PRIMUL ~a (~ii,~ele) num. ord. si substantival (in opozitie cu ultimul) Care ocupa locul indicat in ordinea numararii de numarul unu; cu care se incepe enumerarea; care precede pe al doilea; intai. ◊ In ~ rand intai de toate. /<lat. primus

UNULEA una num. ord. (numai in componenta unui numeral compus din zeci, sute s.a.m.d. si unitate) Care ocupa locul indicat de numarul unu in ordinea numararii. Al treizeci si ~. A treizeci si una. /unu + le + a

UNITATE s. f. 1. numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ ~ astronomica = unitate pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, distanta medie de la Soare la Pamant. ◊ numerele mai mari decat zero. ◊ cantitate ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. coeziune; omogenitate, unire; integritate. 4. formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. 5. formatie militara, regiment. ♦ ~ de foc = cantitatea de munitie (numar de lovituri) pentru o gura de foc. 6. ~ furajera = unitate de masura pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor. (< fr. unite, lat. unitas)

INTREG, -EAGA, intregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ◊ Loc. adv. Pe de-a-ntregul = in intregime; peste tot, pe toata suprafata. ♦ (Mat.; substantivat, m.) Unitate nefractionata. ♦ Neinceput, neatins, din care nu lipseste nimic. 2. Teafar, sanatos, nevatamat. ♦ Fig. Neclintit, integru. 3. (Despre notiuni temporale) Deplin, complet. 4. (Mat.) Care se poate obtine prin adunarea repetata a numarului unu cu el insusi. – Lat. integer, -gra.

UNITATE, unitati, s. f. 1. numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.

UNITATE s.f. 1. numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ Numerele mai mici decat zece. ♦ Cantitate care serveste ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. Insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune; omogenitate; integritate. 4. Formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. ♦ Formatie militara, regiment, divizie etc. [Cf. lat. unitas, fr. unite].

beilic n., pl. uri (turc. beilik, calitatea de bei, guvern, dijma de animale). Vechi. Conacu (casa, palatu) inaltilor demnitari ai Portii in Bucuresti si Iasi. Rechizitiune vexatorie care consista in luarea anuala a unui numar de oi p. Poarta. Claca (corvoada, prestatiune, angara) in folosu domnului. Azi. Fig. Munca grea, gratuita si fara placere: a lucra de beilic. Vita de beilic, vita supusa la munci grele. V. havalea, jold, oierit.

cub n., pl. uri, si mai rar m. (lat. cubus, d. vgr. kybos, cub). Geom. Corp solid cu sase fete patrate [!] egale: volumu unui cub e egal cu lungimea unei laturi a lui inmultite de trei ori cu ia [!]. Aritm. Cubu unui numar sau un numar la cub, acest numar inmultit de trei ori cu el singur: 27 e cubu lui 3. Zar de joc, fiind-ca are forma de cub. Adj. m. Metru cub, metru cubic: doi metri cubi de nisip.

ADUNA, adun, vb. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduna din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. A culege (alegand de ici si de acolo). 4. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. 5. Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere intr-unul singur. 6. Tranz. si refl. A (se) strange la un loc, formand un grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ A (se) ingramadi, a (se) ghemui. – Lat. adunare.

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Intrunire a mai multor persoane in scopul discutarii unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituanta = adunare alcatuita din reprezentanti alesi in vederea votarii sau modificarii unei constitutii. Adunare legislativa = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunta prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare nationala = a) organ suprem al puterii de stat in unele tari; b) organ de stat cu functii legislative sau consultative. Adunare generala = adunare cu participarea generala a membrilor in anumite organizatii, intreprinderi etc. 4. Concentrare a unor fiinte intr-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnul dat pentru strangerea intr-o formatie ordonata a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colectie (de texte). 7. (Inv. si reg.) Petrecere. – V. aduna.

CIFRA, cifre, s. f. 1. Simbol grafic (care reprezinta unul dintre numerele de la zero la noua) folosit pentru scrierea numerelor; (impr.) numar. 2. Volum, suma, cantitate reprezentata prin cifre (1). ◊ Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proportional cu marimea, cu valoarea afacerilor. 3. numar care indica valoarea unei marimi caracteristice a unei substante, a unui fenomen. Cifra de saponificare. – Din it. cifra, lat. cifra. Cf. fr. chiffre.

unu¹ m. 1) numar constand dintr-o unitate. 2) Cifra 1 sau I. 3) Obiect marcat cu aceasta cifra. /<lat. unus, ~a

SINGULAR, -A adj. 1. Care se refera, care priveste pe unul singur. ◊ numar singular (si s.n.) = categorie gramaticala care indica un singur exemplar dintr-o categorie de fiinte, de obiecte etc.; (log.) judecati singulare = judecati in care predicatul se enunta despre un nume individual. 2. Neobisnuit, extraordinar; unic, bizar. ♦ Rar, excelent, unic. // s.n. Categorie filozofica desemnand ceea ce apartine unui obiect sau proces, deosebindu-l de celelalte; individual. [< lat. singularis].

ADUNA, adun, vb. I. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduce din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. si refl. A (se) ingramadi, a (se) ghemui. In ochii mei lacrimi s-aduna (COSBUC). 4. Tranz. A culege (alegand de ici si de colo). Merg s-adune Mure fetele (COSBUC). 5. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. II. Tranz. A totaliza mai multe numere intr-unul singur. III. Tranz. si refl. A (se) apropia unii de altii; a (se) strange formand un singur grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ Refl. A se intalni, a veni deseori in contact cu altii. – Lat. adunare.

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnal dat pentru strangerea unei trupe etc. intr-o formatie ordonata. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Grup de oameni stransi la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinari) Organ reprezentativ constituit dupa norme dinainte fixate, capabil sa ia anumite hotarari. ◊ Marea Adunare Nationala = organ suprem al puterii de stat in Republica Populara Romana. 4. Culegere, colectie (de texte). 5. (Inv.) Petrecere.

