PATRONIMIC, patronimice, adj. (In sintagma) Nume patronimic (si substantivat, n.) = a) nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii si format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix social. – Din fr. patronymique.

NUME s. 1. denumire, numire, (livr.) denominatie, (rar) intitulare, (inv.) titlu, titulatura. (Ce ~ poarta?) 2. nume de botez v. prenume; nume de familie = patronim, patronimic, (inv. si reg.) porecla; nume mic v. prenume. 3. v. porecla. 4. v. apelativ. 5. v. substantiv. 6. v. reputatie.

PATRONIM s. v. nume de familie.

PATRONIMIC s. v. nume de familie.

PORECLA s. v. nume de familie, patronim, patronimic.

PATRONIM ~e n. Nume purtat de membrii aceleiasi familii si transmis de la parinti la copii; nume de familie. /<fr. patronyme

badadai (-aesc, -it), vb. – A umbla fara rost, de colo-colo; a chefui. Formatie expresiva, bazata pe imitarea sonora a miscarii prin intermediul ritmului ternar ba-da-da. Corespunde creatiilor expresive ba-la-la si ba-na-na. Apartin celei de a doua: balalai, vb. (a balabani, a legana); balalaiala, s. f. (balabaneala); balalau, adv. (atirnind). Se bazeaza pe acesta ultima asociere sonora: bananai, vb. (a balabani, a legana); bananaiala, s. f. (balabaneala). Cea de a doua consonanta a produs si balabani, vb. (a balansa, a legana; a face eforturi, a se stradui) si balabaneala, s. f. (miscare inceata), der. normal, care echivaleaza al treilea termen cu primul, ca in bildibic, si pe care Cihac incearca inutil sa-l explice prin rut. valandati; in alternanta sa consonantica este posibil sa fi intervenit si tc. balaban „mare” › sb., bg. balaban, care nu figureaza in rom. decit ca nume de familie destul de comun. In sfirsit, aceluiasi ritm ternar ii apartine balangani, balangai, vb. (a bate clopotele), balang(a), interj. (bang!, dang!), formatii in care imaginea vizuala a miscarii limbii clopotului se asociaza cu creatia onomatopeica (cf. balang si sp. talan). Totusi, Scriban prefera sa-l explice pe badadai prin mag. bodologni „a hoinari”, pe balangani prin mag. bologatni, si pe balabani prin mag. belebolundulni „a se speti, a munci din greu”. Pentru caracterul expresiv al acestor formatii, cf. Graur, BL, IV, 91-97; Iordan, BF, II, 184.

badaran (badarani), s. m. – Mitocan, necioplit. Mag. badaro „persoana care vorbeste grosolan”, cu suf. -an (DAR). Cuvintul mag. s-a pastrat in Mold. ca nume de familie (Badarau) si badarau, s. n. (turta de porumb cu brinza), termen de circulatie restrinsa, care pare a se explica prin notiunea intermediara de „amestecat” sau „compus” (Scriban). Nu sint probabile relatiile stabilite de Tiktin cu bade, si de Lobel cu tc., per. bedran „licentios”. Nici der. din tig. bedoro „flacau, fata” nu pare sigura (Graur 123), bedoran „taran” (primul cuvint pare der. din mag. si al doilea din rom.). Der. badaranca, s. f. (femeie cu apucaturi grosolane, mojica); badaranesc, adj. (grosolan, mojic); badaranie, s. f. (grosolanie, mitocanie); badaranos, adj. (grosolan).

PATRONIMIC adj. (si s.n.) Nume patronimic = a) (la vechii greci) nume format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix special; b) (la unele popoare) nume de familie. [Cf. fr. patronymique, lat. patronymicus, gr. patronymikos].

delfin (delfini), s. m. – Mamifer marin, porc-de-mare (Delphinus delphis). – Mr. dilfin. Ngr. δελφίνι, si modern din lat. delphinus; cf. tc. dulfin, alb. dhelfin, bg., tc. delfin. Din tc. provine var. (inv.) dulf, s. m., conservata ca nume de familie si nume de ciine.

PATRONIM s. n. nume de familie; patronimic. (< fr. patronyme)

Iene s. m. – Personaj care reprezinta ideea de somn, echivalent popular al lui Morfeu. – Var. Ene. Ngr. ’Iάννης „Ion” (DAR). – Der. Ienache, s. m. (betie), care este si nume de botez si nume de familie, cf. ngr. ’Iάννάϰης; enaci, vb. (a zapaci).

madam (~ + nume de familie/prenume f.) (fam.) s. f., g.-d. lui madam

!nea³ (+ prenume m. / nume de familie) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui nea (lui nea Nelu/Popescu)

NEA³ s. m. (Pop. si fam.; urmat de un prenume masculin sau de un nume de familie) Termen de respect cu care se adreseaza un copil sau o persoana mai tanara unui barbat mai in varsta. – De la nene.

badaran, -ca s. (din badarau, nume de familie in Moldova, d. ung. badaro, om care vorbeste incurcat, d. badarni, badarogni, a hondrani. P. int., cp. cu balamut si mocan; p. suf., cu Jidan, magadan. V. modoran si hondron). Munt. Mitocan, mojic, om necioplit.

arbure m. (lat. arbor, arboris; it. albero, fr. cat. arbre, sp. arbol, pg. arvore. V. arbore). Vechi. Arbore, copac (azi numai ca nume de familie).

ciocoi m., pl. tot asa (d. cioc [ca mot fata de Motoi, nume de familie] cu int. de „mot” [ca si in ciocirlan], nume care s´a dat intii pasarii motate, apoi pindarului, valetului, lacheului, vatajelului, perceptorului, functionarului, arendasului, si, in sfirsit, boierului. Tot asa, fr. hobereau, „erete” si „nobil rural”. Cp. si cu curcan si stiglet, care inseamna si un fel de soldati. V. cioclu). Trans. Cris. (si ciocloi. Cp. cu tirloi). Ciocirlan. Mold. Munt. Fig. Vechi. Fecior de casa, valet ori lacheu (V. camerier). Lingusitor, curtizan [!]. Perceptor, mumbasir, arendas, functionar: ciocoi gulerat. Azi. Iron sau fam. Mosier, boier, mare proprietar („ciocoi” zic Turcii din Dobr. ciobanilor Ardeleni si Bulgarii mosierilor din Romania). Fig. Om cu infatisare boiereasca sau cu pretentiuni de boier: da de cind te-ai facut asa de ciocoi de nu mai poti umbla pe jos? Epitet ironic adresat de liberali, socialisti si alte feluri de democrati conservatorilor. (La 1821-48, boierii „ruginiti” i-au taxat pe liberali de „ciocoi”, adica „parveniti”. Liberalii adresau si ei acest cuvint boierilor, dar cu intelesu de „vampiri”, si, la 1907, fiind inca partid de stinga (pe cind astazi is de dreapta), au rasculat taranii contra „ciocoilor”, si apoi tot ei au trebuit sa-i potoleasca cu tunu. Astazi in sfirsit, Romanii liberati taxeaza de „ciocoi” pe cei din vechiu regat, mai ales pe liberali! V. boier, camerier, ciofligar.

clucer m. (vsl. kliucaru, intendent, d. kliuci, cirlig, cheie; rus. kliucari, intendent, ung. kulcs, cheie, kulcsar, intendent). Vechi. Intendent. Un rang de boierie (intre medelnicer si serdar). Clucer de arie, intendentu care ingrijea de nutret. Clucer de pivnita, care ingrijea de bauturi. Mare clucer, intendentu general (mare ispravnic) al camarilor domnului si al armatei. – Si culcer (ramas ca nume de familie). V. sluger si chelar.

PREnume, prenume, s. n. nume care se da unui om la nastere si care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiasi familii; nume de botez. – Din fr. prenom, lat. praenomen (dupa nume).

PREnume ~ n. nume individual dat unui om la nastere, prin care se distinge fiecare membru al unei familii; nume mic; nume de botez. /<fr. prenom, lat. praenomon

PREnume s.n. numele (particular) dat cuiva la nastere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prenom, lat. praenomen].

PATRONIM, patronime, s. n. nume de familie. – Din fr. patronyme.

FAMILIE, familii, s. f. 1. Forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie si din descendentii acestora. ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristica, trasaturi comune unui grup de persoane inrudite prin sange. nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcatuita din matca, albine lucratoare si trantori. 3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese si idealuri comune. 4. Categorie sistematica in botanica si in zoologie, inferioara ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. Grup de cuvinte, derivate si compuse, formate de la acelasi cuvant de baza. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limba comuna initiala. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri ale fr. famille).

PORECLA, porecle, s. f. 1. Supranume dat, de obicei in bataie de joc, unei persoane, mai ales in legatura cu o trasatura caracteristica a aspectului sau exterior, a psihicului sau a activitatii sale. 2. (Inv. si reg.) nume de familie. [Var.: (reg.) policra, poricla s. f.] – Din sl. poreklo.

SIN¹ s. m. invar. (Inv. si reg.; particula care preceda prenumele tatalui si intra in componenta numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synu.

ISCALITURA ~i f. numele de familie al unei persoane (uneori cu initiala prenumelui, eventual si a patronimicului) scris de ea insasi pe un document sau la sfarsitul unui text (scrisoare, articol etc.) pentru a confirma exactitatea, sinceritatea celor relatate sau pentru a-si asuma o anumita responsabilitate; semnatura. /a iscali + suf. ~Itura

PORECLA ~e f. 1) Supranume dat unei persoane (de obicei in batjocura) avand la baza o anumita trasatura caracteristica a acesteia. 2) inv. nume de familie. [G.-D. poreclei] /<sl. poreklo

secretat s.n. (inv. si reg.) numele (de familie).

PATRONIM s.n. nume de familie. [< fr. patronyme].

GENTILICIU I. adj., s. n. (nume) de familie, de neam, care se intercala intre prenume si porecla, constituind semnul cetateniei romane. II. adj. care apartine gintei romane. (< lat. gentilicius, fr. gentilice)

pronume (pronume), s. n. – 1. Parte de vorbire care tine locul unui substantiv. – 2. nume (de familie). – Fr. pronom, tratat dupa paralelismul nom – nume (dupa opinia neverosimila a lui Tiktin, rom. ar fi un calc din rus. prozvanie). Cel de al doilea sens este rezultatul unei duble confuzii, a fr. pronom cu prenom, si sensul de „nume de botez” cu cel de „supranume”; pentru care unii puristi recomanda forma prenume, s. n., care se foloseste numai pentru prenumele latine.

