NUME s. 1. denumire, numire, (livr.) denominatie, (rar) intitulare, (inv.) titlu, titulatura. (Ce ~ poarta?) 2. nume de botez v. prenume; nume de familie = patronim, patronimic, (inv. si reg.) porecla; nume mic v. prenume. 3. v. porecla. 4. v. apelativ. 5. v. substantiv. 6. v. reputatie.

PRENUME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. (Are ~le Ion.)

PRONUME s. v. nume de botez, nume mic, prenume.

PRENUME ~ n. Nume individual dat unui om la nastere, prin care se distinge fiecare membru al unei familii; nume mic; nume de botez. /<fr. prenom, lat. praenomon

PRENUME s.n. Numele (particular) dat cuiva la nastere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prenom, lat. praenomen].

VEZICULA s.f. (Med.) 1. Vezica mica. 2. nume dat unor basicute pline cu lichid care se ivesc pe piele si pe mucoase in diferite boli. ◊ Vezicula biliara v. biliar. [< fr. vesicule, cf. lat. vesicula].

turtel, turtei, s.m. (inv.) 1. turta mica. 2. nume de arbusti. 3. copac batran. 4. rizom.

VEZICULA s. f. 1. vezica de dimensiuni mici. 2. nume dat unor basicute pline cu lichid care se ivesc pe piele si pe mucoase in diferite boli. ♦ e seminale = glande perechi anexe ale aparatului genital barbatesc, inapoia vezicii. (< fr. vesicule, lat. vesicula)

CARUL mic, numele popular al unei grupari de stele din constelatia Ursa mica, alcatuita din sapte stele, dintre care patru reprezinta cutia carului, iar celelalte trei oistea; la capatul oistii se afla Steaua Polara.

cocosel m., pl. ei. Cocos mic. numele mai multor plante ranunculacee numite si ruscuta si spinz (adonis). Pl. Floricele, mizilic, graunte de papusoi care au explodat la foc si au aspectu unor flori albe. – In est cu-.

CARACUDA ~e f. 1) Peste dulcicol din familia crapilor, de culoare galbuie-aurie, avand corp plat si cap mic; caras. 2) nume dat oricarui peste marunt. 3) fig. Persoana fara valoare. /<bulg. karakuda

OTOLIT s.n. (Biol.) numele unor mici graunte calcaroase care se gasesc in endolimfa si care, prin e*******a terminatiilor nervoase, determina echilibrul. [< fr. otolithe, cf. gr. ous – ureche, lithos – piatra].

ASTEROID, asteroizi, s. m. nume dat micilor planete ale sistemului solar, ale caror orbite sunt, in general, cuprinse intre orbitele lui Marte si Jupiter. ♦ nume dat bolizilor, aerolitilor etc. – Fr. asteroide (< gr.).

CALARET, -EATA, calareti, -e, s. m. si f. I. S. m. si f. Persoana care calareste. ♦ (Inv.) Calaras. II. S. m. Denumire data unor piese si instrumente: a) numele unor mici piese de fier prin care se trec firele la razboiul de tesut; b) piesa mica de fir de platina, care se asaza pe bratele unei balante analitice pentru a obtine echilibrul; c) (la pl.) armaturi scurte intr-o piesa de beton armat. – Lat. *caballaricius.

BRILIANT, briliante, s. n. 1. Diamant slefuit in dubla piramida cu numeroase fatete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatra pretioasa, montat in bijuterii. 2. numele celui mai mic corp de litera tipografica. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. brilant.

CANALICUL, canalicule, s. n. nume dat canalelor mici din tesuturile organismelor. – Din fr. canalicule.

CARAUS, carausi, s. m. 1. Carutas. 2. (Art.) numele unei stele mici din Carul-Mare, situata langa a doua stea din protap. – Cara + suf. -us.

MITITEL, -EA, -ICA, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micut. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tanar. A se face mititel = a se strange (pentru a nu fi vazut); p. ext. a lua o atitudine modesta, umila (in fata cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o fiinta tanara, naiva. 2. S. m. Carnacior facut din carne tocata, amestecata cu diverse condimente, care se mananca fript la gratar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele d******i. – Din mic.

TRAPEZAN, trapezani, s. m. nume dat salaului mic, sub 30 de cm lungime. – Et. nec.

ASTEROID s.m. (de obicei la pl.) numele unor planete mici care isi au orbitele intre orbitele lui Marte si Jupiter. ♦ Bolid, aerolit. [Pron. -ro-id. / < fr. asteroide, cf. gr. asteroeides – asemanator unei stele].

EFELIDA s.f. (Med.) nume dat unor mici pete rotunde ale pielii, datorate unei pigmentari anormale; (pop.) pistrui. [< fr. ephelide. cf. gr. ephelis].

RAGADA s.f. 1. nume dat unor mici ulceratii care se formeaza pe piele si pe mucoasa anala. 2. Sfarcul m*****i. [< fr. rhagade, cf. gr. rhagas – fisura].

libra, libre, s.f. (inv.) 1. masura de greutate, litra. 2. moneda mica, de argint. 3. nume de oaie. 4. femeie rea, obraznica.

palusca, palusti, si paluste, s.f. (reg.) 1. catea mica; caine mic de casa. 2. nume de stea.

pititel, -ea, -ica, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) mititel. 2. (s.f. sub forma pititea) nume de peste mic.

porcean, porceni, s.m. 9reg.) numele unui peste mic; porcusor.

EFELIDA s. f. nume dat unor mici pete rotunde ale pielii, datorate unei pigmentari anormale; pistrui. (< fr. ephelide)

BRILIANT¹, briliante, s. n. 1. Piatra pretioasa (diamant slefuit in dubla piramida) folosita ca podoaba aplicata pe bijuterii. 2. numele celui mai mic corp de litera tipografica. [Pr.: -li-ant] – Fr. brillant.

CANALICUL, canalicule, s. n. nume dat canalelor mici din tesuturile organismelor. – Fr. canalicule.

CARAUS, carausi, s. m. 1. Carutas. 2. numele unei stele mici din carul-mare, asezata langa a doua stea din protap. – Din cara + suf. -aus.

castravete (vest, sud) si crastavete (nord) m. (bg. krastavica, d. krastav, riios, krasta, riie. Intii s´a dat acest nume castravetilor celor mici si brobonati). V. crastaval). O planta cucurbitacee. Fructu ei, lungaret, din care se face salata sau care se mureaza (cucumis sativus). V. pepene.

ALBITURA, albituri, s. f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. nume generic dat exemplarelor mici de platica, babusca etc.; albisoara. 3. (Reg.) nume dat radacinilor de patrunjel si de pastarnac. 4. (Tipogr.) mici piese de plumb care servesc la completarea spatiului alb dintre litere, cuvinte sau randuri; p. ext. spatiu alb intre randuri. – Alb + suf. -itura.

CARACUDA, caracude, s. f. 1. Peste de balta, cu corpul turtit lateral, lung de 20-35 cm (Carassius carassius). 2. nume generic dat pestilor mici; peste-tiganesc. ♦ Fig. Oameni fara valoare, fara insemnatate (intr-un partid, intr-o adunare). – Din bg. karakuda.

GAZA, gaze, s. f. nume generic dat insectelor mici zburatoare. – Probabil formatie onomatopeica.

PRUNDAR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoana care scoate si transporta prund. 2. numele mai multor pasari mici care traiesc pe langa ape: a) prundaras; b) codobatura; c) lastun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar.

FURSEC, fursecuri, s. n. nume dat unor prajituri mici si uscate, facute din diferite aluaturi fragede, avand forme variate. – Din fr. foursec.

FURSEC s.n. nume dat unor prajituri mici, facute din aluaturi diferite si taiate in diverse forme. [Pl. -uri. / < fr. foursec].

popet, popeti, s.m. (reg.) 1. numele a doua specii mici; molan si zvarluga. 2. nume dat mai multor insecte din familia lacustelor, care scot un tarait asemanator cu fasaitul coasei.

smirda, smirde, s.f. (reg.) 1. numele florii smirdarului (arbust mic din zonele alpine, care formeaza tufisuri dese, cu flori marunte, rosii-purpurii si mirositoare); rododendron, trandafir-de-munte. 2. (in forma: zmirda) rasina folosita in medicina, in parfumerie si la biserica, extrasa dintr-un arbore exotic. 3. (deprec.) femeie mandra, increzuta.

ASTEROID s. m. nume dat unor planete mici, sateliti ai Soarelui, care se rotesc in apropierea planului elipticii, intre orbitele lui Marte si Jupiter; planetoid. (< fr. asteroide)

PITROC, pitrocuri, s. n. 1. numele a doua varietati de peste: a) peste de rau, negricios si gros, care traieste in malul de la fundul apei (Gobio uranoscopus); b) peste care traieste in apele raurilor limpezi (Gobio kessleri). 2. nume generic dat pestilor mici de rau.

ALBITURA, albituri, s. f. 1. (La pl.) Rufarie. 2. nume generic dat exemplarelor mici de platica, babusca etc. 3. (Reg.) nume dat radacinilor de patrunjel si de pastarnac. 4. (Tipogr.) mici piese de plumb care servesc la completarea spatiului alb dintre litere, cuvinte sau randuri; p. ext. spatiu alb intre randuri. – Din alb² + suf. -(i)tura.

BABOI, baboi, s. m. nume generic dat exemplarelor mici ale pestilor comuni de apa dulce. – Bg. baboj.

CARACUDA, caracude, s. f. 1. Caras. 2. nume generic dat pestilor mici. ♦ Fig. Oameni fara valoare, fara insemnatate (intr-un partid, intr-o adunare). – Bg. karakuda.

