Rezultate din textul definițiilor
piti (pitesc, pitit), vb. – A (se) ascunde, a (se) pitula. Origine indoielnica, probabil expresiva (Puscariu, Dacor., I, 76; REW 6544a), cf. chiti, a carui origine este si mai putin sigura, si pit, pisca. – Der. pitula (var. pituli), vb. (a (se) ascunde), cu suf. expresiv -li (Cihac, II, 259, se gindeste la un sl. prituliti „a se linisti”); pitulis (var. pitulus), s. n. (ascunzis); pitulice, s. f. (nume de pasari: Sylvia curruca si Troglodytes parvulus); pitulici, s. m. (barbatusul pitulicii); pitis, adv. (pe ascuns); pititel, adj. (mic), prin incrucisare cu mititel. Pentru legatura cu chiti cf. Puscariu, RF, I, 271.
BARBATUS ~i m. 1) Mascul al unor animale sau al unor pasari. 2) nume dat masculului unor animale sau unor pasari, care nu au denumiri speciale pentru reprezentantii fiecarui s*x. /barbat + suf. ~us
chita, chite, s.f. (pop.) manunchi a) manunchi de flori, buchet, strut. b) manunchi, jurubita, manusa de fuioare. c) manunchi de grau. d) manunchi, manusa de frunze de tutun. e) manunchi sau ciucure de cirese. 2. stol de pasari. 3. numele unui joc de copii si al unui dans taranesc. 4. (reg., inv.) grija, dorinta imperioasa. 5. moment oportun, decisiv; noroc. 6. (reg., inv.) gand rau, pica, ciuda, necaz.
caldaras (caldarasi), s. m. – Botros (Pyrrhula europaea). Lat. c*******s (Candrea-Dens., 233; REW 1686; DAR); cf. it. c******o (c*********o, c*******o), fr. chardonneret, „sticlete”. Rezultatul normal, *cardel, a fost schimbat prin adaugarea suf. -as si printr-o falsa asociere cu caldare. Aceasta analogie aparenta l-a determinat pe Tiktin sa derive numele pasarii, de la caldare, ipoteza care pare de asemenea posibila pentru REW.
codobatura (codobaturi), s. f. – pasare, prundar (Motacilla). – Mr. coadabatura, cutrubatura, megl. coadarabatura. Lat. pop. *codabattula (Pascu, I, 50; Candrea-Dens., 150; REW 1774; DAR). Este sigur ca aceasta compunere este anterioara rom., nu numai datorita consonantei dialectelor, ci si calabr. codivattula. In general, celelalte limbi au preferat comp. inversa (it. batticoda, vicent. batikoa, flor. battikova, prov. bateco) sau bazata pe alte elemente. Pentru numeroasele forme romanice ale numelui pasarii cf. Erich Poppe, ZRPh., LVI, 392-404 sI V. Garcia de Diego, RFE, 1931, 7.
BABUSCA, babusti, s. f. 1. Babuta. 2. nume dat pasarilor cantatoare imbatranite, in special sticletelui si scatiului. – Cf. rus. babuska.
PICIORONG ~oange m. 1) pasare semiacvatica de talie medie, cu cioc si cu aripi lungi, cu picioarele rosii, lungi, si cu penaj brun-cenusiu. 2) (nume generic) pasare care are cioc, gat si picioare lungi. 3) Fiecare din cele doua prajini perechi prevazute cu un suport care serveste pentru a inalta piciorul la umblat; catalig. 4) la pl. iron. Picioare lungi si subtiri; catalige. /Din picior
chirta, chirte, s.f. (reg.) numele unei pasari de balta care zboara la suprafata apei pentru a prinde pesti mici; chirighita.
corla2, corle, s.f. (reg.) 1. numele unei pasari acvatice cu pene maslinii-inchise pe spate si cenusii pe pantece; curla, gainuta, gainusa, pescar. 2. femeie vagaboanda.
corovatic, corovatici, s.m. (reg.) 1. nume de planta cu floare albastra; lumanare, lumanarica, vinetea. 2. nume de pasare; dumbraveanca; tiganus.
pipirigar, pipirigari, s.m. (reg.) nume de pasare; lacar-de-pipirig.
ploian s.m. (reg.) nume de pasare.
poghirca, poghirci, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) fire de canepa rasarite tarziu si nedezvoltate, ramase mici si subtiri; posomogi, barzoci (din care se face cea mai buna canura). 2. (la pl.) cereale, legume, fructe etc. slab dezvoltate. 3. om mic de statura, pipernicit; (in forma: boghirca) om cu mintea slaba, prost, neghiob; jucator prost la jocurile de noroc; femeie urata. 4. nume de pasare. 5. s.m. (in forma poghirc) nume de planta taratoare.
brilioanca (brilioance), s. f. – Planta asclepiadacee, Vincetoxicum officinale. Probabil in legatura cu sb. brlja, brljaga „mlastina”, cf. sb. brljak(a) „nume de pasare”, „Cinclus aquaticus”, Cihac, II, 28, pune in legatura acest cuvint cu pol. brzanka.
scheusana s.f. (reg.) nume de pasare.
sconie, sconii, s.f. (reg.) nume de pasare salbatica.
scripcaras, scripcarasi, s.m. (reg.) 1. greier de camp. 2. nume de pasare.
califar (califari), s. m. – pasare de apa, varietate de rata salbatica (Tadorna casarca). Gr. ϰαλλίφαρος „bine imbracat” (Scriban); cf. bg. kalefar, kilifar. Este putin probabila explicatia lui Cihac, II, 487, bazata pe mag. kanaly feher, numele altei pasari de apa.