MATRONIM, matronime, s. n. nume de familie format dupa numele mamei. – Din fr. matronyme.

balimez si baliemez n., pl. uri (turc. bal iemez, d. it. palla e mezo, o ghiulea si jumatate. Exista si azi in numele de familie Balmez). Vechi. Bombarda, tun mare de asediu. – Si banimez.

almas n., pl. uri (turc. almas, ar. elmas, d. vgr. adamas. V. diamant). Sec. 18. Diamant. – La Sadov. olmaz, de unde si numele de familie Olmazu (Munt.).

ciut, -a adj. (var. din ciunt, ca ciot din ciont. Ruda cu ung. csut, ciunt, suta, ciut; sirb. bg. alb. sut, ciut; ceh. suta koza, capra ciuta; pol. szuty, rut. suta. Ruda si cu vsl. bg. kosuta, sirb. kosuta, ciuta, cerboaica, de unde vine si numele de familie unguresc Kossut si chear [!] lat. Cossutianus, mentionat de Tacit). Fara coarne: capra ciuta. – In vest sut.

dama f., pl. e (fr. dame, d. lat. domina, doamna). Titlu dat unei femei de conditiune, chear nemaritate, dar nu uzitat la vocativ, nici unit cu numele de familie: doamna cutare e o doamna culta. La dans, femeie in opoz. cu cavaler. O figura la cartile de joc. A doua piesa la jocu de sah. Un joc pe damier. V. companie.

SAXA-COBURG-GOTHA, casa regala britanica (1901-1917) care a succedat dinastia de Hanovra, la moartea ultimei sare reprezentante, regina Victoria (22 ian. 1901). numele dinastiei de Saxa-Coburg-Gotha vine de la sotul reginei Victoria (din 1840), nascut german, principele Albert (Franz Albrecht August Karl Emmanuel) de Saxa-Coburg-Gotha (1819-1861), ca principe consort al reginei Victoria. Intr-o vie atmosfera antigermana din timpul Primului Razboi Mondial, regele George V (1910-1936) a proclamat, la 17 iul. 1917, ca descendentii masculini ai reginei Victoria au adoptat numele de familie Windsor (asa se numeste un castel, situat in orasul New Windsor, comitatul Berkshire, din S Angliei, la 32 km S de Londra, principala resedinta a regilor englezi incepand cu sec. 11, din timpul lui William Cuceritorul).

ORHIDEE, orhidee, s. f. (La pl.) nume dat unei familii de plante erbacee monocotiledonate, cu tulpina simpla, frunze alterne intregi, cu flori mari, colorate, cu trei petale, dintre care una se termina de obicei in forma de pinten rasucit (Orchidaceae); (si de la sg.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -de-e] – Din germ. Orchidee, fr. orchidees.

PARTICULA, particule, s. f. 1. Parte foarte mica dintr-o substanta, dintr-o materie. ◊ (Fiz.) Particula elementara = particula constitutiva a materiei (electron, proton etc.) care se prezinta ca o unitate cu insusiri specifice si nu poate fi redusa in unitati mai simple. Particula alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particula beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atasat la un cuvant; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru parti de vorbire neflexibile. ♦ Spec. Cuvant care insoteste un nume propriu de familie, de demnitate, indicand gradul, rangul etc. – Din fr. particule, lat. particula.

PATRONIMIC ~ce adj. si substantival 1): nume ~ nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii. 2) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii, format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix. /<fr. patronymique

CAPSELA s.f. (Bot.) 1. Planta din familia cruciferelor, cunoscuta sub numele de traista-ciobanului. 2. Silicula de forma acestei plante. [< fr. capselle, cf. lat. capsella].

BASSANO (pe numele adevarat Da Ponte), familie de pictori venetieni din sec. 16-17, originara din Bassano. Cel mai important: Jacopo B. (c. 1517-1592), trateaza temele sacre ca scene de gen. Foloseste clarobscurul („Rastignirea”, „Cina cea de taina”). Fii sai, Francesco (1549-1592), Leandro (1557-1622), Gerolamo (1566-1621), au pictat intr-o maniera asemanatoare.

MAC², maci, s. m. 1. numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei rosii si cu seminte marunte, uleioase, inchise intr-o capsula (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semintele ei se folosesc in alimentatie. ♦ P. restr. Samanta macului (1), folosita in alimentatie. 2. Compuse: mac-cornut = planta erbacee paroasa cu flori rosii, avand la baza fiecarei petale o pata neagra (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zamosita. – Din bg. mak, scr. mak.

RAPITA s. f. numele a doua plante din familia cruciferelor, cu tulpina lunga, subtire si ramificata si cu flori galbene, cultivate pentru semintele lor bogate in ulei (Brassica napus oleifera si Brassica rapa oleifera). – Din bg. rapita.

PANGEA, pangele, s. f. (Bot.; reg.) numele a doua legume din familia chenopodiaceelor: a) sfecla (Beta vulgaris); b) sfecla rosie (Beta rubra). – Din tc. pancar.

PATRONIMIE s. f. Ramura a genealogiei care cerceteaza evolutia numelor dupa tata intr-o familie. – De la patronim.

MIRODENIE, mirodenii, s. f. 1. nume dat partilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mancarurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanta aromatica alimentara. 2. Mireasma, aroma, parfum. 3. numele a doua plante din familia cruciferelor, cu flori placut mirositoare: a) planta cu flori galbene-verzui, care creste la marginea padurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasa. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.

MERISOR¹, merisori, s. m. 1. Diminutiv al lui mar¹. 2. numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere; a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepara dulceata (Pirus baccata); b) (reg.) scorus. 3. Mic arbust de munte cu frunze in permanenta verzi, cu flori melifere de culoare alba sau rosiatica si cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimisir. – Mar¹ + suf. -isor.

TAULA s. f. numele mai multor arbusti din familia rozaceelor, cultivati ca plante decorative (Spiraea). [Pr.: ta-u-] – Din pol. tawula.

PATRONIMIE f. Ramura a genealogiei care se ocupa cu studiul numelor dupa tata intr-o familie. /Din patronim

TAREVICI m. ist. (in Rusia si in alte state slave; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Descendent dintr-o familie de tari; fiu de tar. /<rus. tarevici, fr. tsarevitch

momordica, s.f. (inv.) nume de plante tropicale din familia cucurbitaceelor.

spelcuta, spelcute, s.f. (reg.) 1. acusor, acus (de par). 2. (in forma: spilcuta) numele mai multor plante din familia compozeelor: granat, crizantema, calapar.

sibiog s.m. (reg.) numele mai multor plante din familia cruciferelor (micsunea, nopticoasa, mustarul stancilor, mirodea).

PATRONIMIE s. f. ramura a genealogiei care cerceteaza evolutia numelor dupa tata intr-o familie. (< patronim + -ie)

ovaz (-zuri), s. n. – numele unor plante erbacee din familia gramineelor (Avena). – Var. ovas. Megl. uves. Sl. ovisu, ovesu (Miklosich, Lexicon, 487; Cihac, II, 235), cf. bg. ovisi (Conev 47), slov., ceh. oves, pol. owies. Z final, care nu este in sl., e greu de explicat, dar cf. lituan. aviza, let. duza. – Der. ovascior, s. m. (planta furajera, Arrhenatherum elatius).

AYMARA ({i}) s. m. Denumire a amerindienilor din Peru si din Bolivia, care traiesc in jurul L. Titicaca si pe versantele estice ale Anzilor; a. fac parte din familia de limbi cu acelasi nume; sint de religie crestina (catolica).

BORCEAG, s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. numele a doua plante din familia leguminoaselor: a) mazariche; b) planta erbacee agatatoare, cu florile de culoare alba-galbuie sau purpurie si cu fructele in forma de pastai paroase (Vicia pannonica). 2. Amestec de leguminoase si cereale, cultivate pentru nutret. 3. Semanatura de borceag (2). – Bg. borcak.

CARAIBI (CARIBI) (‹ fr.) s. m. pl. Amerindieni din familia de limbi cu acelasi nume care traiesc in Antilele Mici, in N Braziliei (probabil patria lor initiala), in E Venezuelei si in Guyana, iar in triburi izolate in regiunile rasaritene ale Columbiei, Boliviei si Ecuadorului, precum si in Honduras.

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. Cu catel, cu purcel = cu toata familia si cu intreg avutul. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule, dispus sa faca orice. 3. Compuse: catelul-pamantului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozatoarelor, care traiesc sub pamant; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

AI⁴, ai, s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Ai salbatic = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiete si cu flori galbene (Allium ochroleucum), roz (Allium paniculatum), alb-verzui sau rosietice (Allium oleraceum). Aiul sarpelui = planta erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina in forma de spirala si cu flori rosii-purpurii dispuse in umbele, folosita in alimentatie (Allium scorodoprasum). – Lat. allium.

CALUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; calusel (1). 2. Compus: calut-de-mare = peste teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de inotatoare codala si cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. nume dat mai multor insecte din familia lacustelor; calusel (3). – Cal + suf. -ut.

GALBENEA, galbenele, s. f. 1. Planta erbacee cu tulpina groasa, cu frunze lanceolate si dintate, cu flori galbene, care creste in locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Planta erbacee cu tulpina paroasa in partea de jos, cu frunze palmate si cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Galbenele de padure = planta erbacee cu tulpina acoperita de peri si cu flori galbene-aurii, care creste in regiuni inalte (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) planta cu tulpina dreapta, cu frunzele ovale acoperite cu peri si cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) planta cu tulpina dreapta, cu frunze ovale-lunguiete si cu flori galbene dispuse in panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drete (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.

JALE² s. f. nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasa, aromata, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca planta ornamentala si medicinala, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsalya.

PARANG s. m. (Reg.) numele a doua plante erbacee din familia gramineelor: a) dughie; b) mei. [Var.: parinc, paring, parang s. m.] – Lat. panicum.

PLEVAITA, plevaite, s. f. numele a doua plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lanoasa si ramificata de la baza, cu flori mici, roz-violacee sau rosii-purpurii, persistente, care cresc in regiunile de stepa si de silvostepa; imortela (Xeranhemum annuum si foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec.

SORICAR, soricari, s. m. 1. Soi de caine care prinde soareci. 2. numele mai multor pasari rapitoare din familia acvilidelor care se hranesc mai ales cu soareci (Buteo). [Var.: sorecar s. m.] – Soarec + suf. -ar.