FATA, fate, s. f. 1. (Reg.) nume dat speciilor de peste mic (care inoata repede). 2. (Fam.) Femeie care se fataie. – Din fatai (derivat regresiv).

CARAIBI (CARIBI) (‹ fr.) s. m. pl. Amerindieni din familia de limbi cu acelasi nume care traiesc in Antilele mici, in N Braziliei (probabil patria lor initiala), in E Venezuelei si in Guyana, iar in triburi izolate in regiunile rasaritene ale Columbiei, Boliviei si Ecuadorului, precum si in Honduras.

MACAC, macaci, s. m. numele mai multor specii de maimute mici, cu capul turtit si cu coada (de obicei) scurta, care traiesc in sud-estul Asiei (Macacus); animal care apartine uneia dintre aceste specii. – Din fr. macaque.

MARACINAR, maracinari, s. m. nume dat mai multor pasari calatoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-inchis si cu gatul negru, care traiesc prin maracinisuri, in apropierea apelor (Saxicola). – Maracine + suf. -ar.

VINDEREU, vinderei, s. m. numele a doua specii de soimi mici; vinderel (Falco tinnunculus si vesperinus). [Var.: vindireu s. m.] – Cf. magh. vandorsolyom.

SIMINICHIE, siminichii, s. f. numele a doua specii de arbusti mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale caror frunze si fructe uscate se intrebuinteaza ca purgativ si ca diuretic (Cassia acutifolia si angustifolia); p. restr. (colectiv) frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. – Din tc. senameki.

STRIGOIAS, strigoiasi, s. m. nume generic dat mai multor fluturi mici de noapte care zboara in jurul lampii sau flacarii unei lumanari. [Pr.: -go-ias] – Strigoi + suf. -as.

FURSEC ~uri n. mai ales la pl. (nume generic) Prajituri de diferite forme, mici si uscate. /<fr. foursec

seceruica, seceruici si seceruice, s.f. 1. (pop.) secera mica, secerea, seceratica. 2. (reg.; la pl.) numele a doua plante erbacee: a) iarba-laptoasa. b) amareala. 3. (reg.) planta erbacee cu bulbi, cu frunze in forma de sabie si cu flori purpurii; secerea, sabiuta, sabioara.

PIX s.n. Instrument de scris format dintr-un tub de pasta colorata cu o mica bila la varf. [Pl. -xuri. / nume comercial].

CHIRIGHITA S. f. numele a trei specii de pasari mici, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si in alte balti din Romania, cu cioc si coada foarte drepte: c. cu aripi albe (Chlidonias leucopterus), de c. 23 cm, c. cu obraz alb (Ch. hybrida), de c. 23 cm si c. neagra (Cg. nigra), de c. 24 cm.

BEHLITA, behlite, s. f. nume dat mai multor specii de pesti mici. – Comp. rus. bieglyi „repede”.

CAR¹, cari, s. m. nume dat mai multor specii de insecte mici daunatoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul paros si cu picioarele scurte, care traiesc in lemn si se hranesc cu acesta. – Lat. carius (= caries).

GUVID, guvizi, s. m. nume generic dat unor specii de pesti mici, cu capul mare, latit, si cu corpul subtiat spre coada (Gobius). ◊ Guvid mare = strunghil. – Din ngr. guvidi.

PIETROSEL, pietrosei, s. m. 1. nume dat mai multor pesti: a) peste mic de culoare cafeniu-inchis pe spate si galbena pe burta (Umbra krameri); b) porcusor. 2. nume dat mai multor pasari migratoare care traiesc intre stanci si prin locuri pietroase. ◊ Pietrosel sur = pasare mica, cenusie pe spate si galbena-ruginie pe piept; pietrar (Oenanthe oenanthe). Pietrosel canepiu = canepar. – Pietros + suf. -el.

SPIT¹, spiti, s. m. numele unei rase de caini de talie mica, cu par pufos, cu urechi drepte si bot ascutit; caine din aceasta rasa. – Din germ. Spitz.

ALBITURA ~i f. 1) mai ales la pl. Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufarie. 2) nume dat mai multor specii de pesti mici (platica, babusca). 3) poligr. Piese de plumb care se pun intre cuvinte si randuri pentru a completa spatiile albe. 4) Spatiu alb dintre cuvinte si randuri. /alb + suf. ~itura

COLIBRI s.m.invar. nume dat unor specii de pasari foarte mici, cu penele viu colorate si stralucitoare, care traiesc in regiunea tropicala a Americii; pasare-musca. [< fr. colibri < cuv. caraib].

puscuta, puscute, s.f. (pop.) 1. pusculita, pusca mica. 2. puscoci, puscala de soc (pentru copii). 3. prastie. 4. (in sintagma, art.) de-a puscuta = numele unui joc de copii. 5. (inv.) colivie mica.

COLIBRI s. m. inv. nume dat unor specii de pasari foarte mici, cu pene viu colorate, din America tropicala; pasare-musca. (< fr., sp. colibri)

molie (molii), s. f. – nume dat mai multor specii de fluturi mici. Sl. moli (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 202; Conev 52), cf. slov., cr., rus. molj, mag. moly. – Der. molete, s. m. (vierme ce traieste in faina, Tenebrio molitor), reconstituit din pl. moleti, din bg. molec „molie” (Candrea).

GARGARITA (GARGARITA), gargarite, s. f. nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care ataca unele plante cultivate. – Cf. scr. grgarica.

GANGANIE, ganganii, s. f. nume generic dat insectelor (sau, p. gener. animalelor) mici. – Din sl. gongnanije.

VIZITA, vizite, s. f. 1. Faptul de a merge la cineva in scopul unei intrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ◊ Carte de vizita = bucata mica de carton, dreptunghiulara, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea si titlurile sale, adresa etc., si pe care titularul o inmaneaza sau o trimite unor cunoscuti, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi in vizita cu cineva = a avea relatii de prietenie cu cineva, a-si face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplaseaza la domiciliul unui bolnav sau care primeste un pacient pentru consultatie. ♦ Deplasare zilnica facuta in saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de catre medici, insotiti de personalul auxiliar. ◊ Vizita medicala = control medical (periodic) facut salariatilor, elevilor etc. 3. Deplasare la fata locului intr-o localitate, intr-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaste, de a le controla etc. – Din fr. visite.

FASA, fase, s. f. nume dat mai multor specii de pasari migratoare mici (asemanatoare cu ciocarlia), de culoare cafenie-cenusie, cu pantecele albicios, care alearga miscandu-si in permanenta coada (Anthus). – Et. nec.

COROI, coroi, s. m. nume dat mai multor specii de pasari rapitoare mici, in special soimului. – Din magh. karvaly.

MOLIE, molii, s. f. nume generic dat mai multor specii de fluturi mici de noapte, ale caror larve rod lucrurile de origine vegetala sau animala. ◊ Compuse: molia-zidurilor sau molie-de-casa = mic crustaceu terestru cu corpul oval, cenusiu, care traieste in locuri umede si intunecoase (Oniscus murarius); molia-stupilor = gaselnita¹. – Din sl. molĩ.

TERIER, terieri, s. m. numele unor rase de caini de statura mica, foarte curajosi, folositi la vanarea animalelor care traiesc in vizuini; caine din aceasta rasa. [Pr.: -ri-er] – Din fr. terrier.

COLIBRI s. m. invar. nume dat mai multor specii de pasari foarte mici, cu pene viu colorate, care traiesc in America tropicala si care zboara foarte repede; pasare-musca (Trochilus). – Din fr. colibri.

smicea, smicele, s.f. 1. (inv. si reg.) varf ascutit al unor obiecte, al unor organe anatomice etc. 2. (reg.) cantitate mica din ceva. 3. (inv.) bucata mica (rupta sau taiata) din ceva; farama. 4. (reg.) nume dat unor obiecte cu varf ascutit: fus, betisor, cutitas, cutit. 5. (pop.) ramura tanara, lastar, mlada, mladita. 6. (pop.) ramura de mar sau de par cu muguri vegetativi. 7. (reg.; la pl.; in sintagma) samcele de ziua = zori (ale zilei). 8. (reg.) spic subtire de iarba.

AUSEL, ausei, s. m. nume dat la doua pasari: a) cea mai mica pasare de la noi, cu pene galbene-maslinii pe spate si cenusii pe burta (Regulus cristatus). b) pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Din aus „mos” (disparut din limba) + suf. el.

CIOCIRLIE (‹ cioc) s. f. nume dat la mai multe specii de pasari mici, zburatoare si cintatoare foarte bune, din ordinul paseriforme, cu penaj pestrit si care zboara, aproape vertical, pina la inaltimi foarte mari. In Romania se cunosc 8 specii, mai reprezentative fiind: c. cu degete scurte (Calandrella cinerea), pasare migratoare, cu penaj cafeniu-roscat-striat; c. de Baragan (Melanocorypha calandra), cea mai mare specie de c. din Romania, buna imitatoare a glasului altor specii; c. de cimp (Alauda arvensis), la care masculul cinta in zbor, la mare inaltime, deasupra cuibului.

berta f., pl. e (fr. berthe, pelerina mica de acoperit un corsaj decoltat, de la numele reginei Berta, pe care traditiunea o reprezinta cuminte si modesta; germ. berthe, guler mic; ung. berta). Est. Broboada, sal mic.

SOC, soci, s. m. nume dat mai multor specii de arbusti de dimensiuni mici, cu flori hermafrodite grupate in inflorescente, care au proprietati sudorifice, si cu fructe (boabe negre sau rosii), scoarta si radacini cu proprietati laxative si diuretice (Sambucus). – Lat. sabucus (= sambucus).