caragata (caragate), s. f. – Cotofana. Var. caragace. – Mr. caracacsa, megl. cacarasca. Ngr. ϰαραϰάξα, „specie de pasare”, poate contaminat cu tc. kargaca „cioara”, dim. de la karga (DAR; Scriban), cf. bg. karagaska. Din tc., dupa Seineanu, II, 87. Nu este clara legatura acestui cuvint cu chirighita, s. f., numele altei pasari (Sterna hirundo); aceasta din urma ar putea fi mai curind identificata cu chirta, s. f. (specie de pasare cu ciocul negru si aripi rotunjite), pe care DAR il deriva de la mag. kirics.
stracusor, stracusori, s.m. (inv.) nume de pasare; scrofita.
grangur (granguri), s. m. – 1. pasare cintatoare cu penele galbene (Oriolus galbula). – 2. Stab, om puternic. – Mr. galgur „galben verzui”. Lat. galgulus (Puscariu 725; Candrea-Dens., 748; REW 3647; DAR; Rosetti, I, 167), cf. sp. galgulo. Pentru sensul 2, cf. celalalt nume al pasarii, domnisor.
papagal (papagali), s. m. – 1. nume de pasare viu colorata care poate imita limbajul uman. – 2. (Arg.) Gura, plisc. – Mr. papagal. It. pappagallo, ven. papagal, prin intermediul ngr. παπαγάλλος, cf. alb., bg., sb. papagal, tc. papagan, mag. papagaly. – Der. papagalic, adj. (de papagal); papagaliceste, adv. (mecanic); papagalicesc, adj. (de papagal); papagaliza, vb. (a invata mecanic, fara a asimila); papagalism, s. n. (psitacism), cf. it. pappagallismo.
BABUSCA, babusti, s. f. 1. Babuta. 2. nume dat pasarilor imbatranite, in special sticletelui si scatiului. – Comp. rus babuska.
GAINUSA, gainuse (gainusi), s. f. 1. Diminutiv al lui gaina. 2. numele mai multor pasari salbatice de munte sau de balta. ◊ Gainusa de balta = pasare migratoare acvatica, cu penaj negru, cu o pata rosie de piele golasa in frunte si cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Closca-cu-Pui. 4. Carabus, corla. 5. (La pl.) Planta veninoasa cu tulpina lunga si subtire, cu flori mici albe, situate in varful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Planta din familia rozaceelor cu tulpina scurta si cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -usa.
HUHUREZ, huhurezi, s. m. numele a doua pasari rapitoare de noapte, asemanatoare cu bufnita, fara smocuri de pene pe cap, care scot un strigat caracteristic si traiesc in scorburi de copaci; ciuhurez (Strix aluco si urelensis). ◊ Expr. A sta ca un huhurez (sau ca huhurezul) = a sta singur, parasit. A se scula ca huhurezii = a se scula foarte devreme dimineata. [Var.: (reg.) hurez s. m.] – Huhura + suf. -ez.
PICIORONG, picioroange, s. n. 1. (La pl.) Catalige. 2. pasare de apa de marimea unui sitar, cu picioarele lungi si rosii (Himantopus himantopus). 3. (La pl.) nume generic dat pasarilor cu picioare foarte lungi. 4. (Depr., fam. sau glumet) Picior (1) foarte lung. – Din picior.
PITULICE, pitulici, s. f. numele mai multor pasari cantatoare divers colorate: a) pasare mica, cu ciocul ascutit, cu penele brune-ruginii pe spate si cenusii-albicioase pe pantece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mica pasare migratoare insectivora, cu pene brune-verzui pe spate si cenusii pe pantece (Phylloscopus collybita). – Pitula + suf. -ice.
PRUNDAR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoana care scoate si transporta prund. 2. numele mai multor pasari mici care traiesc pe langa ape: a) prundaras; b) codobatura; c) lastun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar.
PRUNDARAS, prundarasi, s. m. numele mai multor pasari calatoare care traiesc de obicei pe malul apelor; a) pasare bruna-roscata pe spate si alba pe pantece, cu cate o dunga neagra transversala pe piept si pe partile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -aras.
SORICAR, soricari, s. m. 1. Soi de caine care prinde soareci. 2. numele mai multor pasari rapitoare din familia acvilidelor care se hranesc mai ales cu soareci (Buteo). [Var.: sorecar s. m.] – Soarec + suf. -ar.
CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de par zbarlit (cazut pe frunte). 2. S. m. nume dat in gluma oamenilor, mai rar animalelor, cu parul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neingrijit. 3. S. m. numele mai multor pasari rapitoare de noapte din familia bufnitelor, cu doua smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec.
MUSCAR, muscari, s. m. 1. Pescar care prinde pestele cu undita, intrebuintand ca nada muste. 2. numele mai multor pasari migratoare insectivore (Muscicapa). 3. Gandacel insectivor de forma lunguiata, cu gatul de culoare rosie, cu o pata neagra pe partea ventrala si cu aripile negre (Catharis fusca). – Musca + suf. -ar.
SILVIE, silvii, s. f. nume dat mai multor pasari care se caracterizeaza prin cioc scurt si turtit, cu peri la colturi, prin picioare puternice, aripi ascutite si coada retezata (Sylva). ◊ Silvie de tarm (sau de tarmuri, matasoasa) = pasare cu gatul alb patat cu gri, care scoate un sunet caracteristic si traieste in zavoaiele din preajma raurilor (Locustella fluviatilis). Silvie de mlastina (sau matasoasa) = pasare de culoare bruna-rosiatica pe partea superioara si alba pe partea inferioara (Cettia cetti). – Din lat. Sylva, numele stiintific al pasarii.
CUFUNDAR, cufundari, s. m. numele a doua pasari palmipede, inotatoare: a) pasare mai mare decat rata, cu pene negre stralucitoare, cu puncte albe pe spate, cu ciocul ascutit si cu aripile inguste; cufundac (Gavia arctica); b) pasare de marimea ratei, cu penele castanii inchise pe spate si albe pe burta, cu un smoc de pene in forma de guleras; bodarlau, corcodel (Podiceps cristatus). – Cufunda + suf. -ar.