PROGRESIE, progresii, s. f. (Mat.) Sir finit de numere care deriva unul din altul urmand anumite reguli. ◊ Progresie aritmetica = sir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al sau, afara de primul, sa se obtina din cel care il preceda, prin adaugarea unui numar constant, numit ratie. Progresie geometrica = sir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al sau, in afara de primul, sa se deduca din cel care il preceda, prin multiplicarea lui cu un numar constant, numit ratie. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis.

DUIUM s. n. Multime, gramada, gloata, droaie (de fiinte, obiecte, intamplari etc.). ◊ Loc. adv. Cu duiumul = in mare numar sau cantitate; unul dupa celalalt. [Pr.: du-ium] – Din tc. doyum.

PROGRESIE ~i f. Sir de numere care deriva unul din altul conform unei reguli. ◊ ~ aritmetica progresie in care fiecare termen, incepand cu al doilea, este rezultatul adunarii termenului precedent cu un numar constant. ~ geometrica progresie in care fiecare termen, incepand cu al doilea, este rezultatul inmultirii termenului precedent cu un numar constant. [G.-D. progresiei] /<fr. progresion, lat. progressio, ~onis

UNIME ~i f. 1) Element abstract, care exprima o cantitate elementara si serveste la formarea numerelor compuse. 2) (in sistemul zecimal) Fiecare dintre numerele de la unu la noua inclusiv; unitate. 3) muz. Nota intreaga. /unu + suf. ~ime

UNITATE ~ati f. 1) numarul si cifra unu. 2) Fiecare dintre numerele de la unu pana la noua inclusiv; unime. 3) mai ales la pl. Ultima cifra a unui compus. 4) Marime luata ca etalon pentru masurarea marimilor de acelasi fel. ~ de timp. 5) Caracter unitar. ~ dialectica. 6) Formatie care intra in componenta unui sistem superior si activeaza dupa un plan unic. ~ administrativa. ~ militara. [G.-D. unitatii] /<fr. unite, lat. unitas, ~atis

ZERO¹ zerouri n. numar reprezentand diferenta dintre doua numere naturale egale (unu minus unu; doi minus doi etc.). ◊ A reduce (ceva) la ~ a reduce complet impor-tanta unui lucru. /<fr. zero

FRACTIE s.f. numar care exprima una sau mai multe parti dintr-un intreg. ♦ Raport intre doua expresii matematice. [Gen. -iei, var. fractiune (5) [in DN] s.f. / cf. fr. fraction, lat. fractio].

COMPLEX, -A I. adj. format din mai multe parti; care intruneste mai multe idei, elemente, unitati etc. ◊ (mat.) numar ~ = numar format prin insumarea unui numar real cu unul imaginar. II. s. n. 1. intreg format din mai multe elemente. 2. ansamblu de unitati (comerciale, industriale, sportive). 3. (constr.) imbracaminte de etansare din mai multe straturi izolate. 4. (med.) ansamblu de reprezentari si amintiri cu o puternica valoare sau semnificatie afectiva. ♦ ~ de inferioritate = sentiment de neincredere in fortele proprii. (< fr. complexe, lat. complexus)

DIRECT, -A I. adj. 1. care duce de-a dreptul la tinta, drept, fara ocoluri. ♦ in linie ~a = din tata in fiu. 2. imediat, nemijlocit, fara intermediar. ♦ vorbire ~a sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidela a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvant de declaratie; complement ~ = complement care exprima obiectul asupra caruia se rasfrange direct actiunea unui verb tranzitiv; propozitie completiva ~a (si s. f.) = propozitie cu functie de complement direct pe langa un verb tranzitiv din regenta. II. adj., adv. (care are loc) fara ascunzisuri, fatis, drept. III. adv. 1. fara inconjur, de-a dreptul. 2. (mat.; despre marimi variabile) ~ proportionale = care depind una de alta, astfel incat cresterea (sau descresterea) uneia de un numar de ori provoaca cresterea (respectiv descresterea) celeilalte de acelasi numar de ori. IV. s. n. (radio, tv.) in ~ = transmis pe viu, in momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitura aplicata prin intinderea mainii inainte. (< fr. direct, lat. directus)

FRACTIE s. f. numar care exprima una sau mai multe parti dintr-un intreg. ◊ raport intre doua expresii matematice. (< fr. fraction, lat. fractio)

IMPARIPENAT ~ta (~ti, ~te) (despre frunze compuse) Care are un numar impar de foliole, una fiind dispusa in varful axului, iar celelalte insirate in perechi de-a lungul lui. /<fr. imparipenne

OPERATIE s.f. 1. Activitate indreptata catre atingerea unui anumit scop; lucrare, actiune. 2. Interventie chirurgicala asupra unui organ sau asupra unui tesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 2. Ansamblu de miscari strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzactii financiare sau comerciale; inregistrarea acestora intr-un registru. 5. (Mat.) Functie definita pe un produs cartezian, cu valori in alt produs cartezian. ◊ Operatie algebrica = operatie definita pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operatiune s.f. / cf. fr. operation, it. operazione, rus. operatiia, lat. operatio].

INVERS, -A, inversi, -se, adj. (Adesea adverbial) Care este, se face intr-un sens opus directiei initiale sau firesti, de la sfarsit catre inceput; facut pe dos, de-a-ndoaselea. ◊ (Mat.) Raport invers (proportional) = raport intre doua marimi, cantitati, valori care depind in asa fel una de cealalta incat, daca una se mareste de un numar de ori, cealalta scade de acelasi numar de ori. Marimi (sau valori etc.) invers proportionale = marimi (sau valori etc.)care se afla in raport invers proportional. Cantitati (sau marimi, numere) inverse = cantitati (sau marimi, numere) al caror produs este egal cu unitatea. – Din fr. inverse, lat. inversus.

