paun (pauni), s. m. – Pasare cu coada lunga pe care o poate rasfira ca un evantai. – Mr., megl., istr. paun. Lat. pāvōnem (Puscariu 1292; REW 6313; Tiktin), cf. it. pavone, calabr. paune, sicil. pauni, prov. pau, fr. paon, sp. pavon, port. pavão. Der. din sl. paunu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 558), din bg., sb. paun (Domaschke 143), sau din lat. prin intermediul sl. (Candrea), nu e sigura, fiindca sl. ar putea proveni din rom. (cf. Romansky 124; Candrea, Raporturile, 217; dupa Vasmer, II, 325, din mgr. παούνι. Pentru fonetism, cf. taun. Der. pauna, s. f. (femela paunului; nume de femeie); paunar, s. m. (paznic sau vinzator de pauni); paunar (var. paunarie), s. n. (curte cu pauni); paunas, s. m. (pui de paun; tinar voinic); paunita, s. f. (femela paunului, nume de planta, fata draguta; libelula, Libellula depressa); pauni (var. impauna), vb. refl. (a se ingimfa); paunior, s. m. (Banat, florinte, Fringilla chloris); paunat, adj. (cu penaj in ape).

DOAMNA ~e f. 1)(folosit ca termen de politete si de adresare, izolat sau inaintea numelui) femeie casatorita. 2) Sotie a domnului. 3) inv. Stapana a unei case boieresti. ◊ ~ mare planta erbacee otravitoare, cu flori brune-violete si cu fructe negre, intrebuintata in medicina; matraguna. /<lat. dom[i]na

VERONICA² s.f. (Bis.) Imagine a lui Cristos imprimata pe o batista. ♦ Batista pe care este imprimat chipul lui Cristos. [< it. veronica, cf. Veronica, numele femeii care, potrivit legendei biblice, a sters fata lui Cristos in timpul calvarului].

MOCANCA, mocance, s.f. nume dat femeilor din regiunile muntoase (in special ale Transilvaniei).

SURATA, surate, s. f. (Pop.) Prietena buna, apropiata. ◊ Expr. A se prinde surate = (despre femei) a lega intre ele o prietenie trainica. ♦ Termen familiar, prietenesc, pus (la tara) inaintea numelui unei femei despre care se vorbeste sau careia i se adreseaza cineva; apelativ folosit de femeile de la tara in relatiile dintre ele. – Cf. sora.

MISTRESS s.f. (Prescurtat Mrs. inaintea numelui unei femei casatorite) Doamna. [Pron. misiz. / < engl. mistress].

poghirca, poghirci, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) fire de canepa rasarite tarziu si nedezvoltate, ramase mici si subtiri; posomogi, barzoci (din care se face cea mai buna canura). 2. (la pl.) cereale, legume, fructe etc. slab dezvoltate. 3. om mic de statura, pipernicit; (in forma: boghirca) om cu mintea slaba, prost, neghiob; jucator prost la jocurile de noroc; femeie urata. 4. nume de pasare. 5. s.m. (in forma poghirc) nume de planta taratoare.

MISTRESS [MISIS] s. f. (inaintea numelui unei femei casatorite) doamna. (< engl. mistress)

leanca (lenci), s. f. – 1. Manta. – 2. Haina uzata. – 3. femeie neglijenta. Rut. ljanka „haina de pinza de in”, din sl. lininu „de in” (Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 78; DAR), cf. pol. lnjanka. Scriban deriva ultimul sens din numele de femeie (I)leana; cf. totusi, pentru evolutia semantica, buleandra, treanta, hanta, etc. Leanca, s. f. (urzitoare) pare sa fie acelasi cuvint (sensul ar fi de „alergatoare” si expresia a umbla leanca „a hoinari”). Skok 71 si DAR pleaca de la sb. lijenka „prajina de intins rufele spalate”; dar semantismul nu este convingator.

