei imprumutate din alte limbi. 2. (Inv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon.

JARGON, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesionale etc., care reflecta fie dorinta celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor, fie tendinta de a folosi termeni specifici profesiunilor respective si care se caracterizeaza prin abundenta cuvintelor si expresiilor pretentioase, de obicei imprumutate din alte limbi, sau a celor de ingusta specialitate. 2. (Inv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon.

PETRECERE, petreceri, s. f. Actiunea de a (se) petrece si rezultatul ei. 1. Ducere a vietii sau ocuparea timpului intr-un anumit fel, intr-un anumit loc, o anumita perioada; vietuire, traire. ♦ Mod de desfasurare a vietii, fel de viata, fel de a trai; viata, trai; p. ext. (la pl.) fapte savarsite de cineva in timpul vietii. 2. (Mod, mijloc de) folosire placuta a timpului; distractie, amuzament. ◊ Expr. Petrecere frumoasa! formula prin care i se ureaza cuiva, de obicei la despartire, sa petreaca in mod placut un anumit timp. 3. Reuniune, intalnire intre prieteni, rude etc. (de obicei insotita de masa mare, de muzica etc.), organizata cu prilejul unei sarbatori sau sarbatoriri ori pentru distractie; chef, petrecanie (3). ◊ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant intr-o societate. – V. petrece.

PRAZNIC, praznice, s. n. 1. masa (mare) data dupa o inmormantare sau dupa un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomana, comandare. ♦ Petrecere mare; chef, ospat, zaiafet. 2. Sarbatoare bisericeasca; p. ext. zi in care nu se lucreaza. ♦ (Inv.) Aniversare a zilei de nastere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩniku.

OSPAT, ospete, s. n. masa mare, imbelsugata (organizata in diferite imprejurari festive); petrecere cu masa mare; ospetie, banchet. ♦ masa, mancare imbelsugata. [Pl. si: ospaturi] – Lat. hospitium.

LAVINA, lavine, s. f. masa mare de zapada care se desprinde din munti si se prabuseste la vale; avalansa. – Din it. lavina, germ. Lawine.

PUBLIC¹ n. 1) Numar mare de persoane; lume; multime. 2) Totalitate a persoanelor care asista la un spectacol sau la o conferinta. ◊ marele ~ masele largi ale populatiei. In ~ in vazul lumii; in fata unui numar mare de oameni. /<lat. publicus, fr. public

BIROU s.n. I. 1. masa mare de scris, cu sertare (in care se tin hartii, documente etc.). 2. Camera, sala, incapere in care se afla una sau mai multe mese de scris, la care lucreaza persoanele respective; mobilier pentru o astfel de camera. ♦ Institutie, serviciu public unde lucreaza functionari, specialisti etc.; (p. ext.) functionarii unei astfel de institutii. II. 1. Organul executiv si conducator al muncii unei organizatii politice, de masa, obstesti, stiintifice, internationale, al unui organ administrativ. 2. Grup de membri ai unei adunari insarcinat sa conduca adunarea respectiva. ♦ Reunirea presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarilor unei adunari legiuitoare. [Var. biurou s.n. / < fr. bureau, cf. rus. biuro].

VULGARIZA vb. I. 1. tr. (Rar) A raspandi, a difuza in marile mase (idei, cunostinte etc.); a populariza. 2. tr. A trata o chestiune in mod simplist, a banaliza. 3. refl. (Despre persoane) A deveni grosolan, vulgar. [< fr. vulgariser].

BANCHET s.n. Ospat, masa mare festiva (data in cinstea unei persoane sau a unui eveniment). [Pl. -te, -turi. / < fr. banquet, it. banchetto].

BLOC¹ s.n. 1. Bucata, masa mare dintr-o materie grea si tare; corp, obiect dintr-o bucata. ♦ Bloc continental = sector al scoartei terestre de mari dimensiuni, inconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adancime. ♦ (Poligr.) Caracter de litera, inrudit cu caracterul grotesc. 2. Gramada de obiecte, de lucruri etc. care formeaza o masa unica. ◊ In bloc = impreuna, laolalta, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de marci postale, neseparate intre ele, desprinse impreuna dintr-o coala. 3. Pachet, mapa de foi de hartie egale prinse impreuna, servind pentru a face insemnari, desene etc. 4. Piesa metalica turnata, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din statie. ◊ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire intre trenuri care circula sau manevreaza pe aceeasi linie. 6. Grup de voleibalisti care sar la fileu pentru a impiedica pe adversari sa inscrie un punct dintr-o lovitura de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].

CURENT s.m. 1. Deplasare a unei mase de aer cauzata de o diferenta de temperatura si de presiune. 2. Curs al apei, miscare a lichidelor in directia pantei lor. ◊ Curent marin = miscare care antreneaza mase mari de apa din masa oceanelor si a marilor. 3. (Fiz.) Sarcina electrica in miscare. 4. (Mar.) Parama ce trece printr-un sistem de scripeti cu care se ridica barcile. [< fr. courant].

DENS adj. Cu o mare masa pe unitatea de volum; des, compact. [< lat. densus, cf. fr. dense, it. denso].

MASIV, -A adj. 1. Care este (sau pare sa fie) compact, des, plin, dens; cu masa mare. ♦ Solid; voluminos, mare; impresionant. 2. In mare cantitate, amplu. [< fr. massif].

REGAL² s.n. (Frantuzism) 1. masa mare, banchet. ♦ mare placere, dar placut. 2. (Fig.) Placere deosebita, incantare. [< fr. regal].

DENS, -A adj. cu o mare masa pe unitatea de volum; compact. (< fr. dense, lat. densus)

REGAL² s. n. 1. masa mare, banchet. 2. dar placut, cadou. 3. (fig.) placere deosebita, incantare. (< fr. regal, it. regalo)

SARIAJ s. n. fenomen tectonic in deplasarea la mari distante a unor mase mari de roci (alohton) si suprapunera lor peste altele mai moi (autohton). (< fr. charriage)

BENCHET, benchete, s. n. (Pop.) masa mare cu petrecere; ospat, chef, zaiafet. [Pl. si: bencheturi] – Ucr. benket.

CRETA (‹ lat. creta) s. f. (PETROGR.) Calcar fin granular de culoare alb-galbuie, cu aspect de mase mari stratiforme, format din resturi microscopice de foraminifere, moluste, corali sau ca produs al unor reactii chimice intre sarurile din apa marii. Contine exclusiv carbonat ca calciu, rar cu nodule de siliciu provenite din precipitarea dioxidului de siliciu. Se utilizeaza in ind. cauciucului, la fabricarea varului, a cretei de scris etc.; bucata din aceasta materie (uneori amestecata cu substante colorante) in forma de betisor sau creion, care se utilizeaza pentru a scrie pe tabla sau pe alte corpuri de culoare inchisa.

HIPERON, hiperoni, s. m. (Fiz.) Particula elementara cu masa mai mare decat masa protonului. – Din fr. hyperon.

NOROD, noroade, s. n. 1. (Pop.) Popor, natiune, neam; persoana sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumita natiune. ♦ (Inv. si pop.) Totalitatea credinciosilor care apartin unui cult crestin, unei eparhii etc. 2. Numar mare, multime, masa de oameni. 3. Grosul populatiei; spec. taranimea. – Din sl. narodu.

SVAITER s. n. Varietate de branza fina, asemanatoare cu cascavalul, prezentand goluri mari in masa ei. – Din germ. Schweizer[kase].

BULUC¹ adv. 1) In numar foarte mare; in masa; cu gramada. 2) Unul peste altul, inghesuindu-se. /<turc. boluk

EPICONTINENTAL, -A adj. (Despre soluri) De origine sedimentara marina, suprapus unor mase continentale. ◊ mare epicontinentala = mare cu adancimea sub 200 m, situata la marginea sau in interiorul unui continent. [Cf. it. epicontinentale].

HIPERON s.m. (Fiz.) Particula elementara cu o masa mai mare decat aceea a protonului. [< fr. hyperon].

SVAITER s.n. Un fel de cascaval cu goluri mari in masa lui. [Pron. svai-. / < germ. Schweitzer (kase)].

SVAITER s. n. varietate de branza fina, fermentata, care prezinta goluri mari in masa ei. (< germ. Schweizer/Kase/)

NEUTRON (‹ fr. {i}; {s} engl. neutral „neutru” + [elec]tron) s. m. (FIZ.) Particula elementara din clasa barionilor, neutra din punct de vedere electric, cu spinul 1/2 si cu masa mai mare decat a protonului, alaturi de care intra in alcatuirea nucleelor atomilor (cu exceptia hidrogenului). Preconizat, in 1920, de catre E. Rutherford a fost identificat de catre J. Chadwick, in 1932, pe baza experientelor fizicienilor francezi Irene si Frederic Joliot-Curie si ale fizicienilor germani W. Bothe si G. Becker. N. este stabil in nucleele atomilor, dar in stare libera se dezintegreaza intr-un proton, un electron si un antineutrino, avand o durata medie de viata de 15,3 minute. N. si protonul au proprietati asemanatoare si se considera a fi doua stari diferite ale aceleasi particule nucleonul. N. este singura particula elementara care interactioneaza cu campul gravitational.

1) bloc n., pl. uri (fr. bloc, d. germ. block, mgerm. bloch, grinda, bustean). masa, greutate mare, bolovan mare: un bloc de marmura, de fer. Gramada, pachet: un bloc de carti. Caiet compus din foi mari de carton mat p. desen. In bloc, cu toptanu, cu gramada. Casa mare, blockhaus.

bufet n., pl. e (fr. buffet). Dulap p. obiecte de masa. In marile reuniuni, masa pe care-s puse vinurile, mincarile s.a. La gari, restaurant.