MAJORITATE, majoritati, s. f. Partea sau numarul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ Superioritate numerica ceruta (prin lege) sau obtinuta in alegeri. ◊ Majoritate absoluta = numar de voturi egal cu cel putin jumatate plus unu din total. Majoritate relativa = numarul cel mai mare de voturi obtinut de cineva in raport cu voturile obtinute de fiecare din ceilalti candidati. Majoritate civila = Majorat¹. – Din fr. majorite. Cf. lat. maioritas, -atis, germ. Majoritat.

SET ~uri n. 1) Parte a unui meci de tenis, de volei etc., care dureaza pana la realizarea unui anumit numar de puncte in favoarea unuia dintre participanti. 2) Garnitura de obiecte de acelasi fel, avand o anumita destinatie. /<fr., engl. set

MAJORITATE s. f. partea sau numarul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ superioritate numerica ceruta (de lege) sau obtinuta in alegeri. ◊ majoritate absoluta (sau simpla) = numar de voturi egal cu minimum jumatate plus unu din total; majoritate relativa = numar de voturi care intrece orice alt numar de voturi obtinute de fiecare dintre ceilalti candidati. (< fr. majorite, lat. maioritas, germ. Majoritat)

BOLYAI [bɔiɔi], numele a doi matematicieni maghiari din Transilvania: 1. Farkas B. (1775-1856, n. sat Bolya, azi Buia, jud. Sibiu). Preocupat indeosebi de probleme de geometrie si de teoria numerelor. 2. Janos B. (1802-1860, n. Cluj), unul dintre creatorii geometriei neeuclidiene, alaturi de Lobacevski si Riemann. Fiul lui B. (1). Cercetind independenta postulatului al cincelea al geometriei lui Euclid (printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o paralela si numai una la acea dreapta), a demonstrat ca poate fi inlocuit cu enuntul printr-un punct exterior unei drepte se pot duce doua paralele, acest nou postulat fiind compatibil cu celelalte postulate („Appendix” 1832).

RECIPROCITATE, reciprocitati, s. f. 1. Insusirea de a fi reciproc. ♦ Asigurare facuta de catre un stat altui stat, cu care intretine relatii diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urma stat i-l asigura la randul sau. 2. (Mat.) Relatie intre doua numere, ecuatii sau teoreme prin care una dintre ele este reciproca celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-si schimba forma si traiectoria atunci cand este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. reciprocite, lat. reciprocitas,-atis.

PLACAJ¹ ~e n. 1) Material de constructie obtinut prin incleierea unui numar de foi de furnir, asezate una peste alta, folosit, mai ales, la confectionarea mobilei. 2) Invelis protector sau decorativ (de lemn, de piatra, de caramida etc.) cu care se acopera un element de constructie. /<fr. placage

COMUTA vb. I. tr. 1. A schimba o pedeapsa mai grea intr-una mai usoara. 2. A schimba anumite numere in cadrul operatiei de comutare. ♦ A inversa sensul unui curent electric; a schimba un sistem de conexiuni cu altul. [p.i. comut. / < lat. commutare].

MAJORITATE s.f. Cea mai mare parte sau cel mai mare numar dintr-o colectivitate. ◊ Majoritate absoluta = majoritate care intruneste un numar de voturi egal cu minimum jumatate plus unul din totalul voturilor; majoritate relativa = numar de voturi care intrece orice alt numar de voturi obtinute de alt candidat; majoritate civila = majorat. [Var. maioritate s.f. / cf. fr. majorite, engl. majority, lat. maioritas, germ. Majoritat].

COMUTA vb. tr. 1. a schimba legaturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite. ◊ a racorda un circuit electric la retea. 2. a schimba o pedeapsa mai grea intr-una mai usoara. 3. a schimba anumite numere in cadrul operatiei de comutare (2). (<fr. commuter, lat. commutare)

ZERO s. n. 1. numar in sistemul numeric inainte de unu. ◊ simbol numeral (0), care, pus la dreapta unei cifre, ii mareste valoarea de zece ori. 2. (fig.) om de nimic; nulitate. 3. valoarea unei marimi de la care se incepe masurarea acelei marimi. ◊ (adj.; despre afixe, desinente) care lipseste, dar constituie o marca tocmai prin absenta. (< fr. zero)

BULUC¹ adv. 1) In numar foarte mare; in masa; cu gramada. 2) unul peste altul, inghesuindu-se. /<turc. boluk

PROGRESIE s.f. (Mat.) Sir finit de numere care deriva, dupa o anumita regula, unul din celalalt. ◊ Progresie aritmetica = progresie in care fiecare termen este rezultatul adunarii termenului precedent cu un numar constant, numit ratia progresiei; progresie geometrica = progresie in care fiecare termen este rezultatul inmultirii termenului precedent cu un numar constant, numit ratia progresiei. [Gen. -iei, var. progresiune s.f. / cf. fr. progression, lat. progressio].

ZERO s.n. 1. numar situat in sistemul numeratiei inainte de unu. ♦ Semn cifric, care, pus la dreapta unei cifre, ii mareste valoarea de zece ori. 2. (Fig.) Om de nimic; nulitate. 3. Valoarea unei marimi de la care se incepe masurarea acelei marimi. [Pl. -rouri, -ruri. / < fr. zero, it. zero < ar. sifr – gol, nimic].