Paraschiva s. f. – nume de femeie. Ngr. παρασϰευή. – Der. chivuta, s. f. (Bucuresti, femeie care se angajeaza mai ales pentru varuit peretii); parascuta, s. f. (Trans., plosnita).

Caeneus, unul dintre lapiti. Caeneus a fost intii o femeie, pe nume Caenis, indragita de catre Poseidon. La cererea ei, zeul a metamorfozat-o in barbat. Sub noua infatisare si sub numele de Caeneus a participat la lupta impotriva centaurilor, precum si la expeditia argonautilor, distingindu-se prin forta si curaj.

GHIOLBANA, ghiolbane, s. f. (Reg.) nume dat unei femei frumoase careia ii place sa cocheteze. [Pr.: ghiol-].

TOLINA, toline, s. f. (Reg.) nume dat unei femei rele, viclene. – Tol² + suf. -ina.

MIREASA, mirese, s. f. 1. nume purtat de femeie in ziua sau in preajma casatoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = calugarita. ◊ Expr. A plange ca o mireasa = a plange tare, cu foc. A manca ca o mireasa = a manca foarte putin. A sta ca o mireasa = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Planta erbacee cu frunzele verzi-galbui pe margini si rosu-aprins in centru, cu flori albe si rosii dispuse in spice, cultivata ca planta ornamentala (Coleus blumei). – Mire + suf. -easa.

libra, libre, s.f. (inv.) 1. masura de greutate, litra. 2. moneda mica, de argint. 3. nume de oaie. 4. femeie rea, obraznica.

palalie s.f. (reg.) 1. 1. nume de planta. 2. femeie foarte inalta.

MISS s. f. inv. (adresare pentru fete in tarile de limba engleza) domnisoara. ◊ nume dat unei femei considerate de un juriu special ca cea mai frumoasa dintr-o tara, dintr-o regiune etc. (< engl. miss)

EVA (in „Vechiul Testament”), nume dat primei femei in virtutea menirii ei de a fi „mama a tuturor celor vii”; sotia lui Adam, creata de Dumnezeu din coasta acestuia. Ispitita de sarpe (diavol), E., si, la indemnul ei, Adam incalca porunca divina, mancand din pomul cunoasterii binelui si a raului (pacatul originar), ambii fiind alungati din Rai. Cu Adam a avut trei fii (Cain, Abel si Seth) si mai multe fiice. ◊ Expr. Fiica a Evei = femeie; in sens peiorativ, femeie frivola.

FRAILTY, THY NAME IS WOMAN (engl.) slabiciune, numele tau e femeie – Shakespeare, „Hamlet”, act. I, scena 2. Cuvinte pe care i le adreseaza Hamlet mamei sale, mustrand-o, mahnit, ca s-a recasatorit numai dupa o luna de vaduvie.

SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

doda (dode), s. f. – 1. (Banat, Olt.) Formula de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., in limbajul infantil) Mina. – 3. (Mold.) nume dat de copii femeilor cu parul lins. Creatie expresiva de origine infantila, ca si coca. Dupa Candrea, sensul 3 ar trebui pus in legatura cu sb. dodola „persoana travestita care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodola); si dupa Scriban, sensul 1 este o var. de la dada. – Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fara voie); dodii, s. f. pl. (in expresia in dodii, la intimplare); dodot, s. n. (prostie, aiureala), cf. dondani; dodolet (var. dodonet, dodolot), adj. (rotund; neted).

tataisa (-e), s. f. – 1. Dadaca, numele dat de copii unei femei care ingrijeste un copil. – 2. Titlu afectuos care se da unei matusi sau unei cumnate, mai ales in Trans. – 3. Plante (Pulicaria dysenterica, Carlina acaulis, Chrysanthemum leucanthemum). Creatie expresiva, ca tata sau sp. tata (Tiktin). Der. directa de la tata (Puscariu, Diminutiv, 126) nu este probabila.

scaloi², -oaie, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastamparat; (despre oameni) inoportun, plictisitor, insistent. 2. (s.m.) copil sau tanar foarte vioi, neastamparat. 3. (s.m.) persoana foarte slaba si inalta. 4. (s.m.) om inalt si molau. 5. (s.m.) femeie sterila. 6. (s.m.) unul dintre numele diavolului.