VULTUR s. (ORNIT.) 1. (pop.) vultan, (prin Transilv.) sas. (~ este numele mai multor pasari rapitoare mari.) 2. vultur barbos (Gypætus barbatus) v. zagan, (rar) vultur negru, (reg.) surligaie, (Transilv.) ceahlau, (Transilv. si Ban.) sorlita, (Transilv.) susugaie.
CIOCARLIE2 f. mai ales art. 1) Cantec popular care imita trilurile pasarii cu acelasi nume. 2) Dans popular, executat dupa melodia acestui cantec. [Art. ciocarlia; G.-D. ciocarliei; Sil. -li-e] /cioc + irla + suf. ~ie
KIWI2 f. invar. 1) Fruct parfumat al unei plante din familia lianelor, coaja f******a a caruia se aseamana cu penele pasarii cu acelasi nume. 2) Bautura preparata din acest fruct. /< fr. kiwi, germ. Kiwi
papusoi2, papusoaie, s.n. (reg.) 1. loc plantat cu porumb; porumbiste. 2. sperietoare de pasari; momaie. 3. (art.) numele unui dans popular executat de fete si baieti.
soava1, soave, s.f. (reg.) 1. numele mai multor pasari rapitoare, de zi: uliu, uliu alb, gaie, acvila tipatoare. 2. femela soimului. 3. cioara. 4. (in forma: sova) femeie certareata. 5. femeie grasa.
surligaie, surligai, s.f. (reg.) 1. numele mai multor pasari rapitoare: vindereu, vinderel rosu, gaie, sorlita, zagan. 2. (fig.) aratare, aparitie fioroasa. 3. copil galagios.
culic (culici), s. m. – nume dat diferitelor pasari acvatice (Himantopus rufipes; Haematopus ostralegus; Recurvirostra avocetta). – Var. culici. Rus. kulik „sitar” (DAR).
ULITURA, ulituri, s. f. (Reg.) nume dat unei pasari domestice care face stricaciuni, care trebuie gonita. – Din uliu + suf. -itura.
BECATA, becate, s. f. numele a trei pasari calatoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasa, care traiesc in regiuni mlastinoase. (Capella gallinago, media, Limnocryptes minimus). – Dupa fr. becasse.
avion n., pl. oane (fr. avion, d. lat. avis, pasare). Aeroplan. – Acest nume s´a dat intiia oara aeroplanului inventat de Francezu Ader († 1925).
BECATA, becate, s. f. numele dat mai multor pasari calatoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasa, care traiesc in regiuni mlastinoase; becatina. (Capella). – Din ngr.becatsa. Cf. fr. becasse.
BENGALI s. m., adj. (Rar) 1. S. m. nume dat mai multor pasari, inrudite cu vrabia, cu penajul colorat in albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (In sintagma) Limba bengali = limba vorbita in Bengal (India). [Acc. si: bengali] – Din fr. bengali.
GAIE, gai, s. f. nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice si cu coada bifurcata (Milvus). ◊ Expr. Se tine gaie dupa (sau de) cineva, se zice despre o persoana de care nu poti scapa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) patit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia]. – Et. nec.
MARACINAR, maracinari, s. m. nume dat mai multor pasari calatoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-inchis si cu gatul negru, care traiesc prin maracinisuri, in apropierea apelor (Saxicola). – Maracine + suf. -ar.
PAPAGAL, papagali, s. m. 1. nume dat mai multor pasari tropicale cataratoare, cu ciocul mare si incovoiat, cu pene felurit si viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (si convingator), a fi bun de gura. ◊ Compus: papagal-tiganesc = stancuta: papagal-de-brazi = forfecuta. ♦ Epitet dat unei persoane care repeta mecanic parerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. si peior.) Gura (ca organ al vorbirii). 2. Cleste cu dinti, folosit la lucrarile de montare sau de reparare a tevilor. – Din ngr. pap(p)aghal(l)os, it. pappagallo.
PIETROSEL, pietrosei, s. m. 1. nume dat mai multor pesti: a) peste mic de culoare cafeniu-inchis pe spate si galbena pe burta (Umbra krameri); b) porcusor. 2. nume dat mai multor pasari migratoare care traiesc intre stanci si prin locuri pietroase. ◊ Pietrosel sur = pasare mica, cenusie pe spate si galbena-ruginie pe piept; pietrar (Oenanthe oenanthe). Pietrosel canepiu = canepar. – Pietros + suf. -el.
SOIM, soimi, s. m. 1. nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, de marime variata, agere si puternice, cu ciocul scurt si curbat si avand cate o crestatura in forma de dinte, care se hranesc cu prada vie, mai ales cu pasari (Falco). 2. Epitet pentru un barbat curajos, viteaz, mandru, semet; soiman (2). 3. (Pop.) Cal sprinten, aprig; soiman (3). 4. Copil prescolar sau in primele clase de scoala care facea parte din organizatia Soimilor Patriei pana in decembrie 1989. – Din magh. solyom.
FLUIERAR, fluierari, s. m. 1. Persoana care canta din fluier (1); fluieras (2). 2. (Reg.) Mester care face fluiere (1). 3. nume dat mai multor pasari care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscuta are capul si spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung si subtire si picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.
CLONCAN, cloncani, s. m. 1. (Inv. si reg.) nume dat mai multor pasari (corbi, ulii, vulturi) care scot strigate specifice asemanatoare. 2. Epitet depreciativ dat in trecut unor oameni de vaza, unor functionari superiori, unor fruntasi politici. – Clonc + suf. -an.
spirc (-curi), s. n. – 1. Bucata, transa, mai ales de piele sau de cartilaj. – 2. Mucos, pusti. Origine incerta, probabil expresiva, cf. sfirc, cu care are o strinsa legatura fonetica si semantica. – Der. spircui, vb. (a sfisia, a sfirtica, a rupe in bucati; inv., a distruge, a nimici; Trans., a fura; refl., inv., a se da invins, a se imprastia); spircii (var. spircai), vb. refl. (a avea diaree, a fi deranjat la stomac), var. a cuvintului anterior; spircaci (var. spurcaci), s. m. (pasare, Otis tetrax), cf. numele sau fr. canepetiere, var. prin contaminare cu a spurca; spirciitor, adj. (bolnav de diaree); spirciiala, s. f. (excremente).
