IHTIONIM s. n. nume de pesti. (< fr. ichtyonyme)

TRITON¹, tritoni, s. m. 1. Zeitate marina greaca, inchipuita cu bust de om si cu coada de peste. 2. numele mai multor specii de animale amfibii cu infatisarea unor mormoloci de broasca, avand de obicei in lungul spatelui o creasta viu colorata (Triturus). [Acc. si: triton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis.

AVAT s. (IHT.) 1. (Aspius aspius) (reg.) vrespere, peste-lup, peste-tiganesc. 2. (Aspius rapax) (reg.) boulean, valcan, valsan, peste-cu-sapte-nume, peste-tiganesc.

PESCAR, pescari, s. m. I. Persoana care se ocupa cu pescuitul si uneori cu conservarea pestelui (1) pescuit; persoana care practica pescuitul sportiv; p. ext. persoana care vinde peste. II. nume dat unor specii de pasari din familii diferite care traiesc pe langa ape, in carduri mari si se hranesc cu peste (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp indesat, cu gat scurt, cu cioc ascutit si curbat la varf, cu picioare scurte si degetele anterioare reunite printr-o membrana inotatoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat in tonuri de cenusiu si albastru-verzui (Alcedo). – Lat. piscarius.

PLEVUSCA, plevusti, s. f. 1. pestisor de balta din familia ciprinidelor, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi marunti, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbena-verzuie si cu luciu metalic pe restul corpului (Leucaspius delineatus); p. gener. nume dat pestilor marunti de orice specie. 2. Fig. Grup de oameni de putina insemnatate. – Pleava + suf. -usca.

chisoi s.m. (reg.) nume de peste.

ciorcoi s.m. (reg.) nume de peste.

craisor, craisori, s.m. (pop.) 1. (inv.) rege, domnitor, principe; fiu de rege, print. 2. (reg.) mire. 3. barbat chefliu, haimana, berbant, libertin. 4. pasare denumita si imparatel sau sfredelus. 5. specie de peste; lostrita. 6. nume de floare; craita. 7. soi de struguri.

ioras, iorasi, s.m. (reg.) nume de peste.

jeacte s.m. (reg., inv.) nume de peste.

moroi, moroi, s.m. (pop.) 1. strigoi, varcolac, pricolici. 2. nume de peste de balta.

nemes¹ s.m. (reg.) nume de peste.

pestelca, pestelci, s.f. (reg.) nume de peste.

pititel, -ea, -ica, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) mititel. 2. (s.f. sub forma pititea) nume de peste mic.

porcean, porceni, s.m. 9reg.) numele unui peste mic; porcusor.

protese s.m. (reg.) nume de peste.

sacipar, sacipari, s.m. (reg.) nume de peste.

scarci², scarci, s.m. (reg.) nume de peste.

sines, sinesi, s.m. (reg.) nume de peste; regina.

smarandita, smarandite, s.f. (reg.) nume de peste marin.

solzar, solzari, s.m. (reg.) nume de peste.

subreana s.f. (reg.) nume de peste.

sugaghita s.f. (reg.) nume de peste.

surlar, surlari, s.m. 1. (inv.) persoana care canta din surla; surlas. 2. (reg.) nume de peste.

stalcuta, stalcute, s.f. (reg.) numele unui peste.

sui⁶, suie, adj., s.n. si f. (reg.) 1. (adj.) zvelt, subtire; ingust, mic; inalt, mladios. 2. (s.n.) semn facut la urechea oilor. 3. (s.f.) nume de peste.

CARACUDA, caracude, s. f. 1. peste de balta, cu corpul turtit lateral, lung de 20-35 cm (Carassius carassius). 2. nume generic dat pestilor mici; peste-tiganesc. ♦ Fig. Oameni fara valoare, fara insemnatate (intr-un partid, intr-o adunare). – Din bg. karakuda.

JUVETE, juveti, s. m. nume generic dat pestilor marunti. ◊ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec.

peste-CU-SAPTE-nume s. v. avat.

CARACUDA ~e f. 1) peste dulcicol din familia crapilor, de culoare galbuie-aurie, avand corp plat si cap mic; caras. 2) nume dat oricarui peste marunt. 3) fig. Persoana fara valoare. /<bulg. karakuda

STURION, sturioni, s.m. (La pl.) nume dat ordinului pestilor cartilaginosi (chondrostei), in special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizati printr-un schelet incomplet osificat (pesti fara oase) si corpul acoperit de cinci randuri longitudinale de placi (scuturi), cu rostrul alungit, prevazut cu mustati. Sunt prezenti aproape exclusiv in Marea Neagra, in Caspica, foarte rari in apele Europei occidentale (doar sipul), de unde migreaza in fluviile aferente; reprezinta un produs piscicol foarte valoros, avand carnea alba si gustoasa, fara oase, cu grasime putina, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepara caviarul. (La sg.) peste din aceasta familie v. cega, morun, nisetru, pastruga, sip, viza.