PITULICE, pitulici, s. f. numele mai multor pasari cantatoare divers colorate: a) pasare mica, cu ciocul ascutit, cu penele brune-ruginii pe spate si cenusii-albicioase pe pantece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mica pasare migratoare insectivora, cu pene brune-verzui pe spate si cenusii pe pantece (Phylloscopus collybita). – Pitula + suf. -ice.

FITUICA, fituici, s. f. Bucata mica de hartie pe care se fac diferite insemnari. ♦ nume dispretuitor dat unei gazete fara insemnatate. – Cf. germ. Fitschen „fleac, maruntis”.

MEMENTO s. n. 1. Semn distinctiv, insemnare, nota care reaminteste ceva; p. ext. aducere-aminte. 2. mic carnet de buzunar in care se fac insemnari pentru a reaminti o data, un nume, o problema etc. 3. Carte, de obicei de format mic, care rezuma esentialul, prin tabele, formule etc., dintr-una sau din mai multe discipline, stiinte; memorator. ♦ Lista a spectacolelor si conferintelor, publicata in presa cotidiana. – Din fr. memento.

RUGINITA, ruginite, s. f. 1. numele a doua plante: a) planta erbacee cu frunze mici, inguste la baza si dintate la varf (Asplenium ruta muraria); b) strasnic (III) (Asplenium trichomanes). 2. Ciuperca parazita care ataca si distruge frunzele plantelor (Uromyces scuteleatus). – Rugina + suf. -ita.

POTIUNE ~i f. (nume generic) Medicament lichid care se administreaza in doze mici, pe cale bucala. [Sil. -ti-u-] /<fr. potion, lat. potio, ~onis

BIOFOR s.m. nume dat de diferiti biologi formelor de viata foarte mici, invizibile. [< germ. Biophor, cf. gr. bios – viata, phoros – purtator].

prichiduta s.m. (pop.) 1. numele piticului istet din basmele romanesti; prichindel.2. (fam.) copil mic si zglobiu.

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sasiu. 5. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mic sau (in parte) astupat. 6. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de continut. A nu avea para chioara sau (rar, substantivat) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Din tc. kor.

JALE² s. f. nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasa, aromata, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca planta ornamentala si medicinala, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsalya.

SANZIANA, sanziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) numele a trei specii de plante erbacee: a) dragaica; b) (si in sintagma sanziene albe) planta erbacee cu frunze lanceolate dispuse in forma de rozeta si cu flori albe (Galium mollugo); c) mica planta erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) numele popular al sarbatorii crestine celebrate la 24 iunie; dragaica. II. (La pl.) nume dat, in folclorul romanesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) samziana, samzaiana s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.

POTIUNE, potiuni, s. f. nume generic dat medicamentelor lichide care se iau (in doze mici) pe cale bucala. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. potion, lat. potio, -onis.

TAMAIOARA, tamaioare, s. f. numele a doua plante erbacee din familia violaceelor: a) planta mica cu flori mari ale caror petale sunt impestritate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporas. – Tamaie + suf. -ioara.

VIZITA ~e f. Faptul de a merge in casa cuiva din politete, obligatie etc. 2) Consultatie medicala, acordata (de un medic) prin prezentarea la spital sau la domiciliul unui bolnav. ◊ Carte de ~ bucata mica de carton, de forma dreptunghiulara, pe care sunt scrise numele si datele unei persoane. /<fr. visite

GAZ² s.n. 1. nume dat corpurilor fluide care au o coeziune moleculara foarte mica. 2. Denumire populara pentru petrolul lampant. 3. (La pl.) Emanatii gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) gaz”, „fluid”. [Pl. -ze, var. gazo-. / cf. fr. gaz, germ. Gas].

NORMA s.f. 1. Regula obligatorie, lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva. ♦ (Estet.) Regula, canon al creatiei artistice. 2. Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentzru a se califica, a obtine un titlu. 3. Criteriu, mijloc de apreciere. 4. Cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. 5. numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (Mat.) Numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi matematice si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. [Cf. lat. norma, fr. norme, rus. norma].

tic s.n. (reg.) 1. nume de jocuri de copii. 2. ciocanitoare. 3. bibilica. 4. cantitate, masura, farama mica. 5. varf, ridicatura, deal.

NORMA s. f. 1. regula, dispozitie obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. ♦ ~ de consum = cantitatea maxima de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumata pentru obtinerea unei unitati de produs. 5. numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (mat.) numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. (< fr. norme, lat., rus. norma)

ODONTOLIT s. n. 1. tartru dentar. 2. (geol.) nume dat unor concretiuni calcaroase de forma unor cupe foarte mici, care apar pe marginea unor draperii carstice. (< fr. odontolithe)

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (Adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.

MARGEA, -ICA, margele, s. f. 1. Boaba (mica) de sticla, de piatra etc., de forme si culori diferite (insirata pe ata, cusuta pe un vesmant etc.), folosita ca podoaba; (la pl.) sirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberante ale pielii de pe capul si gatul curcanului. 3. (In forma margica) numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse cate una sau doua in varful unor spiculete (Melica). – Din lat. margella. – Margica: cu schimbare de suf.

STURZ, sturzi, s. m. nume dat mai multor specii de pasari de padure de talie mica, cu cioc conic si puternic, cu pene brune pe spate si albe-galbui (cu pete brune) pe piept, care se hranesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refacut din pl. turdi (< lat. turdus, influentat probabil de lat. sturnus).

paius, paiuse, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se gasesc in vegetatia pajistilor naturale. 2. paie ramase pe camp dupa seceris; pais. 3. pai mic, paiut de grau; pais. 4. loc pe care creste paisul. 5. (art.) numele unui joc de copii.

scafita, scafite si scafiti, s.f. (reg.) 1. vas de lemn in forma de cupa sau de ceasca de mici dimensiuni, din care se bea. 2. (inv.) scafa mica; scafita (v.). 3. continutul unei scafite; continutul cu vasul respectiv. 4. caus mic de lemn cu care se scoate apa din luntre. 5. sertar mic de masa; sertaras. 6. o parte a morii de apa. 7. articulatie. 8. numele a doua specii de ciuperci necomestibile.

calina f., pl. e (bg. kalina, fruct de calin, sora mai mica a barbatului; rut. kalina). Fruct de calin. Olt. Fam. Epitet alintator unei cumnate mai mici ori intre femei (Izv. Sept. 1923, 22 si rev. I. Crg. 2, 163). Munt. nume de taranca. A poftit Calina la tei prajit, topirlanca doreste ceva care e de nasu ei. V. cirn, malina, scroafa.

caula si caula f., pl. e (cp. cu numele orasului Cahul, linga Prut). Est. Pluta de trecut o apa mica impingind-o cu ghionderu. – Si cahula. V. bac 1 si ciobaca.

Cilix, unul dintre fiii lui Agenor. A fost trimis si el impreuna cu fratii lui in cautarea Europei. Nereusind s-o gaseasca, Cilix s-a stabilit pe coasta Asiei mici, intemeind acolo o tara care, de la el, a capatat numele de Cilicia.

CATINA, catini, s. f. numele a doua specii de arbusti spinosi: a) catina rosie, cu frunze mici in forma de solzi, cu flori roz sau albe si cu fructe rosii, cultivat ca gard viu; tamarisca (Tamarix ramosissima); b) catina alba, cu frunze inguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii si cu fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). – Probabil lat. catena.

DUD, duzi, s. m. numele a doua specii de arbori cu frunzele lobate asimetric, cu fructe mici, carnoase, albe (Morus alba) sau negre-rosietice (Morus nigra), cu un gust dulce fad, ale caror frunze constituie hrana viermilor de matase; agud. – Din tc. dut.

APARITOR s.m. (Rar) 1. nume generic dat slujbasilor inferiori (lictori, scribi) care insoteau pe magistratii romani. 2. mic slujbas (un fel de aprod) la unele institutii superioare din trecut (judecatorii, universitati etc.). [< lat. apparitor, cf. fr. appariteur].

ODONTOLIT s.n. 1. Tartru dentar. 2. (Geol.) nume dat unor microforme concretionare carstice care apar ca niste cupe foarte mici pe marginea unor draperii carstice. [< fr. odontolithe, cf. gr. odous – dinte, lithos – piatra].

sui⁶, suie, adj., s.n. si f. (reg.) 1. (adj.) zvelt, subtire; ingust, mic; inalt, mladios. 2. (s.n.) semn facut la urechea oilor. 3. (s.f.) nume de peste.

CAPITALUTA, capitalute, s. f. nume dat literelor de tipar majuscule, care au aceeasi inaltime cu litera mica din acelasi corp. – Din [litera] capitala + suf. -uta.

TARC, tarcuri, s. n. 1. Loc ingradit (uneori acoperit), unde se adapostesc sau se inchid oile, vitele etc.; ocol. 2. Ingraditura, gard de nuiele, spini, de spini etc. in jurul unei clai de fan pentru a o feri de vite; p. ext. suprafata imprejmuita de acest gard. 3. mica ingraditura facuta din stinghii, in care sunt tinuti copii mici cand incep sa umble, pentru a li se limita spatiul de deplasare. 4. numele unui joc de copii. – Cf. alb. cark, gr. tsarkos.

PALTIN, paltini, s. m. numele a doi arbori: a) arbore inalt, cu frunzele crestate adanc, cu florile mici si fructele prevazute cu aripi, avand trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) artar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) palten s. m.] – Lat. platanus.