AUSEL, ausei, s. m. nume dat la doua pasari: a) cea mai mica pasare de la noi, cu pene galbene-maslinii pe spate si cenusii pe burta (Regulus cristatus). b) pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Din aus „mos” (disparut din limba) + suf. el.
BRUMARITA, brumarite, s. f. numele a doua specii de pasari, una de marimea mierlei, cu gusa alba cu pete brune (Prunella collaris), cealalta mai mici, cu gusa sura (Prunella modularis). – Bruma + suf. -arita.
CALIFAR, califari, s. m. 1. numele a doua specii de pasari migratoare acvatice, asemanatoare cu ratele si cu gastele: una cu pene albe, negre sau ruginii (Tadorna tadorna), cealalta cu pene rosii-ruginii (Tadorna ferruginea). 2. Specie de porumbel domestic. – Din bg. kalefar.
PESCAR, pescari, s. m. I. Persoana care se ocupa cu pescuitul si uneori cu conservarea pestelui (1) pescuit; persoana care practica pescuitul sportiv; p. ext. persoana care vinde peste. II. nume dat unor specii de pasari din familii diferite care traiesc pe langa ape, in carduri mari si se hranesc cu peste (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp indesat, cu gat scurt, cu cioc ascutit si curbat la varf, cu picioare scurte si degetele anterioare reunite printr-o membrana inotatoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat in tonuri de cenusiu si albastru-verzui (Alcedo). – Lat. piscarius.
PESCAREL, pescarei, s. m. numele a doua specii de pasari salbatice care traiesc pe langa ape si se hranesc cu peste (1): a) pescaras (II); b) pasare mica cu picioarele scurte, cu penele de pe gusa albe, iar in restul corpului brune-negricioase, cu coada scurta si ridicata in sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.
RAPITOR, -OARE, rapitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care rapeste pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde si consuma hrana de origine animala, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) numele a doua ordine de pasari de prada (de zi sau de noapte), bune zburatoare, cu cioc gros, arcuit si incovoiat si cu picioare terminate cu gheare ascutite si intoarse; (si la sg.) pasare care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hraparet, uzurpator. 3. Fig. Care vrajeste, captiveaza; fermecator, incantator. – Rapi + suf. -tor.
COLIBRI s.m.invar. nume dat unor specii de pasari foarte mici, cu penele viu colorate si stralucitoare, care traiesc in regiunea tropicala a Americii; pasare-musca. [< fr. colibri < cuv. caraib].
cristei2, cristei, s.m. (reg.) 1. pasare cu glasul ragusit; carstei. 2. nume de joc (la priveghi).
popandet2, popandete, s.n. (reg.) 1. sperietoare de pasari; momaie, popandau, p*****t. 2. (art.) numele unui dans popular, melodie dupa care se executa acest dans.
sichir, sichiri, s.m. (reg.) nume dat unor specii de pasari inrudite cu pitulicea.
stioi, stioi, s.m. (reg.) numele a doua specii de pasari rapitoare de noapte, inrudite cu bufnita: ciuf de balta si ciuf pitic.
COLIBRI s. m. inv. nume dat unor specii de pasari foarte mici, cu pene viu colorate, din America tropicala; pasare-musca. (< fr., sp. colibri)
BRUMARITA, brumarite, s. f. numele a doua specii de pasari alpine: a) pasare de marimea mierlei (Prunella collacis subalpinus); b) pasare mai mica, migratoare (Prunella modularis). – Din bruma1 + suf. -(a)rita.
CHIRA s. f. numele a trei specii de pasari, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si pe litoralul romanesc, cu penaj argintiu si negru: c. mica (Sterna albifrons) are c. 22 cm si cloceste pe nisip; c. de balta (S. hirundo), de c. 38 cm si c. de mare (S. sandvicensis), de c. 41 cm, clocesc pe vegetatia plutitoare.
CHIRIGHITA S. f. numele a trei specii de pasari mici, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si in alte balti din Romania, cu cioc si coada foarte drepte: c. cu aripi albe (Chlidonias leucopterus), de c. 23 cm, c. cu obraz alb (Ch. hybrida), de c. 23 cm si c. neagra (Cg. nigra), de c. 24 cm.
CALIFAR, califari, s. m. 1. numele a doua specii de pasari acvatice asemanatoare cu rata, una cu pene albe, negre sau ruginii (Tadorna tadorna), cealalta cu pene rosii-ruginii (Tadorna casarca). 2. Specie de porumbel domestic. – Bg. kalefar.
CIOVLICA s. f. numele a doua specii de pasari calatoare, bune zburatoare, de c. 25 cm, cu coada ca de rindunica, care cuibaresc in vecinatatea lacurilor dobrogene, cu penaj cafeniu-inchis si sub aripi ruginiu; c. roscata (Glareola pratincola), sau cu penele de sub aripi maslinii si c. negricioasa (G. nordmanni).
COLIBRI (‹ fr.) s. m. numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).
CIOCANITOARE, ciocanitori (ciocanitoare), s. f. nume dat mai multor specii de pasari agatatoare de padure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocanesc coaja copacilor, distrugand insectele daunatoare si larvele lor; ghionoaie. – Ciocani + suf. -toare.
STARC, starci, s. m. nume dat mai multor specii de pasari de balta cu ciocul, gatul si picioarele lungi si de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hranesc cu peste). ◊ Starc cenusiu = batlan. – Din sl. struku.
PIETROSEL, pietrosei, s.m. 1. (Iht.) Porcusor. 2. nume dat mai multor specii de pasari migratoare, care traiesc printre stanci si prin locuri pietroase.