PROGRESIE s. f. 1. (mat.) sir finit de numere care deriva, dupa o anumita regula, unul din celalalt. ♦ ~ aritmetica = progresie in care fiecare termen este rezultatul adunarii termenului precedent cu o numita ratie; ~ geometrica = progresie in care fiecare termen este rezultatul inmultirii termenului precedent cu un numar constant, numit ratie. 2. (muz.) secventa (3). (< fr. progression, lat. progressio)

adunare f., pl. ari. Actiunea de a sau de a se aduna. Reuniune, societate (p. a petrece, a se sfatui s. a.): a vorbi intr' o mare adunare. Obsteasca adunare (rom. corect Adunarea Obsteasca), numele primului parlament romanesc. Adunarea deputatilor, camera. Adunarile legiuitoare, parlamentu. Aritm. Operatiunea pin [!] care mai multe numere de acelasi fel se grupeaza intr' unu singur (se reduc la unu singur). Arm. Semnalu de goarna sau trompeta (in ainte [!] si de darabana) pin [!] care se cheama toti soldatii la un loc. V. claca.

SUTA, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivala sau adjectivala) numarul care in numaratoare are locul intre nouazeci si noua si o suta unu si care se indica prin cifrele 100 si C. ◊ Loc. adj. La suta = (despre dobanzi, procente) corespunzator, proportional unei sume de o suta de lei sau unei cantitati de o suta de unitati. ◊ Loc. adv. Suta la (sau in) suta = complet, in intregime, deplin; p. ext. sigur, fara indoiala. ◊ Expr. Sute si mii sau mii si sute sau o suta si-o mie sau sute (si sute) de... = numar mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul o suta 2. S. f. Cifra care marcheaza numarul dintre nouazeci si noua si o suta unu. ♦ Bancnota de o suta de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, duca-se si suta = unde s-a facut o cheltuiala mare, poate sa se faca si una mica. – Et. nec.

BALOTAJ ~e n. Situatie creata in timpul unor alegeri, cand nici unul dintre candidati nu obtine la primul tur numarul necesar de voturi, ceea ce determina repetarea alegerilor. /<fr. ballottage

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, se afla inainte de unu si care se indica prin cifra 0. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus, pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Fig. Om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. – Fr. zero (< it.).

A numarA numar tranz. 1) (lucruri, fiinte etc.) A socoti pe rand, unul cate unul, determinand intreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii. ◊ A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre fiinte care sunt (foarte) putine la numar. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A insira succesiv (de regula, in ordine crescanda). ~ de la unu pana la zece. 3) A considera ca facand parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face sa figureze intr-un total, intr-o entitate; a include. /<lat. numerare

BALOTAJ s.n. Situatie care se creeaza atunci cand nici unul dintre candidatii la o alegere n-a obtinut numarul necesar de voturi pentru a fi ales. ♦ Alegere care are loc atunci cand candidatii nu au obtinut numarul necesar de voturi la un scrutin anterior. [< fr. ballottage].

BALOTAJ s. n. situatie care se creeaza atunci cand nici unul dintre candidatii la o alegere n-a obtinut numarul necesar de voturi pentru a fi ales. (< fr. ballottage)

DUAL, -A I. adj. care prezinta dualitate; dublu. ◊ (despre doua notiuni matematice) de aceeasi natura, obtinute una din cealalta prin acelasi procedeu. II. s. n. numar gramatical caracteristic unor limbi, deosebit de singular si plural, prin care se arata ca este vorba de doua exemplare din aceeasi specie sau de o pereche de obiecte. (< fr. dual, lat. dualis)

DOUAZECI num. card. numar avand in numaratoare locul intre nouasprezece si douazeci si unu. ◊ (Adjectival) Douazeci de carti. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douazeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De douazeci de ori. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) Cate douazeci de masini. ◊ (Substantivat) Cinci de douazeci. [Pr.: do-ua-] – Doua + zeci.

A SE MASA se ~eaza intranz. 1) (despre persoane) A se concentra in numar mare. 2) (despre trupe militare) A se dispune mai aproape unul de altul; a se concentra. /<fr. masser

COMUTARE s.f. 1. Actiunea de a comuta si rezultatul ei; comutatie. ◊ (Jur.) Comutarea pedepsei = inlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai usoara. 2. (Mat.) Operatie efectuata asupra unui sir de numere, al carei rezultat nu depinde de ordinea in care se opereaza asupra diferitelor elemente ale sirului. 3. Fenomenul elaborarii unor reflexe conditionate diferite la unul si acelasi stimul in functie de schimbarea conditiilor mediului ambiant. ♦ Particularitate a atentiei cuiva de a trece usor de la o activitate la alta. 4. Procedeu, folosit mai ales in lingvistica structuralista, constand in inlocuirea unui element lingvistic cu altele din acelasi plan sau cu zero, pentru a determina astfel valoarea lui in limba. [< comuta].

COMUTARE s. f. 1. actiunea de a comuta; comutatie. ♦ (jur.) -a pedepsei = inlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai usoara. 2. (mat.) operatie efectuata asupra unui sir de numere, al carei rezultat nu depinde de ordinea in care se opereaza asupra diferitelor elemente ale sirului. 3. fenomenul elaborarii unor reflexe conditionate diferite la unul si acelasi stimul in functie de schimbarea conditiilor mediului ambiant. 4. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietatile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice). (<comuta)

LAMBERT, Johann Heinrich (1728-1777), fizician, astronom, matematician si filozof german de origine elvetiana. A lucrat la Berlin sub patronajul regelui Frederic II cel Mare (din 1764). unul dintre intemeietorii fotometriei („Fotometria”) si ai pirometriei („Pirometria”). A pus bazele trigonometriei sferice, formuland cele doua principii fundamentale ale acesteia (Legile lui L.), pe care a aplicat-o in domeniul cartografiei. Precursor al geometriei neeuclidiene („Teoria paralelelor”), si, alaturi de Leibniz, al logicii simbolice moderne („Noul Organon”), fiind unul dintre principalii reprezentanti ai rationalismului german. A demonstrat irationalitatea numarului π (1768). Contributii in astronomie privind orbitele cometelor si formarea Universului. In cinstea sa, o unitate de masura a stralucirii ii poarta numele.