PANSEA, pansele, s. f. numele a doua plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) planta cu tulpina mica, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, avand cinci petale inegale de culori variate; panseluta (Viola wittrockiana); b) planta cu frunze ovale si cu flori cu petale mari, rotunjite si variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensee.

CIOCARLIE, ciocarlii, s. f. 1. Pasare cantatoare mica, cu penele pestrite, care zboara vertical la mari inaltimi (Alauda arvensis). 2. (Art.) numele unui celebru cantec popular care imita trilul ciocarliei (1). – Cf. ciocarlan.

RAZNOCINTI s. m. pl. nume dat in Rusia, incepand din sec. XVIII, intelectualitatii ridicate din randurile functionarimii, micii burghezii, negustorimii si taranimii, care a avut un rol important in miscarea revolutionara si in dezvoltarea stiintei si culturii. – Din rus. raznocinti.

micROSPOR s.n. nume dat anumitor spori masculini ai criptogamelor vasculare. [< fr. microspore, cf. gr. mikros – mic, spora – samanta].

ursa, urse, s.f. (pop.) 1. ursoaica. 2. numele a doua constelatii situate aproape de polul boreal: Ursa mare si Ursa mica.

Damastes, tilhar inzestrat cu o forta supraomeneasca si care ataca trecatorii pe drumul dintre Megara si Athenae. El avea doua paturi, unul mare si altul mic si inainte de a ucide oamenii, ii tortura intinzindu-i pe cei mici de statura ca sa-i aseze in patul mare, sau taindu-le picioarele celor inalti ca sa incapa in patul cel mic. Damastes a fost ucis de catre Theseus. Era pomenit adesea si sub numele de Procrustes (sau Polypemon).

RECHIE s. f. numele unor plante din genul Reseda, cu tulpina ramificata frunze alterne si flori mici, galbene-verzui, dispuse in racem terminal, dintre care R. luteola, inalta de 50-130 cm, cu frunze intregi frecventa in regiuni de campie si dealuri joase, folosita in trecut ca planta tinctoriala si R. lutea, plnata erbacee melifera, inalta de 30-60 cm, cu frunze penat-fidate, intregi sau dintate.

BRADISOR, bradisori, s. m. 1. Bradut. 2. nume dat unor specii de plante erbacee perene, cu tulpina culcata, acoperita cu frunze mici, aciculare, la subsuoara carora se gasesc sporangi cu spori, raspandite in padurile montane; pedicuta. – Brad + suf. -isor.

GASCARITA, gascarite, s. f. 1. numele a doua plante perene cu tulpina si frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina si hirsuta). 2. Planta din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gasca + suf. -arita.

GHIMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari si ascutite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte parti ale unor plante; spin¹. ◊ Expr. A avea (sau a simti) un ghimpe la (sau in) inima (sau in cuget) = a avea un necaz, o suparare sau o nemultumire (nedestainuita^{Vezi nota 1} nimanui). A sta (sau a sedea ca) pe ghimpi = a nu mai avea rabdare, a fi extrem de nerabdator. 2. Fiecare dintre tepii^{Vezi nota 2} care acopera corpul unor animale (in special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-paduret = arbust totdeauna verde, cu ramurile latite si terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi si cu fructe in forma de boabe rosii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) numele a doua dansuri populare romanesti; melodie dupa care se executa fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjemp.

CLOCOTICI, clocotici, s. m. nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dintate si cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – Cf. scr. klokocika.

EXERGA, exerge, s. f. mic spatiu gol pe o medalie, destinat sa fie acoperit cu o inscriptie. ♦ Inscriptie, nume, data etc. gravate pe o medalie. – Din fr. exergue.

chirta, chirte, s.f. (reg.) numele unei pasari de balta care zboara la suprafata apei pentru a prinde pesti mici; chirighita.

CLOCOTICI (‹ scr.) s. m. nume dat speciilor de plante anuale semiparazite din genul Rhinanthus, familia scrofulariaceelor, cu flori mici, galbene, cu fructul o capsula aripata si cu haustori. Cresc pe pajisti, de la cimpie pina in zona alpina.

SALADO, Rio ~, denumirea mai multor cursuri de apa din Argentina. Mai importante: 1. Rau in N Argentinei, afl. dr. al fl. Parana, in aval de Santa Fe; 1.802 km. Izv. din Anzii Centrali si strabate Gran Chaco. In cursul superior poarta denumirea de Rio del Juramento. 2. Rau in partea centrala a Argentinei, afl. stg. al fl. Rio Colorado in pampas (la ape mari); 1.368 km. Izv. din Anzi sub numele de Rio Desaguadero, iar in cursul inferior se numeste Rio Chadileo. La ape mici (mai-sept.) se pierde in pampas, transformandu-se intr-un sistem de lacuri sarate si mlastini.

CETINA, cetini, s. f. 1. Ramura, creanga de brad; p. ext. brad. ♦ nume dat speciilor de arbori si de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetina-de-negi = mic arbust rasinos ornamental din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate, foarte ramificate, cu frunze solzoase si cu flori dioice sau monoice (Juniperus sabina). [Pl. si: cetine] – Din bg., scr. cetina.

NOBIL, -A, nobili, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care da dovada de generozitate, de cinste, de spirit de abnegatie; capabil de sentimente inalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onoreaza, care pune intr-o lumina favorabila pe cineva. O actiune nobila. 2. Distins, elegant, desavarsit; gratios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal pretios, v. pretios. Gaz nobil = nume dat fiecaruia dintre gazele inerte, incolore si inodore care se gasesc in atmosfera in mici cantitati. II. S. m. si f., adj. (Persoana) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.

serauta s.f. sg. (inv.) numele a doua plante erbacee cu tulpina lanoasa si ramificata de la baza, cu flori mici, roz-violacee sau rosii-purpurii; imortela, plevaita.

suita (suita), suite (suite), s.f. (reg.) 1. numele a doua mamifere rozatoare, care locuiesc in gauri facute in pamant; cateii pamantului, animale mici din familia soarecelui si nevastuicii; orbeti. 2. veverita.

ARIES, afluent drept al Muresului, in aval de Ludus; 164 km. Izv. din N masivului Bihor sub numele de Ariesu Mare si trece prin Cimpeni, Turda si Cimpia Turzii. Afl. pr.: Ariesu mic, Posaga, Iara, Hajdate.

CETINA, cetini, s. f. 1. Ramura, creanga de brad; p. ext. brad. ♦ nume dat speciilor de arbori si de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetina-de-negi = mic arbust rasinos ornamental (Juniperus Sabina). [Pl. si: cetine] – Bg., sb. cetina.

GHILIMELE s. f. pl. Semn de punctuatie in forma de doua mici unghiuri sau de doua mici virgule dispuse paralel, care inchid intre ele citate, o vorbire directa, titluri de opere ori nume de institutii, cuvinte carora li se da un sens (stilistic) special sau asupra carora vorbitorul vrea sa insiste, traducerea ori sensul unui cuvant; semnele citarii. [Var.: ghilemele, (rar) ghilimete s. f. pl.] – Din fr. guillemets.

BULDO s.n. mica sfera de celuloid servind ca greutate si pluta pentru pescuit. [< fr. buldo < bulle d'eau – nume comercial].

catina (-ni), s. f. – numele mai multor specii de arbusti; catina alba, Hippophae rhamnoides; catina de garduri, Lycium vulgare; catina mica, Tamarix germanica; catina rosie, Tamarix gallica. Lat. catanum „planta asemanatoare cu drobul”, cuvint documentat in Spania in sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influenta lui catena, cf. mr. catira „sira spinarii”. In orice caz, nu este probabila der. propusa de DAR, din lat. catena, si cu atit mai putin originea anterioara indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. catinar, s. m. (pasare mica neidentificata); catinat, adj. (cu frunzisul des); catinet, s. n. (desis, hatis).

MIMOZA, mimoze, s. f. numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu frunze compuse si cu flori mici, roz sau albe, dispuse in capitule sau spice, foarte sensibile cand sunt atinse (Mimosa); spec. senzitiva (Mimosa pudica); p. restr. floarea acestor plante. – Din fr., lat. mimosa.

TARNA, tarne, s. f. (Reg.) I. 1. Cos de nuiele, mai larg la gura decat la fund (prevazut cu doua toarte); cosarca, tarnog. ♦ Stup de albine facut din nuiele impletite. 2. Unealta de pescuit pesti mici, facuta din nuiele impletite. 3. Vas mare cu care se transporta mancarea lucratorilor la camp. II. Art. numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: tarn s. n.] – Cf. bg. travna.

somac, somaci, s.m. (reg.) 1. numele unor mamifere care traiesc sub pamant; soarece, sobolan, catelul-pamantului, cartita. 2. specie de caine. 3. om pipernicit, mic de statura; copil. 4. (in forma: somalc) boala care se manifesta prin aparitia unor noduli subcutanati.

CHITCAN, chitcani, s. m. 1. Animal insectivor asemanator cu soarecele, brun-castaniu pe spate si mai deschis pe burta, cu botul alungit, cu ochii mici si cu urechile ascunse in blana, care traieste prin paduri, dumbravi etc. in galerii superficiale (Sorex araneus). 2. nume dat mai multor specii de soareci de diverse marimi. – Chitcai + suf. -an.

PLEVAITA, plevaite, s. f. numele a doua plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lanoasa si ramificata de la baza, cu flori mici, roz-violacee sau rosii-purpurii, persistente, care cresc in regiunile de stepa si de silvostepa; imortela (Xeranhemum annuum si foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec.