COSAS, cosasi, s. m. 1. Om care coseste. ◊ Compus: cei-trei-cosasi = cele trei stele din constelatia Orionului. 2. nume dat mai multor insecte din familia lacustelor, care scot un tarait asemanator cu fasaitul coasei. – Coasa + suf. -as.

SUGAREL, sugarei, s. m. (Reg.) numele mai multor plante erbacee din familia labiatelor, folosite in medicina (Teucrium). – Sugar + suf. -el.

ORASTICA, orastici, s. f. numele a doua plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori rosii-purpurii la inceput, apoi albastre; mazariche neagra (Lathyrus niger si vernus). [Var.: orastica s. f.] – Et. nec.

FIRUT, -A, firute, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte raspandite in vegetatia pajistilor naturale (Poa). – Fir + suf. -ut.

DROB², drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius). 2. nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ◊ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob¹).

MEISOR, meisori, s. m. numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) planta cu radacina taratoare si florile de culoare verde-deschis sau violeta; mei-paduret (Millium effusum); b) planta cu frunze paroase si flori violacee, alcatuind spice asezate ca niste degete (Panicum sanguinale); c) mei marunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -sor.

MICSANDRA, micsandre, s. f. numele a doua plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simpla sau ramificata, cu frunzele acoperite cu peri cenusii, cu flori albe, rosii, albastre sau violete, placut mirositoare; micsunea, vioara-rosie (Matthiola incana si annua). ◊ Compus: micsandra-salbatica (sau -de-munte) = planta erbacee cu flori mari, galbene, placut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec.

TAMAIOARA, tamaioare, s. f. numele a doua plante erbacee din familia violaceelor: a) planta mica cu flori mari ale caror petale sunt impestritate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporas. – Tamaie + suf. -ioara.

TRESTIE, trestii, s. f. numele a doua plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigida; a) planta erbacee care creste pana la 4 sau 5 m inaltime, cu tulpina avand numeroase noduri, cu frunze verzi-albastrui si cu flori verzi-galbui, patate cu violet, dispuse in spice, a carei tulpina se intrebuinteaza la impletituri, ingradituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ◊ Trestie de camp(uri) (sau mica, noduroasa) = planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina inalta si puternica, cu frunze lungi si inguste, cu inflorescenta un panicul, cultivata in tarile calde ca planta industriala, pentru fabricarea zaharului (Saccharum officinale). ◊ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniola = planta din familia palmierilor, cu tulpina foarte lunga, subtire si flexibila, din care se fac bastoane si impletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ.

TRIFOI, trifoiuri, s. n. nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole si cu florile stranse in inflorescente globuloase, divers colorate, unele specii fiind cultivate ca plante furajere (Trifolium). – Lat. trifolium.

TRIFOLIENE s. f. pl. numele unor specii de plante din familia leguminoaselor (Trifolium). [Pr.: -li-e-] – Din lat. Trifolium, numele stiintific al trifolienelor.

SILNIC, -A, silnici, -ce, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care se face in sila, de nevoie; care este impus, fortat, silit² (1). ◊ Munca silnica = pedeapsa judiciara grea, care se aplica pentru fapte penale grave, constand din inchisoare si munca fortata (in ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apasator, penibil. 3. Care este nenatural; fortat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit² (2). II. S. m. si f. (Rar la f.) numele a doua plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina taratoare, cu flori albastre sau violete, ale caror flori si frunze se intrebuinteaza in medicina populara (Glechoma hederaceum si hirsutum). – Din sl. silĩnĩku.

CEREALA s.f. (Mai ales la pl.) nume dat unor plante cultivate din familia gramineelor, ale caror boabe servesc in alimentarea oamenilor si a animalelor sau in diferite industrii; grane. [Pron. -re-a-. / < fr. cereales, it. cereale < lat. cerealia < Ceres – zeita agriculturii la romani].

COGNOMEN s.n. Al treilea nume al unei persoane, care arata familia, potrivit vechiului drept roman. ♦ Porecla, supranume. [< lat. cognomen].

popet, popeti, s.m. (reg.) 1. numele a doua specii mici; molan si zvarluga. 2. nume dat mai multor insecte din familia lacustelor, care scot un tarait asemanator cu fasaitul coasei.

PALMACEE s.f.pl. familie de plante monocotiledonate, cunoscute sub numele generic de palmieri; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < lat. palmaceae, cf. lat. palma – palmier].

COGNOMEN s. n. al treilea nume al unei persoane, care arata familia, potrivit vechiului drept roman. ◊ supranume. (< lat. cognomen)

RUSULA s. f. numele unor ciuperci (unele comestibile) din familia a********e, cu palaria tare, carnoasa, galbena, verde, rosie sau bruna violacee; vinetica. (< fr. russule, lat. russula)

CALUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. ◊ Compus: calut-de-mare = cal-de-mare. 2. nume dat mai multor insecte din familia lacustelor.

CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee comestibila cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb (Allium cepa). ◊ Ceapa de apa = ceapa care se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. ◊ Expr. A nu face nici cat o ceapa degerata = a nu avea nici o valoare. ◊ Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). 2. Bulb. O ceapa de lalea. – Lat. caepa.

CEREALA, cereale, s. f. nume generic dat unor plante din familia gramineelor (grau, porumb etc.) ale caror seminte servesc ca hrana omului sau animalelor si ca materie prima in industria alimentara; grane, bucate. [Pr.: -re-a-] – Fr. cereale (lat. lit. cerealis).

CRAB (‹ fr.) s. m. 1. nume generic pentru speciile a opt familii de crustacee decapode, cu abdomen scurt, lipsit de telson, indoit sub cefalotoracele foarte latit, de c. 0,5 cm. – 1,7 m (luind in calcul si picioarele). Pot fi: bentonici (c. inotator Portunus), de tarm (c. de litoral), de ape curgatoare (c. de apa dulce), terestri (c. cu clesti parosi) sau paraziti temporari (c. mazare), sedentari (c. paros) sau nomazi (c. de nisip); au respiratie acvatica (c. fantoma), aeriana (c. de buzunar) sau amfibie. 2. (ASTR.) Nebuloasa cu structura filamentara, aflata in partea estica a constelatiei Taurul, formata in urma supernovei din 1054; contine un pulsar cu perioada de rotatie de 0,033 s.

LAMA² (‹ fr. {i}; {s} sp. llama, imprumutat dintr-o limba indigrna din Peru, in care toate animalele cu lana poarta acest nume) s. f. Mamifer rumegator, din familia canelidelor, inrudit cu camilele, de c. 120 cm inaltime (Lama). Genul Lama cuprinde trei specii dintre care numai una, L. guanicoe, mai exista in stare salbatica, celelalte fiind deja domesticite cand au ajuns primi spanioli in America de Sud. Traieste in zonele muntoase. Localnicii le folosesc ca animale de povara si intrebuinteaza carnea lor, blana, grasimea, parul (tesaturi, franghii), balegarul (pentru foc).

ACACIA, acacii, s. f. nume dat arborilor sau arbustilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivati ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor si pentru extragerea gumei arabice (Acacia). – Din lat., fr. acacia.

CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee legumicola, bienala, din familia liliaceelor, comestibila, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe numeroase, dispuse in inflorescente dese (Allium cepa). * Ceapa de apa = ceapa care se cultiva prin rasad si se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. Ceapa de samanta = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific si cu continut bogat de vitamine, folosit in alimentatie; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valoreaza nici cat) o ceapa degerata, se spune despre cineva (sau despre ceva) fara nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.

CEDRU, cedri, s. m. numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, cu lemnul tare, cu ramurile orizontale (Cedrus). ♦ Lemnul acestor arbori, de culoare bruna-galbuie, rezistent, uleios, cu miros puternic, folosit in constructiile navale, la fabricarea mobilelor, in sculptura. – Din fr. cedre, lat. cedrus.

MARGEA, -ICA, margele, s. f. 1. Boaba (mica) de sticla, de piatra etc., de forme si culori diferite (insirata pe ata, cusuta pe un vesmant etc.), folosita ca podoaba; (la pl.) sirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberante ale pielii de pe capul si gatul curcanului. 3. (In forma margica) numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse cate una sau doua in varful unor spiculete (Melica). – Din lat. margella. – Margica: cu schimbare de suf.

PANSEA, pansele, s. f. numele a doua plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) planta cu tulpina mica, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, avand cinci petale inegale de culori variate; panseluta (Viola wittrockiana); b) planta cu frunze ovale si cu flori cu petale mari, rotunjite si variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensee.

PESCAR, pescari, s. m. I. Persoana care se ocupa cu pescuitul si uneori cu conservarea pestelui (1) pescuit; persoana care practica pescuitul sportiv; p. ext. persoana care vinde peste. II. nume dat unor specii de pasari din familii diferite care traiesc pe langa ape, in carduri mari si se hranesc cu peste (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp indesat, cu gat scurt, cu cioc ascutit si curbat la varf, cu picioare scurte si degetele anterioare reunite printr-o membrana inotatoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat in tonuri de cenusiu si albastru-verzui (Alcedo). – Lat. piscarius.

POROINIC, poroinici, s. m. nume dat mai multor plante erbacee din familia orhideelor, cu tuberculi, cu frunze oblonge, lucitoare, cu flori mari, placut mirositoare, grupate intr-un spic si care cresc in paduri umede si umbroase (Orchis). – Et. nec.

MENTA s. f. numele mai multor plante erbacee (medicinale) din familia labiatelor, cu frunze dintate si cu flori puternic mirositoare; izma (Mentha). ◊ Menta creata = izma creata. ♦ Bomboana (sau pastila) de menta = bomboana aromata cu esenta extrasa din planta definita mai sus. [Var.: minta s. f.] – Din sl. menta, lat. mentha, fr. menthe.

CURTE, curti, s. f. I. 1. Spatiu (imprejmuit) in jurul unei cladiri, al unei gospodarii etc. care tine de aceasta cladire, gospodarie etc.; ograda. ◊ Loc. adj. De curte = care traieste pe langa casa omului. Pasari de curte. 2. (In trecut) Locuinta de la tara a mosierului; conac; totalitatea acareturilor impreuna cu aceasta locuinta. 3. Palatul de resedinta al unui suveran; (inv.) resedinta intarita a domnitorului si a boierilor, unde se refugia si populatia in timpul razboaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu functii inalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinari; in trecut) numele unor instante (superioare) judecatoresti si administrative. Curtea de casatie. Curtea de apel. Curtea de juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instante. III. Omagiu magulitor adresat unei femei in semn de afectiune, spre a-i castiga favoarea, simpatia, dragostea. – lat. *curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (II, III) dupa fr. cour.

