CATVA, CATAVA, cativa, cateva, pron. nehot., adj. nehot. Un numar mic, o cantitate sau o parte mica (dintr-un numar, o cantitate sau o parte mai mare). ♦ (Adverbial) Putin timp, nu prea multa vreme. – Cat + va (= vrea).

HAZNA, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea si decantarea apelor impurificate provenite dintr-un numar mic de gospodarii; p. ext. latrina. 2. (Inv.) Cladire sau incapere a vistieriei in care se pastrau un tezaur, o suma mai mare de bani sau alte lucruri de pret; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne.

IAHT, iahturi, s. n. 1. Nava mica si eleganta, cu panze sau cu propulsie mecanica, pentru un numar mic de pasageri, folosita pentru calatorii de placere. 2. Ambarcatie sportiva cu vele folosita pentru regate. – Din fr. yacht.

PINION, pinioane, s. n. Roata dintata cu un numar mic de dinti, care intra in componenta unui angrenaj, servind la punerea in miscare a altor roti din angrenajul respectiv. [Pr.: -ni-on] – Din fr. pignon.

PUTINATATE s. f. 1. Faptul sau insusirea de a fi putin; cantitate sau numar mic; putintime. 2. Volum mic sau dimensiune mica; micime. – Putin + suf. -atate.

OLIGOSPERM, oligosperme, s. n. Fruct care nu contine decat un numar mic de seminte. – Din fr. oligosperme.

MICROANCHETA, microanchete, s. f. Ancheta cu chestionar scurt, limitata la un numar mic de subiecti. [Pr.: -cro-an-] – Micro¹ + ancheta.

MICROBUZ, microbuze, s. n. Autobuz pentru un numar mic de pasageri. – Din fr. microbus.

MICROGLOSAR, microglosare, s. n. Glosar cu numar mic de cuvinte si explicatii sumare. ♦ Glosar care inregistreaza vocabularul specific unui domeniu foarte restrans. – Din fr. microglossaire.

MICROMOLECULA, micromolecule, s. f. (Fiz.) Molecula cu un numar mic de atomi. – Din fr. micromolecule.

CATVA catava (cativa, cateva) num. nehot. O cantitate mica; un numar mic. ~ timp. Catava vreme. Cativa oameni. /cat + va

JOS² joasa (josi, joase) 1) Care este de inaltime mica; scund. 2) Care este mic (ca valoare, intensitate, marime) Presiune joasa. Preturi joase. Temperatura joasa. 3) Care se afla la inaltime mica. 4) (despre frecvente) Care se caracterizeaza printr-un numar mic de perioade intr-o unitate de timp. 5) (despre sunete, voci) Care are un timbru gros; grav; profund. /<lat. deo(r)sum

PUTIN² ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu mult) Care este in cantitate sau in numar mic; care nu este indeajuns; insuficient. ~i cercetatori. ~a umezeala. ◊ ~ la minte cam prost; prostut. ~ la simtire nesimtitor. 2) (in opozitie cu mare) Care este de dimensiuni, proportii sau volum redus. ~ pamant. 3) (despre timp) Care este de scurta durata. /<lat. putinus

PUTINATATE f. rar 1) Insusirea de a fi putin; caracter neinsemnat. 2) Cantitate redusa; numar mic. /putin + suf. ~atate

TIRAJ ~e n. 1) Totalitate a exemplarelor in care se tipareste o carte sau o publicatie periodica. ◊ In ~ limitat intr-un numar mic de exemplare. De mare ~ intr-un numar mare de exemplare. 2) Operatie de multiplicare a unui film prin copiere (pentru obtinerea numarului necesar de exemplare). 3) tehn. Circulatie a aerului si a gazelor carburante intr-o instalatie de incalzire cu focar. /<fr. tirage

LOJA s.f. I. 1. Fiecare dintre despartiturile amenajate in jurul unei sali de spectacol, in care incap fotolii numai pentru un numar mic de spectatori. 2. Camera in care sta portarul unei institutii in timpul serviciului. 3. (Determinat prin „masonica”) Unitate a unei asociatii francmasonice. II. 1. Cavitate in floarea unei plante (unde se afla ovulele sau polenul) sau in fructul ei (unde se afla semintele). 2. Cavitate in care se afla un organ sau alta formatie anatomica. [Pl. -ji, -je. / < fr. loge].

MICROMOLECULA s.f. Molecula cu un numar mic de atomi. [< fr. micromolecule].

PINION s.n. Roata dintata a unui angrenaj, care are un numar mic de dinti. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < fr. pignon].

CADRU s. n. I. 1. structura de rezistenta din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate. ◊ rama. ◊ aparat de gimanstica pentru miscari de mladiere. 2. pervaz. 3. (fig.) mediu, ambianta. 4. (fig.) limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune. 5. element al unei marci postale, detaliul exterior al desenului. 6. imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ◊ subdiviziune a actiunii unui film, reprezentand o succesiune continua de imagini; camp(1). 7. (tv.) figura descrisa de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. 8. antena de forma unei bobine, cu un numar mic de spire, in receptiile radioelectrice si in radiogoniometrie. II. (pl.) serviciu administrativ al unei intreprinderi, institutii etc. care se ocupa cu angajarea si evidenta personalului. ◊ efectiv al unei intreprinderi, institutii, organizatii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv. (< fr. cadre, (II) rus. kadri)

MICROANCHETA s. f. ancheta limitata la un numar mic de subiecti. (< micro¹- + ancheta)

MICROMOLECULA s. f. molecula cu un numar mic de atomi. (< fr. micromolecule)

MINIHOTEL s. n. hotel cu un numar mic de paturi. (< mini¹- + hotel)