PRANZ, pranzuri, s. n. masa principala care se ia la amiaza; dejun; timpul cand se ia aceasta masa; (concr.) ceea ce se mananca la aceasta masa, mancare pregatita in acest scop. ◊ (Pop.) Pranzul (cel) mic = prima masa pe care o iau taranii in cursul diminetii, vara, cand muncesc la camp; timpul zilei cand se ia aceasta masa. Pranzul (cel) mare = a doua masa pe care o iau taranii, masa de la amiaza; timpul zilei cand se ia aceasta masa. ◊ Loc. adv. Inainte de pranz = in prima parte a zilei, inainte de amiaza, inainte de masa principala. Dupa-pranz = in a doua parte a zilei, dupa-masa, dupa-amiaza. – Lat. prandium.

COARNA, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, rosu si acrisor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masa, cu boaba mare, lunguiata, neagra sau galbena-verzuie si cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum).

NEUTRON, neutroni, s. m. (Fiz.) Particula elementara neutra din nucleul atomului lipsita de sarcina electrica, cu masa putin mai mare decat cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron.

SUFLU, sufluri, s. n. 1. Respiratie. ♦ Nume generic dat sunetelor care se produc la nivelul pleurei, inimii sau vaselor in diferite boli, asemanatoare cu zgomotul facut de o coloana de aer sau de lichid impinsa cu forta intr-un canal ingust. ♦ Capacitate respiratorie mare; p. ext. rezistenta fizica (mare). 2. Adiere, boare. 3. masa de aer deplasata cu violenta (de explozia unei bombe), care poate provoca avarii si distrugeri. 4. Fig. Avant, elan, insufletire. – Din fr. souffle.

APA ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

VINILIN s.n. masa plastica cu mare rezistenta mecanica, avand multiple intrebuintari in industrie si la fabricarea obiectelor de larg consum. [Nume comercial].

PROTON s. m. particula elementara stabila, cu masa mult mai mare decat a electronului si sarcina electrica egala in valoarea absoluta cu a acestuia, dar pozitiva. (< fr. proton)

VINILIN s. n. masa plastica cu mare rezistenta mecanica, sub forma de foi, din policlorura de vinil. (< vinil + -in)

SMIRGHEL s. n. 1. Roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule (fine) de corindon, alternand cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv in stare de pulbere, obtinut din smirghel (1) sau fabricat pe cale sintetica. ♦ Hartie acoperita cu un astfel de material, folosita pentru a freca, a curata sau a lustrui unele obiecte in industria lemnului, in lacatusarie etc. – Din germ. Schmirgel.

PORFIRIC, -A, porfirici, -ce, adj. Care contine porfir; care are compozitia sau structura porfirului, caracterizandu-se prin existenta unor cristale mari prinse intr-o masa sticloasa sau foarte marunt cristalizata. – Din fr. porphyrique.

NAMIAZA, namiezi, s. f. (Pop.) 1. Amiaza. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = in plina zi. 2. masa care se ia in jurul amiezei; pranz. 3. Loc, punct unde ajunge soarele pe cer (aproximativ) la amiaza; zenit. [Var.: (reg.) namiaza s. f., namiez, namiezi, namiez s. n.] – In + amiaza.

COPIOS ~oasa (~osi, ~oase) Care abunda; in cantitate mare; abundent; imbelsugat; bogat. masa ~oasa. [Sil. -pi-os] /<fr. copieux, lat. copiosus

EPIZOOTIE ~i f. Raspandire in masa si pe teritorii mari a unei boli contagioase la animale. /<fr. epizootie

masa³ ~e f. Multime mare si compacta de oameni. ◊ De ~ pentru toata lumea; care cuprinde pe toti. ~e populare totalitate a claselor si categoriilor sociale. [G.-D. masei] /<fr. masse

MASIV² ~e n. 1) Ansamblu de forme identice de relief, care constituie o unitate. ~ muntos. 2) Grup compact, care formeaza o totalitate (de arbori, de plante, de blocuri locative etc.). ~ de pini. 3) Cantitate mare care formeaza o masa compacta. ~ de carbuni. /<fr. massif, germ. Massiv

A SECERA secer tranz. 1) (cereale paioase, iarba etc.) A reteza de la radacina (cu secera, cu cositoarea sau cu combina). ~ grau. 2) fig. (despre moarte, epidemii, razboaie etc.) A ucide in numar mare; a omori in masa; a cosi; a decima. /<lat. sicilare

masa s.f. 1. Marime caracteristica unui corp, exprimata prin catul dintre forta care se exercita asupra lui si acceleratia pe care o are acest corp. ♦ (Curent) Corp solid, compact; bloc. 2. mare multime de oameni. ◊ Mase populare = totalitatea claselor si paturilor sociale dintr-o anumita etapa istorica ale caror interese concorda cu cerintele dezvoltarii societatii. ♦ Cantitate mare. [Cf. fr. masse, it., lat. massa].

SMIRGHEL s.n. Roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule fine de corindon. ♦ (Tehn.) Material abraziv facut din praful obtinut din roca descrisa mai sus; emeri. [Pl. -le, -luri. / < germ. Schmirgel].

BARIONI (‹ engl.; {s} gr. barys „greu”) s. m. pl. (FIZ.) Clasa de particule elementare cu spin semiintreg si cu masa egala sau mai mare decit a protonului. De ex. nucleonii (protonul si neutronul), hiperonii si antiparticulele lor.

PORFIRIT (‹ fr., germ.) s. n. Roca vulcanica pretertiara, constituita din cristale de plagioclaz, andezit, piroxen, uneori amfibol sau biotit, cuprinse intr-o masa sticloasa sau fin cristalizata, adesea transformata in clorit. ♦ P. ext. Roca intruziva sau efuziva, neutra si bazica, cu cristale mari cuprinse intr-o masa marunta (ex. diorit-porfiritul, gabronorit-porfiritul etc.).

PORFIROBLASTIC -A (‹ fr. {i}) adj. (Despre structura rocilor metamorfice) Care este caracterizat prin prezenta unor cristale mari, prinse intr-o masa de minerale granulare mai marunte.

PLUTON², plutoni, s. m. Corp de roci magmatice, in general de dimensiuni mari, fixat prin intruziune in masa unor straturi sedimentare. – Din fr. pluton.

MASIV, -A I. adj. 1. care constituie o masa compacta, densa. 2. solid; voluminos, mare; (p. ext.) impresionant. 3. in cantitate mare, amplu. II. s. n. 1. ansamblu de culmi muntoase si deluroase care formeaza o unitate de relief. 2. arboret in care coroanele arborilor se ating. ◊ grup de paduri de acelasi fel. 3. morman, gramada mare. (< fr. massif, germ. Massiv)

CHICAGO [sicagəu], oras in N S.U.A. (Illinois), port (22,9 mil. t – 1990) la L. Michigan; 8,18 mil. loc. (1988, cu suburbiile Gary, South Chicago, East Chicago). mare nod de comunicatii. Noua aeroporturi (O’Hare, cel mai mare din lume – 59,1 mil. pasageri, 1989). Piata mondiala pentru animale si griu. mare centru financiar si ind.: combinate siderurgice, constr. de aparataj electrotehnic si electronic (uzinele concernului „Zenith”), masini agricole, utilaj greu (uzinele concernului „International Harverster”), vagoane, locomotive si motoare Diesel (uzinele concernului „Pullman”), ind. chimica, prelucr. petrolului, mase plastice, conserve de carne (mari abatoare). Important centru cultural (universitati, institut de arte frumoase, muzeu de istorie naturala etc.). Aici a avut loc, la 1 mai 1886, o greva in amintirea careia muncitorii din multe tari ale lumii sarbatoresc ziua de 1 Mai.

PROTON (‹ fr.) s. m. Particula elementara stabila cu sarcina electrica egala cu a electronului, dar pozitiva (1,6022 • 10^-19 coulombi) si masa de 1.836 de ori mai mare (1,6726 • 10^-24 g); constituie nucleul atomului de hidrogen si, alaturi de neutron, intra in alcatuirea nucleelor atomice ale tuturor elementelor chimice. Termenul de p. a fost introdus de E. Rutherford care l-a descoperit in 1919.

crater n., pl. e (vgr. krater, d. kerannymi, amestec). mare vas in care, la masa vechilor Greci, se amesteca vinu cu apa. Gura unui vulcan.

CALOTA, calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti obtinute prin taierea unei sfere cu un plan. 2. Bolta a carei suprafata interioara are, in sectiune, forma unui semicerc. 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota sferica. 4. Partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 5. (In sintagma) Calota craniana = partea superioara a cutiei craniene. 6. (In sintagma) Calota glaciara = masa de gheata care acopera portiuni mari in regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Din fr. calotte.

PIERZANIE s. f. (Pop.) 1. Moarte (naprasnica, violenta), ucidere in masa; primejdie de moarte, nenorocire, suferinta mare, dezastru, prapad. 2. Decadere, degradare (morala); desfrau, perditie. – Pierde + suf. -anie.

LEVATA, levate, s. f. 1. Operatie de scoatere a mosoarelor sau a tevilor pline de pe masinile de semitort sau de filat dintr-o filatura. ♦ Cantitate de fire toarse obtinuta prin aceasta operatie. 2. (La jocul de carti) Totalitatea cartilor pe care unul dintre jucatori le poate ridica de pe masa in baza unei carti mai mari sau a unui atu. – Dupa fr. levee.