LITURGHIE, liturghii, s. f. Principala slujba bisericeasca crestina (oficiata in zilele de sarbatoare). ◊ Expr. A da (o) liturghie = a plati preotului o suma de bani spre a pomeni numele persoanelor (in viata sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [Var.: leturghie s. f.] – Din sl. liturgija.

RAFIE, rafii, s. f. numele mai multor specii de plante din familia palmierilor, cu tulpina scurta si groasa, ale caror frunze au nervuri foarte rezistente (Raphia); planta din aceste specii. ♦ P. restr. Fibre obtinute din nervurile si din teaca frunzelor acestor plante (sau din coaja de tei), folosite in horticultura, in viticultura si la confectionarea unor obiecte impletite. – Din fr. raphia.

CRUCIULITA, cruciulite, s. f. 1. Diminutiv al lui cruce (I 1); crucita. 2. Cusatura artistica de mana, foarte folosita in portul national si in lucraturile romanesti. 3. nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Senecio). – Cruce + suf. -ulita.

SUNATOARE s. f. nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) planta cu miros neplacut din familia compozeelor, cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene si cu miros neplacut (Crepis foetida); b) pojarnita; c) maselarita; d) sulitica. – Lat. [herba] *sanatoria (dupa sunator).

TAU² ta (tai, tale) pron. pos. (precedat de articole al, a, ai, ale Inlocuieste numele obiectului posedat de interlocutor, inlocuind, totodata, si numele acestuia). ◊ Ai tai cei apropiati tie; familia. Al tau sotul tau. Ale tale cele care privesc persoana careia i se adreseaza vorbitorul. /<lat. tuus, tua

BIBAN, bibani, s.m. 1. Peste rapitor de apa dulce, lung de 25-30 cm, cu carne alba si gustoasa; sin. costres; fr. perche; engl. perch; germ. Barsch (Perca fluviatilis); 2. Biban-de-mare. nume uzual pentru nenumarati pesti marini din familia serranidae (bibani-de-mare), foarte bogata in specii si subspecii, unele de 20-30 cm lungime (Serranus scriba si cabrilla din Mediterana), altele pot atinge 1-1,5 m lungime; fr. perche de mer; germ. Seebarsch; engl. sea bass. v. lavrac

sugarel, -ea, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) subtire, suplu, zvelt. 2. (adj.) cu parul de culoare deschisa. 3. (s.m.) nume dat mai multor plante erbacee din familia labiatelor folosite in medicina (dumbet).

CEDRU (‹ fr., lat.) s. m. numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, raspinditi in Maroc (Cedrus atlantica), Cipru (Cedrus brevifolia), Asia Mica (Cedrus libani) si Asia Centrala (Cedrus deodara). Are ramuri orizontale, in planuri suprapuse. Atinge 40 m inaltime si traieste c. 1.000 de ani. ♦ Lemnul acestui arbore, brun-galbui, rezistent, uleios, cu miros puternic, este folosit in constructii navale, la fabricarea mobilelor, in sculptura.

centauree f., pl. ei sau tot ee (vgr. kentaureia, lat. centaurea. V. cintaur). numele stiintific al mai multor plante din familia compuselor, ca abriboiu, albastrita, ghiocu, zglavocu, vinetica, floarea griului, un fel de scai s. a.

ALDE art. invar. (Pop. si fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... ♦ Lucruri, intamplari de felul... 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... 3. (Precedand un nume propriu, un nume de rudenie etc.) Alde Ion – Al + de⁴.

CACTUS, cactusi, s. m. nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. – Din fr. cactus.

CAFELUTA, cafelute, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) numele a doua varietati de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) planta cu tulpina cilindrica ramificata, cu flori albe sau albastrii, cultivata pentru nutret (Lupinus albus); b) planta ornamentala cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse in forma de spic (Lupinus varius). – Cafea + suf. -eluta.

GALBEAZA, galbeze, s. f. 1. Vierme parazit care traieste in caile biliare ale ovinelor si bovinelor (Fasciola hepatica). 2. Boala de ficat a ovinelor si a bovinelor, provocata de galbeaza (1). 3. numele a patru specii de plante parazite din familia cucutei: a) Cuscuta trifolii; b) tortel (Cuscuta campestris); c) tortel (Cuscuta epithymum); d) tortel (Cuscuta europea). – Cf. alb. kel'baze, gel'baze.

PARS, parsi, s. m. nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozatoarelor, cu aspect intermediar intre veverita si soarece, lungi de circa 20 centimetri, cu coada lunga si stufoasa, cu blana moale si bogata, cu ochi mari si cu bot ascutit, care traiesc mai ales prin paduri, catarate in copaci (unde isi au de obicei culcusul si unde hiberneaza) (Glis glis, Muscardinus avellanarius, Dryomus netedula). ◊ Pars de stejar = mamifer rozator asemanator cu parsul, dar cu cate o pata neagra pe obraji. (Eliomys quercinus). [Var.: pas s. m.] – Din sl. pluchu.

PESCARUS, pescarusi, s. m. nume dat mai multor specii de pasari din familii si ordine diferite, care traiesc pe langa ape si se hranesc cu pesti; pasare din aceste familii sau ordine. – Pescar + suf. -us.

PETIMBROASA, petimbroase, s. f. (Reg.) nume dat mai multor specii de plante din familia compozitelor: a) cruciulita (Senecio rupester); b) cruciulita (Senecio vulgaris); c) batatarnica (Senecio crucifolius); d) spalacioasa (Senecio vernalis). – Et. nec.

ODOS s. m. (Reg.) numele a doua specii de plante erbacee din familia gramineelor, asemanatoare cu ovazul, raspandite in culturi ca buruiana (Avena factua si stigosa). – Din magh. vadosz.

STIRIGOAIE, stirigoi, s. f. nume dat la doua plante erbacee otravitoare din familia liliaceelor, dintre care una cu flori albe (Veratrum album), iar cealalta cu flori de culoare purpuriu-inchis, dispuse in raceme (Veratrum nigrum). [Var.: stirigoaie s. f.] – Et. nec.

OVAZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. numele mai multor plante erbacee de nutret din familia gramineelor, cu paiul drept si cu inflorescenta ramificata (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Seminte de ovaz (1), folosite ca hrana pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semanaturi de ovaz (1). [Var.: ovas subst.] – Din sl. ovesu.

CIOARA, ciori, s. f. 1. nume dat mai multor specii de pasari din familia corbului, cu penajul negru sau cenusiu, cu cioc conic si puternic (Corvus). ◊ Cioara pucioasa = dumbraveanca (Coracias garrulus). ◊ Expr. Cat (sau ca) cioara in par= foarte putin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprima nemultumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) d****l? 2. Epitet dat unui om brunet, oaches. – Cf. alb. sorre.

MUSTAR s. m., s. n. 1. S. m. nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene si cu seminte mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. P. restr. Samanta mustarului (1), intrebuintata la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub forma de pasta moale, de culoare galbena-verzuie, obtinut prin prelucrarea semintelor descrise mai sus cu adaos de zahar, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sari (cuiva) mustarul = a se infuria, a se supara. – Din magh. mustar.

CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de par zbarlit (cazut pe frunte). 2. S. m. nume dat in gluma oamenilor, mai rar animalelor, cu parul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neingrijit. 3. S. m. numele mai multor pasari rapitoare de noapte din familia bufnitelor, cu doua smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec.

MUR¹, muri, s. m. nume dat mai multor specii de arbusti din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasa, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse in umbele si cu fructele comestibile (Rubus); arbust din aceasta specie. – Lat. morus.

MOHOR, (2) mohoare, s. n. 1. numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascutite, cu flori stacojii, galbene-ruginii etc. dispuse in spice cilindrice, dintre care unele se cultiva ca plante furajere (Setaria). 2. Loc cultivat cu mohor (1) sau pe care creste mohor. – Din magh. mohar.

COLILIU, -IE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subtiri, inalte, cu frunze inguste, cu inflorescenta un panicul cu prelungiri flexibile, prevazute in varful semintelor cu peri lungi, albi si pufosi; nagara (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre parul capului, p. ext., despre oameni) (cu parul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea in colilie = a avea un drum frumos, placut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colie s. f.] – Cf. scr. kovilje.

SCRANTITOARE, scrantitori, s. f. nume dat mai multor specii de plante din familia rozaceelor, cu tulpina taratoare, cu flori hermafrodite, mai ales galbene (Potentilla). – Scranti + suf. -toare.

SIMINICHIE, siminichii, s. f. numele a doua specii de arbusti mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale caror frunze si fructe uscate se intrebuinteaza ca purgativ si ca diuretic (Cassia acutifolia si angustifolia); p. restr. (colectiv) frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. – Din tc. senameki.

ANJOU [ãju], familie nobiliara franceza, originara din comitatul cu acelasi nume. A format dinastii regale in Anglia (sub numele de Plantagenet, 1154-1399), in S Italiei (1268-1442), in Sicilia (1268-1282, in mod nominal intre 1266 si 1302). In Ungaria (1308-1387), precum si in Polonia (1370-1382 si 1384-1385).

CACTUS, cactusi, s. m. nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. – Fr. cactus.

CAFELUTA, cafelute, s. f. 1. Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) numele a doua varietati de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) planta cu tulpina cilindrica ramificata, cu flori albe sau albastrii, cultivata pentru nutret (Lupinus albus); b) planta ornamentala cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse in forma de spic (Lupinus varius).

ODOGACI (‹ tc.) s. m. (BOT.) 1. numele a doi arbusti exotici din genul Croton, familia euforbiacelor, a caror scoarta aromatica, de culoare alba-cenusie si cu gust acru si amar, se intrebuinteaza in medicina (contra tusei, in boli de piele, contra gutei si reumatismului); are proprietati sudorifice si depurative. ♦ Scoarta acestor arbori. 2. Ciulin.

GAZELA, gazele, s. f. nume dat mai multor genuri de mamifere rumegatoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne in forma de lira si cu ochii mari, care traiesc in stepele si deserturile africane si asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.

MAZARICHE s. f. I. nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.

MIMOZA, mimoze, s. f. numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu frunze compuse si cu flori mici, roz sau albe, dispuse in capitule sau spice, foarte sensibile cand sunt atinse (Mimosa); spec. senzitiva (Mimosa pudica); p. restr. floarea acestor plante. – Din fr., lat. mimosa.