OLIGARHIE s. f. 1. forma de guvernamant in care puterea este exercitata de un numar mic de persoane sau de familii. ◊ grup de persoane care exercita puterea intr-o asemenea forma de guvernamant. 2. ~ financiara = grup restrans de reprezentanti ai capitalului financiar care detin sau controleaza ramurile principale ale economiei. (< fr. oligarchie)

OLIGOCARP, -A adj. (despre flori) cu un numar mic de carpele; (despre plante) cu fructe putine. (< fr. oligocarpe)

OLIGOMER, -A adj., s. n. 1. (ciclu floral) cu un numar mic de elemente constitutive. 2. (polimer) a carui molecula contine un numar redus de molecule monomere. (< fr. oligomere)

MINORITAR, -A, minoritari, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care face parte dintr-o minoritate (1), care reprezinta cel mai mic numar dintr-o colectivitate. 2. S. m. si f. Persoana care face parte dintr-o minoritate politica sau nationala. – Din fr. minoritaire.

avant- Prefix imprumutat din fr., si care se aplica unui mic numar de cuvinte neol., pentru a indica o pozitie care o preceda (in timp sau in spatiu) pe cea indicata de cuvintul simplu: avantgarda, s. f.; avantpost, s. n.; avantpremiera, s. f.; avantscena, s. f.

OLIGANTROPIE s.f. Scadere a populatiei; numarul mic al populatiei unei tari, a unui oras etc. [Gen. -iei. / < fr. oliganthropie, gr. oliganthropia].

OLIGARHIE s.f. 1. Guvernare, conducere in care puterea este exercitata numai de un mic numar de persoane sau de familii; oligocratie. ♦ Stat cu o asemenea forma de guvernamant. 2. Dominatia politica si economica a unui grup, reprezentanti ai marelui capital monopolist; grup care exercita dominatia politica-economica. [Gen. -iei. / cf. fr. oligarchie, it. oligarchia, gr. oligarchia < oligos – putin, arche – putere].

OLIGOSPERM s.n. Fruct care nu cuprinde decat un mic numar de seminte. [< fr. oligosperme, lat. oligospermus].

PERIOADA s.f. 1. Interval de timp in cursul caruia se desfasoara anumite fenomene sau evenimente; faza, epoca. ♦ Interval de timp in care se efectueaza o operatie sau in care se produce un fenomen dintr-un ciclu si care se repeta la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologica de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Fraza ampla si complexa sau reunire de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. Fraza muzicala compusa in asa fel incat totalitatea partilor ei sa prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ♦ Grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. periode, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – imprejur, hodos – cale].

PERIOADA s. f. 1. interval de timp in cursul caruia se desfasoara sau dupa care se repeta un fenomen; faza, epoca. ♦ (fiz.) ~ de injumatatire = perioada in care se descompune jumatate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) ~ de inductie = durata de timp dupa care o reactie in lant incepe sa se desfasoare cu viteza corespunzatoare conditiilor respective; (bot.) ~ de vegetatie = interval de timp in care plantele isi desavarsesc intreg ciclul biologic. ◊ subdiviziune a timpului geologic mai mica decat era. 2. fraza ampla si complexa sau reunirea de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. mica constructie muzicala bine inchegata, din doua fraze in relatie de intrebare-raspuns. 4. (chim.) sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (mat.) cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ◊ grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. (< fr. periode, lat. periodus, gr. periodos)

ANAMORFOZA, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformata, grotesca (data de o oglinda curba). 2. Tip de metamorfoza in care larva are un numar mai mic de segmente fata de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel incat sa se poata inregistra pe pelicula cinematografica normala o imagine corespunzatoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose.

A DESCRESTE descresc intranz. A deveni mai mic ca numar, dimensiune sau intensitate; a se micsora; a scadea; a se reduce; a se diminua; a imputina. /des- + a creste

A SE DIMINUA se ~eaza intranz. A deveni mai mic la numar, dimensiune sau intensitate; a se micsora; a se imputina; a scadea; a se reduce; a descreste. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere

A SE IMPUTINA ma ~ez intranz. A deveni mai mic (ca numar, dimensiune sau intensitate); a se micsora; a scadea; a descreste; a se reduce; a se diminua. ~ la trup. Locurile de pasune s-au ~at. ◊ A i ~ cuiva inima sau ~ cu inima a-si pierde curajul. /in + putin

A SE micSORA se ~eaza intranz. A deveni (mai) mic (ca numar, dimensiuni, valoare, intensitate, durata etc.); a se diminua; a se reduce; a scadea; a descreste; a se imputina. /Din micsor inv.

A SE REDUCE se reduce intranz. 1) A deveni mai mic la numar, dimensiune sau intensitate; a se micsora; a se imputina; a scadea; a descreste; a se diminua. 2) A avea drept esenta; a se rezuma. /<lat. reducere, fr. reduire

A SCADEA scad 1. intranz. 1) A deveni mai mic la numar, dimensiune sau intensitate; a se micsora; a se reduce; a se imputina; a descreste; a se diminua. 2) (despre lichide) A pierde din volum la fierbere (prin evaporare). 3) rar (despre astri) A se lasa spre orizont; a incepe sa apuna. 2. tranz. (numere) A supune operatiei de scadere. /<lat. excadere

NEGATIV, -A adj. 1. (op. pozitiv) Care neaga, care tagaduieste ceva. 2. Care reprezinta o negatie. ♦ (Log.; despre judecati) Care enunta lipsa apartenentei insusirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♦ Ostil progresului; distructiv. 3. (Despre numere) Mai mic decat zero. // s.n. 1. Imagine obtinuta prin expunerea la lumina, developarea si fixarea unei varietati de material fotografic fotosensibil, caracterizata prin redarea inversata a tonurilor si a laturilor subiectului fotografiat; (p. ext.) hartie fotografica, placa, film care contine o astfel de imagine. 2. (Poligr.) Litera alba pe fond inchis. [< lat. negativus, cf. fr. negatif].