PITROC, pitrocuri, s. n. 1. numele a doua varietati de peste: a) peste de rau, negricios si gros, care traieste in malul de la fundul apei (Gobio uranoscopus); b) peste care traieste in apele raurilor limpezi (Gobio kessleri). 2. nume generic dat pestilor mici de rau.

CARACUDA, caracude, s. f. 1. Caras. 2. nume generic dat pestilor mici. ♦ Fig. Oameni fara valoare, fara insemnatate (intr-un partid, intr-o adunare). – Bg. karakuda.

PIETROSEL, pietrosei, s. m. 1. nume dat mai multor pesti: a) peste mic de culoare cafeniu-inchis pe spate si galbena pe burta (Umbra krameri); b) porcusor. 2. nume dat mai multor pasari migratoare care traiesc intre stanci si prin locuri pietroase. ◊ Pietrosel sur = pasare mica, cenusie pe spate si galbena-ruginie pe piept; pietrar (Oenanthe oenanthe). Pietrosel canepiu = canepar. – Pietros + suf. -el.

FATA, fate, s. f. 1. (Reg.) nume dat speciilor de peste mic (care inoata repede). 2. (Fam.) Femeie care se fataie. – Din fatai (derivat regresiv).

DORADA s.f. nume dat mai multor pesti teleosteeni cu reflexe aurii. [< fr. dorade].

BIBAN, bibani, s.m. 1. peste rapitor de apa dulce, lung de 25-30 cm, cu carne alba si gustoasa; sin. costres; fr. perche; engl. perch; germ. Barsch (Perca fluviatilis); 2. Biban-de-mare. nume uzual pentru nenumarati pesti marini din familia serranidae (bibani-de-mare), foarte bogata in specii si subspecii, unele de 20-30 cm lungime (Serranus scriba si cabrilla din Mediterana), altele pot atinge 1-1,5 m lungime; fr. perche de mer; germ. Seebarsch; engl. sea bass. v. lavrac

MARLIN s.m. numele unei specii de peste care traieste in apele Marii Caraibilor. [< cuv. caraib].

nosadru, nosadri, s.m. (reg.) numele unei specii de peste.

DORADA s. f. nume dat mai multor pesti teleosteeni cu reflexe aurii. (< fr. dorade)

SARDEA, sardele, s. f. numele mai multor specii de pesti de mare din grupul scrumbiilor, care se consuma proaspeti sau conservati. ◊ Loc. adv. Ca sardelele = unul langa altul, foarte inghesuiti. – Din ngr. sardhella, it. sardella.

sfaret, sfareti, s.m. (reg.) numele a doua specii de pesti de apa dulce: a) svarluga. b) cara.

CRAPII, numele popular al al constelatiei pestii.

BEHLITA, behlite, s. f. nume dat mai multor specii de pesti mici. – Comp. rus. bieglyi „repede”.

CHEFAL, chefali, s. m. nume dat mai multor specii de pesti marini, cu partea superioara a capului mare si turtita si cu o pata aurie pe opercul (Mugil). - Din ngr. kefalos.

CHITIC, chitici, s. m. (Reg.) nume generic pentru diferite varietati de peste marunt; peste neajuns la maturitate; pestisor. ◊ Expr. (Adverbial) A tacea chitic = a nu spune nici o vorba, a pastra tacere completa. – Cf. pitic.

GUVID, guvizi, s. m. nume generic dat unor specii de pesti mici, cu capul mare, latit, si cu corpul subtiat spre coada (Gobius). ◊ Guvid mare = strunghil. – Din ngr. guvidi.

SOLA², sole, s. f. nume dat mai multor specii de pesti marini plati, ovali, acoperiti cu solzi fini, care traiesc pe fundul nisipos al marilor, la mica adancime (Solea). – Din fr. sole.

ALBITURA ~i f. 1) mai ales la pl. Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufarie. 2) nume dat mai multor specii de pesti mici (platica, babusca). 3) poligr. Piese de plumb care se pun intre cuvinte si randuri pentru a completa spatiile albe. 4) Spatiu alb dintre cuvinte si randuri. /alb + suf. ~itura

BELUGA s.f. nume rusesc pentru morun (Huso huso), peste din fam. acipenseridae (sturioni), de la care provin icrele negre cele mai mari, comercializate ca beluga caviar.

BABOI, baboi, s. m. nume generic dat exemplarelor mici ale pestilor comuni de apa dulce. – Bg. baboj.