SINCITIU, sincitii, s. n. masa de protoplasma care contine un mare numar de nuclee, provenita din fuziunea mai multor celule sau dintr-o multiplicare foarte activa a celulelor. – Din fr. syncytium.

CALOTA ~e f. 1) Parte a unei sfere obtinuta prin sectionarea acesteia cu un plan; emisfera. 2) Bolta cu suprafata interioara in forma de semicerc. ◊ ~ craniana partea superioara a cutiei craniene. ~ glaciara masa de gheata care acopera suprafete mari din regiunile polare. 3) Parte a unei palarii care acopera crestetul capului si este marginita de boruri. 4) Boneta mica care acopera numai varful capului; tichie. /<fr. calotte

BARION s. n. particula elementara grea, cu masa de repaus egala sau mai mare decat cea a nucleonului. (<fr. baryon)

GEOPOTENTIAL, -A I adj. cota ~a a unui punct = numar reprezentand forta necesara pentru ridicarea unei mase de 1 g de la nivelul marii pana la acel punct. II. s. n. potentialul fortei de gravitatie a Pamantului. (< fr. geopotentiel, engl. geopotential)

bursa f., pl. e (fr. bourse, it. borsa, d. lat. byrsa, pop. bursa, d. vgr. byrsa, pele, punga de pele. V. Birja). Stipendiu, pensiune platita de stat ori de un particular p. intretinerea unui elev ori unui student. Suma de 500 lei vechi in Turcia (V. punga). Loc unde se fac operatiuni financiare asupra valorilor publice, obligatiunilor, actiunilor s.a. (numit pop. pin porturi si borsa, dupa it. borsa, si turc. borsa, ca si soma ild. suma). – In vechime zarafii isi asezau mesele pe pietele publice ale marilor orase. La Ierusalim, Hristos, vazandu-i facind schimb chear in tinda biserii, i-a alungat batindu-i cu funia uda. Burse cu intelesu de astazi nu exista de cit din seculu 16. Primu oras care a avut bursa a fost Bruges (Belgia), unde un negustor invita la casa lui ca sa incheie afaceri. Ca semn de recunoastere a casei, pusese la intrare o punga (lat. bursa) sculptata pe o peatra. Apoi s’au infiintat burse la Anvers, Lyon, Tuluza, Roma s.a. Cea dintii cladire de bursa publica a fost inaugurata de regina Elisabeta la Londra in 1571.

BANC¹, bancuri, s. n. I. 1. Ingramadire de nisip, de pietris sau de namol formata pe fundul marilor sau al fluviilor, care ajunge uneori pana la suprafata apei. 2. Grup mare de scoici sau de pesti. II. 1. masa sau platforma special amenajata pentru efectuarea de lucrari caracteristice unei profesiuni manuale. Banc de tamplarie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de proba = instalatie pentru controlul calitatilor tehnice ale unor motoare. 2. Bancheta la ambarcatii mici. – Din fr. banc.

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea, masa solida dintr-o singura bucata. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Bloc de desen = grup de foi de hartie de desenat, lipite intre ele la una din margini si pastrate intre doua cartoane protectoare. ♦ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. 3. Cladire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (In sintagma) Bloc motor = organ de motor in care se afla cilindrii si pistoanele. 6. (Med.; in sintagmele) Bloc c*****c = tulburare a ritmului inimii, datorita blocarii influxului nervos care strabate muschiul c*****c. Bloc operator = parte componenta a serviciilor chirurgicale, cuprinzand salile de operatie si dependintele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]

VINILIN s. n. masa plastica pe baza de vinil, cu mare rezistenta mecanica, avand multiple intrebuintari in industrie si la fabricarea obiectelor de larg consum. – Din vinil.

SUPIERA, supiere, s. f. Castron (mare) din care se serveste supa la masa. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. soupiere.

PLATOU² ~ri n. 1) tehn. Dispozitiv dreptunghiular sau circular, avand o fata plata, pe care se fixeaza diferite obiecte in vederea prelucrarii sau verificarii lor. 2) Tava mare pe care se aduc mancaruri la masa. 3): ~ de filmare interior special amenajat pentru filmare. /<fr. plateau

CONTOAR s. n. 1. birou de comert (in special al unui bancher); masa unde se fac platile in casele mari de comert. 2. agentie comerciala intr-un stat strain. (< fr. comptoir)

masS-DISPLAY [mas-DISPLEI] s.n. prezentare in numar mare a unui produs in locuri care sa tenteze cumpararea lui. (< engl. mass-display)

PLUTON² s. n. masa de roci magmatice intruzive, de dimensiuni mari. (< fr. pluton)

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea; masa solida dintr-o singura bucata. Bloc de piatra. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hartie taiate egal si prinse intre ele, intrebuintate la desenat. 3. Cladire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide, grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (Inv.) Blocada. 5. Piesa metalica turnata care cuprinde unul sau doi cilindri si cutia sertarului unei masini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere interna, camerele de racire si conductele de distributie). 6. (In expr.) Instalatie de bloc = instalatie de cale ferata care serveste la siguranta circulatiei prin automatizarea comenzilor si manevrelor. – Fr. bloc, (3) germ. Block[haus].

CORINDON (‹ fr.) s. n. Oxid natural de aluminiu, format in rocile metamorfice de contact, in segregatiile magmatice de magnetit, gasindu-se frecvent si in aluviuni. Are aspect de mase compacte sau granulare, prezinta cea mai mare duritate dupa diamant, este transparent si variat colorat: rosu (rubin), galben (topaz oriental), verde (smarald), albastru (safir). Se foloseste ca piatra pretioasa, in mecanica de precizie si in ceasornicarie. Varietatile comune opace se utilizeaza ca abraziv.

DAMASC s. n. Tesatura de in, bumbac, matase sau lana, cu desene mari in relief, folosita la confectionarea fetelor de masa, a albiturilor de pat etc. – Din it. damasco, lat. (a)damascus.

GAMA s. m. invar., s. f. 1. S. m. invar. A treia litera a alfabetului grecesc (folosita adesea si ca simbol in matematica, fizica etc.) 2. S. f. (Fiz.: in sintagma) Raze (sau radiatie) gama = radiatie emisa de corpurile radioactive, avand o putere de patrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) Unitate de masura a masei egala cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.

OCEAN, oceane, s. n. Vasta intindere de apa sarata de pe suprafata globului, delimitata de continente. ◊ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor si a marilor, cu legatura intre ele, formand o singura masa lichida. ♦ Fig. Intindere nemarginita, noian, imensitate; multime nemarginita. – Din lat. oceanus, germ. Ozean, fr. ocean.

PORFIR, porfire, s. n. Roca vulcanica dura, formata din cristale mari de feldspat, cuart etc. inglobate intr-o masa de feldspat marunta sau sticloasa. [Var.: (reg.) porfira s. f.] – Din ngr. porfiritis, fr. porphyre.

A PREFIGURA ~ez tranz. 1) (obiecte inexistente) A prezenta schematic din inchipuire (ca ceva realizabil in viitor). 2) (lucruri, fenomene, actiuni viitoare) A prezenta cu mult inainte in linii mari, prin cele mai importante trasaturi. Manifestarile in masa au ~at trezirea constiintei nationale. /<fr. prefigurer

ENCLAVA s. f. 1. fragment de roca de alta natura, inglobat in masa unei roci eruptive. 2. grup de populatie straina, izolat in mijlocul masei indigene. 3. stat care nu are iesire la mare. 4. teren inchis sau cu acces dependent de alta proprietate. (< fr. enclave)

cana f., pl. cane si cani (ung. kanna, d. germ. kanne; bg. kana. V. canta). Vas cu toarta, de portelan ori de faianta, de tinut apa pe masa si de turnat in pahare. Ceasca mai mare de baut cafea cu lapte ori ceai. V. borcan.

2) buluc n., pl. uri (turc. bolluk, belsug). mare cantitate, berechet: buluc de luminari. Adv. In masa compacta, cu gramada, unu peste altu: calicii veneau buluc. Direct, navalind: venea buluc spre mine. V. busna, ghiotura, podmol.

OLDBURY [əul’bəri], oras in marea Britanie (Anglia Centrala), in aglomeratia Birmingham, la V de Swethwick (West Midland); 145,5 mii loc. (1991). mare centru industrial (otel si laminate, produse chimice, mase plastice). Fortareata (burh) ce dateaza dinaintea cuceririi normande (1066). Principalul monument: Ye Big House (1705), exemplu de arhitectura in stilul Queen Anne. Aici a fost deschisa prima banca Lloyd’s.

FRONTOGENEZA, frontogeneze, s. f. Proces meteorologic care, in cazul convergentei a doua mase de aer, formeaza o zona cu temperatura mai mare si cu umiditate. – Din fr. frontogenese.

CAR s. 1. car funebru v. dric; car funerar v. dric; car mortuar v. dric. 2. (ASTRON.) Carul-mare = (livr.) Ursa-mare; Carul-Mic = (livr.) Ursa-Mica. 3. (TEHN.) (reg.) caruta, masa, razboi, sclai. (~ la joagar.)

CONTOAR s.n. 1. Birou de comert, mai ales birou al unui bancher. ♦ Agentie comerciala intr-un stat strain (mai ales intr-o tara comerciala). 2. masa, mobila, loc unde se fac platile in casele mari de comert sau de banca. [Var. (1) contuar, comptuar s.n. / < fr. comptoir].