PESCARITA, pescarite, s. f. 1. femeie care se ocupa cu pescuitul 2. (Ornit.) nume dat mai multor specii de pescarusi; pasare care apartine acestor specii. – Pescar + suf. -ita.

MOCANCA, mocance, s.f. 1. Sotie sau fiica de mocan; femeie originara din Transilvania. 2. (La sg. art.) numele unui dans popular.

LELE f. pop. (folosit si ca termen de adresare pe langa numele respectiv) 1) Sora mai mare sau orice femeie mai in varsta. 2) (in poezia populara) femeie in raport cu barbatul cu care se afla in relatii de dragoste; mandra; iubita. 3) peior. femeie de moravuri usoare. ◊ Pui (sau fecior, fiu) de ~ om smecher, siret; cotcar. A umbla in dorul ~ii a umbla fara rost, brambura. A pleca in dorul ~ii a se duce fara a sti unde. [G.-D. lelei] /<bulg. lelja

M******A s.f. (Ist.) nume dat in semn de respect m*****r sau femeilor casatorite din aristocratia romana. ♦ (Uneori ironic) femeie matura, respectabila; mama a unei familii numeroase si respectabile. [< lat. matrona, cf. germ. Matrone, it. matrona, fr. matrone].

spoitoreasa, spoitoreasa, s.f. (inv. si reg.) 1. sotia spoitorului de caldari. 2. femeie care se ocupa cu spoitul. 3. (art.; reg.) numele unui dans popular, melodie dupa care se executa acest dans.

ABRUDEANCA, abrudence, s.f. 1. femeie originara sau locuitoare din orasul Abrud. 2. (Art.) numele unui dans popular ardelenesc cu miscare moderata; melodie dupa care se executa acest dans. – Abrudean + suf. -ca.

TIGANCA, tiganci, s. f. 1. femeie care face parte din neamul tiganilor (I 1). 2. Art. numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Tigan + suf. -ca.

frisca² sf [ Atestare: Sandu-Aldea U.P.224 Plural: fristi Etimologie: din maghiara fricska ] (Popular) 1. Nuia. 2. (Figurat) femeie tanara, zglobie, atragatoare, smechera si usor frivola. 3. (Regional) nume dat de ciobani cainilor de la stana. 4. (Translvania) Bobarnac 5. (Ornitologic, Banat) Codobatura (Motacilla alba)

FEMININ, -A adj. De femeie, propriu femeii, femeiesc. ♦ (Despre parti de vorbire) Cu forma specifica numelor care denumesc fiinte de s*x femeiesc. ♦ (Despre rime) Care rimeaza pe penultima silaba neaccentuata. [< lat. femininus, cf. fr. feminin].

catea (catele), s. f. – 1. Femela ciinelui. – 2. nume dat unui joc de copii. – 3. Dans tipic. – 4. P*********a, femeie de moravuri usoare. – 5. (Arg.) Gura. – Mr., megl. cataua, catao. Lat. catella, cf. catel.

plavan (plavana), adj. – Balan. – Var. plavii, plaviu, plavit. Sl. plavu „alb”, plavinu „balan” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 262), cf. slov. plavec „bou balan”. Se foloseste mai ales ca nume de bou; doar plavita se zice si despre femeile blonde si inv. despre orice obiect auriu sau galbui; cf. Coresi: cautati paminturile, ca sint plavite, spre seceris sint. Cf. plavaie, s. f. (varietate de struguri), format ca balaie din balan.