OLIGOMER, -A adj. (Biol.) Format din putine elemente structurale. // s.n. Ciclu floral avand un numar mai mic de elemente constitutive. [< germ. oligomer, Oligomere].

oligodactilie s.f. Anomalie printr-un numar mai mic de degete la maini sau la picioare. (< engl. oligodactylia)

UNITATE s.f. 1. numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ Numerele mai mici decat zece. ♦ Cantitate care serveste ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. Insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune; omogenitate; integritate. 4. Formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. ♦ Formatie militara, regiment, divizie etc. [Cf. lat. unitas, fr. unite].

HIPODONTIE s. f. anomalie constand in prezenta unui numar mai mic de dinti. (< engl. hypodontia)

NEGATIV, -A I. adj. 1. care neaga, tagaduieste ceva. 2. care reprezinta o negatie. ◊ (log.; despre judecati) care enunta lipsa apartenentei insusirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ◊ ostil progresului; distructiv. 3. (despre numere) mai mic decat zero. II. s. n. 1. imagine obtinuta pe un material fotosensibil, prin redarea inversata a tonurilor si a laturilor subiectului fotografiat. 2. (poligr.) litera alba pe fond inchis. (< fr. negatif, lat. negativus, germ. negativ)

AMERICA CENTRALA: 1,2 mil. km²; c. 55 mil. loc. (1986). Constituie o legatura istmica si insulara intre cele doua Americi. Legatura istmica se intinde pe 2.923 km lungime, intre 17º lat. N (istmul Tehuantepec) si 5º lat. N (G. Darien). Latimea variaza intre 70 km (istmul Panama) si 860 km (Pen. Yucatan). Relieful este in cea mai mare parte muntos, cu numerosi vulcani (majoritatea in activitate). Alt. max.: 3.975 m (vf. Acatenango). De-a lungul coastelor Oc. Pacific si M. Caraibilor se intind cimpii litorale inguste. Legatura insulara (Indiile de Vest) este formata din trei arhipelaguri (Bahamas, Antilele Mari si Antilele mici), care numara citeva mii de insule.

FRECVENTA, frecvente, s. f. 1. Repetare deasa si regulata a unei actiuni, a unui fapt. ♦ (In invatamant) Participare a studentilor sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Marime care arata de cate ori se produce un fenomen intr-o unitate de timp. ◊ Curent de inalta (sau de joasa) frecventa = curent electric care isi schimba sensul de un numar mare (sau mic) de ori intr-o unitate de timp. 3. (Fon.; in sintagma) Frecventa fundamentala = prima armonica a unui semnal complex; fundamentala. – Din lat. frequentia, fr. frequence.

MINIATURA, miniaturi, s. f. 1. Opera de arta plastica (in special pictura) de dimensiuni reduse, lucrata cu multa finete si minutiozitate. ◊ In miniatura = a) (loc. adj.) de proportii reduse; b) (Loc. adv.) pe plan restrans, limitat; in mic. ♦ Desen ornamental sau figurativ executat in culori, care impodobea vechile carti si manuscrise (religioase). ♦ Spectacol sau emisiune radiofonica sau de televiziune cu numere artistice de mici proportii. 2. Obiect de dimensiuni reduse; spec. obiect de mici dimensiuni care reproduce, la o scara mult redusa, un alt obiect. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur.

MINORITATE, minoritati, s. f. 1. Partea (cea) mai putin numeroasa, numarul (cel) mai mic de fiinte sau de lucruri dintr-o colectivitate. ◊ Loc. adv. In minoritate = in inferioritate numerica. 2. (In sintagma) Minoritate nationala = grup de oameni de aceeasi limba si origine care locuieste pe teritoriul unui stat national. 3. (Jur.) Minorat. – Din fr. minorite, lat. minoritas, -atis, germ. Minoritat.

VOCABULAR s.n. 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ◊ Vocabular activ = totalitatea cuvintelor folosite in mod curent de cineva; vocabular pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii nu le utilizeaza decat accidental. 2. Totalitatea cuvintelor intrebuintate de un scriitor, de un individ sau folosite intr-un text sau intr-un anumit domeniu de activitate. 3. Dictionar mic, restrans ca numar de cuvinte; glosar. [< fr. vocabulaire, cf. lat. vocabulum – cuvant].

micROBUZ s. n. autobuz mic, pentru un numar redus de pasageri; minibuz. (< fr. microbus)

PLACHETA s. f. 1. volum mic cu un numar redus de pagini; culegere de versuri. 2. medalie modelata pe o singura fata, care se ofera de obicei ca premiu in competitiile sportive. 3. ~ sangvina = trombocit. (< fr. plaquette)

CATUN, catune, s. n. 1. Grup de asezari taranesti care nu constituie o unitate administrativa, cu un numar de locuitori mai mic decat al unui sat. 2. (Reg.) Padurice, hatis, desis. [Pl. si: catunuri] – Cf. alb., scr. katun.

FOJGAI, fojgaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; Despre vietati care se gasesc in mare numar pe un spatiu mic si se misca neincetat) A foi², a misuna (cu zgomot). [Var.: foscai vb. IV] – Cf. fosai.