FUGACI, -CE, fugaci, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergator, iute la fuga; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trecator, fugitiv. 3. S. m. nume dat mai multor specii de pasari migratoare de marimea unui porumbel, cu picioarele lungi si foarte iuti, bune alergatoare. – Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace.
PESCARUS, pescarusi, s. m. nume dat mai multor specii de pasari din familii si ordine diferite, care traiesc pe langa ape si se hranesc cu pesti; pasare din aceste familii sau ordine. – Pescar + suf. -us.
PINGUIN, pinguini, s. m. nume dat unor genuri diferite de pasari palmipede marine, cu ciocul lung, cu aripile scurte, negre, improprii pentru zbor, servind ca inotatoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioara a trunchiului, cu pieptul alb, cu mersul leganat, care traiesc in grupuri in regiunile polare sudice. – Din fr. pingouin.
FASA, fase, s. f. nume dat mai multor specii de pasari migratoare mici (asemanatoare cu ciocarlia), de culoare cafenie-cenusie, cu pantecele albicios, care alearga miscandu-si in permanenta coada (Anthus). – Et. nec.
COROI, coroi, s. m. nume dat mai multor specii de pasari rapitoare mici, in special soimului. – Din magh. karvaly.
CIOARA, ciori, s. f. 1. nume dat mai multor specii de pasari din familia corbului, cu penajul negru sau cenusiu, cu cioc conic si puternic (Corvus). ◊ Cioara pucioasa = dumbraveanca (Coracias garrulus). ◊ Expr. Cat (sau ca) cioara in par= foarte putin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprima nemultumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) d****l? 2. Epitet dat unui om brunet, oaches. – Cf. alb. sorre.
COLIBRI s. m. invar. nume dat mai multor specii de pasari foarte mici, cu pene viu colorate, care traiesc in America tropicala si care zboara foarte repede; pasare-musca (Trochilus). – Din fr. colibri.
RATA, rate, s. f. 1. nume dat mai multor specii de pasari domestice si salbatice, inotatoare, cu ciocul lat si turtit, cu trunchiul scurt si indesat, si cu picioarele scurte, deplasate in partea posterioara a trunchiului (Anas). ◊ Rata salbatica = stramosul celor mai multe rate domestice, foarte asemanatoare cu acestea si apreciata pentru carnea ei gustoasa (Anas platyrhynchos). Rata domestica = denumire data multiplelor varietati provenite prin domesticirea ratei salbatice si deosebite intre ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitatile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se misca, a umbla) ca o rata = (a merge etc.) cu mersul leganat, greoi. 2. U****l. 3. (Art.) numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Cf. alb. rose, scr. raca.
STURZ, sturzi, s. m. nume dat mai multor specii de pasari de padure de talie mica, cu cioc conic si puternic, cu pene brune pe spate si albe-galbui (cu pete brune) pe piept, care se hranesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refacut din pl. turdi (< lat. turdus, influentat probabil de lat. sturnus).
ACVILA, acvile, s. f. nume dat mai multor specii de pasari rapitoare din familia acvilidelor, cu cioc puternic si incovoiat, cu gheare puternice si cu aripile lungi si ascutite. ♦ Stema reprezentand o acvila; pajura. – Lat. lit. aquila (it. aquila).
PESCARITA, pescarite, s. f. 1. Femeie care se ocupa cu pescuitul 2. (Ornit.) nume dat mai multor specii de pescarusi; pasare care apartine acestor specii. – Pescar + suf. -ita.
CIOCANITOARE (‹ ciocani) s. f. nume dat la c. 200 de specii de pasari specializate in locomotia prin catarare, de talie mijlocie (16-48 cm), rele zburatoare, cu pene rigide, limba cilindrica, lunga si protractila, cioc conic, ascutit, gheare ascutite si dezvoltate. In Romania traiesc 10 specii, de ex.: c. pestrita mare (Dendrocopus major), cu penaj alb, negru, rosu; c. verde (Picus viridis), cu penaj verde-galbui cu rosu; c. neagra (Drycopus martius), cea mai mare c. din Romania.
CIOCIRLIE (‹ cioc) s. f. nume dat la mai multe specii de pasari mici, zburatoare si cintatoare foarte bune, din ordinul paseriforme, cu penaj pestrit si care zboara, aproape vertical, pina la inaltimi foarte mari. In Romania se cunosc 8 specii, mai reprezentative fiind: c. cu degete scurte (Calandrella cinerea), pasare migratoare, cu penaj cafeniu-roscat-striat; c. de Baragan (Melanocorypha calandra), cea mai mare specie de c. din Romania, buna imitatoare a glasului altor specii; c. de cimp (Alauda arvensis), la care masculul cinta in zbor, la mare inaltime, deasupra cuibului.
albatros m. (fr. albatros, d. engl. albatros, nume aplicat intii fregatei de mare [o pasare], apoi albatrosului, si care e un cuv. stricat de Engleji din sp. si pg. alcatraz, albatros). O mare pasare palmipeda din marile australe cu ciocu ca de vultur.
ROC (RUKH), pasare fabuloasa gigantica capabila sa ridice in aer elefanti sau alte greutati mari, cunoscuta din „O mie si una de nopti” sau din scrierile lui Marco Polo. numele sau a fost atribuit ulterior unei pasari nezburatoare de mari dimensiuni (pana la 3 m inaltime), Aepiornis, din Madagascar, disparuta in timpurile istorice ca urmare a vanarii excesive.
PASTEURELOZA, pasteureloze, s. f. 1. numele unei boli microbiene grave a animalelor. 2. Holera pasarilor. [Pr.: -to-] – Din fr. pasteurellose.
craisor, craisori, s.m. (pop.) 1. (inv.) rege, domnitor, principe; fiu de rege, print. 2. (reg.) mire. 3. barbat chefliu, haimana, berbant, libertin. 4. pasare denumita si imparatel sau sfredelus. 5. specie de peste; lostrita. 6. nume de floare; craita. 7. soi de struguri.
SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.
SALMONELOZA, salmoneloze, s. f. nume generic dat unui grup de boli infectioase ale mamiferelor si pasarilor, provocate de salmonela. – Din fr. salmonellose.
cuc m. (lat. cucus, cuccus [cuculus si cuculus], it. cucco, fr. coucou, sp. pg cuco, cuc). O pasare agatatoare insectivora [!] care striga „cucu-cucu”, de unde-i si vine numele. Cuc armenesc (Iron.), pupaza. A-ti cinta cucu'n fata, a ti se prezice ceva bun. Singur cuc, absolut singur. A trai ca un cuc, izolat fara familie (caci se crede ca femeia cucului isi depune ouale in cuibu altor pasari). Beat cuc, beat crita, beat mort. E cuc de beat, de inamorat, e foarte beat, foarte inamorat. De florile cucului, de florile marului, fara folos, in zadar: a munci de florile cucului. Cit cucu, cit e cucu (Rar), nici-odata, cit e hau. Ceasornic cu cucu (adica „cu strigatu de cucu”, un fel de ceasornic mural care, cind se implinesc orele, striga „cucu”).
ZBURATOR, -OARE, zburatori, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboara; care poate sa zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburatoare. 2. Care pluteste in aer (purtat de vant). II. S. m. 1. Aviator. 2. (In mitologia populara) Fiinta fantastica inchipuita ca un spirit rau care chinuieste noaptea in somn fetele si femeile; (in literatura romantica) personificarea dorului de barbatul iubit, intruchiparea idealizata a iubitului. 3. numele uneia dintre panzele catargului; verga care sustine aceasta panza. III. S. f. 1. pasare; animal (care zboara). 2. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu florile rosii-purpurii, cu fructele in forma de capsule cu numeroase seminte prevazute cu peri matasosi, folosita in medicina populara (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ator.
sfinga, s.f. 1. (inv.) monstru fabulos din mitologia popoarelor antice, cu cap de om sau de berbec, de pasare etc.; cu trup de leu si cu aripi de vultur; sfinx. 2. (pop.) numele mai multor specii de fluturi mari, de noapte; sfinghe.
SALANGANA s. f. Pas[re din fam. Apodide, genul Collocalia, asemanatoare cu o randunica, cu aripi lungi, inguste, curbate; se hraneste cu insecte pe care le prinde din zbor. Genul este reprezentat prin 21 de specii, raspandite in Asia de SE, Australia, Oceania si ins. din Oc. Indian. Isi fac cuibul pe versantii stancosi greu accesibili si pe peretii pesterilor; la unele specii cuibul este format in mare parte dintr-o substanta secretata de pasare (asemanatoare cu saliva), care se intareste in contact cu aerul. Acestea, cunoscute sub numele de „cuiburi de randunele”, constituie o delicatesa foarte apreciata in bucataria orientala.
CIOCARLIE, ciocarlii, s. f. 1. pasare cantatoare mica, cu penele pestrite, care zboara vertical la mari inaltimi (Alauda arvensis). 2. (Art.) numele unui celebru cantec popular care imita trilul ciocarliei (1). – Cf. ciocarlan.
STRIGAT, strigate, s. n. 1. Cuvant, sir de sunete emise de cineva cu voce ridicata; tipat, strigare. ♦ Invocare. 2. Anuntare, semnalizare (cu voce puternica); comanda. 3. Sunet, sir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasare. 4. Zgomot, larma de voci; vociferare. ♦ Exclamatie de protest. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). 6. Strigatura. – Striga + suf. -at.
corli (-lesc, -it), vb. – A (se) cufunda in apa, a (se) da la fund. Creatie expresiva ca in toate vb. terminate in -li: pentru radacina expresiva, cf. corcodel. – Der. corla, s. f. (pasari acvatice, care in alte regiuni se numesc corcodel: Gallina chloropus, Colymbus glacialis), al caror nume este in legatura, dupa Iordan, Arhiva, XXXIII, 40, cu rus. kurlan „stirc” (pentru caracterul sau expresiv, cf. DAR). Cihac, II 73, se gindea fara nici un temei, la pol. kulik „pescarus”; iar Scriban, la fr. courlieu, courlis, cuvinte de asemenea expresive, cf. Battisti, II, 912.
lastun (lastuni), s. m. – pasare, Hirundo rustica. Sl. lastunu, lastuna (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 54; DAR; Tiktin), era numele unei specii de rindunica, cf. sl. lastovica „rindunica”, bg., rus. lastovica, sb., cr. lastavica, Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 287, credea ca acest cuvint ar fi dacic, cf. alb. los (cf. si Philippide, II, 720).
POPANDET, (1) popandeti, s. m., (2) popandete, s. n. (Reg.) 1. S. m. numele a doua specii de rozatoare: a) soarece de camp; b) popandau (1). 2. S. n. Sperietoare de pasari; momaie, popandau (2), p*****t1 (2). – Din popandau.
lisita (lisite), s. f. – pasare (Fulica atra). – Var. lesita. Probabil din leasita, f. normal al lui leah „polonez”, cf. alt nume al sau rata leseasca. Intermediul rut., propus de Scriban, care insa nu exista, pare inutil. numele bg., sb., cr. liska, pol. lyska (Cihac, II, 173; Tiktin; Candrea) nu constituie o explicatie suficienta.