FATA, fate, s. f. 1. (Reg.) nume dat speciilor de peste mic (care inoata repede). 2. (Fam.) femeie care se fataie. – Din fatai (derivat regresiv).

FEMININ ~a ( ~i, ~e) 1) Care apartine femeilor; propriu femeilor; femeiesc. 2) gram. Care are forma de gen specifica pentru numele fiintelor de s*x femeiesc. /<fr. feminin, lat. femininus

jula (jule), s. f. – femeie, m****e. Tig. zuli, guli (Graur, BL, V, 68). Legatura pe care o stabileste DAR cu mag. suli „rau” pare gresita. – Der. julan, s. m. (barbat afemeiat); juleaica, s. f. (femeie), pe care Bogrea, Dacor., II, 899, il punea in legatura cu numele Zuleica, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 173; juleandra (var. suleandra, ciuleandra), s. f. (femeie, m****e), cu suf. expresiv -andra, cf. buleandra, fleand(u)ra, dupa Graur, BL, IV, 198, la un tig. *guνlengero, de la guνli „femeie”); ciuleandra, adv. (hoinarind, umblind creanga).

PRAHOVEANCA, prahovence, s. f. 1. femeie nascuta si crescuta in judetul Prahova. ♦ Locuitoare din judetul Prahova. 2. (Art.) numele mai multor dansuri populare romanesti. – Prahovean + suf. -ca.

ZBURATOR, -OARE, zburatori, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboara; care poate sa zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburatoare. 2. Care pluteste in aer (purtat de vant). II. S. m. 1. Aviator. 2. (In mitologia populara) Fiinta fantastica inchipuita ca un spirit rau care chinuieste noaptea in somn fetele si femeile; (in literatura romantica) personificarea dorului de barbatul iubit, intruchiparea idealizata a iubitului. 3. numele uneia dintre panzele catargului; verga care sustine aceasta panza. III. S. f. 1. Pasare; animal (care zboara). 2. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu florile rosii-purpurii, cu fructele in forma de capsule cu numeroase seminte prevazute cu peri matasosi, folosita in medicina populara (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ator.

MURESEANCA, muresence, s. f. 1. femeie care locuieste in regiunea Muresului sau este originara din aceasta regiune. 2. (Art.) numele unui dans popular; melodic dupa care se executa acest dans. – Muresean + suf. -ca.

ZBURATOR¹, zburatori, s. m. 1. Aviator. 2. (In mitologia populara) Fiinta fantastica inchipuita ca un spirit rau care chinuieste noaptea in somn fetele si femeile; (in literatura romantica) personificarea dorului de barbatul iubit; intruchiparea idealizata a iubitului. 3. numele uneia dintre panzele unui catarg; varga de care este prinsa aceasta panza. – Din zbura + suf. -(a)tor.

LAMARR [ləmar], Hedy (pe numele adevarat Hedwig Eva Maria) (1914-2000), actrita americana de film. Considerata cea mai frumoasa femeie a anilor ’30, a abordat roluri de cuceritoare enigmatica, invaluitoare („Delir”, „Frumoasa Tondelayo”, „femeia fara pasaport”, „Spionul meu preferat”).

bariz (Mold.) si baris (Munt.) n., pl. uri si e (turc. bariz, sirb. bares, d. fr. barege, un fel de stofa usoara de lina, dupa numele satului Bareges, in Pirinei). Broboada de pinza suptire pe care o poarta femeile din popor. V. basma, boccea, boiama, casinca, dermea, testemel, tulpan.