ARMATA s.f. 1. Totalitatea unitatilor militare si a serviciilor lor dintr-un stat; oaste. ♦ mare unitate militara formata din mai multe corpuri de armata si din unitati din diferite arme. 2. (Fig.) mare colectivitate de oameni (actionand pentru un scop comun); masa. ♦ Multime; ceata; sir. [Dupa it. armata, fr. armee].

BANC s.n. I. 1. Gramada submarina uriasa de nisip, de pietris etc. depusa pe fundul marilor, lacurilor si al fluviilor, care se ridica pana aproape de nivelul apei. ◊ Banc de gheata = masa uriasa de gheata plutitoare, care se intalneste in marile polare. 2. Grup de pesti marini, in care predomina o anumita specie. II. 1. Postament, suport care sustine o masina-unealta. 2. masa de atelier pe care se fixeaza piesele de prelucrat. 3. Instalatie pentru incercarea puterii motoarelor. 4. Scandura transversala la barci, pe care stau cei care trag la vasle; banca. III. 1. Numele unui joc de carti. 2. (Fam.) Gluma ieftina; anecdota; minciuna. [Pl. -curi. / < fr. banc, germ. Bank].

OCEL (‹ fr.; {s} lat. occellus „ochisor”) s. m. 1. (ZOOL.) Ochi¹ (I 1) elementar constituit dintr-o retina simpla, o ingrosare cuticulara, uneori si cristalin, caracteristic viermilor si artropodelor. 2. (BOT.) Celula mare din epiderma frunzei adaptata pentru receptionarea luminii. 3. (MINER.) masa globulara a unui mineral inclus in alt mineral.

AMIAZA, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul inaltarii maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzator aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiaza = de pranz, de la ora pranzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = in plina zi, in toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) masa principala care se ia aproximativ la jumatatea zilei; pranz. 4. (Inv.) Miazazi, sud. [Var.: amiaz, amiez s. n., amiazi, amiazazi s. f.] – Din amiazazi (< lat. ad mediam diem).

GRAUNTE, graunti, s. m. 1. Samanta unor plante, mai ales a cerealelor; bob¹, boaba. ◊ Expr. Cat un graunte de mustar = foarte mic. 2. Mic obiect asemanator cu un graunte (1), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Graunte de sare. 3. Cristal metalic de forma neregulata care rezulta dintr-un cristal elementar in urma solidificarii sau a tratamentelor termice. [Var.: graunt s. n., graunta s. f.] – Refacut din pl. graunti (< lat. *granuceum).

MASIV¹ ~a (~i, ~e) 1) Care are o masa bine inchegata; cu masa constituita din parti unite strans. 2) Care constituie o masa grea si compacta; cu masa compacta si lipsita de goluri. 3) (despre fiinte, constructii etc.) Care se caracterizeaza prin dimensiuni impunatoare; de mari proportii. 4) Care se produce pe scara larga; realizat in masa. Bombardament ~. Plecare ~a. /<fr. massif, germ. massiv

contuar n., pl. e (fr. comptoir, d. compter, a socoti). masa, biurou [!], localu unde se primesc banii intr´o pravalie mare, intr´o banca s. a. Agenta [!] generala de comerciu a unei tari in alta tara: contuaru Indiilor. Stabiliment de credit public, banca: contuar de scont. – Pop. cantor, pl. oare (rus. kontora, pron. kantora, d. fr. comptoir).

BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; droaie, gloata. ♦ (Adverbial) In masa, in randuri stranse, cu gramada; unul peste altul, inghesuindu-se; repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate militara tactica formata din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbasie; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Din tc. boluk.

MULTIME, multimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinari) Numar mare de fiinte sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multa stransa laolalta, gramada de oameni; spec. masele largi ale populatiei; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietati caracteristice lor si numai lor. ◊ Multime vida = multime care nu contine nici un element. Multimi disjuncte = multimi care nu au nici un element comun. Multimi echivalente = multimi intre care se poate stabili o corespondenta biunivoca. – Mult + suf. -ime.

masa², masez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) aduna in numar mare, in grup compact; a (se) concentra, a (se) ingramadi. – Din fr. masser.

CRATER, cratere, s. n. 1. Deschizatura in forma de palnie la un vulcan, prin care tasnesc vapori, gaze, cenusa etc. si se revarsa lava. 2. Gaura in forma de palnie facuta de un meteorit pe suprafata pamantului. ◊ Crater lunar = adancitura rotunda de pe suprafata lunii, a carei formare poate fi pusa pe seama unei activitati vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar. 3. Vas antic mare, cu gura larga si cu doua manere, care servea la masa pentru amestecarea vinului cu apa. [Acc. si: crater] – Din fr. cratere.

INTINS ~sa (~si, ~se) 1) v. A INTINDE si A SE INTINDE. ◊ Cu bratele ~se cu toata dragostea, cu bunavointa, cu caldura. masa ~sa masa plina de mancaruri. 2) (despre terenuri, regiuni, spatii) Care are suprafata mare; larg. Campie ~sa. /v. a intinde

A SE masa se ~eaza intranz. 1) (despre persoane) A se concentra in numar mare. 2) (despre trupe militare) A se dispune mai aproape unul de altul; a se concentra. /<fr. masser

POMANA ~eni f. rel. 1) Dar oferit pentru iertarea pacatelor, de sufletul celor morti sau de sanatatea cuiva; binefacere; milostenie. A lua de ~. ◊ De ~ a) in mod gratuit sau la un pret foarte mic; b) in zadar; degeaba. A cere de ~ a cersi. A face ~ cu cineva a-i face un bine cuiva; a ajuta pe cineva. A umbla dupa ~ a cauta sa obtina avantaje nemeritate. De-a cui ~? pentru ce? la ce bun? Ca la ~ in numar mare. 2) Bun (apartinand unui decedat) ce se daruieste la/dupa inmormantare. 3) masa care se face dupa inmormantare sau dupa parastas. /<sl. pomenu

crinta, crinte, s.f. (reg.) 1. vas de care se servesc ciobanii la stoarcerea zerului din cas. 2. masa lunga si scunda pe care se taie carnea porcului. 3. vas mare in care se spala rufele. 4. lemn cioplit, la moara.

AFLA vb. 1. v. gasi. 2. a se auzi, (fig.) a rasufla, a transpira. ( Secretul s-a ~ repede.) 3. a descoperi, a ghici, ( rar) a banui. ( Ai ~ ce am vrut sa spun.) 4. a cunoaste, a sti. (Vrei sa ~ adevarul?) 5. a auzi, a sti, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 6. a gasi, a prinde. (Voia sa-l ~ singur ca sa-i poata vorbi.) 7. v. inventa. 8. a exista, a fi, a se gasi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo marfuri in mare cantitate.) 9. a fi, a se gasi, a sta. (Plicul se ~ pe masa nedesfacut.) 10. a fi, a figura, a se gasi, a se numara. (Se ~ printre invitati.) 11. v. pomeni. 12. v. situa. 13. v. consta. 14. v. primi.

GASI vb. 1. a afla, a descoperi, (livr.) a depista, (astazi rar) a pricepe, (inv. si pop.) a oblici, (pop. si fam.) a dibaci, a dibui, (inv.) a ispiti, a izvodi. (A ~ infractorul.) 2. a surprinde. (Moartea l-a ~ in somn.) 3. v. prinde. 4. v. afla. 5. a se afla, a exista, a fi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo marfuri in mare cantitate.) 6. a se afla, a fi, a sta. (Plicul se ~ pe masa nedesfacut) 7. a se afla, a fi, a figura, a se numara. (Se ~ printre invitati.) 8. v. pomeni. 9. v. situa. 10. v. sti. 11. v. avea. 12. v. considera. 13. v. surprinde.

ARMAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre conflicte militare) Care se efectueaza cu armele; insotit de actiuni militare. ◊ Forta (sau putere) ~ta armata. 2) Care este prevazut cu armatura. ◊ Beton ~ beton in masa caruia se integreaza bare de otel, care ii dau o mai mare rezistenta. /v. a arma

TERASA ~e f. 1) Constructie deschisa la o cladire (la parter, la etaj sau pe acoperis). 2) geol. Sistem de suprafete plane, in forma de trepte, situate in lungul versantilor unui rau sau al malurilor marii. 3) Portiune de trotuar din fata unui local public, unde sunt instalate mese pentru consumatori. 4) Suprafata plana pe o portiune de teren, in parcuri si in gradini publice, amenajata pentru a servi ca loc de plimbare. [G.-D. terasei] /<fr. terasse, germ. Terrasse

ROTONDA s. f. 1. sala mare circulara, cu acoperisul sferic, ca o cupola, pentru expozitii, sport etc. ◊ masa rotunda, dialog organizat pentru schimb de opinii intr-o problema de interes public. 2. platforma circulara pe care se danseaza; ring¹ (1). 3. pelerina larga, un fel de capa. (< fr. rotonde, it. rotonda)

AVALANSA (‹ fr.) s. f. masa de zapada care se deplaseaza pe pantele muntilor cu inclinare mai mare de 20º, antrenind in miscare zapada, pietrele si copacii intilniti in cale; lavina. 2. (GEOL.) A. arzatoare = asociatie de material fragmentar solid si de gaze, produsa in cadrul exploziei vulcanice, care coboara pantele conului vulcanic. Materialul fragmentar poate proveni exclusiv din magma eliberata in cursul eruptiei sau prin distrugerea unor formatiuni preexistente.

BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; gloata, droaie. ♦ (Adverbial) a) In masa, in randuri stranse, cu gramada. b) Unul peste altul, inghesuindu-se; p. ext. repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate tactica corespunzand aproximativ efectivului unei companii; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Tc. bolluk.