PUMN, pumni, s. m. 1. Palma inchisa, cu degetele indoite si stranse. ◊ Loc. adj. Cat pumnul (sau cat un pumn) = mic sau mare (dupa cum obiectul comparatiei este mai mic sau mai mare decat pumnul). ◊ Expr. A rade in pumni = a rade pe ascuns, pe infundate si cu satisfactie. A plange in pumni = a plange pe ascuns, de necaz sau de durere. A arata (cuiva) pumnul = a ameninta (pe cineva). A-i pune (sau vari) (cuiva) pumnul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca sau sa actioneze. Un pumn de... = o cantitate mica (sau mare); un numar redus (sau ridicat); ceva mic, firav. 2. Lovitura data cu pumnul (1). 3. Palma sau palmele facute caus pentru a putea retine ceva (de obicei un lichid); continutul palmei sau al palmelor facute caus. 4. Masura de lungime (intrebuintata azi numai de pescari) egala cu doua treimi de palma. – Lat. pugnus.

micSORA, micsorez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) face (mai) mic (ca dimensiune, volum, durata, intensitate etc.); a (se) diminua, a (se) mici. ♦ Tranz. (mat.) A da unui numar o valoare mai mica decat o are. 2. Tranz. A reduce, a scadea pretul, valoarea etc.; spec. a reduce ca numar, ca plafon etc. [Var.: (inv. si pop.) micsura vb. I] – Din micsor.

EXPONENT, -A, exponenti, -te, subst. 1. S. m. si f. Persoana sau grup social care reprezinta si apara o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn in cifre sau in litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui numar sau a unei marimi matematice, pentru a arata puterea la care se ridica acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis.

ROI³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A iesi din stup zburand in roiuri² (1) spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo; a forfoti, a misuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.

INFIM ~a (~i, ~e) Care este foarte mic; extrem de mic; minim; minuscul; infinitezimal. numar ~. /<fr. infime, lat. infimus

micROBUZ ~e n. Autobuz mic folosit pentru un numar redus de persoane. /<fr. microbus

falchidion s. n. – (Inv.) Parte procentuala asigurata de lege mostenitorilor directi: dupa codul din 1814, constituia 33 (la suta) din mostenire, daca numarul copiilor era mai mic de patru, si 50 (la suta), daca era mai mare. Ngr. φαλϰίδιον (sec. XVII), din lat. lex Falcidia.

ROI³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A iesi din stup zburand in roiuri, spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A intemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo. – Sb. roiti.

CATUN, catune, s. n. 1. Grup de asezari taranesti care nu constituie o unitate administrativa, avand un numar de locuitori mai mic decat al unui sat. 2. (Reg.) Padurice, hatis, desis. – Comp. alb. katun.

RULETA s.f. 1. Panglica de panza sau de otel gradata, care se poate infasura pe un ax metalic inauntrul unei cutii plate si care serveste la masurarea distantelor. 2. Obiect folosit in unele jocuri de noroc, format dintr-un disc impartit in compartimente colorate si numerotate si dintr-o bila care se invarteste odata cu discul, indicand la oprire numarul castigator; (p. ext.) jocul insusi. 3. mic instrument format dintr-o rotita dintata, folosit in croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofa, la taierea aluatului etc. 4. Curba descrisa de un punct al unei curbe plane care se rostogoleste fara alunecare pe o alta curba fixa cu care este coplanara. [< fr. roulette].

calusel m., pl. ei (d. calus). Cosas (lacusta). Pl. Caisori, cai de lemn invirtiti cu un mecanizm [!] si pe care incaleca copiii la sarbatori (caruzel). Un joc de noroc compus dintr´o masa al carei mecanizm invirteste niste cai mici care se opresc la un numar oare-care. Flacai calari la nunta (vornicei).

NEGATIV, -A, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprima o negare sau un refuz, care neaga ceva. 2. Lipsit de insusiri bune, de calitati, rau; care produce rau, care este periculos. 3. (Despre numere, marimi scalare etc.) Care este mai mic decat zero (sau egal cu zero); care se noteaza in scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografica obtinuta pe un material (film, hartie etc.), la care distributia luminii si a umbrei este inversa in raport cu cea reala; p. ext. placa, film, sau hartie fotografica pe care s-a obtinut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

AUTOMOBIL, -A adj. Care se misca prin el insusi. // s.n. Vehicul cu roti care se misca cu ajutorul unui motor propriu; (spec.) autovehicul mic, folosit de obicei pentru transportul unui numar redus de persoane. [Pron. a-u-. / < fr., it. automobile, germ. Automobil].

TENIS s.n. Joc sportiv care se practica cu mingi mici, lovite cu racheta, de catre un numar par de jucatori, pe un teren despartit in doua printr-o plasa. ♦ Tenis de masa = joc asemanator tenisului, care se joaca pe o masa mare, cu mingi mai mici; ping-pong. [< engl., fr. tennis].

SUBUNITAR, -A adj. (mat.; despre numere-fractii) care are o valoare mai mica decat unitatea. (< sub- + unitar)

contez v. intr. (fr. compter. V. comput). Barb. Ma bazez, ma incred: contez pe tine. Is luat in seama, is numarat, is considerat: in socotelile mari sumele mici nu conteaza. Socotesc, sper, cred: contez sa vin mine [!].

SUBUNITAR, -A adj. (Mat.; despre numere sau despre fractii) Cu o valoare mai mica decat unitatea. [< sub- + unitar].

MINICARTELA s. f. (inform.) cartela mai mica decat cartela standard, care permite perforarea unui numar mai mare de caractere. (dupa engl. minicard)

TOLERANTA s. f. 1. atitudine ingaduitoare; ingaduinta, indulgenta. ◊ casa de ~ = b****l, lupanar. 2. obisnuinta sau dispozitie a organismului de a suporta anumite medicamente sau substante. ◊ (biol.) insusire a unor organisme de a trai, de a se dezvolta in conditii nefavorabile de mediu. 3. admiterea unei mici abateri de la greutatea, masura, calitatea, de la numarul obisnuit al unei marfi etc. ◊ (tehn.) diferenta dintre dimensiunea maxima si cea minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea prescrisa in norme si standarde a acestei dimensiuni. (< fr. tolerance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)

copil m., pl. copii, art. copiii (lat. pupillus, dim. d. pupus, fem. pupa, coca, cocuta, infl. de coca 1 sau de o forma lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat; ngr. kopel, tinar, baiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. sirb. kopile, bastard. V. coca 1 si pupa 2). Vechi (pl. si copili). Bastard. Azi. Baiat ori fata in primii ani ai vietii; o femeie c´un copil in brate. Fig. Om naiv: nu fi copil! Copil adevarat, copil legitim. Copil din flori, bastard. Copil de tita, prunc, copil care suge inca. Copii de casa, odinioara, feciori de boier care erau dati la curtea domneasca si formau garda interioara a ei, in numar de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilarie; de copil i-a placut cartea. Pl. Urmasi, descendenti (indiferent de etate): a murit fara copii. V. fecior, cocon, ghitan, tinc, prichindel.