OPAIT, opaite, s. n. 1. Lampa mica, primitiva, care lumineaza cu ajutorul unui fitil introdus intr-un recipient umplut cu seu, ulei sau untura. 2. numele a doua plante erbacee anuale sau perene cu tulpina paroasa, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, raspandind un miros placut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele paroase si cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-it. – Var.: opaiet s. n., opaita s. f.] – Cf. sl. opajecĩ, rom. vapaie.

BRUMARITA, brumarite, s. f. numele a doua specii de pasari alpine: a) pasare de marimea mierlei (Prunella collacis subalpinus); b) pasare mai mica, migratoare (Prunella modularis). – Din bruma¹ + suf. -(a)rita.

CATINA (lat. catena) s. f. Denumirea regionala a sapte specii de plante: c. alba, c. de garduri, c. mica, c. rosie, c. cuscuta, holera (3), spin (2). ♦ C. alba = arbust sau arbore de talie mica (c. 6 m), alburiu, foarte ramificat, cu lujeri cenusii-argintii, spinosi, parosi, decorativi (Hippophae rhamnoides). C. rosie = numele a doua specii de arbusti, spinosi, de c. 3 m inaltime, cu ramuri maro-rosietice, e****e (Tamarix tetranda) sau purpurii (Tamarix ramosissima) si flori mici, rozee.

CEDRU (‹ fr., lat.) s. m. numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, raspinditi in Maroc (Cedrus atlantica), Cipru (Cedrus brevifolia), Asia mica (Cedrus libani) si Asia Centrala (Cedrus deodara). Are ramuri orizontale, in planuri suprapuse. Atinge 40 m inaltime si traieste c. 1.000 de ani. ♦ Lemnul acestui arbore, brun-galbui, rezistent, uleios, cu miros puternic, este folosit in constructii navale, la fabricarea mobilelor, in sculptura.

MUSTAR s. m., s. n. 1. S. m. nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene si cu seminte mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. P. restr. Samanta mustarului (1), intrebuintata la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub forma de pasta moale, de culoare galbena-verzuie, obtinut prin prelucrarea semintelor descrise mai sus cu adaos de zahar, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sari (cuiva) mustarul = a se infuria, a se supara. – Din magh. mustar.

piti (pitesc, pitit), vb. – A (se) ascunde, a (se) pitula. Origine indoielnica, probabil expresiva (Puscariu, Dacor., I, 76; REW 6544a), cf. chiti, a carui origine este si mai putin sigura, si pit, pisca. – Der. pitula (var. pituli), vb. (a (se) ascunde), cu suf. expresiv -li (Cihac, II, 259, se gindeste la un sl. prituliti „a se linisti”); pitulis (var. pitulus), s. n. (ascunzis); pitulice, s. f. (nume de pasari: Sylvia curruca si Troglodytes parvulus); pitulici, s. m. (barbatusul pitulicii); pitis, adv. (pe ascuns); pititel, adj. (mic), prin incrucisare cu mititel. Pentru legatura cu chiti cf. Puscariu, RF, I, 271.

ARGEA, argele, s. f. (Pop.) 1. Razboi de tesut. ♦ nume dat celor doua scanduri care unesc in sens transversal extremitatile razboiului si pe care stau femeile cand tes. 2. mica constructie de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut. 3. Acoperis. 4. Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute, pentru a tine stranse lemnele care o compun.

BRUMARITA, brumarite, s. f. numele a doua specii de pasari, una de marimea mierlei, cu gusa alba cu pete brune (Prunella collaris), cealalta mai mici, cu gusa sura (Prunella modularis). – Bruma + suf. -arita.

GLADITA, gladite, s. f. Arbore asemanator cu salcamul, cu ramuri spinoase, flori mici verzui si fructe pastai, cultivat pentru perdelele de protectie, in parcuri etc.; platica² (Gleditschia triacanthos). – Et. nec. Cf. Gleditschia (numele stiintific al plantei).

ORBALT, (1) orbalturi, s. n., (2) orbalti, s. m. (Inv. si pop.) 1. S. n. Erizipel, branca. 2. S. m. numele a doua plante erbacee intrebuintate in medicina populara: a) planta veninoasa, cu tulpina subtire, cu frunze mari si flori mici, albe-galbui (Actaea spicata); b) silnica. – Din magh. orbanc.

FENICUL, feniculi, s. m. Planta erbacee inalta, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale carei seminte contin un ulei eteric folosit in alimentatie si farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], numele stiintific al plantei.

BUSUIOC¹ s. n. 1. Planta erbacee de gradina cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii si cu miros placut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-rosu = planta erbacee ornamentala, cu flori mici, rosii, dispuse in spice (Amaranthus caudatus); busuioc-salbatic = planta erbacee cu tulpina paroasa si flori violete (Brunella vulgaris). 2. (Reg.) numele unui dans popular si al melodiei dupa care se executa. [Var.: bosuioc s. n.] – Bg. bosilek, sb. bosiljak.

cornisor n., pl. oare. Corn mic. S. m. O planta erbacee tiritoare (lycopodium annotinum). Pedicuta (lycopodium clavatum), ai carei spori se intrebuinteaza in med. supt [!] numele de praf de licopodiu (pop. prafu strigoilor) contra oparelii de caldura. Bradisor (lycopodium selago). O leguma care face niste fructe ca o ghinda, dar mai lungi si mai suptiri [!], si care se maninca murate (Suc.).

TEU, teuri, s. n. 1. Rigla de desen prevazuta la un capat cu o rigla mai mica, perpendiculara pe prima. 2. Dispozitiv indicator in forma de T, folosit pe un aeroport pentru a arata directia si sensul vantului. 3. nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din fr. te.

BRAD ~zi m. 1) Arbore conifer inalt, cu tulpina dreapta, cu frunze persistente aciculare, cu seminte in forma de con si cu lemn moale, elastic, folosit in scopuri ornamentale si industriale. ◊ ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasa. ~-rosu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele in patru muchii; molid. 2) Lemnul acestui arbore. 3) nume dat oricarui arbore cu frunze aciculare persistente si cu fruct in forma de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, taiat si impodobit cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.

poghirca, poghirci, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) fire de canepa rasarite tarziu si nedezvoltate, ramase mici si subtiri; posomogi, barzoci (din care se face cea mai buna canura). 2. (la pl.) cereale, legume, fructe etc. slab dezvoltate. 3. om mic de statura, pipernicit; (in forma: boghirca) om cu mintea slaba, prost, neghiob; jucator prost la jocurile de noroc; femeie urata. 4. nume de pasare. 5. s.m. (in forma poghirc) nume de planta taratoare.

PESCAREL, pescarei, s. m. numele a doua specii de pasari salbatice care traiesc pe langa ape si se hranesc cu peste (1): a) pescaras (II); b) pasare mica cu picioarele scurte, cu penele de pe gusa albe, iar in restul corpului brune-negricioase, cu coada scurta si ridicata in sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.

COLUMBACA adj. (In sintagma) Musca columbaca (si substantivat, f.) = insecta mica asemanatoare cu o musculita, a carei intepatura veninoasa poate provoca moartea vitelor sau chiar a copiilor (Simulium columbaczense). – Din scr. Kolumbaci (nume de localitate in Iugoslavia).

SOLA², sole, s. f. nume dat mai multor specii de pesti marini plati, ovali, acoperiti cu solzi fini, care traiesc pe fundul nisipos al marilor, la mica adancime (Solea). – Din fr. sole.

micROB s.m. nume generic dat unor microorganisme vegetale sau animale, care sunt adesea agentii transmitatori ai unor boli; microorganism. [< fr. microbe, cf. gr. mikros – mic, bios – viata].

ALDAN 1. Riu in Iakutia (Federatia Rusa); 2.273 km. Izv. din M-tii Stanovoi si se varsa in Lena la Batamaj. Afl. pr.: Amga, Maia. Navigabil pe 1.753 km. 2. Podis in Siberia Orientala (C.S.I.) Intre M-tii Stavoi si riul cu acelasi nume, alcatuit din roci cristaline cu intruziuni de granite si sienite. Alt. med.: 1.300-1.600 m. Zacaminte carbonifere, de min. de fier, aur si mica. Expl. forestiere.

coaca (oa dift.) f., pl. e (bg. sirb. kuka, cirlig. V. cocaie, cocirla). Vest. numele a diferite unelte curbe, precum: cobilita, cujba, scoaba s. a. Dun. (dupa forma gitului curb). Un fel de bitlan mult mai mic de cit cel obisnuit (ardea nycticorax).

PENITA, penite, s. f. 1. Diminutiv al lui pana¹; p*******a. 2. Placa de metal, mica si concava, terminata printr-un varf despicat, care, montata sau atasata la un toc sau stilou, foloseste pentru a scrie cu cerneala. 3. numele a doua specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc in ape adanci, statatoare sau lin curgatoare (Myriophyllum spicatum si verticillatum). – Pana¹ + suf. -ita.

VITA, vite, s. f. nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generica pentru boi si vaci. Vite mici (sau marunte) = denumire generica pentru oi si capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimtit sau prost. – Lat. vita „viata”.

TELEGRAF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicatie care transmite la distanta semnale (corespunzatoare literelor si cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalatiilor necesare in acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, receptia si transformarea semnalelor telegrafice in scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Inv.) Aparat situat pe inaltimi sau in turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanta a unor semnale optice. 3. S. m. nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare si cu tulpina agatatoare ajungand pana la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii si cu tulpina fragila (Tradescantia v*******a). – Din fr. telegraphe.

DROB², drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius). 2. nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ◊ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob¹).