CINCIZECI num. card. numar situat in numaratoare intre patruzeci si noua si cincizeci si unu. ◊ (Adjectival) Acum cincizeci de ani. ◊ (Substantivat) Au muncit cincizeci. ◊ (in locul numeralului ordinal) Pagina cincizeci. (Intra in componenta num. adverbial) De cincizeci de ori. ◊ (Precedat de „cate” intra in componenta num. distributiv) Vin cate cincizeci. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. [Var.: cinzeci num. card.] – Cinci + zeci.

cinci num. (lat. quinque, pop. cinque, vgr. pente, eolic pempe, got. fimf, germ. funf, vsl. penti; it. cinque, pv. cinc, fr. cinq, sp. pg. cinco). numar egal cu suma degetelor de la o mina, patru plus unu. Al cincilea: anu 5 (al erei), regimentu 5, pagina 5. Cinci-coade, caldarusa, o planta; cinci-degete, o planta rozacee tiritoare ([potentilla reptans]. V. scrintitoare); cinci-foi, o planta umbelifera care creste pin [!] padurile umbroase si umede si care are proprietati astringente ([sanicula europaea]. V. sanicioara).

SAPTEZECI num. card. numar avand in numaratoare locul intre saizeci si noua si saptezeci si unu si care se indica prin cifra 70 sau LXX. ◊ (Adjectival) Cartea are saptezeci de pagini. ◊ (Substantivat) Pe caiet era scris un saptezeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul saptezeci. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Merge de saptezeci de ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saptezeci de ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le da cate saptezeci de lei. – Sapte + zeci.

DIFERENTA s.f. 1. Deosebire, neasemanare, nepotrivire. ◊ (Log.) Diferenta specifica = trasatura caracteristica a unei notiuni, care o deosebeste de celelalte notiuni din genul cel mai apropiat. 2. (Mat.) numar care arata deosebirea de marime dintre doua valori care se scad una din alta. ♦ Rezultatul unei scaderi. 3. Diferenta de nivel = deosebire de altitudine intre doua puncte de pe suprafata globului terestru. 4. (Fiz.) Diferenta de faza = defazaj. [Var. diferinta s.f. / cf. fr. difference, it. differenza, lat. differentia].

RATIONAL, -A adj. 1. Potrivit ratiunii; logic; (despre oameni) inzestrat cu ratiune; cuminte. 2. Facut cu judecata, cu masura; sistematic, metodic. 3. (Mat.) numar rational = numar egal cu catul a doua numere intregi; functie rationala = functie exprimata prin raportul a doua polinoame de una sau de mai multe variabile independente. [Cf. fr. rationnel, it. razionale, lat. rationalis].

RATIONAL, -A adj. 1. potrivit ratiunii; dedus prin rationament; logic. 2. (despre oameni) inzestrat cu ratiune; cuminte. 3. (si adv.) facut cu judecata, cu masura; sistematic, metodic. 4. (mat.) numar ~ = numar egal cu catul a doua numere intregi; functie ~a = functie exprimata prin raportul a doua polinoame de una sau de mai multe variabile independente. (< fr. rationnel, lat. rationalis)

cifra f., pl. e (it. cifra, fr. chiffre, mlat. cifrum, cifra, d. ar. sifr, zero, tradus dupa indianu sunya, desert, vid. V. zero). numar (semn): cifrele arabe le-au inlocuit pe cele romane. Suma (valoarea) unui lucru: cifra cheltuielilor. – Si tifra (rus. cifra, germ. ziffer). Cifrele arabe fura cunoscute in Francia in sec. 10. Cifrele romane sint reprezentate pin [!] literele I, V, X, L, C, D, M, care valoreaza 1, 5, 10, 50, 100, 500, 1000.

PATRUZECI num. ord. numar care, in numaratoare, are locul intre treizeci si noua si patruzeci si unu si care se indica prin cifra 40 si XL. ◊ (Cu valoare adjectivala) Patruzeci de zile. (Compus) patruzeci-de-sfinti (sau de-duminici) = sarbatoare crestina care se sarbatoreste in ziua de 9 martie. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patruzeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul patruzeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) S-a deplasat de patruzeci de ori. ◊ (Intra in componenta num. multiplicativ) De patruzeci de ori pe atata. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) Cate patruzeci de lei – Patru + zece.

SAIZECI num. card. numar avand in numaratoare locul intre cifra cincizeci si noua si saizeci si unu si care se indica prin cifra 60 sau LX. ◊ (Adjectival) Are saizeci de ani. ◊ (Substantivat) Saizeci este o cifra. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Pagina saizeci. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Repeta de saizeci de ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saizeci de ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Cate saizeci de lei. – Sase + zeci (refacut dupa treizeci).

OPTZECI num. card. numar care are in numaratoare locul intre saptezeci si noua si optzeci si unu. ◊ (Substantivat) Nu are mult pana la optzeci. (Cu valoare de num. ord.) Grupa optzeci. ◊ (Formeaza num. multiplicativ) De optzeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) S-au format grupuri de cate optzeci. – Opt + zeci.

NOUAZECI num. card. numar care are in numaratoare locul intre optzeci si noua si nouazeci si unu; se indica prin cifra 90 (sau XC). ◊ (Adjectival) Are nouazeci de ani. ◊ (Substantivat) Erau nouazeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul nouazeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De nouazeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cate nouazeci de lei. – Noua + zeci.