AMIAZA amiezi f. 1) Mijlocul zilei, cand soarele se ridica la inaltimea maxima pe cer. ◊ Ziua-n ~a mare a) in toiul zilei; b) in vazul tuturor. 2) art. Odihna de dupa masa. ◊ A face ~a a dormi putin dupa masa. [G.-D. amiezii; Sil. -mia-] /<lat. ad meridiam diem

FENOCRISTAL (‹ engl. phenocryst) s. n. Termen utilizat pentru a desemna cristalele de dimensiuni mari, de obicei evidente cu ochiul liber, care se gasesc prinse intr-o masa fundamentala, microcristalina, criptocristalina sau hialina. F. – cuartul, plagioclazii, amfibolii, piroxenii etc. – corespund unei prime generatii de cristale separate din magme si reflecta un stadiu de racire lenta a acesteia, in care s-a format un numar redus de germeni si care au atins o dezvoltare larga. F. sunt caracteristice pentru rocile cu structura inechigranulara, porfirica.

PLATOU, platouri, s. n. 1. Podis. ♦ Camp amenajat pentru exercitii militare. 2. Dispozitiv de forma dreptunghiulara sau circulara cu o fata plana, pe care se fixeaza diferite piese in vederea prelucrarii. ♦ Semifabricat in forma de placa pentru laminarea tablei subtiri neferoase. 3. Tava mare de portelan sau de metal pe care se aduc mancarurile sau prajiturile la masa. 4. (Adesea urmat de determinarea „de filmare”) Incapere special amenajata pentru filmare intr-un studio cinematografic, in care se executa filmari cu actori in decoruri adecvate scenariului, filmari combinate etc. – Din fr. plateau.

SINIE, sinii, s. f. 1. Tava mare si rotunda de metal, intrebuintata mai ales pentru copt placinte si prajituri. 2. (Pop.) masa taraneasca joasa, rotunda, cu trei picioare. – Din tc. sini, bg. sinija.

SUBSIDENTA s.f. Miscare de coborare a unor mase de aer atmosferic, insotita de incalzirea aerului. ♦ Coborare repetata, discontinua a fundului unei mari, unde se acumuleaza depozite sedimentare de grosime mare. [Cf. fr. subsidence, lat. subsidentia – sediment].

ciolan n., pl. e (vsl. clanu, membru. D. rom. vine rut. colan, obada). Os, mai ales os mare. (Os e mai elegant). Fig. Functiune, chilipir (cum i se intimpla cinelui [!] la masa stapinului): a umbla dupa ciolan, a lupta pentru ciolan. Bucata din care se compune obada. V. c****e.

SUPT¹, supturi, s. n. Faptul de a suge; mod de hranire la san sau artificiala a copilului nou-nascut; suptura. ♦ (Concr.) Laptele care se suge la o masa de catre sugar. ♦ (Fam.) Darul suptului = deprinderea de a consuma bauturi alcoolice (in cantitati mari). – V. suge.

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

RULOU s.n. 1. Cilindru de lemn sau de metal care serveste ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ♦ Sul subtire de lemn pe care se infasoara transperantul de la ferestre; (p. ext.) transperantul insusi. ♦ Sul de hartie sau de carton in care se pastrau in trecut diplomele si documentele de formate mari. ♦ (Poligr.) Cilindru elastic impregnat cu cerneala. ♦ Tavalug, cilindru de presat. ♦ (Text.) Valt pentru aplicarea masei de incleiere. 2. Pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat ca un sul. 3. Obiect sau material infasurat in forma de sul. ♦ Preparat culinar din carne sau din aluat umplut cu frisca ori cu crema, care se ruleaza (1). 4. (Arhit.) Motiv ornamental constand din siruri curbe de vute care se incastreaza unele in altele. [< fr. rouleau].

ceanac si cenac n., pl. e (turc. canak; ngr. tsanaki, alb. sirb. canak, ung. csanak). Sud. Strachina mare care se intrebuinteaza in popor in loc de castron de adus ciorba la masa.

BULA¹ s. f. 1. basica de aer sau de alt gaz in masa unui lichid ori a unui solid. 2. leziune elementara a pielii, sub forma de vezicula de mari dimensiuni. 3. sfera, glob. (< fr. boule, lat. bulla)

CHEAG, cheaguri, s. n. 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegatoarelor tinere, care are proprietatea de a inchega cazeina din lapte. ♦ Una din cele patru despartituri ale stomacului rumegatoarelor, din care se extrage cheagul (1). 2. masa gelatinoasa rosie care se formeaza prin inchegarea sangelui. 3. Fig. Fond initial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a incepe sa se imbogateasca, a se imbogati. A avea cheag = a fi bogat – Lat. *clagum (= coagulum).

castron n., pl. oane (pol. kastrol, rus. kastriulea, germ. kasserolle, fr. casserole, pop. castrole, d. it. cazza, cazzuola, catuie. It. cazzaruola si casserola d. fr. V. catuie). Vas mare de portelan ori de faianta in care se aduce fertura [!] (ciorba, borsu) la masa. – In nord craston. V. ciorbalic si ceanac.

NAVOD (‹ sl.) s. n. Plasa de pescuit de dimensiuni mari (100 pana la 1.500 m lungime si 2 la 20 m latime), confectionata din fire de canepa, bumbac sau mase plastice. E compusa din doua aripi intre care se fixeaza matita. Se foloseste la pescuitul in ape statatoare (lacuri, balti, elestee, iazuri), in mare sau in rauri.

LANCASTER [lænkəstə], oras in partea central-vestica a Marii Britanii, pe canalul Lune, la 74 km N de Liverpool; 125,6 mii loc. (1991). Port fluvial. Ind. chimica (mase plastice), textila, a mobilei, hartiei si alim. Universitate (1964). Castel (sec. 12); biserica St. Mary (sec. 15). Mentionat documentar in 1193.

CHEAG, cheaguri, s. n. 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegatoarelor tinere si al copilului, care are proprietatea de a inchega cazeina din lapte; chimozina, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului rumegatoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (In sintagma) Cheag sangvin = masa gelatinoasa rosie care se formeaza prin inchegarea sangelui; coagul. 4. Fig. Fond initial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a incepe sa se imbogateasca, a se imbogati. A avea cheag = a fi bogat – Lat. *clagum (= coagulum).

BOGAT adj. 1. abundent, bun, imbelsugat, indestulat, mare, manos, (inv. si reg.) belsugos, spornic, (inv.) satios. (Recolta ~.) 2. v. fertil. 3. prosper. (Regiune ~.) 4. avut, instarit, situat (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) banos, (Transilv.) gazdac, (prin Munt.) taxidit. (Taran ~.) 5. capatuit, chivernisit, imbogatit, inavutit, instarit, pricopsit, (pop. si depr.) ajuns. (Om ~.) 6. v. imbelsugat. 7. abundent, copios, imbelsugat, indestulat, (fig.) princiar. (O masa ~.) 8. v. fastuos. 9. luxos, pretios, scump. (Haine ~.) 10. v. involt. 11. des, imbelsugat, involt. (Cu par ~.) 12. v. amplu. 13. intins, mare, vast. (Are o experienta ~.)

ARECIBO, oras in ins. Puerto Rico, port pe litoralul nordic; 160,3 mii loc. (1980, cu suburbiile). Distilerii de rom. masini agricole, conf., mase plastice, hirtie, articole sportive. Centru comercial (trestie de zahar, ananas, cafea). Aici se afla cel mai mare radiotelescop din lume (c. 300 m diametru).

PRECIPITAT², -A, precipitati, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau actioneaza in mare graba, cu repeziciune; grabit, zorit. 2. (Despre substante solide dizolvate intr-un lichid) Depus la fund, separat in masa solutiei (prin precipitare). – V. precipita.

PUZDERIE ~i f. 1) masa constand din resturi marunte de tulpini, rezultate din melitarea sau ragilarea canepei, inului. 2) (despre fiinte, lucruri) Multime mare; sumedenie. [G.-D. puzderiei; Sil. -ri-e] /<sl. pozdere

A NAVALI ~esc 1. intranz. 1) A da navala; a intra in numar mare si cu scopuri agresive (pe un teritoriu strain). 2) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a se napusti; a tabari; a se repezi; a napadi. 3) (despre lichide, mase de aer etc.) A razbate cu putere, iesind de undeva. 4) fig. (despre persoane) A intra pe neasteptate in mare graba; a da buzna. 5) (mai ales despre multimi)A iesi in mare graba si in neoranduiala. 6) (despre sange) A curge cu putere si in cantitate mare (dintr-un organ sau dintr-o parte a corpului). 2. tranz. 1) A ataca mereu si insistent; a napadi. ~ cu intrebari pe cineva. 2) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a coplesi; a podidi. /<sl. navaljati

MISCARE s.f. 1. Actiune sau curent care grupeaza un numar mare de oameni in jurul unei activitati de interes general, al unei idei sau al unei conceptii. 2. Actiune organizata de masa, care tinde sa realizeze un scop social-politic. [Dupa fr. mouvement, rus. dvijenie].

MISCARE s. f. 1. actiune, curent care grupeaza un numar mare de oameni in jurul unei activitati de interes general, al unei idei sau al unei conceptii. 2. actiune organizata de masa, care tinde sa realizeze un scop social-politic. 3. (muz.) grad de accelerare sau de incetinire a unei masuri; tempo. ◊ parte a unei lucrari muzicale ciclice, de mari dimensiuni (simfonie, sonata). (dupa fr. mouvement, rus. dvijenie)

INCLUZIUNE s.f. Includere. 1. Particula de material strain continuta in masa unui corp solid, intr-un tesut. 2. (Log.) Cuprinderea notiunilor cu sfera mica, dar cu continut bogat, in notiuni cu sfera mare si continut sarac. 3. (Mat.) Relatie intre doua multimi care au proprietatea ca orice element al uneia este un element al celeilalte. [Var. incluzie s.f. / < fr. inclusion, cf. lat. inclusio].