HASMAS 1. Masiv muntos in Carpatii Orientali, intre M-tii Giurgeu (la N), Tarcau (la E) si Cius (la S) si depr. Giurgeu-Ciuc (la V); important nod orohidrografic (de aici izvorasc Oltul, Muresul, Bicazul, Trotusul). Alcatuit din roci cristaline si calcare jurasice. Frecvente forme carstice (doline, lapiezuri, chei). Alt. max.: 1.729 m (vf. Hasmasu Mare). Versantii sunt acoperiti de paduri de molid. Cunoscut si sub numele de M-tii Curmaturii sau Haghimas. 2. Com. in jud. Arad, in depr. Zarand; 1.387 loc. (1998). Pomicultura. Biserica de lemn (sec. 18), in satul Agrisu mic.

POPANDOC, -OACA, popandoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) numele a doua specii de rozatoare: a) soarece de camp; b) popandau (1). ♦ (Adverbial) Drept, in picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumet pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statura, scund. – Et. nec. Cf. popandau.

PICO- Element prim de compunere savanta, folosit in terminologia stiintifica la formarea numelor de unitati de masura si care arata ca unitatea respectiva contine un bilion de unitati de baza. [< fr., germ. pico-, cf. it. piccolo – mic].

COLIBRI (‹ fr.) s. m. numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).

RHODE ISLAND [roud ailənd], stat in NE S.U.A., cu iesire la Oc. Atlantic; 3,14 mii km²; 1,1 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Providence. Cel mai mic stat al S.U.A. Terit. sau include si o serie de insule printre care si Rhode island (101 km²) de la care provine numele statului. Metalurgie; constr. de masini si de instrumente optice; ind. electronica, textila. Cresterea animalelor (pentru carne si lapte). Legumicultura. Cereale. Pescuit. Colonizata in 1636 de puritanii disidenti din Massachusetts, este prima colonie care-si proclama independenta in 1776, intrand in Uniune in 1790.

SAVANNAH [səvānə] 1. Fl. in ESE S.U.A.; 505 km. Izv. din Blue Ridge Mountains (m-tii Apalasi) prin doua rauri (Tugaloo si Seneca) care conflueaza in lacul de acumulare Hartwell, curge pe directie NV-SE si Sse varsa in Oc. Atlantic, printr-un estuar, la 30 km aval de orasul Savannah. Hidrocentralele Hartwell si Clark Hill. Navigabil pentru vase mici pe 357 km, pana la Augusta si pentru vase oceanice pe 8 km. 2. Oras in ESE S.U.A. (Georgia), port pe fl. cu acelasi nume; 131,5 mii loc. (2000). Aeroport. Santier naval. Rafinarie de petrol. Constr. de avioane. Ind. chimica (ingrasaminte, vopsele), a mat. de constr., de prelucr. a lemnului, hartiei, textila, incaltamintei, alim. (ulei, zahar). Universitati (1890, 1935). Muzeul Marii; Muzeu de stiintele naturii. Fortul Pulaski. Fundat la 12 febr. 1733 de generalul James Edward Oglethorpe. Cap. statului Georgia (1754-1786).

MARCHIZA s. f. I. sotie, fiica de marchiz. II. 1. acoperis de sticla, deasupra intrarii principale a unei case. 2. mic vestibul cu peretii de sticla la intrare. 3. cabina mecanicului de locomotiva. III. inel de podoaba cu o montura de pietre de forma ovala. IV. numele unor pere zemoase. (< fr. marquise)

AZVARLITA, azvarlite s. f. (Reg.) Distanta (relativ) mica, socotita dintr-un punct oarecare pana la locul unde ar putea ajunge bataia pustii, un obiect aruncat cu mana etc. ◊ Expr. De-a azvarlita = numele unui joc de copii care consta in azvarlirea cat mai departe a unei pietre, a unui bat etc. A da (cu ceva) de-a azvarlita = a arunca (ceva) cat colo. [Forma gramaticala: (in expr.) azvarlita] – V. azvarli.

CHIRA s. f. numele a trei specii de pasari, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si pe litoralul romanesc, cu penaj argintiu si negru: c. mica (Sterna albifrons) are c. 22 cm si cloceste pe nisip; c. de balta (S. hirundo), de c. 38 cm si c. de mare (S. sandvicensis), de c. 41 cm, clocesc pe vegetatia plutitoare.

CATINA, catini, s. f. numele a doua specii de arbusti spinosi: a) cu flori rosii-violacee si cu fructe rosii, cultivat ca gard viu (Lycium halimifolium); b) cu flori mici cafenii si cu fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). – Lat. catena.

PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.

PLATINA, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal pretios de culoare alba-cenusie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil si ductil, foarte rezistent la caldura si la actiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, in tehnica dentara etc. ♦ Negru de platina = platina (1) sub forma de pulbere, folosita in industrie. 2. nume dat diferitelor piese de masini care altadata se fabricau din platina (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu sectiune dreptunghiulara, cu dimensiuni mici, care se foloseste ca materie prima la laminarea tablei subtiri. – Din fr. platine.

IDRISI (EDRISI) (Abu ’Abd Allāh Muhammad ibn Muhammad ibn Abd-Allah ibn Idris al-Hammūdi al Hasanῑ al-Idrῑsῑ) (c. 1100-c. 1165), geograf si cartograf arab. Originar din Maroc. A calatorit in Spania, Maghreb si in Asia mica si s-a stabilit apoi la curtea regelui Roger II al Siciliei (c. 1145). A intocmit un planiglob (planisfera) si o descriere geografica, cunoscuta si sub numele de „Cartea lui Roger”, insotita de 70 de harti, in care apar si unele stiri referitoare la Dobrogea si la orasul Vicina.

ANTIOH, numele a 13 regi elenistici ai Siriei, din dinastia Seleucizilor. Mai importanti: 1. A. I Soter (281-261 i. Hr.), fiul lui Seleucos Nicator. A respins o invazie celtica in Asia mica. 2. A. II Theos (261-246 i. Hr.) A purtat razboaie victorioase impotriva Egiptului elenistic. 3. A. III cel Mare (223-187 i. Hr.) A initiat o campanie victorioasa in Asia Centrala pina la Indus (212-205 i. Hr.; infrint la Magnesia (190 i. Hr.) de romani, care au cucerit o mare parte din regat.

MANA s. f. 1. Lichen comestibil care creste pe stanci in forma unor mici ghemuri cenusii, purtate uneori in locuri foarte departate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. paine facuta din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belsug, abundenta. 2. numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mana-de-ape = planta erbacee toxica din familia gramineelor, cu frunze lanceolate si cu flori hermafrodite dispuse in spicule, care creste in preajma apelor si prin mlastini (Glyceria aquatica). 4. Roua sau ploaie de vara pe vreme insorita, care are un efect daunator asupra dezvoltarii plantelor; p. ext. stricaciune provocata de soarele prea fierbinte care apare imediat dupa ploaie. – Din sl. mana, ngr. manna.

prisnilic s.n. (reg.) 1. titirezul fusului de tors. 2. (in forma: prisnalic) jucarie mica din lemn sau metal, cu varf ascutit, ce se poate roti pe o suprafata plana; sfarleaza, titirez. 3. (in forma: priznilic) om vioi, sprinten, iute. 4. (in forma: priznilic) numele mai multor parti ale morii.

ANTIGONOS, numele a trei regi elenistici: A. I Monophthalmos (c. 382-c. 301 i. Hr.), general al lui Alexandru Macedon, diadoh. In 311 i. Hr. si-a extins stapinirea asupra intregii Asii mici, Asiriei si N Mesopotamiei, iar in 306 i. Hr. s-a proclamat rege; infrint si ucis in batalia de la Ipsos (301 i. Hr.) de o coalitie a diadohilor. A. II Gonatas, rege al Macedoniei (277-239 i. Hr.), fiul lui Demetrios Poliorcetes. In timpul sau, Macedonia elenestica a cunoscut maxima inflorire. A. III Doson, rege al Macedoniei (229-221 i. Hr.). L-a infrint la Sellasia (222 i. Hr.) pe Cleomene III, regele reformator al Spartei.

SOPARLAITA, soparlaite, s. f. 1. (Pop.) Anghina difterica. 2. numele a doua plante erbacee; a) planta melifera cu tulpina dreapta, cu frunzele ovale sau ascutite si cu florile albastre, rar roz, folosita in medicina populara (Veronica orchidea); b) mica planta cu flori mari, albe, rar rosietice, si cu fructul o capsula (Parnassia palustris). [Pr.: -la-i-] – Soparla + suf. -aita.

BOIER ~i m. 1) (folosit si ca titlu de noblete pe langa numele respectiv) Mare proprietar de pamant (care detinea si o functie inalta in stat). ◊ ~ de divan mare demnitar care facea parte din divanul domnesc. ~ mare boier de prim rang. ~ mic boier de rang inferior. 2) fig. fam. Persoana cu atitudini si maniere de aristocrat. ◊ A face pe ~ul a) a se feri de munca fizica; b) a astepta sa fie servit. A trai ca un ~ a trai fara griji, fiind indestulat. [Sil. bo-ier] /<sl. boljarinu

BELA [belo], numele a patru regi unguri. Mai importanti: 1. B. III (1172-1196). Educat la Constantinopol, a favorizat raspindirea culturii bizantine; a cucerit Croatia si Dalmatia. 2. B IV (1235-1270). S-a sprijinit de nobilimea mica si mijlocie si s-a ingrijit de refacerea tarii dupa invazia tatara din 1241.