NALBA, nalbe, s. f. nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia malvaceelor, care cresc spontan ori se cultiva ca plante decorative si medicinale. – Lat. malva.

NEMTISOR, nemtisori, s. m. nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze divizate si cu flori de obicei albastre, prevazute cu un pinten (Delphinium); planta care apartine uneia dintre aceste specii. – Neamt + suf. -isor.

TRIGONOCEFAL, trigonocefali, s. m. nume dat mai multor specii de serpi veninosi din familia viperelor, care traiesc in Asia si in America. – Din fr. trigonocephale.

CRAITA, craite, s. f. I. 1. nume dat la doua specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternica si ramificata, cu frunze opuse, penat-divizate si cu flori galbene-portocalii, cu miros patrunzator; vazdoaga, ochesele (Tagetes e****a si patula). 2. Varietate de ciuperca comestibila, a carei palarie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbena-aurie. II. (La pl., art.) Dans popular romanesc cu miscare vioaie, raspandit in Oltenia; melodie dupa care se executa acest dans. III. (Rar; la jocul de carti) Dama. [Var.: creita s. f.] – Crai + suf. -ita.

BUGLA s.f. Trompeta din piele, care emite un sunet mai moale si mai placut decat cel emis de corn. ♦ (La pl.) nume generic dat instrumentelor de suflat de alama din familia trompetei. [Pron. bagl. / < engl. bugle].

BUGLA s. f. trompeta din piele care emite un sunet mai moale si mai placut decat cel emis de corn. ◊ (pl.) nume generic dat instrumentelor de suflat de alama din familia trompetei. (< fr., engl. bugle)

ACVILA, acvile, s. f. nume dat mai multor specii de pasari rapitoare din familia acvilidelor, cu cioc puternic si incovoiat, cu gheare puternice si cu aripile lungi si ascutite. ♦ Stema reprezentand o acvila; pajura. – Lat. lit. aquila (it. aquila).

CIUCUSOARA s. f. nume dat plantelor erbacee si subarbustilor din genul Alyssum, familia cruciferelor, raspindite mai ales in regiunile mediteraneene, cu frunze simple, paroase, flori galbene si fructul silicula.

acacie f. (lat. acacia, d. vgr. akakia). Bot. O planta din familia mimozei ale carei rude contin guma arabica. Alt nume (dat pe nedrept) salcimului, care e papilionaceu.

ACANTA, acante, s. f. 1. nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale caror frunze mari, penate, uneori spinoase, si radacini sunt folosite in medicina (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice si compozite; care imita frunzele de acanta (1). [Var.: acant s. m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus.

ALOE s. f. nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau rosii, dispuse in spice, si cu frunze carnoase care contin un suc folosit in farmacie (Aloe). ♦ Substanta solida cu miros placut si cu gust amar, extrasa din frunzele unor specii de aloe si intrebuintata in farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloes, lat. aloe.

PRINT ~i m. 1) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator al unui principat; principe. 2) Descendent al unei familii regale sau imperiale; principe. ◊ ~ mostenitor print care urmeaza sa se urce pe tron dupa moartea suveranului. /<fr. prince, germ. Prinz

HINDI s.n. (Lingv.) nume generic pentru un mare numar de idiomuri apartinand unei familii indo-europene vorbite in India. [< fr., it., engl. hindi].

ARIN (lat. *alninus) s. m. nume dat speciilor de arbori sau arbusti din genul Alnus, familia betulaceelor, cu flori in amenti; anin. ♦ A. alb = arbore inalt pina la 20 m, cu frunze ovate, dintate, pe dos cenusiu-paroase (Alnus incana) A. negru = arbore inalt pina la 28 m, cu frunze aproape rotunde, lipicioase (Alnus glutinosa) A. de munte = arbust inalt pina la 4 m, cu frunze mici, ovate sau eliptice, dintate (Alnus viridis).

CLOCOTICI (‹ scr.) s. m. nume dat speciilor de plante anuale semiparazite din genul Rhinanthus, familia scrofulariaceelor, cu flori mici, galbene, cu fructul o capsula aripata si cu haustori. Cresc pe pajisti, de la cimpie pina in zona alpina.

COLILIE (‹ scr.) s. f. numele mai multor specii de plante erbacee din genul Stipa, familia gramineelor, cu tulpini subtiri, inalte pina la 100 cm, formind tufe dese, cu frunze inguste, inflorescenta un panicul cu prelungiri flexibile, prevazute, in general, cu perisori albi, moi; cresc in stepe si locuri uscate. Sin. nagara. ◊ Expr. Alb colilie, se spune despre oamenii cu parul complet alb.

amarilideu, -ee adj., pl. f. tot ee (d. vgr. Amaryllis, -idos, numele unei pastorite amintite de Teocrit, si lat. Amaryllis, -yllidis, numele unei pastorite amintite de V******u). Bot. Care e din familia ghiocelului de toamna (amaryllis lutea). F. pl. Plante din familia asta, ca tuberoza, zarnacadeaua s. a. – Si amarilidaceu.

ORSINI, familie romana. Guelfi, traditional adversari ai familiei Colonna, ghibelina. Mai importanti: 1. Giacinto di Bobone, papa (1191-1198, sub numele de Celestin III). 2. Matteo Rosso (?-1246) general; nepotul precedentului. A respins atacul lui Frederic II indreptat impotriva Romei (1241) 3. Giovanni Gaetano, fiul precedentului. Papa sub numele de Nicolae III (1277-1280). 4. Clarice, sotia lui Lorenzo Mgnificul (din 1468). 5. Nicolo (1442-1510), condotier in serviciul lui Lorenzo Magnificul, capitan general al fortelor pontificale (1489) si comandant suprem al armatei venetiene (1496).

GERBERA (GERBERA), gerbere, s. f. Planta ornamentala din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii). – Din lat. Gerbera [Jamesonii], numele stiintific al gerberei.

SALATA, salate, s. f. 1. Planta legumicola erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari si rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus: salata-iepurelui = planta erbacee din familia compozeelor, cu flori rosii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar facut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de otet, zeama de lamaie si untdelemn, care se serveste ca aperitiv sau ca garnitura. ◊ Salata de fructe = desert facut din fructe crude, taiate marunt, amestecate cu zahar si stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. si: salati] – Din ngr. salata.

ADUNARI AD-HOC, organe cu caracter consultativ in Moldova si in Tara Romaneasca, alcatuite din reprezentanti alesi ai tuturor claselor si categoriilor sociale convocate la Iasi si Bucuresti la 22 sept. / 4 oct., respectiv 30 sept. / 12 oct. 1857. Au hotarit: autonomia si neutralitatea celor doua Principate, unirea lor intr-un singur stat cu numele de Romania, numirea ca domn a unui print strain dintr-o familie domnitoare din Europa, guvern reprezentativ si constitutional, garantarea colectiva a celor sapte puteri. Numite si Divanuri ad-hoc.

TRANDAFIR, trandafiri, s. m. 1. nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbusti ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate si placut mirositoare, folosite mult in industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir salbatic = maces. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teisor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (In sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Carnat din carne de porc tocata mare, cu satarul, si condimentata cu mult piper si usturoi. – Din ngr. triandafillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populara, de fir).

CARACUDA ~e f. 1) Peste dulcicol din familia crapilor, de culoare galbuie-aurie, avand corp plat si cap mic; caras. 2) nume dat oricarui peste marunt. 3) fig. Persoana fara valoare. /<bulg. karakuda

KIWI² f. invar. 1) Fruct parfumat al unei plante din familia lianelor, coaja f******a a caruia se aseamana cu penele pasarii cu acelasi nume. 2) Bautura preparata din acest fruct. /< fr. kiwi, germ. Kiwi

BORGHESE, familie patriciana de mecenati, originara din Siena. Mai importanti: Camilio B., papa (1605-1612), sub numele de Paul V, si nepotul acestuia, c********l Caffarelli, fondatorul celebrei galerii de arta din Roma, adapostita de Vila Borghese.

REPEDEA s. f. (La pl.) Grup de insecte coleoptere cu corpul zvelt, cu picioare puternice, foarte lungi si subtiri, adaptate pentru alergat (familia Cicindelide). Au zbor foarte rapid, dar scurt, de unde le vine si numele. Au culori metalice, stralucitoare si de obicei prezinta pete sau benzi albe pe elitre. Atat adultii cat si larvele hranesc cu insecte, fiind folositoare pentru combaterea daunatorilor agriculturii. Cele mai comune specii sunt repedea de camp (Cicindela campestris) si repedeaua de munte (C. silvicola).

PATRIARH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai inalt rang in ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoana care detine acest rang. 2. (In Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducatori (spirituali si politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Barbat in varsta, cu rol de sef al familiei in comunitatea gentilica. ♦ Fig. Batran venerabil, cu numerosi descendenti. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhu, ngr. patriarhis.

LARI s. m. pl. nume dat in mitologia romana unor divinitati considerate a fi ocrotitoarele casei si ale familiei. – Din lat. Lar, Laris.

PRINCIPE ~i m. 1) Descendent al unei familii regale sau imperiale; print. 2) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator al unui principat; print. 3) (in Imperiul Roman) Conducator absolut al tarii; imparat; monarh; suveran. /<it. principe, lat. princeps, ~ipis

GEN s.n. 1. Fel, soi, varietate. ♦ Fel de a fi, maniera, atitudine specifica. 2. Diviziune a creatiilor artistice in care intra opere cu trasaturi comune in ceea ce priveste forma, stilul, subiectul, tema etc. ♦ Fiecare dintre diviziunile in care se clasifica operele literare. ♦ Stil personal, maniera de a compune. 3. Totalitatea lucrarilor muzicale clasificate in functie de tematica, mijloace de exprimare etc. 4. Categorie gramaticala exprimata prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arata sexul fiintelor si care s-a extins prin analogie si la substantivele nume neinsufletite, precum si la cuvintele flexibile care determina substantivele. 5. (Biol.) Subdiviziune a unei familii care cuprinde mai multe specii sau varietati cu trasaturi comune importante. // (Si in forma geno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) neam”, „origine”, „generatie”. [< lat. genus].