TREIZECI num. card. numar care are in numaratoare locul intre douazeci si noua si treizeci si unu si care se indica prin cifra 30 sau XXX. ◊ (Adjectival) Are treizeci de ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treizeci pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul treizeci. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treizeci de ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treizeci de ori pe atata. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate treizeci de parti. – Trei + zece.

unu² una num. card. 1) (cand determina un substantiv, sunt folosite formele un, o) Primul numar care sta la baza numerotatiei si reprezinta o cantitate egala cu o unitate; trei minus doi. 2) (cu valoare de num. ord.) Care preceda pe al doilea; intai. /<lat. unus, ~a

DECIMA vb. I. tr. 1. (La romani si in feudalism) A pedepsi o armata, o unitate militara, executand cate unul din zece soldati prin tragere la sorti. 2. A ucide, a omori in numar mare. [< lat. decimare, cf. fr. decimer].

DECIMA vb. tr. 1. (la romani si in evul mediu) a pedepsi o unitate militara executand cate unul din zece soldati, prin tragere la sorti. 2. a ucide, a omori in numar mare; a extermina, a masacra. (< fr. decimer, lat. decimare)

c******l, -a adj. (lat. c******lis, d. cardo, c******s, titina, balama). Principal, de frunte. Virtuti c******le, justitia, prudenta, temperanta si forta. Puncte c******le, nordu, vestu, sudu si estu. numar si numeral c******l, care arata numai raportu cantitatii [!] fata de unitate, ca unu, doi, trei s. a. S. m. Prelat care face parte din colegiu papal, compus din 70 de membri. Un fel de pasare rosie din America de Nord.

SCADERE, scaderi, s. f. 1. Actiunea de a scadea si rezultatul ei; reducere, micsorare, descrestere (a cantitatilor, a volumului, a proportiilor). ♦ Una dintre cele patru operatii aritmetice fundamentale, prin care se determina diferenta dintre doua numere, diferenta care adunata cu scazatorul trebuie sa dea un numar egal cu descazutul. 2. Defect, cusur, lipsa, imperfectiune. ♦ (Inv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scadea.

CONJUGAT, -A adj. Unit, legat impreuna. ◊ Nervi conjugati = nervi care indeplinesc aceeasi functie; focare conjugate = sistem optic in care focarele sunt asezate astfel incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se reunesc in celalalt focar si invers; frunze conjugate = frunze cu foliolele imperecheate; numere conjugate = numere complexe care au acelasi coeficient. [Cf. fr. conjugue].

CONGRUENT, -A, congruenti, -te, adj. 1. Care concorda, care coincide; corespunzator, coincident, echivalent. 2. (Despre numere intregi) Care dau acelasi rest la impartirea cu un numar intreg. 3. (Despre figuri geometrice) Care sunt egale sau care pot fi facute sa coincida una cu alta printr-o deplasare. [Pr.: -gru-ent] – Din fr. congruent, lat. congruens, -ntis.

SERIE ~i f. 1) Succesiune de elemente omogene; sir; rand. 2) Ansamblu de obiecte de acelasi fel, aranjate intr-o anumita ordine. O ~ de timbre. 3) Categorie de clasificare. ~a unei obligatii. 4) numar de ordine aplicat pe produsele de acelasi fel fabricate in cantitati mari. 5) mat. Sir de numere sau de expresii care se succed conform unor anumite legi. 6) chim. Ansamblu de compusi derivati unul din altul, care au aceeasi formula generala. [G.-D. seriei; Sil. -ri-e] /<fr. serie, lat. series

decimez v. tr. (lat. decimo, -are). Pedepsesc cu moartea ucizind dupa sorti unu din zece, cum faceau comandantii romani cind soldatii nu se purtase vitejeste. Fig. Ucid in numar mare: holera decimase armata. V. zeciuiesc.

celula f., pl. e (lat. cellula, dim. d. cella, camara. V. aciuiez, celar, chilie, chelner). Camaruta (odaita)unui arestat. Anat. Mica cavitate. Organizmu fundamental al animalelor si plantelor, care se compun dintr´un indefinit numar de celule. St. nat. Alveola, gaura de fagure. – Fals celula (dupa fr.). Cp. cu virgula. V. botca.

BULUC, bulucuri, s. n. 1. numar mare de oameni stransi la un loc; droaie, gloata. ♦ (Adverbial) In masa, in randuri stranse, cu gramada; unul peste altul, inghesuindu-se; repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate militara tactica formata din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbasie; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Din tc. boluk.

CONGRUENT, -A adj. care concorda, coincide; corespunzator, echivalent. ♦ numere e = numere care dau acelasi rest cand sunt impartite la un divizor comun; figuri e = figuri geometrice care coincid exact una cu alta. (< fr. congruent, lat. congruens)

VERS, versuri, s. n. Unitate prozodica elementara, alcatuita dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme si determinata fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numarul silabelor; fiecare dintre randurile care alcatuiesc strofele unei poezii; p. ext. (la pl.) poezie. – Din fr. vers, lat. versus.

CONCURS ~uri n. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane (state, organizatii) care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; intrecere; concurenta; competitie. 2) Examen prin care mai multi candidati concureaza pentru un numar limitat de locuri sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3) Reuniune constand in lupta pentru intaietate in una sau mai multe probe sportive; intrecere sportiva; competitie. 4) rar Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin; reazem. ◊ ~ de imprejurari ansamblu de imprejurari care influenteaza la un moment dat o serie de lucruri; coincidenta de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus

CONGRUENT, -A adj. Care se potriveste exact cu altceva; corespunzator, echivalent. ◊ Numere congruente = numere care dau acelasi rest cand sunt impartite la un divizor comun; figuri congruente = figuri geometrice care coincid exact una cu alta. [Pron. -gru-ent. / < fr. congruent, cf. lat. congruens – care se potriveste].