A STRIGA strig 1. intranz. 1) (despre oameni) A produce sunete puternice si stridente (de manie, de groaza sau de durere); a scoate strigate; a tipa; a racni. 2) A face galagie; a strica linistea. 3) A vorbi pe un ton ridicat; a-si manifesta enervarea, nemultumirea sau mania prin vorbe rastite; a tipa; a racni. 4) A rosti cu glas tare strigaturi (in timpul jocului). 5) (despre animale, pasari) A scoate sunete puternice caracteristice speciei; a racni; a tipa. 2. tranz. 1) A spune cu glas tare. ~ un nume. 2) A chema sa vina (rostind numele celui chemat). ~ pe nume. /<lat. strigare
Dragobete s. m. – 1. (Olt.) nume dat fiului Babei Dochia, personaj mitic nascocit de fantezia populara. – 2. Sarbatoare populara de la 3 martie, considerata sarbatoarea pasarilor. Origine incerta. Pare a proveni din sb. drugobrat „cumnat”.
SAN BERNARDINO 1. Culme si pas de altitudine in SSE Elvetiei, in Alpii Lepontini la izv. Rinului, la 2.065 m alt., strabatuta de un tunel rutier (6,6 km lungime) la 1.400 m, deschis pentru trafic in 1967; are pe versantul de S statiuni pentru sporturi de iarna. 2. Oras in VSV S.U.A. (California), situat la poalele m-tilor cu acelasi nume, pe valea San Bernardino, la 96 km E de Los Angeles. 185,4 mii loc. (2000). Nod feroviar. Ind. siderurgica, chimica, a cimentului, mobilei, textila si alim. Constr. de rachete (Kaiser Steel Corporation) si de aparataj electronic. Piata agricola (cereale, portocale, struguri). Plantatii de citrice si vita de vie. Cresterea pasarilor si a bovinelor. Universitate (1960). Festival anual national al portocalelor (din 1915). Statiune climaterica. Fundat de misionarul spaniol Francisco Dumez, in 1810, poarta numele Sf. Bernardino din Siena. In 1851, o colonie de mormoni s-a stabilit aici, dar a plecat in 1857 in statul Utah pentru a intemeia asezarea Salt Lake City.
GEAMPARALE s. f. pl. 1. numele unui dans popular romanesc cu miscare vioaie; melodie dupa care se executa acest dans. ♦ Fig. (Rar) Tril, cantec (melodios) al unei pasari. 2. (inv.) Castaniete. [Var.: geambarale s. f. pl.] – Din tc. calpara.
BABITA ~e f. pop. 1) pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu cioc lung si gros, cu o punga sub maxilarul inferior, in care isi depoziteaza hrana; pelican. 2) (nume generic) Ciuperca care creste pe copaci si din care se prepara iasca. /<bulg., sb. babica
REAUMUR [reomur], Rene Antoine FERCHAULT [ferʃo] de (1683-1757), fizician si naturalist francez. A inventat (1730) un termometru cu alcool si scara termometrica ce-i poarta numele. Fondator (1722) al metalografiei; a izolat (1752) acidul citric si a demonstrat rolul sucului gastric in digestie. Studii complexe asupra coloniilor de insecte, a molustelor, crustaceelor si pasarilor („Memorii pentru o istorie a insectelor”).
CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.
IANCA 1. Lac clastocarstic (de crov) cu apa sarata, in C. Brailei, langa oratul cu acelasi nume; 3,32 km2. Seaca in anii secetosi. 2. Oras in jud. Braila, in C. Brailei; 12.826 loc. (1998). Aerodrom. Expl. de titei. Fabrici de zahar si de branzeturi; morarit si panificatie. Abator de pasari. Centru viticol si de vinificatie. Declarat oras in 1989. Bisericile Sf. Treime (1834) si Sf. Ioan Botezatorul (1885). Statie de c. f. 3. Com. in jud. Olt; 4.620 loc. (1998). Centru viticol. Biserica Adormirii Maicii Domnului (ante 1834), in satul Potelu; in satul Ianca, mentionat documentar in 1560, se afla bisericile Sf. Ioan Botezatorul (1842) si Sf. Nicolae (1848-1858).
CORB, corbi, s. m. 1. pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.
CAPRIMULG s. m. nume dat speciilor (c. 100) ordinului caprimulgiforme, cosmopolite, cu ochi adaptati la vederea in intuneric, cioc cu deschidere foarte mare, corp turtit, penaj cafeniu, moale (zboara fara zgomot), care imita perfect, ca desen, scoarta arborilor (h********e tipica din lumea pasarilor); in cadrul lor exista singura specie de pasari care hiberneaza, c. de Colorado; in Romania vine, ca oaspete de vara, c. european.
REGE ~i m. 1) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tarii; riga; monarh; suveran; imparat. ~ al Suediei. 2) fig. Persoana care domina o anumita sfera de activitate prin puterea sa materiala sau spirituala; stapan absolut. ~ al poeziei. ~ al petrolului. ◊ ~ele animalelor denumire data leului. ~ele pasarilor denumire data vulturului. 3) (la jocul de sah) Piesa care ocupa o pozitie principala. 4) (la jocul de carti) Figura pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; popa. /<lat. rex, ~gis
CUEZAL (‹ sp.) s. m. pasare tropicala din ordinul trigoniforme. Este cea mai mare (130 cm) si cea mai frumoasa reprezentanta a ordinului (Phalomachus mocinno). Traieste in padurile umede din Costa Rica si Guatemala, aceasta din urma avindu-l ca emblema si denumindu-si moneda dupa numele lui.
privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.
SERENGETI, parc national in N Tanzaniei, in campia cu acelasi nume, aflat in cea mai mare parte in zona de savana; 14,8 mii km2. Fundat in 1959. Inclus (din 1981) in Patrimoniul natural universal. Renumit pentru varietatea animalelor salbatice (35 specii de mamifere -intre care numeroase specii de antilope, zebre, lei, leoparzi, elefanti, rinoceri, hipopotami, girafe, maimute – 200 specii de pasari etc.).
angara (angarale), s. f. – 1. Obligatie in bani sau zile de lucru. – 2. Greutate, problema, necaz, belea. – 3. pasare de curte. – Var. angarie, angarie, angarea, hangara(le), angherie. – Mr. angarie. Ngr. ἀγγαρεία (Meyer 12; DAR), de unde si it. angheria, fr. angarie, sp. angaria, tc. angarya, alb. angherii, bg. angarija, pol. angarya. Sensul 3 este der. de la 2, in ciuda indoielilor exprimate de DAR; cf. boala ca nume de vite.
COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).
CLOSCA, closti, s. f. 1. Gaina (sau, p. gener., pasare) care cloceste sau care a scos pui de curand. ◊ Closca artificiala = incubator. ◊ Expr. Fura closca de pe oua sau fura ouale de sub closca, se zice despre un hot foarte abil. (Adverbial) A sedea (sau a sta) closca = a sta nemiscat sau inactiv. 2. Compus: Closca-cu-Pui = numele unei constelatii din emisfera boreala; Pleiadele, Gainusa, Pastorul-cu-Oile. – Din bg. klocka.
CUC (lat. cuccus) s. m. 1. pasare migratoare de 32-37 cm, cu coada lunga si penaj cenusiu, cu pieptul albicios, striat transversal la mascul si ruginiu cu striuri intunecate la femela; isi depune ouale in cuiburi straine unde sint clocite de alte pasari; are un cintec caracteristic (Cucculus canorus). ◊ Cuc alergator = pasare din S.U.A. (California, Texas) si Mexic, de c. 60 cm, cu penaj cafeniu patat cu nuante mai inchise si deschise, picioare lungi, slab-zburatoare, tinuta in stare semidomesticita, pentru vinarea serpilor cu clopotei (Geoccoccyx californianus). Expl. Singur cuc = foarte singur. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. 2. Intra in compunerea unor nume de plante (ex. ciubotica-cucului, laptele-cucului, limba-cucului).
cinteza (cinteze), s. f. – Mica pasare cintatoare (Fringilla coelebs). – Var. cintez, cintita, cintezoi, tintizoi. Creatie expresiva, bazata pe radacina expresiva cint- care imita cintecul pasarilor cintatoare (Densusianu, Bausteine, 476; Hiecke 135; Pascu, I, 64; Draganu, Dacor., III, 695; DAR); cf. lat. cincitare „a cinta mierla”, mr. ciona „cinteza”, megl. cifinca „cinteza”, bg. cinka „cinteza”. Der., prin intermediul suf. -za, cf. pupaza. Cinflor, s. m. (grangur, Oriolus galbula) pare deformatie prin intermediul unei etimologii populare de la *cintior, cf. celalalt nume al sau pisca-n flori (DAR).
URUBU (‹ engl.; cuv. tupi) s. m. Denumire data in America Latina unor pasari negrofage din familia Cathartidae asemanatoare ca aspect exterior cu vulturii. Capu, gatul si partea anterioara a pieptului sunt lipsite de pene, adesea viu colorate, ciocul puternic, curbat la varf. Printre cele mai raspandite specii se numara u. cu cap rosu (Cathartes aura), care in S.U.A. este cunoscut sub numele de vultur-curcan, cu anvergura a aripilor de 1,5 m, u. negru (Coragyps atratus) si u. cu cap negru (Cathartes burrovianus). Se considera ca fac parte din ord. Falconiformes, ca si vulturii, dar studii genetice recente au dus la incadrarea lor in ord. Ciconiiformes.
CURTE, curti, s. f. I. 1. Spatiu (imprejmuit) in jurul unei cladiri, al unei gospodarii etc. care tine de aceasta cladire, gospodarie etc.; ograda. ◊ Loc. adj. De curte = care traieste pe langa casa omului. pasari de curte. 2. (In trecut) Locuinta de la tara a mosierului; conac; totalitatea acareturilor impreuna cu aceasta locuinta. 3. Palatul de resedinta al unui suveran; (inv.) resedinta intarita a domnitorului si a boierilor, unde se refugia si populatia in timpul razboaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu functii inalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinari; in trecut) numele unor instante (superioare) judecatoresti si administrative. Curtea de casatie. Curtea de apel. Curtea de juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instante. III. Omagiu magulitor adresat unei femei in semn de afectiune, spre a-i castiga favoarea, simpatia, dragostea. – lat. *curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (II, III) dupa fr. cour.
tugu interj. – Chemare, serveste mai ales pentru porci. – Var. Trans. tugule. Creatie expresiva, cf. tiugu (var. tiucu), interj. (chemare pentru pasari), cica, cicio, interj. (chemare pentru porci). Se pronunta cu virful buzelor, de unde der. tuguia, vb. (a ascuti, a face virf; a face buzele ca pentru a suge; refl., a se subtia, a avea virf), pe care Cihac, II, 537, il lega de mag. csucsozni „a face virf”; tugui, s. n. (mot, virf; pisc, culme). Tuhai, vb. (a maltrata) in Mold. pare sa fie acelasi cuvint. Tugulea, s. m., este numele unui personaj fictiv din unele povesti pentru copii.
CUC, cuci, s. m. 1. pasare calatoare cu pene cenusii, cu coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburi straine pentru a fi clocite de alte pasari si care este cunoscuta prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare ora, sfert, jumatate sau trei sferturi de ora, marcheaza timpul prin sunete care intai imita cantecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fara rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupaza. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intra in compunerea unor nume de plante: ciubotica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitura cu mingea in inaltime. – Lat. cucus.
catina (-ni), s. f. – numele mai multor specii de arbusti; catina alba, Hippophae rhamnoides; catina de garduri, Lycium vulgare; catina mica, Tamarix germanica; catina rosie, Tamarix gallica. Lat. catanum „planta asemanatoare cu drobul”, cuvint documentat in Spania in sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influenta lui catena, cf. mr. catira „sira spinarii”. In orice caz, nu este probabila der. propusa de DAR, din lat. catena, si cu atit mai putin originea anterioara indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. catinar, s. m. (pasare mica neidentificata); catinat, adj. (cu frunzisul des); catinet, s. n. (desis, hatis).
plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).