GEN¹ s. n. 1. fel, soi, varietate. ◊ fel de a fi, maniera, atitudine specifica. 2. diviziune a creatiilor artistice in care intra opere cu trasaturi comune in ceea ce priveste forma, stilul, tema etc. ◊ fiecare dintre diviziunile in care se clasifica operele literare. ◊ stil personal, maniera de a compune. 3. totalitatea lucrarilor muzicale reunite prin tematica, mijloace de expresie etc. 4. categorie gramaticala exprimata prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arata sexul fiintelor si care s-a extins prin analogie si la substantivele nume inanimate, precum si la cuvintele flexibile care determina substantivul. 5. (biol.) subdiviziune a unei familii din mai multe specii. 6. (log.) clasa de obiecte care au note esentiale comune, cuprinzand cel putin doua specii. (< lat. genus)

SALCE¹ s. f. Planta erbacee exotica din familia liliaceelor, cu tulpina agatatoare si cu flori dispuse in umbele (Smilax medica); p. restr. numele popular al radacinii acestei plante, cu utilizari in medicina. [Var.: salcie s. f.] – Et. nec.

CASA¹ ~e f. 1) Constructie servind ca locuinta pentru oameni. ◊ De ~ produs in conditii casnice. A avea ~ si masa a fi indestulat. 2) Totalitate a bunurilor ce constituie averea unei persoane; gospodarie. 3) Incapere cu destinatie speciala intr-o cladire. ~a ascensorului. ◊ ~a mare odaie in casele taranesti destinata oaspetilor. 4) Totalitate a persoanelor inrudite care locuiesc impreuna; familie. ◊ A face ~ cu cineva a trai in intelegere; a trai cu cineva in casnicie. 5) nume dat unor institutii, asezaminte, firme comerciale etc. ~ de cultura. ~ de odihna. ~a scriitorilor. 6) Unitate economica (de productie, de comert sau de servicii sociale), care are o conducere unica; intreprindere. [G.-D. casei] /<lat. casa

BOLOGNA [bolona], Giovanni (numit si Giambologna, pe numele adevarat Jean de Boulogne) (1529-1608), sculptor flamand. Precursor al barocului. A lucrat la Florenta pentru familia Medici („Fintina lui Neptun”, „Mercur luindu-su zborul”, „Rapirea unei sabine” in Muzeul National de Arta al Romaniei).

HAKASIA (HAKASA), republica (din 1992) in Federatia Rusa, in SE Siberiei; 61,9 mii km²; 584 mii loc. (1994). Centrul ad-tiv.: Abakan. Expl. forestiere, de carbuni superiori, min. de fier, cupru, plumb, molibden, aur. Grau, porumb si plante furajere. Cresterea bovinelor si porcinelor. numele rep. vine de la populatia hakasilor, de religie ortodoxa, care vorbesc hakasa, limba din familia altaica, ramura turcica, scrisa (din 1939) cu alfabet rus.

SPIN¹, spini, s. m. I. 1. Organ in forma de teapa care creste pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe) spini = a fi nelinistit, nerabdator. A fi (sau a sta) ca pe un spin in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenta neplacuta pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini¹ (I 1). ♦ Spec. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasa si ramificata, cu frunze dintate si spinoase si cu flori rosii, dispuse in capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte in forma de spin¹ (I 1) a carligului de undita, situata in varful acestuia. 2. Stift. – Lat. spinus „prun salbatic”.

BARBU Lautarul (pe numele adevarat Vasile Barbu) (c. 1780-c. 1860, n. Iasi), cintaret, cobzar si violonist roman. Descendent al unei familii de lautari, cunoscute din sec. 17; in mai multe rinduri staroste al breslei lautarilor. Autor de melodii lautaresti.

achileie f., pl. eie, ca orchideie, si ei, ca aleie, alei sau femeie, femei (lat. achille d. vgr. poa Achilleios, planta lui Ahile, dupa numele lui Ahile, pe care Chirone il invatase sa cunoasca proprietatile plantelor). Bot. O planta din familia compuselor ale carei flori se intrebuinteaza la facut ceai de tuse si la curatit singele (achillea millefolium). – Pop. coada soricelului, in Banat alunele. V. rototel.

chenopodiaceu, -ee adj., pl. f. tot ee (vgr. henopus, -opodos, numele plantelor care-s tipu chenopodiaceelor, d. hen, gisca, si pus, picior). Bot. Din familia chenopodiaceelor. S. f. pl. O familie de plante dicotiledonate din care fac parte laboda, sfecla, spanacu s. a.

BREABAN, brebeni, s. m. (Bot.; reg.) 1. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori rosii reunite in raceme si cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.

VATAMATOR, -OARE, vatamatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatama sau poate vatama; daunator, pagubitor, stricator. ♦ (Substantivat, m.) nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricaciuni plantelor de cultura. 2. S. f. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o pastaie, intrebuintata ca planta medicinala si de nutret (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Planta graminacee cu frunze paroase, cu floarea grupata in spiculete (Bromus commutatus). – Vatama + suf. -ator.

PENATI s. m. pl. nume dat, in mitologia romana si etrusca, unor divinitati considerate a fi ocrotitoare ale casei si ale familiei. ♦ Fig. (Livr.) Camin, casa (parinteasca). – Din lat. penates.

CITRIC, -A, citrici, -ce, adj. (In sintagmele) Acid citric = acid organic care se gaseste mai ales in sucul de lamaie. Plante citrice = familie de arbori si de arbusti fructiferi, avand ca tip principal lamaiul. Fructe citrice (si substantivat, f.) = nume generic pentru fructele plantelor citrice (lamai, portocale, mandarine etc.). ♦ Care contine acid citric. – Din fr. citrique.

LOBELIE, lobelii, s. f. Planta exotica din familia campanulaceelor, cu flori frumos colorate, din care se extrage lobelina (Lobelia inflata). – Din lat. Lobelia [inflata], numele stiintific al lobeliei.

suita (suita), suite (suite), s.f. (reg.) 1. numele a doua mamifere rozatoare, care locuiesc in gauri facute in pamant; cateii pamantului, animale mici din familia soarecelui si nevastuicii; orbeti. 2. veverita.

ALBRECHT (ALBERT), regi si duci in Brandeburg; A. Ursul, duce al Saxoniei (1138-1142) si apoi markgraf de Brandeburg (1150-1170); Germania: A. I de Austria, duce de Austria si Stiria (1282-1308) si rege al Germaniei (1298-1308); A. V, duce de Austria si, sub numele de A II, rege al Germaniei, rege al Cehiei si Ungariei (1438-1439); Prusia: A. de Brandeburg (1490-1568), din familia Hohenzollern, ultimul mare maestru al Ordinului teutonic (1511-1525), care, trecind la luteranism, a secularizat posesiunile Ordinului (1525), punind bazele ducatului Prusiei, al carui duce a devenit (1525-1568).

BORGIA, familie italiana originara din Spania, cu rol important in istoria Italiei. Mai insemnati: 1. Rodrigo B. (1431-1503), papa (1492-1503), sub numele de Alexandru VI. 2. Cesare B. (c. 1475-1507). Fiul lui B. (1). Politician abil, fara scrupule, bun militar, a urmarit crearea unui principat in centrul Italiei. 3. Lucrezia B. (1480-1519). Fiica lui B. (1). Celebra prin frumusete si cultura, instrument politic al tatalui si fratelui sau.

BRANDUSA, branduse, s. f. 1. nume dat mai multor plante cu flori divers colorate, in forma de palnie (Crocus). 2. Planta veninoasa din familia liliaceelor, cu flori rosietice si liliachii (Colchicum autumnale). – Comp. bg. brenduska, sb. brndusa.

ROMANOV, familie de boieri rusi, a carei reprezentati au fondat dinastia de tari (din 1613) si imparati (1721-1917) ai Rusiei. numele ei vine de la Roman Iuriev (m. 1543), a carui fiica Anastasia (c. 1530-1560) a fost, din 1547, prima sotie a lui Ivan al IV-lea cel Groaznic. Nepotii ei de frate au asumat numele de R. si dinastia incepe prin alegerea ca tar de catre Zemski Sobor (la 21 febr. 1613) a tanarului Mihail Fiodorovici R. (1596-1645), fiul patriarhului Filaret. A domnit pana la Revolutia din februarie 1917, cand ultimul tar, Nicolae II (1894-1917), a fost detronat si executat impreuna cu familia. mai importanti: Petru cel Mare, tar (1682-1721) si imparat (1721-1725); Aleksandru I (1801-1825); Nicolae I (1825-1855); Aleksandru II (1894-1917).

MEU¹ mea (mei, mele) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de vorbitor, precum si numele vorbitorului) Are un manual ca al meu. ◊ Pe-a mea dupa cum doresc eu. Ai mei membrii familiei sau rudele vorbitorului. /<lat. meus, mea

HICORI (‹ fr. {i}) s. m. Arbore subtropical din familia juglandaceelor, asemanator cu nucul (Carya ovata). Din nuci de h. se prepara, in India, bautura cu acelasi nume. Lemnul de h. tare, dens, foarte elastic, este folosit la fabricarea schiurilor si a altor materiale sportive.

CETINA, cetini, s. f. 1. Ramura, creanga de brad; p. ext. brad. ♦ nume dat speciilor de arbori si de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetina-de-negi = mic arbust rasinos ornamental din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate, foarte ramificate, cu frunze solzoase si cu flori dioice sau monoice (Juniperus sabina). [Pl. si: cetine] – Din bg., scr. cetina.

MANA s. f. 1. Lichen comestibil care creste pe stanci in forma unor mici ghemuri cenusii, purtate uneori in locuri foarte departate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. paine facuta din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belsug, abundenta. 2. numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mana-de-ape = planta erbacee toxica din familia gramineelor, cu frunze lanceolate si cu flori hermafrodite dispuse in spicule, care creste in preajma apelor si prin mlastini (Glyceria aquatica). 4. Roua sau ploaie de vara pe vreme insorita, care are un efect daunator asupra dezvoltarii plantelor; p. ext. stricaciune provocata de soarele prea fierbinte care apare imediat dupa ploaie. – Din sl. mana, ngr. manna.

M******A s.f. (Ist.) nume dat in semn de respect m*****r sau femeilor casatorite din aristocratia romana. ♦ (Uneori ironic) Femeie matura, respectabila; mama a unei familii numeroase si respectabile. [< lat. matrona, cf. germ. Matrone, it. matrona, fr. matrone].

GASCARITA, gascarite, s. f. 1. numele a doua plante perene cu tulpina si frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina si hirsuta). 2. Planta din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gasca + suf. -arita.

MACAIRODUS, macairodusi, s. m. Animal carnivor fosil din familia felidelor, cu caninii foarte dezvoltati, care a trait din pliocen pana la sfarsitul cuaternarului (Machairodus). [Pr.: -ca-i-] – Din lat. Machairodus, numele stiintific al animalului.