ATAT², adv. 1. In asemenea masura, asa de mult (sau de tare, de bine, de scump etc.). ◊ Expr. Atat..., cat... = in acelasi grad, numar, pret etc. ca si... Atat... cat si... = si... si...; nu numai... ci (si)... Tot atat = acelasi lucru, tot una, egal; indiferent. Inca pe atat = (aproape) inca o data aceeasi masura, suma etc. 2. (Indica o gradatie; in expr.) Cu atat mai bine (sau mai rau) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atat mi-a (sau ti-a etc.) fost = pana aici mi-a (sau ti-a etc.) fost viata, sanatatea etc.; cu asta s-a sfarsit. Atat (numai sau doar) ca... = numai ca..., doar ca... Cu cat... cu atat sau cu atat... cu cat = pe masura ce... tot mai mult... Atat... atat... = in masura in care... Atat stiu, atat spun. 3. Pentru cea din urma oara, mai mult nu. Eu atat iti spun. [Var.: atata adv.] – Lat. eccum-tantum.

Z s. m. invar. 1. A treizeci si una litera a alfabetului limbii romane; sunet notat prin aceasta litera (consoana fricativa, dentala, sonora). 2. (MAT.) Simbol pentru multimea numerelor intregi.

Harpyae, genii inaripate din generatia preolimpienilor, fiicele lui Thaumas si ale oceanidei Electra (intr-o alta varianta, ale lui Gaea). Erau considerate, in general, trei la numar: Aello, Celaeno si Ocypete si aveau infatisarea unor pasari de prada cu capete de femei. Din unirea uneia dintre ele cu Zephyrus, s-au nascut Xanthus si Balius – caii lui Achilles – precum si caii dioscurilor. Harpiile erau supranumite „rapitoarele”, deoarece se credea ca rapeau copiii si sufletele mortilor. Din porunca Herei ele au spurcat bucatele ce se aflau in fata nefericitului rege Phineus. Acesta a cerut ajutorul boreazilor (Zetes si Calais), care le-au biruit si le-au pus pe fuga. Harpiile intervin si in legenda regelui Pandareos, rapindu-i fetele (v. si Pandareos).

BULUC, bulucuri, s. n. 1. numar mare de oameni stransi la un loc; gloata, droaie. ♦ (Adverbial) a) In masa, in randuri stranse, cu gramada. b) unul peste altul, inghesuindu-se; p. ext. repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate tactica corespunzand aproximativ efectivului unei companii; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Tc. bolluk.

abstract, -a adj. (lat. abstractus; abs, de la, si trahere, a trage). Care arata calitatea unui lucru facind abstractiune de el = albeata bunatate. Metafizic, greu de inteles: stiinte abstracte, scriitor abstract. Preocupat: spirit abstract. Aritm. numar abstract, care spune numai cite unitati sint fara sa le spuna felu. S. n. Ceia ce e abstract, in opoz. cu concret. Adv. In mod abstract.

coeficient m. si n., pl. e (co- si eficient; fr. coefficient). numar pus in aintea [!] unei cantitati ca s´o multiplice. Fiz. Coeficient de dilatare, numaru care arata cresterea unitatii de volum a unui corp cu fiecare grad de caldura.

R s. m. invar. 1. A douazeci si una litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (consoana sonanta lichida vibranta dentala). 2. (METR.) Simbol pentru roentgen. 3. (MAT.) Simbol pentru multimea numerelor reale.

CONJUGAT, -A, conjugati, -te, adj. Unit, legat impreuna. ◊ (Biol.) Nervi conjugati = nervi care au aceeasi functie. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel asezate incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se unesc in celalalt si invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect si punctul corespunzator de pe imaginea obiectului obtinuta cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = doua numere complexe care au partile reale egale, iar partile imaginare egale si de semne contrare. Regula conjugata = reunirea a doua sau mai multor reguli de trei simple. – Din fr. conjugue.

CONJUGAT, -A adj. unit, legat impreuna. ♦ nervi ~ti = nervi care indeplinesc aceeasi functie; focare e = focarele unui sistem optic asezate astfel incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se reunesc in altul si invers; puncte e = oricare dintre punctele unui obiect si punctul corespunzator de la imaginea obiectului obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; frunze e = frunze cu foliolele imperecheate; numere e = numere complexe care au partile reale egale, iar partile imaginare egale si de semne contrare. (< fr. conjugue)

Graeae, divinitati preolimpiene care pazeau drumul spre tara gorgonelor (v. si Perseus). Se nascusera din unirea lui Phorcys cu Ceto si erau in numar de trei: Dino, Enyo si Pephredo. Erau niste aratari urite si batrine, cu parul alb, cu un singur ochi si cu un singur dinte pe care si le treceau pe rind, una alteia.

UN o (niste) art. nehot. 1) (folosit inaintea unui substantiv comun, indica genul, numarul si cazul acestuia si il prezinta ca nedeterminat, indefinit) Un oras. O scoala. 2) (folosit inaintea unui substantiv propriu, indica o asemanare cu persoana denumita de acest substantiv) Un Ion Creanga. O Marie Biesu. /<lat. unus, una

COMPLET², -A, (1) completi, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care contine tot ceea ce trebuie; caruia nu-i lipseste nici una dintre partile constitutive; intreg, desavarsit, deplin, implinit. ◊ Opere complete = editie cuprinzand toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport in comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (In sintagma) Complet de judecata = colectiv alcatuit din numarul legal de judecatori si asesori care iau parte la solutionarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. In intregime, cu desavarsire. [Var.: complect, -a adj.] – Din fr. complet, lat. completus.