INCLUZIUNE s. f. 1. particula de material strain continuta in masa unui corp solid, intr-un tesut. 2. (log.) cuprinderea notiunilor cu sfera mica, dar cu continut bogat, in notiuni cu sfera mare si continut sarac. 3. (mat.) relatie intre doua multimi care au proprietatea ca orice element al uneia este un element al celeilalte. (< fr. inclusion, lat. inclusio)

CAROL, numele a doi regi ai Marii Britanii si Irlandei din dinastia Stuart: C. I (1625-1649), fiul lui Iacob I. Domnind in mod absolutist, si-a atras ostilitatea maselor populare, a burgheziei, a noii nobilimi si a parlamentului, care au dezlantuit Revolutia Burgheza din Anglia; infrint de armata revolutionara condusa de O. Cromwell, a fost prins, judecat si executat. C. II (1660-1685), fiul lui Carol I. A restaurat absolutismul si a dus o politica externa favorabila intereselor Frantei, creindu-si astfel o ostilitate crescinda in Anglia.

AVALANSA ~e f. 1) masa de zapada care se rostogoleste de pe un munte, ducand cu sine tot ce se intalneste in cale; lavina. 2) fig. Cantitate mare (de ceva). ~ de cuvinte. [G.-D. avalansei] /<fr. avalanche

NOR ~i m. 1) Formatie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheata, care, in anumite conditii, poate genera precipitatii. ~i de ploaie. ◊ ~ arzator masa foarte fierbinte de gaze si de cenusa, expulzata in timpul eruptiei unui vulcan. Pana la (sau in) ~i la inaltime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) ~i a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parca a) cazut din ~ se spune despre o persoana care pare total dezorientata intr-o imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteste in atmosfera). ~ de praf. ◊ ~ de tristete amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum

AVALANSA s. f. 1. masa de zapada, de pietre etc. desprinsa de pe un povarnis de munte si care se rostogoleste catre vale. 2. (fig.) multime; cantitate mare, potop. (< fr. avalanche)

DUBLU², -A I. adj. 1. care este de doua ori mai mare; indoit. 2. din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ◊ (s. m.) ~ baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. minge ~a = miscare neregulamentara la volei, handbal, tenis, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universala care utilizeaza doua personaje identice sau foarte asemanatoare, spre a sugera complexitatea realitatii. (< fr. double)

BRANCUSI, Constantin (1876-1957, n. sat Hobita, jud. Gorj), sculptor roman. Personalitate marcanta a artei sec. 20. Dupa studii in tara, pleaca in 1902 in strainatate, stabilindu-se in 1904 la Paris. Intr-o prima perioada sculpteaza portrete („Pictorul N. Darascu”, capete de copii) de o mare finete a expresiei si plasticitate a formei, in spiritul artei lui Rodin. Catre sfirsitul primului deceniu al sec. 20 se desprinde de sculptura traditionala, urmarind esentializarea formelor si concentrarea maxima a expresiei. Ecouri stravechi se imbina cu un simt foarte modern al formelor in spatiu, in lucrari ca: „Pasarea maiastra”, „Pasarea in spatiu”, „Inceputul lumii”, „Cocosul”. Dupa „Rugaciunea”, complexul statuar de la Tirgu Jiu („Poarta sarutului”, „masa tacerii”, „Coloana fara sfirsit”) constituie o creatie de seama in materie de sculptura monumentala. Reprezentat in muzeele din Romania si in marile muzee din Europa si S.U.A. M. post-mortem al Acad. (1990).

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.

CASA¹ ~e f. 1) Constructie servind ca locuinta pentru oameni. ◊ De ~ produs in conditii casnice. A avea ~ si masa a fi indestulat. 2) Totalitate a bunurilor ce constituie averea unei persoane; gospodarie. 3) Incapere cu destinatie speciala intr-o cladire. ~a ascensorului. ◊ ~a mare odaie in casele taranesti destinata oaspetilor. 4) Totalitate a persoanelor inrudite care locuiesc impreuna; familie. ◊ A face ~ cu cineva a trai in intelegere; a trai cu cineva in casnicie. 5) Nume dat unor institutii, asezaminte, firme comerciale etc. ~ de cultura. ~ de odihna. ~a scriitorilor. 6) Unitate economica (de productie, de comert sau de servicii sociale), care are o conducere unica; intreprindere. [G.-D. casei] /<lat. casa

A SE DIFUZA se ~eaza intranz. 1) (despre lumina, caldura, sunete etc.) A deveni difuz; a cuprinde spatii tot mai mari; a se imprastia in toate partile; a se raspandi; a se propaga; a se degaja. 2) (despre moleculele unui corp) A patrunde in masa altui corp. /<fr. diffuser

RULOU s. n. 1. cilindru de lemn sau de metal care serveste ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ◊ sul subtire de lemn pe care se infasoara transperantul de la ferestre. ◊ sul de hartie sau de carton in care se pastrau in trecut diplomele si documentele de formate mari. ◊ (poligr.) cilindru elastic impregnat cu cerneala. ◊ tavalug, cilindru de presat. ◊ cilindru de cauciuc imprimat cu modele, la zugravit. ◊ (text.) valt pentru aplicarea masei de incleiere. 2. obiect, material infasurat in forma de sul. ◊ preparat culinar din carne sau aluat umplut cu frisca ori cu crema, care se ruleaza (1). 3. (arhit.) motiv ornamental constand din siruri curbe de vute care se incastreaza unele in altele. 4. pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat ca un sul. (< fr. rouleau)

ABLATIE (ABLATIUNE) (< fr., lat.) s. f. 1. (MED.) Extirpare (totala sau partiala) a unui organ, tumori etc. 2. (GEOGR.) Proces de indepartare a particulelor fine, rezultate in urma dezagregarii, de pe suprafata solului si a rocilor prin procesul de spalare in suprafata. ■ Reducere a masei unui ghetar sau a zapezii prin topire, evaporare si deflatie. 3. (ASTR.) Fenomen fizic in urma caruia un corp ce strabate atmosfera cu mare viteza (meteorit, satelit etc.) pierde din substanta datorita incalzirii sale pana la incandescenta prin frecare cu aerul. ◊ Scut de a. = dispozitiv construit din materiale speciale care protejeaza navele cosmice impotriva a. (3).

masa² ~e f. 1) Materie constituita din elemente eterogene, nediferentiate, alcatuind un singur corp. ◊ ~ verde nutret constituit din iarba si din alte plante. 2) Cantitate, numar mare. ~ de aer. ◊ In ~ a) in numar (cantitate) mare; b) in comun. 3) Marime fizica care determina cantitatea de materie pe care o contine un corp; materia din care este format un corp. ◊ ~ grea (sau gravitationala) masura a interactiunii gravitationale a corpurilor. ~ inerta masura a inertiei corpurilor. [G.-D. mesei] /<fr. masse, germ. Masse

DUBLU, -A adj. 1. Care este de doua ori mai mare; indoit. 2. Format din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ♦ (s.m.) Dublu baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. Minge dubla = miscare nereglementara la volei, handbal, tenis sau tenis de masa, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. [< fr. double].

MULTIME s. 1. v. ceata. 2. duium, gramada, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (inv. si pop.) mare, poiede, (inv. si reg.) intuneric, (reg.) posmol, talaba, (Transilv. si Mold.) sila, (inv.) multit, putere, (fig.) groaza, grozavenie, grozavie, (reg. fig.) polog. (O ~ de dusmani.) 3. colectivitate, masa, (pop.) obste, (peior.) gloata. (Din ~ s-a ridicat un glas.) 4. v. gloata. 5. v. gros. 6. numar. (Coplesit de ~ dusmanilor.) 7. gramada, (fig.) armata. (O ~ de amatori s-a prezentat.) 8. v. puzderie. 9. gramada, seama. (Si-a rezolvat o ~ de probleme.) 10. multitudine, pluralitate, (rar) pluritate. (~ problemelor abordate.) 11. gramada, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vesti.) 12. gramada, sir, (fam.) card. (A trecut o ~ de ani de cand nu ne-am vazut.) 13. (MAT.) domeniu.

ARBORE, com. in jud. Suceava, pe riul Solca; 6.903 loc. (1991). Aici se afla biserica „Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul”, construita in 1503, ca paraclis al curtii boieresti a portarului de Suceava, Luca Arbore. Biserica, reprezentativa pentru arhitectura epocii lui Stefan cel mare, are o structura planimetrica ce face trecerea de la planul longitudinal la cel triconc. Ca element special al constructiei: nisa exterioara de pe peretele vestic, menita sa adaposteasca masa pomenilor. La interior si la exterior se pastreaza parti dintr-un ansamblul pictural executat in 1541 de o echipa de zugravi condusa de Dragos Coman din Iasi. Mormintul ctitorului, aflat in pronaos, este cel mai important monument funerar in stil gotic din Modova. Monument UNESCO. Muzeu satesc.

AVALANSA, avalanse, s. f. masa de zapada care se desprinde de pe coasta unui munte si se rostogoleste la vale (ducand cu sine si pietrele, copacii etc. intalniti in cale); lavina. ♦ Fig. (Cu determinari) Cantitate mare (de...), navala (de...). Avalansa verbala. – Din fr. avalanche.