FEMININ, -A, feminini, -e, adj. De femeie (1), care apartine sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, m******c. ♦ (Despre genul unor parti de vorbire) Care are forma atribuita in gramatica numelor care denumesc fiinte de s*x femeiesc. – Din fr. feminin, lat. femininus.

joi s. f. – Ziua a patra a saptaminii. – Mr. gioi(a), megl. joi. Lat. (dies) Iōvis (Diez, I, 213; Puscariu 911; Candrea-Dens., 906; REW 4594; DAR); cf. it. giove(di), prov. jous, fr. jeu(di), sp. jueves. Der. joian (var. jo(i)can), s. m. (nume dat de obicei boilor care se nasc intr-o joi); joica, s. f. (nume de vaca); joimarita, s. f. (fiinta imaginara cu puteri malefice care le ameninta pe femeile lenese; obicei popular, conform caruia un flacau merge din casa in casa, prefacindu-se ca este un duh rau), de la joia mare sau joimari.

ARGEA, argele, s. f. (Pop.) 1. Razboi de tesut. ♦ nume dat celor doua scanduri care unesc in sens transversal extremitatile razboiului si pe care stau femeile cand tes. 2. Mica constructie de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut. 3. Acoperis. 4. Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute, pentru a tine stranse lemnele care o compun.

partotin, -a, s.m. si f. 1. (s.f.; inv. si reg.) femeie depravata. 2. (s.m. si f.; reg.) persoana neserioasa, lenesa, flecara. 3. (s.m.; reg.) martoaga. 4. (s.m.) nume de arbore.

ciuf s. si adj. (reg.) 1. (s.n.) par mult si zbarlit, nepieptenat; halaciuga. 2. (s.m.) bufnita, huhurez, ciuhurez. 3. (adj.) cu parul valvoi, nepieptenat; ciufulit. 4. (s.n.) numele unui dans taranesc. 5. (reg.; s.m.) pacalici, mascarici, bufon, ciufelnic. 6. (reg.; s.m. si f.) barbat sau femeie decazut(a), depravat(a); secatura, vagabond, om fara capatai. 7. (reg.; s.m. si f.) om sau femeie urat(a), pocit(a), slut(a).

corla², corle, s.f. (reg.) 1. numele unei pasari acvatice cu pene maslinii-inchise pe spate si cenusii pe pantece; curla, gainuta, gainusa, pescar. 2. femeie vagaboanda.

dada (dade), s. f. – nume care se da de obicei la tara unei surori mai mari, unei matusi, si, in general, unei femei mai in virsta. – Mr. dada. Tc. dada „stapina casei, gospodina”, probabil in parte prin intermediul bg., sb., mag. dada (Tiktin; Candrea; cf. Berneker 176). – Der. dadaca, s. f. (doica); dadaci, vb. (a creste; a educa, a forma, a calauzi); dadaceala, s. f. (crestere; educatie, grija); daica, s. f. (Olt., Munt., stapina casei; sora mai mare), din sb. dajka, dim. de la dada; cf. doda.

soava¹, soave, s.f. (reg.) 1. numele mai multor pasari rapitoare, de zi: uliu, uliu alb, gaie, acvila tipatoare. 2. femela soimului. 3. cioara. 4. (in forma: sova) femeie certareata. 5. femeie grasa.

CANCAN², cancanuri, s. n. numele unui dans de cabaret raspandit in Franta, mai ales in a doua jumatate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie dupa care se executa acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.

MOCANCA, mocance, s. f. 1. femeie (romanca) dintr-o regiune de munte (in special din Transilvania); sotie sau fiica de mocan; mocanita. 2. (La sg.; art.) numele unui dans popular asemanator cu hora; melodie dupa care se executa acest dans; mocaneasca. – Mocan + suf. -ca.

catrinta (catrinte), s. f. – Sort, fusta din doua bucati. – Var. catrinta, cotrinta. < Origine expresiva, ca in alte cuvinte care inseamna „cirpa”, cf. treanta, fleoarta, hanta, buleandra etc. si var. cotreanta „cirpa” femeie de moravuri usoare; cu acelasi semantism ca toate cuvintele din aceasta clasa. A fost interpretat ca un der. dim. al numelui feminin Catrina (Scriban); lipseste insa explicatia semantica. Mag. katrinca, kotroncz (DAR) provine probabil din rom., ca si tig. katrinka. Cihac, II, 488, creeaza o legatura cu pol. katan(k)a „fusta”, lituan. katenka „corsaj”, care par a fi si ele dim. ale aceluiasi nume. – [1561]