AGRAFA, agrafe, s. f. 1. nume dat unor obiecte care servesc sa prinda sau sa fixeze o haina, parul etc. ♦ Piesa de metal cu care se leaga blocurile de piatra, se fixeaza zidaria etc. 2. (Med.) mica piesa metalica cu care se prind si se mentin unite buzele unei plagi pana la cicatrizare; copca. 3. Ornament in forma de consola la capatul unui arc. – Din fr. agrafe.

cneaz m., pl. cneji (vsl. knenzi, hunenzi si kunengi, rus. kneazi, d. vgerm. kuning, care vine d. kuni, neam, rasa: ngerm. konig, ol. koning, engl. king, rege. V. si chinez 1). Numai in doc. slavonesti. Mosnean, mai ales in actele in care el se vinde ca „ruman [!]”, pin [!] urmare, om liber, megias, (Giur. 74). Nu exista nici o relatiune intre denumirea de „cneaz” si calitatea de judecator ori intinderea proprietatii si un anumit fel de proprietate. Cneji is de o potriva [!] atit proprietarii mari, cit si cei mici. Cneaz inseamna „stapin de ruman” (Giur. 77-77). Cneaz e omu liber fara dregatorie (89). Cnejii reprezenta [!] clasa stapinitoare si-s mai vechi in Tara Romaneasca de cit cei cu acelasi nume in Ungaria si Polonia, unde intelesu acestui cuvint a suferit schimbari insemnate. In Ungaria, cnejii au fost inlocuiti in stapinirea satelor si mosiilor lor de catre cuceritorii Unguri. Dupa deposedare, numele lor a continuat insa a se da celor insarcinati de noii stapini cu administrarea satelor romanesti (Giur. 91-92). Azi. Principe rusesc si titlu de nobleta. V. judec 1.

PRINCIPE s.m. (Ist.) 1. Titlu dat imparatului in Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. principi) nume dat soldatilor veterani care formau o a doua linie in formatia de lupta a unei legiuni romane. 3. Persoana care face parte dintr-o familie domnitoare sau care detine suveranitatea unui stat (mic); print. [< lat. princeps, cf. it. principe].

PATRUNJEL, patrunjei, s. m. Planta erbacee legumicola, cu tulpina inalta, cultivata pentru radacina pivotanta, alba si pentru frunzele ei aromate, intrebuintate in alimentatie si in medicina populara (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau radacina acestei plante. ◊ Compuse: patrunjel-de-camp = numele a doua specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii si cu florile albe sau trandafirii, a caror radacina este intrebuintata in medicina (Pimpinella saxifraga si major); patrunjelul-cainelui = planta erbacee mica, otravitoare, cu frunze ca ale mararului si cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum.

SOVAR s. m. 1. nume dat mai multor plante: a) planta acvatica cu frunze plutitoare si cu fructe in forma de maciuca (Sparganium ramosum); b) planta erbacee din familia gramineelor, cu paiul subtire si aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papura; d) rogoz. 2. Fan cu mult rogoz. [Var.: suvar s. m.] – Din ucr. suvar, scr. sevar.

CLOPOTEL, clopotei, s. m. 1. Diminutiv al lui clopot; spec. clopot mic (cu maner) care se agita cu mana (pentru a indica recreatiile la scoala, pentru a chema pe cineva sau a anunta ceva etc.) sau care se agata de gatul unor animale. 2. (La pl.) nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, in forma de clopot (1) (Campanula). – Clopot + suf. -el.

rarita (rarite), s. f. – 1. Unealta mica, folosita mai ales pentru sapat. – 2. Constelatia Orion. – Var. ralita. Megl. ralita, larita. Bg. ralica (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29), cf. sb., cr., slov. ralica din ralo „plug”; fonetism modificat prin analogie cu rar. numele constelatiei este de asemenea sl., cf. Miklosich, Lexicon, 783. – Der. rarita, s. f. (a prasi cu rarita).

puiut, puiuti, s.m. (pop.; reg.) 1. (adesea ca termen dezmierdator de adresare) pui mic, puisor. 2. pui de gaina. 3. boboc de floare. 4. (adesea ca termen dezmierdator de adresare) copilas, fiulet. 5. (de obicei ca termen alintator de adresare) iubit, iubitel. 6. (la pl.) cusaturi decorative marunte pe iile, camasile si cojoacele taranesti; rauri. 7. nume dat unor obiecte de dimensiune reduse (puiut de mamaliga, puiut de perna, puiut de flacara etc.) 8. sertaras. 9. petic de diferite forme care se pune la rascroiala de la subsuoara sau la poalele camasilor taranesti; broscuta, puiete, palha, palacrint. 10. bomboana mica, bombonea, bombonica.

MERISOR¹, merisori, s. m. 1. Diminutiv al lui mar¹. 2. numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere; a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepara dulceata (Pirus baccata); b) (reg.) scorus. 3. mic arbust de munte cu frunze in permanenta verzi, cu flori melifere de culoare alba sau rosiatica si cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimisir. – Mar¹ + suf. -isor.

CHOSROES, nume a doi regi persani din dinastia Sasanizilor: C. I (531-579), reformator al statului. In timpul sau, statul sasanid cunoaste maxima stralucire si expansiune teritoriala; a purtat un razboi indelungat impotriva Bizantului (540-562, reluat in 572). C. II (590-628). A cucerit Asia mica, Siria, Palestina si Egiptul de la bizantini si a asediat Constantinopolul (626); infrint de imparatul bizantin Heraclius.

consul m., pl. li (lat. consul, consulis). numele celor doi prezidenti ai vechii republici romane si ai celor trei prezidenti ai primei republici franceze de la anu VIII pina la Imperiu (1799-1804). Astazi, agent care, in strainatate, apara supusii statului care l-a trimes [!]. (E mai mic de cit ministru plenipotentiar). – Vulg. cont.

SVAB¹, svabi, s. m. numele a doua insecte din ordinul ortopterelor, care traiesc in locuri intunecoase si se hranesc cu resturi alimentare: a) insecta lata, moale, de culoare neagra-cafenie, care miroase urat; libarca, gandac-de-bucatarie, gandac-negru (Blatta orientalis); b) insecta mica, de culoare galbena-roscata (Phyllodromia germanica). – Din ucr. svab, germ. Schwabe.

RIBOZOM (‹ germ., fr.) s. m. pl. (GENET.) Organit celular sferic, de mici dimensiuni, alcatuit din ARN (60%) si proteine (40%); sunt prezenti in numar mare in celulele vii, fie liberi in citoplasma, fie atasati de membranele reticulului endoplasmatic, la nivelul lor avand loc sinteza proteinelor. Sunt numiti si granulele sau corpusculii lui Palade, dupa numele savantului american de origine romana G. Palade care i-a descoperit in 1953.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.

VARIABIL, – A adj. 1. Care variaza, care are (mici) schimbari; schimbator. 2. (Mat.) Marimi (sau cantitati) variabile = marimi (sau cantitati) care isi pot schimba valoarea in raport cu altele, denumite constante. // s.f. (Mat.) Cantitate nedeterminata, dar in masura a se identifica cu anumite cantitati ale unei multimi. ♦ Element al limbajului formalizat reprezentand un nume care semnifica o clasa ai carei membri sunt denotatii sai posibili. ♦ (Statist.) Caracteristica putand prezenta variatie de la un element la altul al unei colectivitati. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. variable, lat. variabilis].

RUTISOR, rutisoare, s. n. nume dat mai multor plante erbacee: a) planta cu tulpina inalta, cu flori galbene dispuse in buchete pe varfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) planta cu frunze ovale si flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutisor-galben = planta cu rizom tarator si cu numeroase flori galbene mici, dispuse in umbele (Thalictrum flavum). – Ruta²+ suf. -isor.

puichita, puichite, s.f. (reg.) 1. puica mica. 2. bibilica, pichere, cata. 3. (mai ales la pl.) boabele de porumb ramase neinflorite dupa ce s-au facut floricelele; puicuta. 4. planta erbacee perena, toxica, cu frunzele groase si lucitoare in forma de copita de cal, si cu flori mari, galbene-aurii; calce. 5. floarea-pastilor, de culoare alba. 6. nume de planta. 7. numele unei specii de broasca.

strelici, strelici, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) fluture mic de seara, de culoare vanata, cu pudra fina pe aripi. 2. (s.m.) pata mica pe piele. 3. (s.m.) pistrui. 4. (s.m.) rotocol de grasime la suprafata unor lichide (mai ales a supei); steluta. 5. (s.m.; fig.; la pl.; in forma: strilici) sclipire a ochilor. 6. (s.m.; in forma: strelice) picatura. 7. (adj.; in forma: starlic) pipernicit. 8. (s.m.; in forma: starlici) numele unui joc de copii.

COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).

plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).

CALUS, calusuri, s. n. 1. Bucata de lemn sau de metal care se pune intre dintii dinainte ai unui animal, spre a-l forta sa tina gura deschisa; mototol de carpe care se introduce in gura unei persoane, pentru a o impiedica sa strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) calusul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca. 2. Betisor care face parte din mecanismul de declansare al capcanelor de lemn. 3. mica piesa de lemn cu o forma speciala, pe care se sprijina coardele intinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul isi asaza tabloul cand lucreaza; sevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prajinilor, folosit in forajul prin percutie sau in cel manual. 6. (De obicei art.) numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (in preajma Rusaliilor) de un grup de flacai; melodie dupa care se executa acest dans; calusar (1), calusel (4). – Cal + suf. -us.