MARGINE ~i f. 1) Parte extrema a unei suprafete; capat; extrema. ~ea mesei. ◊ A tine (sau a bate) ~ile a se feri de lucru greu; a cauta sa scape de o obligatie. (De) la ~ea lumii (de) foarte departe. Fara (de) ~i foarte mare, imens, nesfarsit. 2) rar Linie care desparte (o tara, o localitate, terenuri etc.). 3) Locul de unde incepe sau unde se termina ceva. ~ea padurii. ~ea marii. ~ea satului. 4) fig. Limita pana la care se poate admite sau concepe ceva. 5) Linie care margineste suprafata unor vase, obiecte; buza. ~ea farfuriei. [G.-D. marginii] /<lat. margo, ~inis

GAMA s. f. 1. a treia litera a alfabetului grecesc, corespunzand lui g. 2. unitate de masura a masei, o milionime de gram; microgram. 3. unitate de masura a intensitatii campului magnetic, a miliona parte dintr-un oersted. 4. raze (sau radiatii) ~ = radiatie emisa de corpurile radioactive, cu o putere penetranta foarte mare. (< fr., gr. gamma)

TERASA s. f. 1. constructie deschisa, anexa la o cladire (la parter sau la etaj), pentru odihna etc. ◊ platforma (acoperis plan) deasupra unei case. 2. sistem de suprafete plane, in trepte, situate in lungul cursului unui rau, la malul marii etc. ◊ suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren (in parcuri sau gradini), ca loc de plimbare. ◊ portiune de trotuar in fata unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt asezate mese pentru consumatori. (< fr. terrasse, germ. Terrasse)

1) chisea (vest) si chesea (est) f., pl. ele (turc. kiase, ceasca mare, cupa, scafa, infl. de chisea 2). Vas de cristal cu capac de tinut si de oferit dulceata musafirilor. (Sint si chisele de lut vapsite [!] si acoperite cu capac de tinut tutun pe masa). V. gavanos.

brad m., pl. i (lat. bratus, un copac perpertuu verde, care, ca si vgr. brahty, un fel de ienupar, si alb. breth, art. bredhi, vine d. ebr. beros, sirian berot, ar. brot, chiparis, inrudit cu vsl. berza, mesteacan. Ar putea veni si din alb. bredhi, rom. pl. brazi, apoi sing. brad. V. breaz). Un mare si impunator copac conifer rasinos perpetuu verde care-si inalta trunchiu vertical pina la 50 de metri si creste mai ales ma munte (abies alba sav abies pectinata). Lemnu lui: o masa de brad. Fig. Un brad de flacau, un flacau inalt, drept si robust. V. molid, pin, cetina, sihla, cucuruz, rasina, terebint.

COLUMBIA [cəlambiə] 1. Fl. in America de Nord (in Canada occidentala si S.U.A.); 2.550 km. Izv. din M-tii Stincosi si se varsa in Oc. Pacific printr-un estuar. Navigabil pe ultimii 450 km. Trece prin Portland. Pe C. se afla marile hidrocentrale Grand Coulee (9.070 MW) si Bonneville. Se mai numeste Oregon. 2. Oras in E S.U.A., centru ad-tiv al statului Carolina de Sud; 456,5 mii loc. (1988, cu suburbiile). Intreprinderi textile si chimice (mase plastice). Echipament electronic, sticla. Universitate. 3. Districtul ~, district federal in S.U.A., intre statele Maryland si V******a; 179 km²; 615 mii loc. (1989). Aici se gaseste orasul Washington, capitala federala a S.U.A.

RIPIDA (‹ sl.) s. f. Obiect din recuzita mesei altarului dintr-o biserica ortodoxa, de metal sau de lemn, de forma unei palete sau evantai, decorat cu reliefuri pe ambele parti (scene biblice, donatori etc.), folosit in cursul unor ceremonii religioase. R. mari, cu manere mai lungi, in forma de aripi simbolizeaza heruvimii (serafimii).

HARLAU, oras in jud. Iasi, pe raul Bahlui; 12.223 loc. (1998). Statie finala de c. f. Expl. de gresii si calcare oolitice. Fabrici de mobila si cherestea, de tricotaje si conf., de mase plastice; tesatorie de matase; produse alim. (conserve de legume si fructe, preparate din lapte, bauturi alcoolice, otet). Centru pomicol si viticol. Muzeu de arheologie si etnografie. Biserica Sf. Gheorghe (ctitorie din 1492 a lui Stefan cel mare), cu valoroase picturi murale interioare (1530); biserica Sf. Dumitru (ctitorie din 1535 a lui Petru Rares, cu unele transformari din 1779, initiate de marele spatar Iordache Cantacuzino-Deleanu); biserica Sf. Nicolae-Munteni (ante 1848). Ruinele caselor domnesti. Prima mentiune documentara dateaza din 1384. Resedinta domneasca. Stefan cel mare a incheiat aici, cu polonii, Tratatul de pace din 12 iul. 1499. Declarat oras in 1968.

SNOOKER [snu:kər] (‹ engl.) s. n. Joc sportiv, varianta a biliardului aparut in India, ca modalitate de relaxare pentru soldatii britanici (1870). Se joaca cu 15 bile rosii si sase culori (valori) diferite. Jucatorii incearca sa introduca in cele sase buzunare ale mesei o bila rosie urmata de una de alta culoare. S. se refera la posibilitatea de a ascunde bila alba in spatele alteia pentru a-si pune in dificultate adversarul. In ultimii ani a capatat o mare dezvoltare, organizandu-se numeroase campionate si competitii.

SAN PEDRO SULA, oras in NV Hondurasului, situat pe Rio Chamelec, in apropiere de granita cu Guatemala, la 160 km NV de Tegucigalpa; 439,1 mii loc. (2001). Aeroport. Port fluvial. Ind. siderurgica, chimico-farmaceutica, de prelucr. a maselor plastice, tutunului si a lemnului (mobila), cimentului sticlariei, textila, hartiei si alim. (zahar, bere). Productie de biciclete si de articole electrice. Centru comercial. Piata agricola (trestie de zahar, orez, porumb, cartofi dulci, cassava, animale). Distrus in mare parte de un uragan in 1974. Fundat initial de spanioli in 1536, orasul a fost refacut in mai multe randuri.

SUPRAPOPULATIE s.f. 1. mare concentrare a populatiei intr-un oras, intr-o regiune etc. 2. (Biol.) Existenta unei densitati excesive de organisme pe o anumita arie. 3. (Ec.) Suprapopulatie relativa = Excedent al populatiei muncitoresti in raport cu necesitatile de forta de munca ale capitalului; masa de someri. [Gen. -iei. / < supra- + populatie, dupa fr. surpopulation].

RAZBOIUL DE 100 DE ANI (1337-1453), conflict armat intre Anglia si Franta pentru terit. franceze stapanite de dinastia engleza si pentru Flandra. In prima parte, Anglia a obtinut victorii importante in bataliile de la Crecy (1346) si Poitiers (1356), ocupand o mare parte a terit. Frantei. In deceniul 8 al sec. 14, francezii au reusit sa recucereasca aproape toate terit., dar dupa batalia de la Azincourt (1415) au pierdut N Frantei si Parisul. Spre sfarsit, razboiul a capatat un caracter popular, prin intrarea in actiune a maselor sub conducerea Ioanei d’Arc si, ca urmare, Anglia a pierdut toate posesiunile de pe terit. Frantei, cu exceptia portului Calais, pe care l-a mai stapanit pana in 1558.

SANTANDER, oras in N Spaniei, centrul ad-tiv al comunitatii autonome Cantabria, situat pe o pen. stancoasa din G. Santander al G. Biscaya, la 64 km NV de Bilbao si 341 km N de Madrid; 180,7 mii loc. (2001). Port pentru exportul de carbune, cereale s.a. Aeroport. Nod feroviar. Constr. navale, aeronautice si de automobile. Rafinarie de petrol. Ind. siderurgica, chimica (mase plastice, acid sulfuric), textila, sticlariei, hartiei si alim. (prelucr. pestelui). Pescuit. Centru turistic; statiune balneoclimaterica estivala. Muzeu de istorie. Universitate (1972). Catedrala in stil gotic (sec. 12, reconstruita in sec. 20). Colonie romana cu numele Portus Vistoriae. Orasul a fost reconstruit dupa numeroase distrugeri provocate de marele incendiu din 1941. La 27 km SV de S. se afla celebra pestera Altamira.

SOARECE, soareci, s. m. Animal mic din ordinul rozatoarelor, de culoare cenusiu-inchis, cu botul ascutit si cu coada lunga si subtire (Mus musculus). ◊ Soarece de biblioteca = se spune despre o persoana care isi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind si studiind. Soarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trai (sau a se iubi, a se avea) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele, se spune despre doua persoane care nu se pot suferi, care se cearta intruna. I-au mas soarecii in pantece (sau burta), se spune despre un om foarte flamand. A se juca (cu cineva) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele = a-si bate joc de cineva, tinandu-l intr-o situatie incerta. In gaura (sau in borta) de soarece = in cea mai ferita, mai d*****a ascunzatoare, in gaura de sarpe. ◊ Compus: Soarece de camp = mic rozator de camp care face mari stricaciuni in culturi (Apodemus agrarius); soarece de padure = animal rozator care traieste in padure (Apodemus sylvaticus). [Var.: soarec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

FOTOELECTRIC, -A, fotoelectrici, -ce, adj. 1. (Despre emisiunea de electroni din metale) Provocat de incidenta radiatiei luminoase. ◊ Efect fotoelectric extern = emisie de electroni de pe suprafata metalelor sau a semiconductoarelor, sub actiunea iluminarii. Efect fotoelectric intern = punerea in libertate, in masa unui semiconductor, a purtatorilor de sarcini sub actiunea iluminarii. 2. Referitor la efectul fotoelectric extern sau intern; bazat pe aceste efecte. ◊ Celula fotoelectrica = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazeaza pe efectul fotoelectric si care lasa sa treaca prin el un curent electric de intensitate mai mare sau mai mica; fotodioda, fotocelula. [Pr.: -to-e-] – Din fr. photoelectrique.