NOSTRU² noastra (nostri, noastre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de un grup din care face parte vorbitorul) Voi chema dintre ai nostri sa ma ajute. ◊ Ai nostri membrii familiei, rudele, prietenii. /<lat. noster, nostra

DROG² subst. numele a doua plante: a) arbust cu flori galbui solitare, care creste prin locuri pietroase si aride (Genista albida); b) planta taratoare din familia leguminoaselor, care creste prin pasuni montane (Genista oligosperma). – Et. nec.

SOVAR s. m. 1. nume dat mai multor plante: a) planta acvatica cu frunze plutitoare si cu fructe in forma de maciuca (Sparganium ramosum); b) planta erbacee din familia gramineelor, cu paiul subtire si aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papura; d) rogoz. 2. Fan cu mult rogoz. [Var.: suvar s. m.] – Din ucr. suvar, scr. sevar.

PRINCIPE s.m. (Ist.) 1. Titlu dat imparatului in Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. principi) nume dat soldatilor veterani care formau o a doua linie in formatia de lupta a unei legiuni romane. 3. Persoana care face parte dintr-o familie domnitoare sau care detine suveranitatea unui stat (mic); print. [< lat. princeps, cf. it. principe].

camelle f. (lat. stiintific camellia, nume dat de Linne in onoarea iezuitului botanist Camelli, care a adus aceasta planta din estu Asiii in Europa [sec. 18]). Un copacel din familia ceaiului. Floarea lui (ca un trandafir alb sau ros, cu petale groase si care nu se vestejesc [!] curind).

dalie f. numele stiintific al gherghinei, numita, asa dupa botanistu suedez Dahl, care la 1790 a adus-o din America (dahlia variabilis sau georgina variabilis). E din familia compuselor si face niste flori mari, cu multe petale indesate, fara miros.

INDIGOFERA, indigofere, s. f. (La pl.) Gen de plante din familia leguminoaselor, cu numeroase specii raspandite in tarile calde, din care se extrage indigoul (3) (Indigofera); (si la sg.) planta din acest gen. – Din lat. Indigofera, numele stiintific al indigoferei.

SANSEVIERIA s. f. Planta tropicala decorativa din familia liliaceelor, cu frunze lungi, carnoase, din ale caror fibre rezistente se fac sfori, panza etc. (Sansevieria). [Pr.: -vi-e-ri-a] – Din lat. Sansevieria, numele stiintific al plantei.

BRINCOVEANU, familie de boieri olteni, inrudita cu Craiovestii, cu rol important in istoria Tarii Romanesti in sec. 17-19. Mai importanti: 1. Matei, aga din Brincoveni, devenit domn sub numele de Matei Basarab (1632-1654). 2. Preda B. (?-1658), spatar, clucer, vornic (1636-1655, 1658), considerat cel mai bogat boier din vremea sa. Ucis de Mihnea III. 3. Constantin B., mare boier dregator (intre 1688-1714) a efectuat o reforma fiscala (1701), prin care darile au fost impartite in patru sferturi. Timp de un sfert de veac, B. apreciind realist raporturile de forta, a desfasurat pe plan extern o politica de echilibru si a reusit astfel sa mentina pozitia autonoma a Tarii Romanesti intre Imperiul Otoman, Rusia si Imperiul Habsburgic, concurente in sud-estul Europei. Ucis de turci impreuna cu cei patru fii ai sai (1714). Domnia sa se caracterizeaza printr-o inflorire a culturii si artei; in timpul sau se creeaza si se dezvolta stilul brincovenesc. 4. Grigore B. (1771-1832), unul dintre cei mai de seama boieri de la inceputul sec. 19. Ultimul descendent pe linie masculina dintre B. Sprijinitor al miscarii lui Tudor Vladimirescu.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.

LATIR s. m. Planta erbacee furajera din familia leguminoaselor, cu tulpina taratoare si ramificata, cu frunzele terminate cu un carcel si cu flori albastre, violete, roz, albe sau galbene (Lathyrus sativus). – Din lat. lathyrus (nume stiintific).

BACTERIE (‹ fr. {i}; {s} gr. bakteria „baston”) s. f. (MICROBIOL.) nume generic dat microorganismelor unicelulare, sporulate sau nu, cu structura foarte simpla; contin un nucleu difuz, iar inmultirea se face prin diviziune directa. B. sint impartite in familii pe baza morfologiei (coci, bacili, vibrioni), a afinitatilor fata de colorantii de anilina (bacili acido-rezistenti, germeni gram-pozitivi sau negativi etc.) si a proprietatilor biologice: rezistenta la temperaturi ridicate (b. termofile), tipul de nutritie (b. autotrofe sau heterotrofe), de respiratie (b. aerobe sau anaerobe), patogenitatea pentru om si animale. Prin ritmul rapid de multiplicare si prin actiunea enzimelor proprii, b. au un rol esential in circulatia carbonului si azotului in natura (b. nitrificante, b. celulolitice, b. de putrefactie), asigurind echilibrul biochimic necesar existentei lumii vii. B. sint folosite pe scara larga in industria farmaceutica (in prepararea antibioticelor, vitaminelor), industria alimentara (in prepararea derivatelor de lapte, produselor alcoolice) etc.

AUSEL, ausei, s. m. nume dat la doua pasari: a) cea mai mica pasare de la noi, cu pene galbene-maslinii pe spate si cenusii pe burta (Regulus cristatus). b) pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Din aus „mos” (disparut din limba) + suf. el.

cuc m. (lat. cucus, cuccus [cuculus si cuculus], it. cucco, fr. coucou, sp. pg cuco, cuc). O pasare agatatoare insectivora [!] care striga „cucu-cucu”, de unde-i si vine numele. Cuc armenesc (Iron.), pupaza. A-ti cinta cucu'n fata, a ti se prezice ceva bun. Singur cuc, absolut singur. A trai ca un cuc, izolat fara familie (caci se crede ca femeia cucului isi depune ouale in cuibu altor pasari). Beat cuc, beat crita, beat mort. E cuc de beat, de inamorat, e foarte beat, foarte inamorat. De florile cucului, de florile marului, fara folos, in zadar: a munci de florile cucului. Cit cucu, cit e cucu (Rar), nici-odata, cit e hau. Ceasornic cu cucu (adica „cu strigatu de cucu”, un fel de ceasornic mural care, cind se implinesc orele, striga „cucu”).

PLEVUSCA, plevusti, s. f. 1. Pestisor de balta din familia ciprinidelor, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi marunti, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbena-verzuie si cu luciu metalic pe restul corpului (Leucaspius delineatus); p. gener. nume dat pestilor marunti de orice specie. 2. Fig. Grup de oameni de putina insemnatate. – Pleava + suf. -usca.

GEN ~uri n. 1) Grup de fiinte sau de obiecte care se caracterizeaza printr-o anumita insusire; fel; soi; specie; categorie. 2) Fel de a fi al cuiva; natura. 3) biol. Categorie sistematica inferioara familiei si superioara speciei. ~ul felinelor. 4) gram. Categorie gramaticala care indica forma ce o iau cuvintele pentru a indica sexul fiintelor pe care le denumesc (extinzandu-se si la numele de lucruri). ~ul masculin. ~ul neutru. 5) (in teoria literaturii si a artei) Grup de opere caracterizate prin trasaturi asemanatoare (in ce priveste tema, stilul, forma etc.). ~ epic. ~ muzical. ◊ Pictura de ~ pictura care reprezinta aspecte ale vietii cotidiene. /<lat. genus, ~eris

PATRIARH ~i m. 1) (folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Slujitor al cultului avand cel mai inalt grad in ierarhia bisericii ortodoxe autocefale. 2) Cap al bisericii ortodoxe intr-o tara. 3) Barbatul cel mai in varsta al unei familii din societatea gentilica. 4) Capetenie a unei ginti. 5) fig. Persoana in etate cu multe merite si cu multi discipoli intr-un domeniu de activitate. [Sil. -tri-arh] /<sl. patrijarhu, ngr. patriarhis

PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.

ALUNA, alune, s. f. Fructul alunului, de forma sferica sau ovoidala, cu un mic cioc, avand la baza un invelis verde in forma de degetar. ◊ Aluna de pamant (sau americana) = planta anuala din familia leguminoaselor, originara din America de Sud, cu flori galbene, cultivata pentru semintele sale comestibile si uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formeaza in pamant (de unde vine si numele) si contine substante grase si substante proteice; arahida (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]).

CHENAF (‹ germ.) s. m. Planta anuala din familia malvaceelor, cu tulpina inalta de c. 2 m, acoperita cu tepi, frunze palmat-compuse, flori mari, galbene, cu pete rosietice la baza (Hibiscus cannabinus). Din ea se extrag fibrele textile cu acelasi nume. Sin. cinepa de Bombay.

LANDI, Stefano (pe numele adevarat Stefano Pirandello) (1895-1972), scriitor italian. Fiul lui L. Pirandello. Versuri („Formele”) si romane („Zidul casei”), dar mai ales piese de teatru care prezinta, intr-o atmosfera de mare tensiune dramatica, viata de familie („Casa cu doua etaje”, „O treapta mai jos”, „Scoala tatilor”) precum si aspecte vizand nedreptatea si suferinta („Cel mai mare sacrilegiu”).

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.

SAU² sa (sai, sale) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, inlocuieste numele obiectului posedat de cel despre care se vorbeste, precum si numele posesorului): A ramane ( sau a fi) pe-a sa a ramane (sau a fi) asa cum a propus sau a hotarat cineva. De-ale sale din ceea ce este caracteristic pentru cineva. Ai sai familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbeste. /<lat. seus sa

ASANESTI, dinastie de origine romaneasca care a condus Imp. Vlaho-Bulgar (1186-1256), intemeiata de Asan I, in urma rascoalei antibizantine (1185-1186). Propriu-zis, A. sint numai descendenti in linie barbateasca ai lui Asan I: Ioan Asan II (1218-1241), cu fiii sai Caliman I (1241-1246) si Mihail II (1246-1256) si sebastocratorul Alexandru, cu fiul sau Caliman II (1256). Ulterior, numele de A. a fost extins si asupra fratilor lui Asan I, Petru (1186-1191 si 1196-1197) si Ionita (1197-1207) si a nepotului sau de sora, Borila (1207-1218), a unor urmasi ai acestora, precum si asupra unor barbati intrati in familie prin casatorii. Mai importanti: Petru (Calopetru), Ionita (Caloian) si Ioan A. II.