MARTOLEA s. f. (In superstitii) numele unei fiinte imaginare raufacatoare, care ar umbla in noaptea de marti spre miercuri pe la casele oamenilor pentru a pedepsi pe femeile pe care le gaseste lucrand. – Din marti¹.

VIESPE, viespi, s. f. 1. nume dat mai multor insecte himenoptere, asemanatoare cu albina, prevazute de obicei in partea posterioara a abdomenului cu un ac si cu o punga cu venin. 2. Fig. femeie rea. – Lat. *vespis (= vespa).

CURTE, curti, s. f. I. 1. Spatiu (imprejmuit) in jurul unei cladiri, al unei gospodarii etc. care tine de aceasta cladire, gospodarie etc.; ograda. ◊ Loc. adj. De curte = care traieste pe langa casa omului. Pasari de curte. 2. (In trecut) Locuinta de la tara a mosierului; conac; totalitatea acareturilor impreuna cu aceasta locuinta. 3. Palatul de resedinta al unui suveran; (inv.) resedinta intarita a domnitorului si a boierilor, unde se refugia si populatia in timpul razboaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu functii inalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinari; in trecut) numele unor instante (superioare) judecatoresti si administrative. Curtea de casatie. Curtea de apel. Curtea de juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instante. III. Omagiu magulitor adresat unei femei in semn de afectiune, spre a-i castiga favoarea, simpatia, dragostea. – lat. *curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (II, III) dupa fr. cour.

REGINA, regine, s. f. 1. femeie care detine prerogativele unui rege, fiind suverana unui regat. 2. Sotie de rege. 3. Fig. Ceea ce detine o pozitie privilegiata, importanta, dominanta, intr-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-noptii = nume dat unor plante de gradina cu flori albe, rosietice sau violete care se deschid la caderea noptii si raspandesc un miros placut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albina femela fecunda, care depune oua: matca. 6. Piesa cea mai importanta la jocul de sah, dupa rege, care poate fi mutata in orice directie, atat in linie dreapta cat si in diagonala; dama. – Din lat. regina.

NUN, -A, nuni, -e, s. m. si f. nume dat, in ziua casatoriei, fiecareia dintre persoanele care asista pe miri la cununia religioasa si care sunt solicitate sa indeplineasca obligatiile cerute de ritualul crestin; (la pl.) barbatul si femeia care indeplinesc aceste forme; nas. – Lat. nonnus.

PIEPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaleta confectionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinti marunti, care serveste la pieptanat¹ parul sau pe care femeile il poarta in par ca podoaba. 2. (Mai ales la pl.) Unealta cu dinti metalici, folosita in industria casnica la pieptanatul¹ fibrelor textile; pieptanusi; p. ext. element al masinii industriale de pieptanat fibrele textile. 3. P. a**l. nume dat mai multor obiecte, unelte sau parti componente ale acestora, care seamana, ca forma sau ca intrebuintare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piepten s. m.] – Lat. pecten.

TERESA D’AVILA DE JESUS [teresa davila de hesus] (pe numele laic Teresa Sanchez de Cepeda y Ahumada) (1515-1582), calugarita, prozatoare spaniola. Reformatoare a Odinului carmelitelor. A intemeiat aproape douazeci de manastiri in Spania. Alaturi de Ioan al Crucii, marcheaza momentul cel mai semnificativ al misticii spaniole. Prima femeie care a dobandit, in 1970, statutul de Doctor al Bisericii. Proza cu caracter autobiografic si ascetic („Calea perfectiunii”, „Castelul launtric” sau „Salasele” – capodopera sa, „Cartea intemeierilor”), intr-un limbaj de mare simplitate si naturalete. Canonizata (1622).