CANTITATE, cantitati, s. f. 1. Catime, numar, marime. ◊ Expr. (Fam.) Cantitate neglijabila = lucru (sau persoana) de mica importanta, de care nu trebuie sa se tina seama. 2. Proprietate care poate fi reprezentata printr-un numar obtinut dintr-o masurare sau dintr-o numarare. 3. Ansamblul determinarilor care exprima gradul de dezvoltare al insusirilor unui obiect susceptibile de a fi masurate si traduse numeric. ♦ Insusire a obiectelor a carei schimbare nu produce la inceput modificari radicale in calitatea lor, ci numai pregateste aceste modificari. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Din fr. quantite, lat. quantitas, -atis.

RIBOZOM (‹ germ., fr.) s. m. pl. (GENET.) Organit celular sferic, de mici dimensiuni, alcatuit din ARN (60%) si proteine (40%); sunt prezenti in numar mare in celulele vii, fie liberi in citoplasma, fie atasati de membranele reticulului endoplasmatic, la nivelul lor avand loc sinteza proteinelor. Sunt numiti si granulele sau corpusculii lui Palade, dupa numele savantului american de origine romana G. Palade care i-a descoperit in 1953.

SUBUNITAR, -A, subunitari, -e, adj. (Despre numere reale sau despre fractii ordinare) Care are o valoare mai mica decat unitatea. – Sub¹- + unitar.

A COMPRIMA comprim tranz. 1) (corpuri, obiecte etc.) A reduce in volum prin presiune. 2) fig. (sentimente, stari sufletesti) A stavili printr-un efort de vointa; a inabusi; a infrina. 3) (personalul unei intreprinderi) A face mai mic ca urmare a limitarii statelor. 4) (texte) A micsora prin reducerea numarului de cuvinte; a prescurta. /<fr. comprimer

ponor, ponoare, s.n. (pop.) 1. povarnis abrupt sau adancitura formata prin prabusirea unor straturi de teren; rapa. 2. loc necultivat; parloaga. 3. munte inalt cu creasta golasa, lipsita de vegetatie. 4. deal cu coama inalta si rotunda. 5. mica apa curgatoare; garla; apa statatoare mai mare decat o balta. 6. poiana (intr-o padurice). 7. vizuina, barlog (intr-o regiune accidentata). 8. casa mica si scunda. 9. (fig.) necaz, suparare, nenorocire; amar. 10. greseala, vina. 11. multime, numar mare.

MINORITATE s.f. 1. Partea (cea) mai mica dintr-o colectivitate impartita in doua; cei mai putini la numar. 2. (Jur.) Minorat. [Cf. fr. minorite, lat. minoritas, germ. Minoritat].

X s. m. invar. A douazeci si noua litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera, care reda pe cs (la inceputul cuvintelor sau in cuvinte ca „explozie”, „expozitie” etc.) sau pe gz (in cuvinte ca „exemplu”, „examen” etc.). ♦ Simbol matematic pentru numarul 10 in sistemul roman de scriere a numerelor. ♦ (Fiz.; in sintagma) Radiatie (sau raze) X = radiatie de natura electromagnetica de mica lungime de unda, care impresioneaza (2) placa fotografica. [Pr.: ics].

MITRALIERA, mitraliere, s. f. Arma automata de calibru mic, usor transportabila, cu care se poate trage intr-un timp scurt un numar mare de proiectile asemanatoare cu gloantele de pusca. [Pr.: -li-e-] – Din it. mitragliera.

ZAR ~uri n. 1) Cub mic (din os, din material plastic etc.), avand imprimate pe fiecare fata un numar de puncte (de la 1 la 6), folosit la anumite jocuri de noroc. 2) la pl. Joc de noroc in care se folosesc asemenea cuburi. /<turc. zar

COEFICIENT s.m. 1. (Mat.) numar sau parametru literal care multiplica o expresie algebrica in forma de monom. 2. Valoare relativa atribuita la un examen. 3. Marime constanta in anumite conditii date, care indica o anumita proprietate a unei substante, a unui sistem fizic. ◊ Coeficient statistic = forma de exprimare a raportului dintre doua marimi printr-un numar, care arata de cate ori o marime este mai mare sau mai mica in comparatie cu alta; coeficient economic = relatie, exprimata in procente, intre cantitatea de munca utila produsa de un mecanism si cantitatea de energie pe care o consuma acesta. [Pron. co-e-fi-ci-ent, pl. -nti. / < fr. coefficient].

TOLERANTA s.f. 1. Faptul de a tolera; ingaduinta, indulgenta. ♦ Casa de toleranta = b****l, lupanar. 2. Obisnuinta sau dispozitie a organismului de a suporta anumite medicamente sau substante. 3. Admiterea unei mici abateri de la greutatea, de la masura, de la calitatea, de la numarul obisnuit al unei marfi etc. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre dimensiunea maxima si minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea nominala a acestei dimensiuni. [Cf. fr. tolerance].

celula f., pl. e (lat. cellula, dim. d. cella, camara. V. aciuiez, celar, chilie, chelner). Camaruta (odaita)unui arestat. Anat. mica cavitate. Organizmu fundamental al animalelor si plantelor, care se compun dintr´un indefinit numar de celule. St. nat. Alveola, gaura de fagure. – Fals celula (dupa fr.). Cp. cu virgula. V. botca.