MUSCAR, muscari, s. m. 1. Pescar care prinde pestele cu undita, intrebuintand ca nada muste. 2. numele mai multor pasari migratoare insectivore (Muscicapa). 3. Gandacel insectivor de forma lunguiata, cu gatul de culoare rosie, cu o pata neagra pe partea ventrala si cu aripile negre (Catharis fusca). – Musca + suf. -ar.

vilcan (-ni), s. m. – peste de Dunare (Aspius rapax). – Var. vilsan, viigan, vijgau. Sb. volak, voka „tauras,” cf. celalalt nume al sau, boulean, si sb. volak „peste, Lumaca marina”.

BACALIAR, bacaliari, s.m. peste din fam. gadidae (cod), mai cunoscut sub numele comercial de merlan (Odontogadus merlangus; Merlangius merlangus); v. merlan.

PEGAS s.m. 1. (Mit.) Cal inaripat; (fig.) simbol al inspiratiei poetilor. ◊ A incaleca pe pegas = a face versuri. 2. Specie de peste din Oceanul Indian cu inotatoarele in forma unor aripi. 3. numele unei constelatii din emisfera boreala. [< fr. pegase, cf. Pegas – cal inaripat care a deschis cu o lovitura de picior izvorul muzelor de pe Helicon].

APOD, -A I. adj. (despre animale) lipsit de picioare. II. s. n. pl. nume dat unor animale fara lipsa membrelor si forma alungita (holoturii, pesti ososi, amfibieni). (< fr. apode/s/)

pestiSOR, pestisori, s. m. 1. Diminutiv al lui peste (1); pescut. 2. P. a**l. (La pl.) Felii lungi si subtiri de ceapa, de varza sau bureti subtiri, lunguiete de carne etc., taiate pentru gatit. 3. (Art.) numele mai multor dansuri populare; melodiile dupa care se executa aceste dansuri. – peste + suf. -isor.

chirta, chirte, s.f. (reg.) numele unei pasari de balta care zboara la suprafata apei pentru a prinde pesti mici; chirighita.

TARPAC, tarpaci, s. m. nume dat masculilor de nisetru si de morun sau femelelor sterpe ale acestor pesti.

priboi¹, priboaie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. bat de batut icrele de peste. 3. planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii si albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia dupa care se executa acest dans. 5. (reg.) unealta cu care se fac gauri in pamant pentru semanatul porumbului sau pentru introducerea stalpilor gardului. 6. pana pentru despicat lemnele. 7. piron gros si scurt batut in bustean, pentru a fi carat. 8. ciur din sarma pentru curatatul de pielita al icrelor de morun. 9. (reg.) solutie de pilitura de sulfat de cupru dizolvata in apa, folosita pentru vindecarea fracturilor. 10. (inv. si reg.) coasta foarte inclinata; deal noroios. 11. (reg.) stanca abrupta pe malul unei ape curgatoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgatoare izbit de valuri; priboina.

PESCAREL, pescarei, s. m. numele a doua specii de pasari salbatice care traiesc pe langa ape si se hranesc cu peste (1): a) pescaras (II); b) pasare mica cu picioarele scurte, cu penele de pe gusa albe, iar in restul corpului brune-negricioase, cu coada scurta si ridicata in sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.

CORB, corbi, s. m. 1. Pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.

TARNA, tarne, s. f. (Reg.) I. 1. Cos de nuiele, mai larg la gura decat la fund (prevazut cu doua toarte); cosarca, tarnog. ♦ Stup de albine facut din nuiele impletite. 2. Unealta de pescuit pesti mici, facuta din nuiele impletite. 3. Vas mare cu care se transporta mancarea lucratorilor la camp. II. Art. numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: tarn s. n.] – Cf. bg. travna.

PEGAS, pegasi, s. m. 1. Cal nazdravan cu aripi, din mitologia greaca; fig. inspiratie poetica. 2. Specie de peste care traieste in Oceanul Indian, cu inotatoarele in forma de aripi, asemanatoare cu cele ale liliacului (Pegasus d***o). 3. numele unei constelatii din emisfera boreala. [Acc. si: pegas] – Din fr. pegase.

COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).

PESCARUS, pescarusi, s. m. nume dat mai multor specii de pasari din familii si ordine diferite, care traiesc pe langa ape si se hranesc cu pesti; pasare din aceste familii sau ordine. – Pescar + suf. -us.

SANTANDER, oras in N Spaniei, centrul ad-tiv al comunitatii autonome Cantabria, situat pe o pen. stancoasa din G. Santander al G. Biscaya, la 64 km NV de Bilbao si 341 km N de Madrid; 180,7 mii loc. (2001). Port pentru exportul de carbune, cereale s.a. Aeroport. Nod feroviar. Constr. navale, aeronautice si de automobile. Rafinarie de petrol. Ind. siderurgica, chimica (mase plastice, acid sulfuric), textila, sticlariei, hartiei si alim. (prelucr. pestelui). Pescuit. Centru turistic; statiune balneoclimaterica estivala. Muzeu de istorie. Universitate (1972). Catedrala in stil gotic (sec. 12, reconstruita in sec. 20). Colonie romana cu numele Portus Vistoriae. Orasul a fost reconstruit dupa numeroase distrugeri provocate de marele incendiu din 1941. La 27 km SV de S. se afla celebra pestera Altamira.

CALUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; calusel (1). 2. Compus: calut-de-mare = peste teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de inotatoare codala si cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. nume dat mai multor insecte din familia lacustelor; calusel (3). – Cal + suf. -ut.

OCEAKOV, oras in SE Ucrainei, port pe tarmul limanului Niprului; 15 mii. loc. (2001). Conserve de peste. Cetate construita in 1492 de hanul tatar Mengli-Ghirai in apropiere de limanul Niprului,, numita Kara-Kermen; cucerita de turci, care i-au schimbat numele in O., a devenit o importanta baza navala turceasca in Marea Neagra. Cucerita de rusi in dec. 1788. Prin Pacea de la Iasi (1791) a intrat in componenta Rusiei; in 1991 a revenit Ucrainei.

STARC, starci, s. m. nume dat mai multor specii de pasari de balta cu ciocul, gatul si picioarele lungi si de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hranesc cu peste). ◊ Starc cenusiu = batlan. – Din sl. struku.

BUJUMBURA, cap. statului Burundi, la 780 m alt., port la L. Tanganyika; 272,6 mii loc. (1986, cu suburbiile). Aeroport international. Pr. centru politic si comercial al tarii. Intreprinderi alim. (bere, prelucr. cafelei si pestelui), de ciment, mobila, produce textile, coloranti. Universitate. Fundat de germani in 1897. Centru ad-tiv al terit. Rwanda-Urundi, aflat sub mandat belgian (din 1962), apoi a Rep. Burundi (din 1966). Vechiul nume: Usumbura.

PASTRAV, pastravi, s. m. 1. peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.

SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

BANC s.n. I. 1. Gramada submarina uriasa de nisip, de pietris etc. depusa pe fundul marilor, lacurilor si al fluviilor, care se ridica pana aproape de nivelul apei. ◊ Banc de gheata = masa uriasa de gheata plutitoare, care se intalneste in marile polare. 2. Grup de pesti marini, in care predomina o anumita specie. II. 1. Postament, suport care sustine o masina-unealta. 2. Masa de atelier pe care se fixeaza piesele de prelucrat. 3. Instalatie pentru incercarea puterii motoarelor. 4. Scandura transversala la barci, pe care stau cei care trag la vasle; banca. III. 1. numele unui joc de carti. 2. (Fam.) Gluma ieftina; anecdota; minciuna. [Pl. -curi. / < fr. banc, germ. Bank].

BENGUELA [benghela] 1. Golf larg al Oc. Atlantic, pe coasta Angolei, strabatut de apele curentului cu acelasi nume. 2. Curent rece in Oc. Atlantic, ramura de N a Curentului Vinturilor de Vest, care scalda coastele Africii Occidentale. Viteza: 0,9 km/h. Temp. apei: 15-22ºC (iarna) si 19-26ºC (vara). 3. Oras in V Angolei, port. la Oc. Atlantic; 155 mii loc. (1983). Expl. de argint. Ind. alim. (conserve de peste). Ciment. Export de fildes, cauciuc, cafea, animale, piei. Fundat in 1617.

A TACEA tac 1. intranz. 1) A nu scoate nici un sunet; a nu spune nimic. ◊ ~ chitic (sau molcom, ca chiticul, ca pestele, ca pamantul) a nu rosti nici un cuvant. Taci si inghite nu te opune. 2) A inceta sa planga, sa rada sau sa vorbeasca. ◊ Taca-ti gura (sau taci din gura)! Termina odata! 3) fig. A inceta de a se mai manifesta; a amuti. Vantul tace. 2. tranz. rar A tine in taina; a nu da pe fata; a tainui. ~ un nume. ~ o durere. [Sil. ta-cea] /<lat. tacere

crap (crapi), s. m. – peste (Cyprinus carpio). -Mr., megl. crap. Sb., bg. krap (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 81; Meyer 204; DAR); cf. slov., cr., alb. krap, rus. karp. Inainte s-a considerat reprezentant al lat. carpa (Diez, I, 114; Diez, Gramm., I, 32; Philippide, Principii, 66); insa aceasta der. este putin probabila. Nu trebuie sa se excluda, totusi ipoteza ca este un cuvint autentic balcanic, caci in lat. cuvintul este strain de fondul traditional, si dupa Meillet-Ernout, este in legatura cu numele dacilor din Muntii Carpati.