NUMAR s. 1. (MAT.) numar fractionar = numar rational; numar rational = numar fractionar; numar zecimal = fractie zecimala. 2. cifra, suma, total. (Un ~ record de exemplare vandute.) 3. suma, (inv.) cisla. (~ul total al vitelor.) 4. cantitate. (In ~ mare.) 5. v. seama. 6. marime, masura. (Ce ~ ai la pantof?) 7. v. multime.

ARITMETIC, -A, aritmetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a matematicii care se ocupa cu proprietatile elementare ale numerelor rationale ♦ Manual de aritmetica (1). 2. Adj. Care apartine aritmeticii (1), privitor la aritmetica. – Din fr. arithmetique, lat. arithmeticus.

RATIONAL, -A, rationali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile si cerintele ratiunii; care poate fi conceput cu ajutorul ratiunii. ♦ (In filozofia rationalista) Izvorat sau dedus din ratiune, considerat ca independent de experienta si anterior acesteia. 2. (Despre oameni) Cumpanit, chibzuit, cu judecata, cu ratiune. 3. (Adesea adverbial) Care se face cu judecata, cu masura, cu respectarea unor principii sistematice, metodice. 4. (Mat.; in sintagmele) numar rational = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele intregi si fractionare, pozitive si negative, precum si numarul zero, si care pot fi exprimate printr-un raport intre doua numere intregi. Expresie rationala = expresie algebrica care nu contine extrageri de radical asupra necunoscutei. 5. (Fiz.; in sintagma) Mecanica rationala = mecanica teoretica. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. rationnel, lat. rationalis.

REAL², -A, reali, -e, adj. 1. Care are o existenta obiectiva, independenta de constiinta sau de vointa, care exista in realitate; obiectiv, adevarat. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce exista, ceea ce este real; realitate. 2. De netagaduit; efectiv, indiscutabil, veritabil. 3. (In sintagmele) (Ec. pol.) Valoare reala = valoarea intrinseca in aur a unei monede. (Jur.) Drept real = drept pe care o persoana il exercita asupra unui lucru in mod direct si imediat. Sectie reala sau invatamant real = sectie a unui liceu ori invatamant in care se studiaza cu precadere disciplinele exacte. Imagine reala = imagine a unui obiect obtinuta cu un instrument optic (si care poate fi prinsa pe un ecran, pe o pelicula). numar real = numar care poate fi exprimat ca limita a unui sir convergent de numere rationale. [Pr.: re-al] – Din lat. realis, it. reale, germ. real, fr. reel.

RATIONAL, -A adj. 1. Potrivit ratiunii; logic; (despre oameni) inzestrat cu ratiune; cuminte. 2. Facut cu judecata, cu masura; sistematic, metodic. 3. (Mat.) numar rational = numar egal cu catul a doua numere intregi; functie rationala = functie exprimata prin raportul a doua polinoame de una sau de mai multe variabile independente. [Cf. fr. rationnel, it. razionale, lat. rationalis].

REAL², -A I. adj. 1. care exista in realitate; efectiv, obiectiv, adevarat. 2. (mat.) numar ~ = numar-limita al unui sir convergent de numere rationale; functie ~a = functie avand ca domeniu de valori o multime de numere reale. 3. invatamant ~ = sectie a liceului in care se studiaza cu precadere stiintele exacte. 4. indiscutabil, incontestabil. II. s. n. realitate. (< lat. realis, germ. real, it. reale, fr. reel)

Q s. m. invar. 1. A douazecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (oclusiva palatala surda sau oclusiva velara surda); se foloseste in cuvinte straine, in neologisme cu caracter international si in nume proprii. 2. (MAT.) Simbol pentru multimea numerelor rationale. 3. (ELT.) Simbol pentru puterea reactiva.

Irational ~a (~i, ~e) Care nu este rational; contrar logicii; ilogic. ◊ numar ~ numar care nu este egal cu catul nici unei perechi de numere intregi. [Sil. -ti-o-] /<lat. irrationalis, fr. irrationnel

TRANSCENDENT, -A, transcendenti, -te, adj. 1. (Fil.) care se ridica dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior si superior oricarei clase de obiecte. ♦ (In filozofia lui Kant) Care se gaseste dincolo de orice experienta posibila, care este inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care intrece limitele realitatii. ◊ Care se afla mai presus de inteligenta obisnuita, de lucruri individuale, de umanitate. 2. (Mat.) Care foloseste calculul diferential si integral. ♦ (Despre unele numere) Care nu poate fi radacina unui polinom cu coeficienti rationali – Din fr. transcendant, lat.transcendens, -ntis.

TRANSCENDENT, -A adj. 1. (Fil.) Care se afla dincolo de orice domeniu dat, de lumea materiala. 2. (In filozofia idealista a lui Kant: op. imanent) Care se afla dincolo de limitele cunoasterii experimentale; inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care intrece limitele realitatii. 3. (Mat.; despre numere) Care nu este solutia unei ecuatii algebrice cu coeficienti rationali. [Cf. fr. transcendant].

TRANSCENDENT, -A adj. 1. (fil.) care se afla dincolo de orice domeniu dat, de lumea materiala. ◊ (la Kant) de dincolo de limitele cunoasterii experimentale; inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care depaseste limitele realitatii. 2. (mat.; despre numere) care nu poate fi radacina unui polinom cu coeficientii rationali; (despre ecuatii) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero. (< fr. transcendant, lat. transcendens)

Irational, -A, irationali, -e, adj. 1. Care nu se conduce dupa gandirea logica, care nu e rational, care este fara judecata, nerational; contrar ratiunii. 2. (Mat.; in sintagmele) numar irational = numar real care nu se poate reprezenta printr-un raport intre doua numere intregi. Ecuatie (sau expresie etc.) irationala = ecuatie (sau expresie etc.) care contine atat puterile intregi, cat si puterile fractionare ale elementelor ei. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis.

ELEMENTAR, -A adj. 1. de baza, esential, fundamental. ◊ care cuprinde principiile de baza ale unei discipline, stiinte etc. ♦ invatamant ~ = prima treapta a invatamantului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de baza. 2. foarte simplu, rudimentar. ♦ (mat.) functie ~a = functie rationala, trigonometrica, exponentiala, logaritmica etc., precum si functiile obtinute din acestea, printr-un numar finit de operatii algebrice de compunere sau de inversare. 3. care tine de natura si de fenomenele ei. (< fr. elementaire, lat. elementarius)

rational, -A adj. 1. potrivit ratiunii; dedus prin rationament; logic. 2. (despre oameni) inzestrat cu ratiune; cuminte. 3. (si adv.) facut cu judecata, cu masura; sistematic, metodic. 4. (mat.) numar ~ = numar egal cu catul a doua numere intregi; functie ~a = functie exprimata prin raportul a doua polinoame de una sau de mai multe variabile independente. (< fr. rationnel, lat. rationalis)