MATURA, maturi, s. f. 1. Obiect de uz casnic in forma unui manunchi, facut din tulpinile plantei cu acelasi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curata o suprafata. ◊ Loc. vb. A da cu matura = a matura (1). 2. numele a doua plante erbacee intrebuintate la confectionarea maturilor (1); a) planta bogat ramificata, cu flori verzi si violete; mei-tataresc (Sorghum vulgare); b) planta inalta pana la 2 metri, cu frunza lata si cu tulpina bogata in materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de maturi (2). 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, stufoasa, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosita la confectionarea maturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (In sintagma) Maturi de vrajitoare = simptom de boala la pomii fructiferi si la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii si caracterizat prin aparitia pe ramurile atacate a unor ramificatii degenerescente subtiri si dese. – Et. nec.

ALUNA, alune, s. f. Fructul alunului, de forma sferica sau ovoidala, cu un mic cioc, avand la baza un invelis verde in forma de degetar. ◊ Aluna de pamant (sau americana) = planta anuala din familia leguminoaselor, originara din America de Sud, cu flori galbene, cultivata pentru semintele sale comestibile si uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formeaza in pamant (de unde vine si numele) si contine substante grase si substante proteice; arahida (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]).

GAINUSA, gainuse (gainusi), s. f. 1. Diminutiv al lui gaina. 2. numele mai multor pasari salbatice de munte sau de balta. ◊ Gainusa de balta = pasare migratoare acvatica, cu penaj negru, cu o pata rosie de piele golasa in frunte si cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Closca-cu-Pui. 4. Carabus, corla. 5. (La pl.) Planta veninoasa cu tulpina lunga si subtire, cu flori mici albe, situate in varful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Planta din familia rozaceelor cu tulpina scurta si cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -usa.

METAL, metale, s. n. 1. nume generic dat oricarui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducator de caldura si de electricitate, maleabil si ductil, de obicei solid la temperatura obisnuita; p. ext. aliaj format din doua sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente si alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se gaseste in natura in cantitati mici si care se oxideaza sau se altereaza cu greutate. Metal pretios = aurul, platina si argintul. Metal rar = metal care se gaseste in cantitati mici sau in stare dispersa in scoarta Pamantului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substanta chimica. [Pl. si: (rar) metaluri] – Din fr. metal, germ. Metall.

CASETA, casete, s. f. 1. Cutie in care se pastreaza bani sau mici obiecte (pretioase) sau care protejeaza anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiaza. 2. Cutie anexa a camerelor de luat vederi, in interiorul careia se afla pelicula cinematografica. 3. Despartitura a unei case¹ tipografice. 4. Anunt cu chenar, folosit la tiparirea numelor si adreselor, in anuare, carti de telefon etc. 5. Indicatie pusa, de obicei, la sfarsitul unei carti si care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tiparirii etc.). 6. Constructie standardizata compacta din material plastic, in care se afla montata banda magnetica (subtire si ingusta). ◊ Caseta video = videocaseta. 7. (Med.) Partea metalica a puntii protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.

ARIN (lat. *alninus) s. m. nume dat speciilor de arbori sau arbusti din genul Alnus, familia betulaceelor, cu flori in amenti; anin. ♦ A. alb = arbore inalt pina la 20 m, cu frunze ovate, dintate, pe dos cenusiu-paroase (Alnus incana) A. negru = arbore inalt pina la 28 m, cu frunze aproape rotunde, lipicioase (Alnus glutinosa) A. de munte = arbust inalt pina la 4 m, cu frunze mici, ovate sau eliptice, dintate (Alnus viridis).

Y s. m. invar. 1. A treizecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (avand in general diversele valori ale lui „i”); se foloseste in neologisme cu caracter international si in nume proprii. 2. (MAT.) Simbol literal pentru necunoscuta unei ecuatii sau a unui sistem de ecuatii si pentru variabila independenta a unei functii. 3. (GENET.) Cromozomul Y = cromozom care intervine in determinarea sexului. La om si la mai multe specii de animale combinatia XY determina sexul masculin; in lipsa cromozomului X (cariotip OY) organismul nu este viabil. Are dimensiuni mai mici decat majoritatea celorlalti cromozomi. 4. Simbol chimic pentru ytriu.

TRESTIE, trestii, s. f. numele a doua plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigida; a) planta erbacee care creste pana la 4 sau 5 m inaltime, cu tulpina avand numeroase noduri, cu frunze verzi-albastrui si cu flori verzi-galbui, patate cu violet, dispuse in spice, a carei tulpina se intrebuinteaza la impletituri, ingradituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ◊ Trestie de camp(uri) (sau mica, noduroasa) = planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina inalta si puternica, cu frunze lungi si inguste, cu inflorescenta un panicul, cultivata in tarile calde ca planta industriala, pentru fabricarea zaharului (Saccharum officinale). ◊ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniola = planta din familia palmierilor, cu tulpina foarte lunga, subtire si flexibila, din care se fac bastoane si impletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ.

ALUNA (lat. *abellona) s. f. 1. Fructul alunului, achena comestibila, sferica sau ovoidala, cu un mic cioc, inconjurata, la baza de un invelis verde in forma de degetar. 2. Aluna de pamint = planta anuala din familia fabaceelor, inalta de 30-35 cm, cu flori galbene (Arachis hypogaea); originara din America de Sud, este cultivata in zonele sudice pentru semintele sale comestibile si uleiul alimentar extras din acestea; fructul acestei plante, care se formeaza in sol (de unde vine si numele), are seminte care contin 42-59 la suta substante grase si 20-34 la suta substante proteice. Sin. arahida.

cinteza (cinteze), s. f. – mica pasare cintatoare (Fringilla coelebs). – Var. cintez, cintita, cintezoi, tintizoi. Creatie expresiva, bazata pe radacina expresiva cint- care imita cintecul pasarilor cintatoare (Densusianu, Bausteine, 476; Hiecke 135; Pascu, I, 64; Draganu, Dacor., III, 695; DAR); cf. lat. cincitare „a cinta mierla”, mr. ciona „cinteza”, megl. cifinca „cinteza”, bg. cinka „cinteza”. Der., prin intermediul suf. -za, cf. pupaza. Cinflor, s. m. (grangur, Oriolus galbula) pare deformatie prin intermediul unei etimologii populare de la *cintior, cf. celalalt nume al sau pisca-n flori (DAR).

clepsidra f., pl. e (vgr. klepsydra). Ceasornic de apa. – In vechime, era un vas transparent, din care se scurgea apa intr´un timp anumit si care avea pe el o scara cu mici diviziuni; pe urma scara a fost inlocuita cu´n cadran; apa scazind, scobora cu ia [!] un corp plutitor legat de un fir infasurat pe axa de care era fixat aratatoru cadranului. Mai tirziu, clepsidrele ajunsera adevarate ceasornice de apa, cu roate dintate, cadran si minutare, cum era acel trimes de Harunal-Rasid lui Carol cel mare. Si astazi se intrebuinteaza clepsidrele (dar cu nisip in loc de apa, si in acest caz nu se mai potriveste numele, ca -ydra, derivat din ydor, inseamna „apa”).

PARTICULA, particule, s. f. 1. Parte foarte mica dintr-o substanta, dintr-o materie. ◊ (Fiz.) Particula elementara = particula constitutiva a materiei (electron, proton etc.) care se prezinta ca o unitate cu insusiri specifice si nu poate fi redusa in unitati mai simple. Particula alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particula beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atasat la un cuvant; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru parti de vorbire neflexibile. ♦ Spec. Cuvant care insoteste un nume propriu de familie, de demnitate, indicand gradul, rangul etc. – Din fr. particule, lat. particula.

DEAL, dealuri, s. n. 1. Forma de relief pozitiva care se prezinta ca o ridicatura a scoartei pamantului mai mica decat muntele, dar mai mare decat colina. ◊ Loc. adv. La deal = in sensul urcusului, in sus. ◊ Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., in sus de... ◊ Expr. (Fam.) Da la deal, da la vale = se sileste in toate chipurile, incearca toate posibilitatile. Greu la deal si greu la vale = oricum faci, e tot greu. Ce mai la deal, la vale = a) ce sa mai lungim vorba de pomana, ce mai incoace si incolo, e inutil sa mai discutam; b) sa spunem lucrurilor pe nume. Deal cu deal se intalneste, dar (inca) om cu om, se spune cu ocazia unei intalniri neasteptate, sau in nadejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zona a ogoarelor. – Din sl. delu.

PLOP, plopi, s. m. nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus) (Populus). Cind va face plopul mere si rachita micsunele (= niciodata). ◊ Expr. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarta neteda, alba-cenusie si cu frunzele argintii pe partea inferioara (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarta crapata, de culoare inchisa, al carui lemn moale se intrebuinteaza in industrie si a carui scoarta se foloseste la tabacitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurator (sau -de-munte) = specie de plop ale carui frunze tremura la cea mai mica adiere a vintului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

CAUS, cause, s. n. 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. Piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – Lat. *cau (< cavus) + suf. -us.

privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.

Demopho(o)n 1. Fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. Cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. Rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.

FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia

CUI, cuie, s. n. 1. Piesa mica, cilindrica sau in patru muchii, de metal sau de lemn, turtita la un capat si ascutita la celalalt, cu care se fixeaza intre ele diferite piese, care se bate in zid sau in lemn pentru a servi ca suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de siguranta formata dintr-o bucata de sarma indoita, cu un ochi la un capat, care impiedica desfacerea piulitelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uiti raul anterior. (Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simti frigul, a dardai de frig. A-i intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama, o banuiala, o indoiala, o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care si-l ia cineva, legandu-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. A-si pune pofta in cui = a renunta la o dorinta, la un lucru ravnit. 2. nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare ca forma cu un cui (1). – Lat. cuneus.