HOLOCAUST (‹ fr.; {s} gr. holo + gr. kaustos „de ars”) s. n. (REL.) Sacrificiu practicat in Antichitate de unele popoare (evrei, asirieni etc.), care consta in arderea integrala a animalelor pe altar. ♦ Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari parti a populatiei evreiesti (c. 6 mil.) din Europa (in Germania, precum si in terit. ocupate vremelnic in timpul celui de-al doilea razboi mondial) de catre nazisti si aliatii lor. In prezent, se foloseste tot mai frecvent, termenul de shoah (in ebraica „nimicire, distrugere”). ♦ (In prezent) Ucidere in masa datorata unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om (ex. h. ecologic, prin distrugerea mediului inconjurator sau h. atomic, prin consecintele nefaste ale unui razboi nuclear).

FRECA, frec, vb. I. Tranz. 1. A misca fortat un corp pe suprafata altui corp cu care este in contact. 2. A amesteca indelung un aliment apasand cu putere, pentru a obtine o masa omogena si pufoasa. ♦ A sterge un obiect apasand in toate directiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i indeparta murdaria sau pentru a-l face sa straluceasca; a lustrui, a curata. 3. A frictiona. 4. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Din lat. fricare.

PLASTIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre corpuri solide) Care poate fi modelat; care se preteaza modelarii. ◊ Materiale (sau mase) ~ce materiale sintetice din care se produc diferite obiecte. Operatie ~ca plastie. Chirurgie ~ca ramura a medicinei care se ocupa cu operatiile plastice. 2) Care tine de artele ce reflecta realitatea prin imagini vizuale; propriu artelor care reflecta realitatea prin imagini vizuale. ◊ Arte ~ce ansamblu de arte (pictura, sculptura, desen, arhitectura) care reflecta realitatea prin imagini vizuale. 3) lit. Care exprima ceva cu mare putere de evocare; sugestiv; expresiv. /<fr. plastique

masa s. f. 1. cantitate de materie a unui corp, considerata ca o marime caracteristica in raport cu volumul. ♦ ~ verde = furaj; ~ critica = masa minima a unui material radioactiv in care poate aparea o reactie de fisiune nucleara in lant. 2. ingramadire de elemente care formeaza impreuna un singur corp; corp solid, compact; bloc. ♦ ~ de aer = portiune imensa, omogena, a troposferei, cu proprietati distincte. 3. corp metalic masiv la care se leaga punctele unei retele, ale unei masini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. 4. (fam.) cantitate mare. ♦ a vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusa schimbarilor. 5. multime compacta de oameni. ♦ e populare = totalitatea claselor si categoriilor sociale dintr-o anumita etapa istorica, ale caror interese fundamentale concorda cu cerintele si sensul actiunii legilor obiective ale dezvoltarii societatii. 6. ~ continentala = continent. (< fr. masse, germ. Masse)

CABINET s.n. 1. Incapere (intr-o casa, intr-un apartament etc.) mai retrasa si mai linistita decat celelalte, destinata anumitor folosinte (pentru lucru, in vederea exercitarii unei profesiuni etc.). 2. Incapere sau serie de incaperi (in localul unei institutii) unde lucreaza cineva, fiindu-i rezervate exclusiv; birou. 3. Sectie, serviciu de studii. ◊ Cabinet metodic = a) centru didactic al activitatii metodice dintr-o scoala, dintr-un oras etc.; b) sectie de indrumare si de informare in bibliotecile mari si in intreprinderi; (iesit din uz) cabinet de partid = centru in care se dadeau indrumari teoretice si metodice cadrelor de lectori, conferentiari si propagandisti si celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de indrumare tehnica in cadrul unei intreprinderi. 4. Guvern; guvernamant; consiliu de ministri. 5. Mobila mica, alcatuita dintr-un corp bogat ornat si cu sertare, asezat pe un suport in forma de masa sau pe coloane. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabinet].

BOB¹ (‹ sl.) s. n., s. m. 1. S. m. Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu tulpina inalta de 80-120 cm, fistuloasa, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze si fructe pastai mari, pieloase (Vicia faba); originara din Asia, este cultivata pentru nutret. 2. S. n. Fructul bobului (1) si mai ales saminta lui comestibila (scoasa din pastaie). ♦ P. analog. Fruct sau saminta a unor plante, mai ales a cerealelor; graunte. 3. S. m. pl. Boabe (2) cu care se ghiceste viitorul. ♦ Expr. A da in bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare; fir (de nisip), strop (de apa).

CARNE, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor. ◊ Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia, a lovi in plin; b) fig. a curma fara crutare un rau. Carne de tun = masa de militari trimisi de clasele exploatatoare spre a lupta cu pierderi sangeroase in razboaie de cotropire. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) de o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, legat prin sange de cineva. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face mari sfortari, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Parte moale de sub coaja fructelor, care inconjura semintele. – Lat. caro, carnis.

MATASE, (1) matasuri, s. f. 1. Fibra textila naturala de borangic prelucrat. ♦ Fibra textila vegetala sau sintetica fabricata prin diverse procedee chimice si avand proprietati asemanatoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Tesatura fina, cu desime mare si greutate mica, executata din astfel de fibre; (la pl.) varietati de tesaturi din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De matase = matasos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut in matase = crescut in avutie, in belsug; rasfatat, cocolosit. ♦ Ata de matase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subtiri, cafenii-galbui, care invelesc stiuletele porumbului si care ies din panusi in forma de smoc. 3. Compuse: (Bot.) matasea-broastei = denumire data unor alge verzi, filamentoase, care formeaza mase plutitoare la suprafata apelor dulci statatoare; matasea-bradului = matreata-de-arbori. [Pr.: (reg.) matasa] – Lat. metaxa.

INTAI, INTAIA adv. num. ord. I. adv. 1. La inceput. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. 2. Inainte de toate, in primul rand. Sa ne-asezam intai la masa. ♦ (Pentru) prima oara. II. Num. ord. (Adesea adjectival; cand preceda substantivul, in forma articulata intaiul, intaia) Care se afla in fruntea unei serii (in ceea ce priveste spatiul, timpul, calitatea); prim². Intaiul, intaia in clasa. E in clasa intai. ◊ Loc. adv. (Pentru) intaia data (sau oara) = (pentru) prima data. ◊ Expr. Mai intai si-ntai (de toate) = in primul rand. ♦ (Inv., precedat de „cel”, „cea”) Dintai. ♦ (Substantivat, m.; in sintagma) Intaiul nascut = cel mai mare dintre fii. – Lat. *antaneus (< ante „inainte”).

MIC mica (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decat cele considerate normale; care este de marime sub norma obisnuita. masa ~a. ◊ Degetul ~ deget aflat la extremitatea mainii sau a piciorului. In ~ pe scurt; in sumar; in proportii reduse. 2) A carui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumina ~a. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care dureaza mai putin ca de obicei; de scurta durata. 5) Care este de importanta redusa; neinsemnat. Un ~ functionar. ◊ Socru mic tatal miresei. Soacra mica mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de varsta copilariei. 7) si substantival Care s-a nascut ultimul in familie; mezin. ◊ Cu ~ cu mare (sau ~ si mare) cu totii impreuna. /<lat. miccus

adaug, a adauga si (est) -gesc, a adaugi si (vechi) a adauge, part. adaus v. tr. (lat. adaugere, pop. adaugere, part. adauctum, id., d. augere, a mari. V. augment). Pun ceva pe linga altu sau altele: a adauga un franc la suta, sare ciorbei. Fig. Mai spun ceva: nu mai adaug nimic la cele spuse. Vechi. maresc, sporesc: a adauga banii, averea. Incarc la plata birului: sa n' aiba voie a-i scadea, nici a-i adaugi. L-a adaugat cu pira, l-a incarcat cu pira. I-a adaugit pintecele, a lasat-o gravida. V. refl. Vechi. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Ma unesc. Trans. Ma recasatorec. Ma inmultesc: pacatosii se adaug [!]. Ma compar, ma aseman (Cor.). Ma adaug la masa cuiva, ma pun la masa lui. V. intr. Boala adaogea, se agrava. – Forme vechi: adao-: sa-si adaoga, Domnu sa va adaoga, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, au adaos (adauga), il adaosera (adaugara).

FRAMANTA, framant, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul intr-o masa omogena, apasandu-l si amestecandu-l. ◊ Expr. A framanta pamantul = a bate pamantul cu picioarele prin lovituri puternice si repetate. ♦ A lovi indelung si repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoana trantita la pamant, a calca in picioare. 2. Tranz. Fig. A examina amanuntit si in detaliu o idee, un plan, etc. ♦ Tranz. si refl. A-si supune mintea le eforturi. ♦ Tranz. si refl. A (se) misca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinte) A umbla incolo si incoace; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinte) A umbla incolo si incoace, a nu avea astampar. ♦ Tranz. A invarti, a rasuci un obiect in mana. ◊ Expr. A-si framanta mainile = a manifesta o mare neliniste, o tulburare prin frecarea puternica a mainilor. – Lat. fragmentare.