NORMA s.f. 1. Regula obligatorie, lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva. ♦ (Estet.) Regula, canon al creatiei artistice. 2. Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentzru a se califica, a obtine un titlu. 3. Criteriu, mijloc de apreciere. 4. Cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. 5. Numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (Mat.) numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi matematice si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. [Cf. lat. norma, fr. norme, rus. norma].

NORMA s. f. 1. regula, dispozitie obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. ♦ ~ de consum = cantitatea maxima de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumata pentru obtinerea unei unitati de produs. 5. numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (mat.) numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. (< fr. norme, lat., rus. norma)

BOB², (1, 3) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. Samanta unor plante (scoasa din pastaie, din cocean, din spic etc.); graunte. ◊ Loc. adv. Bob cu (sau de) bob = pe incetul, cu rabdare. Din bob in bob = amanuntit. 2. (La pl.) Boabe (1) din a caror asezare cei superstitiosi cred ca se poate ghici viitorul. ◊ Loc. adv. Bob numarat = intocmai, exact. ◊ Expr. A da in bobi = a face prevestiri cu ajutorul bobilor. 3. Obiect mic (rotund) izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare; cantitate mica dintr-un lichid; strop. Bob de nisip. Boabe de margaritar. – Din bob¹.

CONCENTRATOR (‹ fr.) s. n. 1. (ELT.) Echipament electronic care multiplexeaza un set de linii de comunicatie de mica viteza, pe o singura linie de mare viteza. ♦ Dispozitiv de comutatie care serveste un numar mare de posturi telefonice. 2. (INFORM.) Dispozitiv ce regrupeaza datele de la mai multe terminale (2) intr-o unitate centrala.

NEGATIV² ~a (~i, ~e) (in opozitie cu pozitiv si afirmativ) 1) si adverbial Care neaga ceva; care contine o negatie; care exprima o contestare sau un refuz. Raspuns ~. 2) Care este lipsit de insusiri bune; rau. ◊ Erou ~ erou intr-o opera artistica, care cumuleaza calitati considerate ca rele. 3) Care cauzeaza sau poate cauza un rau; daunator. Influenta ~a. 4) mat. (despre valori numerice) Care este mai mic decat zero si se noteaza cu semnul minus. Marime ~a. ◊ Semn ~ semnul minus folosit pentru caracterizarea numerelor negative. 5) med. (despre analize, reactii, probe) Care nu adevereste prezenta in organism a unui agent patogen. /<it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ

SIGNATURA s. f. 1. semn pus pe prima pagina a fiecarei coli de tipar a unei carti, care usureaza legatorului numerotarea colilor. 2. mic sant taiat in blocul de litere care inlesneste zetarului recunoasterea pozitiei ei. 3. (mat.) a unei substitutii = (pentru o substitutie data) numarul +1 daca substitutia echivaleaza cu un numar par de traspozitii, numarul -1 daca acesta echivaleaza cu un numar impar de transpozitii. (< fr. signature)

PALC, palcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care arata felul, componenta) Grup mic si neorganizat de oameni: p. ext. grup de pasari, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. In palcuri sau palcuri-palcuri = in grup. ♦ Gramada mica, adunatura de lucruri. 2. (Inv.) Unitate militara la sfarsitul evului mediu, in Moldova si in Tara Romaneasca. corespunzatoare unui regiment, formata dintr-un anumit numar de ostasi; stol, ceata. – Din sl. pluku.

ZECIMAL, -A, zecimali, -e, adj. (Mat.) Care se bazeaza pe rapoarte ale numarului zece si ale puterilor lui; decimal. ◊ numar zecimal = numar a carui parte fractionara este exprimata printr-o fractie zecimala. Fractie zecimala = fractie al carei numitor este egal cu o putere intreaga si pozitiva a numarului zece. Sistem zecimal = sistem de unitati de masura in care multiplii si submultiplii unitatilor principale au valori egale cu puteri intregi, pozitive sau negative, ale numarului zece. Balanta zecimala sau cantar zecimal = balanta cu brate inegale, care permite echilibrarea greutatilor de masurat cu greutati etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimala = sistem de clasificare a cartilor in biblioteci, dupa continut, folosind pentru notare cifre si avand la baza impartirea cunostintelor omenesti in zece clase, fiecare clasa impartindu-se in zece diviziuni, iar acestea, la randul lor, in zece subdiviziuni etc. – Din zecime (dupa decimal).

REDUS adj. 1. mic. (O suprafata ~; de proportii ~.) 2. diminuat, micsorat, scazut. (O suprafata arida ~.) 3. v. limitat. 4. v. insuficient. 5. v. pre-scurtat. 6. v. scurt. 7. concentrat, prescurtat, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 8. imputinat, micsorat, scazut. (numarul lor e acum mult ~.) 9. v. sarac. 10. sarac. (Are un vocabular ~.) 11. incetinit, micsorat, moderat. (Merge cu viteza ~.) 12. v. atenuat. 13. diminuat. 14. v. scazut. 15. coborat, jos, scazut, scoborat. (Temperatura ~.) 16. mic, prost, slab. (O vizibilitate ~.) 17. v. slab. 18. limitat, mic. (Un castig ~.) 19. limitat, marginit, restrans. (Trebuinte ~.) 20. v. secundar. 21. v. scazut. 22. insuficient, mic, putin, slab. (Are posibilitati ~ de realizare.) *23. (fig.) v. marginit. 24. v. slab.