SET s. n. 1. parte a unui meci de tenis, volei etc. determinata de obtinerea unui anumit numar de puncte. 2. ansamblu de piese, de instrumente de acelasi fel sau deosebite, intr-o anumita munca sau exploatare; garnitura. ◊ ansamblu de obiecte de imbracaminte confectionate din acelasi material, care se poarta impreuna. ♦ ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor cu care contribuie unul din genitori la formarea zigotului. 3. unitate de masura tipografica, de 0,019598 mm. (< engl., fr. set)

BRIGADA, brigazi, s. f. 1. Mare unitate militara, formata dintr-un numar variabil de regimente, batalioane si divizioane. 2. Formatie (stabila) de lucru, compusa din muncitori organizati adesea pe echipe si pe schimburi sau pe faze de operatie, in vederea indeplinirii unei sarcini de productie. 3. (In sintagma) Brigada silvica = subunitate silvica formata din unul sau din mai multe cantoane, si condusa de un brigadier silvic. 4. (Iesit din uz; in sintagma) Brigada artistica = colectiv in cadrul miscarii artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viata colectivului din care facea parte. – Din fr. brigade, rus. brigada.

LABIRINTUL DIN CRETA (in mitologia greaca), opera arhitecturala, alactuita dintr-un numar foarte mare de incaperi si coridoare cu o dispunere atat de complicata, incat iesirea era aproape de negasit. Construit de Dedal, in Creta, la porunca regelui Minos, pentru a-l inchide pe Minotaur. Teseu a reusit sa-l strabata ajutat de firul Ariadnei. unul dintre simbolurile mitice ale L. este acela al lumii sau al vietii considerate o caercera, ale carui drumuri intortocheate nu pot duce, in cele din urma, decat la moarte.

SERIE s.f. 1. Insirare de termeni care se succeda potrivit unei anumite legi; insiruire, succesiune de fiinte, de lucruri sau de fapte de acelasi fel sau asemanatoare. ♦ Repetare a aceluiasi tip, a aceleiasi actiuni etc. ♦ In serie = (produs, fabricat) in numar mare, dupa acelasi tip. 2. Grup de compusi organici care se caracterizeaza prin aceea ca fiecare are in molecula lui cate un atom de carbon si doi atomi de hidrogen mai mult decat compusul precedent al grupului. 3. Expresie matematica formata dintr-o infinitate de termeni dedusi unul din altul dupa anumite reguli si legati prin semnele plus sau minus. 4. (Geol.) Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei epoci. 5. Totalitatea fiintelor, lucrurilor sau faptelor care urmeaza deodata la rand. ♦ Totalitatea marcilor postale emise cu o anumita ocazie sau care au o anumita tema. ♦ Parte dintr-o colectie sau publicatie periodica, avand uneori un titlu aparte, in afara de cel general. 6. numar de ordine aplicat pe marfurile fabricate intr-un numar mare de exemplare de acelasi tip; numar de fabricatie. 7. (Fon.) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trasatura comuna. [Gen. -iei. / < fr. serie, it. serie, lat. series].

INDOI, (I) indoi, (II, III) indoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strange in doua o stofa, o hartie, un material etc.; a strange ceva de doua sau de mai multe ori (punand marginile una peste alta). 2. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni curb; a (se) incovoia, a (se) apleca, a (se) inclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se garbovi. II. Tranz. 1. A mari ceva de doua ori; a dubla; p. ext. a inmulti, a mari (de un numar oarecare de ori). 2. A amesteca (in parti egale) un lichid cu altul; a subtia. III. Refl. A fi nesigur in parerea sa, a sta la indoiala; a nu avea incredere (in cineva sau in ceva). – In + doi.

COMBINATIE (‹ fr.) s. f. 1. Reunire, imbinare, combinare. ♦ (Fam.) Aranjament, plan, calcul. 2. (CHIM.) Substanta omogena compusa din doua sau mai multe elemente chimice diferite, prezente in proportii definite; compus (2); corp compus. ◊ C. complexa = combinatie care se obtine prin legarea la un ion metalic a unui numar definit de molecule de aceeasi specie sau de specii diferite, neutra din punctul de vedere al reactivitatii chimice. ◊ C. organometalica = c. organica continind un atom al unui metal legat printr-un atom de carbon de radicalul organic. ◊ C. de incluziune = c. moleculara constituita din doi componenti, in care moleculele unuia dintre componenti sint capabile sa retine moleculele celui de-al doilea, fara ca intre ele sa se stabileasca legaturi chimice obisnuite, ci numai forte de interactiune, slabe de tip Van der Waals (ex. aducti, clatrati).

FUNIE ~i f. 1) Sfoara groasa, confectionata prin rasucirea mai multor fire unul in jurul altuia; franghie. ◊ Drept ca ~a in sac (sau in traista) a) stramb; sucit; b) nedrept; necinstit. A (i) se apropia (sau a (i) se strange, a-i ajunge) ~a de par (sau la par) a ajunge intr-o situatie critica, la deznodamant. A juca pe ~ a) a executa numere de acrobatie pe o funie intinsa; b) a fi foarte activ (si docil). A vorbi de ~ in casa spanzuratului a vorbi in prezenta cuiva despre ceva care ii aminteste de lucruri neplacute. 2) inv. Unitate de masura pentru lungime folosita, in trecut, la masurarea pamantului. [Art. funia; G.-D. funiei; Sil. -ni-e] /<lat. funis

ciclu n., pl. uri si e (vgr. kyklos, ruda cu lat. circus, cerc, inel). Period [!] dupa care aceleasi fenomene astronomice se reproduc in aceiasi ordine: ciclu lunar, solar. Grup, sir, serie (de poeme epice cu acelasi subiect, de conferente [!], s. a.): ciclu breton. – Ciclu lunar e de 10 ani, dupa care fazele lunii revin la aceleasi epoci. Se mai numeste si numar de aur, fiind-ca Atenienii, entuziasmati de aceasta descoperire, datorita astronomului Metone (432 in ainte [!] de Hristos), insemnara cu litere de aur pe table de marmura proprietatile ciclului lunar. – Ciclu solar e de 18 ani, dupa care anu incepe cu aceleasi zile. Era crestineasca incepind in al zecelea an al ciclului, daca vrei sa afli numaru ciclului unui an, adaugi 9 la anu de care e vorba si imparti suma pin [!] 28.

SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).