SanjAnt ~ta (~ti, ~te) (despre tesaturi) Care are nuante cromatice schim-batoare, in functie de directia din care cade lumina. /<fr. changeant

TONALITATE s. f. 1. (muz.) complex de relatii de natura armonica stabilit intre sunetele modurilor major si minor cu sunetul principal (tonica.). ◊ gama care sta la baza unei compozitii muzicale. 2. intonatie, modulatie a vorbirii. 3. nuanta a culorilor; ambianta cromatica a unei picturi. 4. trasatura dominanta, nota specifica a unei scrieri, a gandirii, a unei stari sufletesti etc. (< fr. tonalite)

nuanta (nuante), s. f. – Varietate cromatica. Fr. nuance. – Der. nuanta, vb. (a da nuanta), din fr. nuancer.

cromatic, -a adj. (vgr. hromatikos, d. hroma, coloare [!]). Fiz. Relativ la colori si nuantele lor. Muz. Gama cromatica, compusa din semitonuri. V. diatonic). S. f., pl. i sau e. Stiinta colorilor.

COLORIT ~uri n. 1) nuanta delicata si agreabila a culorilor. 2) Arta de folosire a culorilor. 3) Efect care rezulta din imbinarea armonioasa a culorilor unui tablou. 4) Totalitate de culori ale unui obiect sau tablou; cromatica. 5) fig. (despre stil, opere literare) nuanta expresiva; varietate de imagini. ~ local. ~ al epocii. /<fr. coloris, it. colorito

SEMITON s. n. 1. cel mai mic interval din sistemul muzical temperat; interval de o jumatate de ton. ♦ ~ diatonic = semiton din doua trepte alaturate cu numiri diferite; ~ cromatic = semiton din doua trepte care au aceeasi denumire. 2. nuanta care face trecerea de la un ton inchis la unul deschis al aceleiasi culori. (< it. semitono, fr. semi-ton)

nuanta, nuante, s. f. 1. Fiecare dintre varietatile unei culori, determinata de compozitia sa cromatica. ♦ P. gener. Culoare. 2. Fig. Diferenta foarte mica intre aspecte sau lucruri de acelasi gen; varietate de manifestare a unei actiuni, a unui sunet, a unei senzatii etc. ♦ Aspect usor deosebit al sensului de baza al unui cuvant. ♦ Ceea ce se adauga esentialului, modificandu-l usor; caracter, nota particulara. [Pr.: nu-an-] – Din fr. nuance.