samca s. f. – 1. nume popular al diavolului. – 2. Boala de copii, atribuita unei interventii malefice. Origine incerta. Pare sa fie sl. (bg.) samu, sama, samo „acelasi, aceeeasi” in forma dim., caz in care ar un eufemism, cf. iele, dinsele. Der. din sl. samuka „femeie” (Scriban) nu pare convingatoare. Cf. Samodiva, s. f. (duh rau, dragaica), din acelasi cuvint sl., si bg. diva „zina”; pentru comp., cf. samavolnic, samodirjet. – Der. samcuta, s. f. (nasturel, Nastartium officinale).

smirda, smirde, s.f. (reg.) 1. numele florii smirdarului (arbust mic din zonele alpine, care formeaza tufisuri dese, cu flori marunte, rosii-purpurii si mirositoare); rododendron, trandafir-de-munte. 2. (in forma: zmirda) rasina folosita in medicina, in parfumerie si la biserica, extrasa dintr-un arbore exotic. 3. (deprec.) femeie mandra, increzuta.

dama (dame), s. f. – 1. Doamna, cucoana. – 2. femeie stricata. – 3. Regina, la cartile de joc. – 4. Joc cu puluri albe si negre care se muta pe o tabla asemanatoare cu cea de sah. Fr. dame. – Der. (vulg.) dameza, s. f. (femeie stricata), ca amure(a)za; damicela, s. f. (fam., domnisoara), din it. damigella; damist, s. m. (Arg., persoana care frecventeaza b*********e); madama, s. f. (dadaca straina; femeie de serviciu in baruri si hoteluri; femeie de conditie inferioara), din fr. madame (nu trebuie sa se confunde cu madam, formula de adresare care se da uneori in conversatie, si care nu are nuanta depreciativa). Se stie ca, dupa Corominas, I, 378, sensul 4 al lui dama provine, in realitate de la numele Damasco.

acel, acea pron demonstrativ, pl. acei, acele (lat. eccu-ille). Arata persoana ori lucru departat, in opoz. cu accest [!]: acel om, acea femeie; omu acela, femeia aceia; acei oameni, acele femei, oamenii aceia, femeile acelea. O bataie ca aceia (Fam.), o bataie teapana (ca aceia pe care o stiti.) Un betiv ca acela, un mare betiv. Eu nu-s de aceia, de acelea, is om onest ori bun (nu din acei oameni ori din acele femei cu nume rau). De aceia, pentru aceia, din acest motiv, de asta. Dupa aceia (nord), dupa asta, pe urma, apoi. Tot acela, acelasi. V. si cel.

PETITOR, -OARE, petitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care, in numele unui barbat, cere in casatorie o fata, de obicei adresandu-se parintilor sau rudelor acesteia; (inv. si pop.; la m.) barbat care cere (pentru sine) in casatorie o fata. ◊ Expr. Sa (ne) sada petitorii, formula glumeata cu care un musafir este invitat sa ia loc sau sa (mai) stea. 2. S. f. femeie (de obicei mai in varsta) care mijloceste cunostinta a doua persoane de s*x opus pentru a le inlesni casatoria. – Peti + suf. -tor.

PACINO, Al (pe numele adevarat Pacino Alfred James) (n. 1940), actor si regizor american de film. Roluri in drame si filme de actiune, cele mai multe fiind expresia unei sfasieri interioare intre bine si rau („Nasul”, „Serpico”, „Dupa-amiaza de caine”, „”Dreptate pentru toti„, ”Autor! Autor!„, ”Pact cu diavolul„, ”Un om, un rege„). A debutat ca regizor cu filmul ”In cautarea lui Richard„, in care a fost si actor si producator. Premiul Oscar: 1992 (”Parfum de femeie„).