SCAZUT adj. 1. v. redus. 2. ingrosat. (Mancare ~.) 3. imputinat, micsorat, redus. (numarul lor e acum mult ~.) 4. coborat, redus. (Nivelul ~ al apei.) 5. v. ieftin. 6. demonetizat, depreciat, devalorizat. (Cursul ~ al leului.) 7. coborat, jos, redus, scoborat. (Temperatura ~.) 8. v. diminuat. 9. v. incet. 10. mic, slab. (Intensitatea ~ a glasului.) 11. v. mediocru. 12. diminuat, (inv. si pop.) micsorat, (fig.) stirbit. (Cu reputatia ~.)

pH (‹ fr.; p. „potential” + H „hidrogen”) Simbol pentru logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen dintr-o solutie, masurat cu numarul de ioni-gram de hidrogen existenti intr-un litru de solutie; exponent de hidrogen. Caracterizeaza starea acida sau bazica a unei solutii (pH 7 este neutru, valorile mai mici de 7 indica aciditate, cele mai mari de 7 caracterul bazic al solutiei).

SALAS (‹ magh.) s. n. (Inv. si pop.) 1. Gazduire temporara acordata cuiva. 2. Constructie rudimentara, de obicei din barne, folosita ca locuinta temporara. Au un rol important in cazul satelor de la poalele muntilor, unde fanetele se afla adesea la departare mare de sat, iar accesul este destul de dificil. In acest caz sunt locuite vara, in timpul cositului, dar adesea si iarna, pentru adapostirea si hranirea vitelor. In trecut numarul lor era mult mai mare, membrii familiei deplasandu-se adesea de la s. la sat si invers; frecvent pe langa ele se afla cativa pomi fructiferi si o mica gradina. In functie de tinut, mai sunt numite odaie, conac, casoaie sau casa in camp. 3. Locuinta, casa, camin; p. ext. culcus. ♦ Grajd, staul. 4. Asezare omeneasca; catun, sat; locuitorii acestei asezari. ♦ Grup de familii de tigani (nomazi), condusi de un vataf.

REDUCE vb. 1. v. descreste. 2. v. micsora. 3. a (se) mici, a (se) micsora, a scadea. (S-a ~ ratia.) 4. v. scurta. 5. v. prescurta. 6. a descreste, a (se) diminua, a (se) imputina, a (se) micsora, a scadea, (inv.) a (se) putina. (numarul lor se ~ continuu.) 7. v. imputina. 8. a (se) imputina, a (se) micsora, a (se) restrange, a scadea, (inv. si reg.) a (se) stramta. (Locurile de pasune s-au ~.) 9. a descreste, a se mici, a se micsora, a scadea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea creste.) 10. v. incetini. 11. v. atenua. 12. a mic-sora, (inv. fig.) a ingusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lasa, a micsora, a scadea. (A mai ~ din pret.) 14. v. ieftini. 15. a micsora, a scadea, (fig.) a indulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentinta.) 16. v. sim-plifica. 17. a se limita, a se margini, a se multumi, a se restrange, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. v. limita. 19. a constrange, a obliga, a sili. (L-a ~ la tacere.)

CANTITATE, cantitati, s. f. 1. Insusire a obiectelor a carei schimbare nu produce la inceput modificari radicale in calitatea lor, ci numai pregateste aceste modificari. 2. Proprietate care poate fi reprezentata printr-un numar obtinut dintr-o masurare sau o numarare. 3. Catime, numar, marime. ◊ (Mat.) Cantitate pozitiva (sau negativa) = cantitate precedata de semnul plus (sau minus). ◊ Expr. A produce in cantitati industriale = a produce in cantitati mari. (Fam.) Cantitate neglijabila = lucru (sau persoana) de mica importanta, de care nu trebuie sa se tina seama. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Fr. quantite (lat. lit. quantitas, -atis).

COMBO s.n. (Rar) mic colectiv de jaz si muzica de dans, alcatuit din 3-8 persoane, care canta intr-un cabaret; orchestra. [< engl. combo, cf. combination – termen indicand diverse posibilitati de combinare a instrumentelor in formatiile reduse ca numar].

SUTA, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivala sau adjectivala) numarul care in numaratoare are locul intre nouazeci si noua si o suta unu si care se indica prin cifrele 100 si C. ◊ Loc. adj. La suta = (despre dobanzi, procente) corespunzator, proportional unei sume de o suta de lei sau unei cantitati de o suta de unitati. ◊ Loc. adv. Suta la (sau in) suta = complet, in intregime, deplin; p. ext. sigur, fara indoiala. ◊ Expr. Sute si mii sau mii si sute sau o suta si-o mie sau sute (si sute) de... = numar mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul o suta 2. S. f. Cifra care marcheaza numarul dintre nouazeci si noua si o suta unu. ♦ Bancnota de o suta de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, duca-se si suta = unde s-a facut o cheltuiala mare, poate sa se faca si una mica. – Et. nec.

RULETA s. f. 1. panglica de panza sau de otel gradata, folosita pentru masurarea distantelor, care se poate infasura pe un ax metalic inauntrul unei cutii plate. 2. obiect in unele jocuri de noroc, dintr-un disc impartit in compartimente colorate si numerotate si dintr-o bila care se invarteste o data cu discul, indicand la oprire numarul castigator; (p. ext.) jocul insusi. ♦ ~ ruseasca = joc de noroc cu puternica implicatie psihopatologica, in care partenerii mizeaza pe insasi viata lor, indreptand spre tampla un pistol automat incarcat cu un singur glonte, care are o pozitie necunoscuta. 3. mic instrument dintr-o rotita dintata, in croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofa, in bucatarie la taierea aluatului etc. 4. curba descrisa de un punct al unei curbe plane care se rostogoleste fara alunecare pe o alta curba fixa, cu care este coplanara. (< fr. roulette)

Asclepius (sau Aesculapius), fiul lui Apollo cu muritoarea Coronis si zeul medicinei. A fost crescut de mic de centaurul Chiron, care l-a initiat in tainele lecuirii si l-a deprins sa vineze. Asclepius a avut doi fii: pe Machaon si pe Podalirius, vestiti datorita priceperii lor in arta tamaduirii, si patru fete, printre care se numara si Hygiea, zeita sanatatii. Datorita faptului ca nu s-a multumit sa vindece numai bolile, ci a readus si mortii la viata, Asclepius si-a atras minia lui Zeus, care l-a ucis cu trasnetul sau. Dupa moarte el a fost pus printre constelatii. I se aduceau onoruri divine, in special la Epidaurus, si i se sacrifica, de obicei, un cocos. Atributele sale erau toiagul si sarpele.