RASCA, com. in jud. Suceava, situata in zona de contact a Subcarpatilor Neamtului cu prelungirile NE ale m-tilor Stanisoarei, pe cursul superior al raului Rasca; 5.245 loc. (2005). Expl. si prelucr. lemnului (cherestea). In satul R. se afla manastirea cu acelasi nume (de calugari), cu biserica Sf. Nicolae, ctitorie din 1540-1542 a domnului Petru Rares, cu fresce executate in 1551-1552 de pictorul grec Stamatello Cotronas. In interior se pastreaza un valoros tablou votiv infatisandu-l pe ctitor cu familia lui. Chiliile actuale dateaza din 1821-1842. iar pridvorul bisericii a fost adaugat in perioada 1611-1617. Ansamblul monahal a fost renovat in 1972 si 1991. In 1844, la aceasta manastire a fost trimis in surghiun de catre domnul Mihail Sturdza, timp de sase luni, Mihail Kogalniceanu. Biserica Sf. Gheorghe (1790, renovata in 1898 si 1925), in satul Buda.

CHURRIGUERA [tʃurighera], familie de arhitecti si decoratori spanioli din sec. 17-18. Cel mai de seama: Jose Benito de C. (1665-1725), reprezentant al barocului in sculptura si arhitectura (Palatul Goyeneche – azi Academia de San Fernanado – din Madrid, altarul Bisericii San Esteban din Salamanca). numele C. a fost folosit in stilul „chirrigueresc” sau „baroc spaniol” (pentru care, insa, creatia lui nu este reprezentativa).

ALUNA (lat. *abellona) s. f. 1. Fructul alunului, achena comestibila, sferica sau ovoidala, cu un mic cioc, inconjurata, la baza de un invelis verde in forma de degetar. 2. Aluna de pamint = planta anuala din familia fabaceelor, inalta de 30-35 cm, cu flori galbene (Arachis hypogaea); originara din America de Sud, este cultivata in zonele sudice pentru semintele sale comestibile si uleiul alimentar extras din acestea; fructul acestei plante, care se formeaza in sol (de unde vine si numele), are seminte care contin 42-59 la suta substante grase si 20-34 la suta substante proteice. Sin. arahida.

OBRENOVIC [obrenovitʃ], dinastie de cneji (1815-1842, 1858-1882) si regi (1882-1903) ai Serbiei. 1. Milos O., cneaz al Serbiei (1815-1839, 1858-1860), intemeietor al dinastiei. A participat la rascoala antiotomana (1804-1813), si apoi a condus-o pe cea din 1815. Silit sa abdice, din cauza politicii sale despotice, in favoarea fiului sau Mihail, a fost rechemat in 1858 de catre Skupstina sarba. Este considerat creatorul Serbiei moderne. 2. Mihail O., cneaz (1839-1842, 1860-1868). Fiul lui O. (1). Promovand o politica autoritara, a fost detronat in 1842. Rechemat, a continuat politica nationala a tatalui sau, reorganizand armata si orientandu-se spre o alianta cu Rusia, indreptata impotriva Imp. Otoman. Asasinat. 3. Milan O., cneaz (1868-1882), apoi rege al Serbiei, sub numele de Milan I (1882-1889). A initiat doua razboaie impotriva Turciei (1876, 1877), in urma carora Serbia a obtinut independenta, recunoscuta pe plan international prin Congresul de la Berlin (1878). A abdicat in favoarea fiului sau Aleksandru. 4. Aleksandru O., rege al Serbiei (1889-1903). Fiul lui O. (3). Asasinat. Familia O. s-a aflat in lupta pentru putere cu reprezentantii familiei Karageorgevic care i-a si inlocuit.

barba f., pl. e si barbi (lat. barba, it. pv. sp. pg. barba, fr. barbe). Paru care creste imprejuru falcilor la barbati sau pe supt falci la capre s.a. Barbie. numele popular al mai multor plante, variabil de la un gen la altu: barba boierului, o planta erbacee ranunculacee cu flori albastre, numita si „chica voinicului” (nigella damascena); barba caprei, o ciuperca (colocera viscosa sau claviaria viscosa); barba imparatului, 1) curcubeu, din familia cariofileelor, cu flori mari purpurii (lychnis coronaria, agrostemma coronaria sau coronaria tomentosa); 2) noptita, jalapa; barba popii, coada pricolicilor; barba Sasului sau ursului, coada calului, paru porcului, o planta erbacee (equisetum arvense), ale carei tulpine, fiindca contin silice, se intrebuinteaza la lustruitu metalelor; barba Ungurului, un fel de garoafa care creste pin pasuni si stinci varoase (dianthus spiculifolius).

LISTA, liste, s. f. Foaie, document, act (scris de mana sau tiparit) care contine o enumerare de persoane, fiinte, obiecte, date etc.; insirare, intr-o anumita ordine, a unor nume de persoane sau de obiecte, a unor date etc. ◊ Lista de bucate sau (rar) de mancare = foaie pe care sunt inscrise mancarurile si bauturile care se servesc intr-un local de consum. ♦ Lista civila = suma pe care o poate cheltui anual din fondurile statului o familie monarhica sau seful statului pentru nevoile personale. ♦ Fig. Enumerare orala. – Din fr. liste.

GOLIARD s.n. nume dat poetilor medievali de limba latina, ratacitori, care celebrau in poeziile lor bucuria de a trai, intr-un spirit libertin, adesea satiric, tradand resentimentele unor insi certati cu morala societatii timpului. ♦ Student medieval. [Pron. -li-ard. / < fr. goliard, it. goliardo, cf. v.fr. gouliard < lat.t. familia Goliae – familia lui Goliat].

URUBU (‹ engl.; cuv. tupi) s. m. Denumire data in America Latina unor pasari negrofage din familia Cathartidae asemanatoare ca aspect exterior cu vulturii. Capu, gatul si partea anterioara a pieptului sunt lipsite de pene, adesea viu colorate, ciocul puternic, curbat la varf. Printre cele mai raspandite specii se numara u. cu cap rosu (Cathartes aura), care in S.U.A. este cunoscut sub numele de vultur-curcan, cu anvergura a aripilor de 1,5 m, u. negru (Coragyps atratus) si u. cu cap negru (Cathartes burrovianus). Se considera ca fac parte din ord. Falconiformes, ca si vulturii, dar studii genetice recente au dus la incadrarea lor in ord. Ciconiiformes.

URZICA, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina si frunzele acoperite cu peri urticanti, folosite in industria textila, in medicina si in alimentatie (Urtica); planta din acest gen. ◊ Compus: urzica-moarta = planta erbacee medicinala cu flori rosii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Tesatura fabricata din fibrele urzicii (1), din care se confectioneaza saci. 3. Compus: (Zool.) urzica-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale caror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).

CALLIMACHI (CALMASUL), familie de boieri din Moldova. Mai importanti: 1. Ioan Teodor C., mare dragoman al Imp. Otoman (1741-1751 si 1752-1756) si domn al Moldovei (1758-1761). A dus o politica fiscala excesiva. 2. Grigore C., domn al Moldovei (1761-1764 si 1767-1769). 3. Alexandru C., domn al Moldovei (1795-1799). 4. Scarlat C., domn al Moldovei (1806, 1807-1810, fara a ocupa efectiv tronul, si 1812-1819), animator cultural, initiator al codului de legi al Moldovei care-i poarta numele. Domn al Tarii Romanesti (1821), fara a ocupa efectiv tronul.

GAINUSA, gainuse (gainusi), s. f. 1. Diminutiv al lui gaina. 2. numele mai multor pasari salbatice de munte sau de balta. ◊ Gainusa de balta = pasare migratoare acvatica, cu penaj negru, cu o pata rosie de piele golasa in frunte si cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Closca-cu-Pui. 4. Carabus, corla. 5. (La pl.) Planta veninoasa cu tulpina lunga si subtire, cu flori mici albe, situate in varful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Planta din familia rozaceelor cu tulpina scurta si cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -usa.

LANCASTER [lænkəstər], Burt (pe numele adevarat Stephen Burton Lancaster) (1913-1994), actor american de teatru si film. A debutat in 1946 in filmul „Ucigasii”. Aspectul atletic si zambetul fermecator, la care se adauga o mare expresivitate artistica, il consacra ca vedeta in aproape in toate genurile de film, de la cele de suspans si de aventura („Vera Cruz”, „Profesionistii”), pana la drame psihologice („Omul care aduce ploaia”, „Trapez”, „Aeroportul”, „Ghepardul”, „Grup de familie intr-un interior”, „Pasararul din Alcatraz”). Roluri in seriale TV („Moise”, „Marco Polo”, „Logodnicii”). Premiul Oscar: 1960 („Elmer Gantry”).

TABANIDA s. f. (La pl.) familie de insecte din ordinul Diptera, asemanatoare cu mustele; se caracterizeaza prin dimensiuni mari (11-25 mm), corp gros, lipsa perilor, antene scurte, ochi voluminosi, aparat bucal foarte puternic, adaptat pentru intepat. Femelele fecundate sunt hematofage, atacand animalele (bovine, cabaline, cervidee) si uneori omul, in zilele calde de vara. Sunt vectori pentru numerosi agenti infectiosi (bacterii, virusuri) si parazitari. Exista peste 2.000 de specii; la noi sunt cunoscuti sub numele de tauni.

STURION, sturioni, s.m. (La pl.) nume dat ordinului pestilor cartilaginosi (chondrostei), in special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizati printr-un schelet incomplet osificat (pesti fara oase) si corpul acoperit de cinci randuri longitudinale de placi (scuturi), cu rostrul alungit, prevazut cu mustati. Sunt prezenti aproape exclusiv in Marea Neagra, in Caspica, foarte rari in apele Europei occidentale (doar sipul), de unde migreaza in fluviile aferente; reprezinta un produs piscicol foarte valoros, avand carnea alba si gustoasa, fara oase, cu grasime putina, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepara caviarul. (La sg.) Peste din aceasta familie v. cega, morun, nisetru, pastruga, sip, viza.

LEU¹, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blana scurta de culoare galbuie si cu o coama bogata in jurul capului, deosebit de puternic si de vorace, care traieste in Africa si in Asia meridionala (Panthera leo) ◊ (In basme) Leu-paraleu = leu mare si cu o putere extraordinara; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun si pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemanator cu foca, avand o coama pe gat, piept si omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insecta asemanatoare cu libelula, ale carei larve se hranesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. Om puternic, viteaz. 2. (Art.) numele unei constelatii. – Et. nec. Cf. lat. leo.