REDUCTIE s.f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie in mic a unui obiect. ♦ Transpunerea partiturii unei opere sau a unei simfonii pentru pian. ♦ Piesa care permite racordarea tuburilor sau a tevilor de diametre diferite. 2. Operatia de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 3. Reducere la jumatate a numarului cromozomilor unei celule, care preceda formarea celulelor reproductive. [Gen. -iei, var. reductiune s.f. / cf. fr. reduction].

POMANA ~eni f. rel. 1) Dar oferit pentru iertarea pacatelor, de sufletul celor morti sau de sanatatea cuiva; binefacere; milostenie. A lua de ~. ◊ De ~ a) in mod gratuit sau la un pret foarte mic; b) in zadar; degeaba. A cere de ~ a cersi. A face ~ cu cineva a-i face un bine cuiva; a ajuta pe cineva. A umbla dupa ~ a cauta sa obtina avantaje nemeritate. De-a cui ~? pentru ce? la ce bun? Ca la ~ in numar mare. 2) Bun (apartinand unui decedat) ce se daruieste la/dupa inmormantare. 3) Masa care se face dupa inmormantare sau dupa parastas. /<sl. pomenu

LOJA, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzand un numar redus de locuri pentru spectatori, asezat, alaturi de altele, in jurul incintei unei sali de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spatiul dintre scena si primul rand de scaune (intr-o sala de spectacol), amenajat sub nivelul scenei si al salii, in care sta orchestra; fosa orchestrei. 2. mic compartiment sau cabinet la unele cladiri, comunicand cu exteriorul, destinat unor servicii de indrumare a publicului sau de paza. 3. (In sintagma) Loja masonica = asociatie de francmasoni. II. 1. Cavitate in floarea unei plante, in care se gasesc ovulele sau polenul; cavitate in fructul unei flori, in care se gasesc semintele. ♦ Fiecare dintre cele doua parti ale staminei, care contin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de alta formatie anatomica. [Pl.si: loje] – Din fr. loge.

REDUCTIE s. f. 1. faptul de a reduce. ◊ copie in mic a unui obiect. 2. transpunere a unei partituri pentru orchestra, pentru voci sau pentru un instrument (pian). 3. piesa care permite racordarea tuburilor sau a tevilor de diametre diferite. 4. operatia de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 5. reducere la jumatate a numarului de cromozomi in cursul meiozei sau mitozei. 6. (log.) procedeu de a concluziona cu ajutorul caruia se scot unele premise din care se poate deduce un anumit adevar. (< fr. reduction, lat. reductio)

Amazonides, femei razboinice care salasluiau in regiunea riului Thermodon din Pontus. Li se atribuia intemeierea mai multor orase, printre care se numarau: Ephesus, Magnesia si Smyrna. Erau conduse tot de femei. Cele mai vestite dintre reginele lor au fost Antiope, Hippolyte si Penthesilea (v. si numirile respective). Se spunea ca amazoanele isi ucideau copiii daca erau de s*x masculin si nu lasau in viata decit fetele, carora de mici le taiau sinul drept, ca sa poata minui mai bine sulita si arcul. Isi petreceau intreaga viata luptind sau indeletnicindu-se cu exercitii razboinice. Divinitatea lor protectoare era Artemis. Mitologia greaca le pomeneste adesea. Odata au invadat Attica pentru a-l pedepsi pe Theseus, care le rapise regina, pe Antiope. Cea mai importanta dintre expeditiile amazoanelor este aceea facuta cu ocazia razboiului troian, cind au venit in ajutorul lui Priamus. Au fost, cu aceasta ocazie, invinse de armata grecilor, iar regina lor, Penthesilea, ucisa de catre Achilles. Se pomeneste, de asemenea, despre infringerea lor de catre Bellerophon si Heracles.

SASCHIU (‹ magh.) s. m. Denumirea a doua plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina intinsa pe pamant din care se inalta mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm si frunze subtiri, cazatoare; creste in regiuni de campie si dealuri joase, in locuri insorite. Vinca minor are tulpina mai lunga (60-100 cm), la baza lignificata si frunze pieloase, persistente. Creste in locuri umbrite, frecvent cultivata pe sub arbori sau pe langa ziduri, in gradini si cimitire. Are multiple utilizari ca planta medicinala, continand un numar mare de aminoacizi si elemente minerale. Intra in componenta unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului c*****c, oxigenarea creierului etc.

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.

INEL ~e n. 1) Cerc mic de metal care se pune pe deget ca podoaba. ~ de aur. ~ de argint. ◊ ~ de logodna inel (de metal pretios) care se poarta pe degetul inelar ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti; verigheta. 2) Obiect in forma de cerc, confectionat dintr-un material dur, avand diferite intrebuintari (pentru fixare, agatare, cuplare etc.). ~e pentru perdele. ~ pentru cheie. ◊ ~e de gimnastica dispozitiv pentru gimnastica masculina, alcatuit din doua cercuri de metal dur, suspendate de cate o franghie. 3) Fiecare dintre cercurile unei tulpini sau radacini ale plantei lemnoase, dupa numarul carora se poate constata varsta acestuia. 4) Fiecare dintre segmentele circulare care formeaza corpul unor viermi. /<lat. anellus

UNITATE, unitati, s. f. 1. numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.