TENTA, tente, s. f. Amestec de tus (sau de culoare) cu apa, terebentina etc., folosit pentru a reda nuanta de culoare dorita; nuanta a unei culori. – Din fr. teinte.

A AVIVA ~ez tranz. (tesaturi sau piei) A trata cu coloranti pentru a da o nuanta de culoare mai vie. /<fr. aviver

UMBRIRE, umbriri, s. f. Faptul de a (se) umbri. ♦ culoare, nuanta inchisa, intunecata. – V. umbri.

DELICAT, -A, delicati, -te, adj. 1. (Despre fiinte si lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingas, subtirel, gratios; p. ext. fragil; (despre fiinte) plapand, subred, slabut. ♦ (Despre culori, nuante) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. De calitate buna (in ceea ce priveste finetea materialului si a executiei). ♦ (Despre mancaruri, bauturi, parfumuri) Fin, ales. 3. (Despre oameni si despre manifestarile lor; adesea adverbial) Plin de atentie, de grija; lipsit de asprime, de brutalitate, prevenitor. 4. (Despre probleme, situatii etc.) Care cere mare bagare de seama, prudenta, rezerva, subtilitate; gingas. – Din fr. delicat, lat. delicatus.

STRIDENT adj. 1. v. nearmonios. 2. ascutit. (Scotea sunete ~.) 3. tipator. (Un glas ~.) 4. intens, izbitor, tare, tipator, violent, (rar) strigator, (frantuzism) criant. (Culori, nuante ~.)

TIPATOR adj. 1. v. strident. 2. intens, izbitor, strident, tare, violent, (rar) strigator, (frantuzism) criant. (Culori, nuante ~oare.)

AUTOTIPIE s.f. (Poligr.) 1. Procedeu fotochimic de executare a unui cliseu intr-o singura culoare, nuantele de umbra si de lumina fiind redate prin descompunerea imaginii in puncte sau in linii. V. similigravura. 2. Cliseu obtinut prin autotipie (1). [<fr. autotypie].

TINCTURA s.f. Medicament lichid obtinut prin dezvoltarea unor substante (extrase din plante) in alcool sau in eter. ♦ (Fig.) nuanta, culoare, coloratura. [< lat. tinctura, cf. fr. teinture].

TONAL, -A adj. (Muz.) Referitor la tonuri, la tonalitate. ◊ Sistem tonal = sistem al tonurilor. ♦ (Pict.) Referitor la tonul sau la nuanta culorilor. [Cf. fr., engl. tonal].

AUTOTIPIE s. f. procedeu fotochimic de executare a unui cliseu intr-o singura culoare, nuantele de umbra si lumina fiind reduse prin descompunerea imaginii in puncte sau in linii. ◊ cliseul obtinut. (< fr. autotypie)

TENTA s. f. 1. amestec, in diferite proportii, de apa si tus sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanta dorita intr-o coloratie. 2. (fig.) nuanta, culoare. 3. strat de culoare omogen, aplicat pe un suport. (< fr. teinte)

TINCTURA s. f. 1. medicament lichid obtinut prin dizolvarea in alcool sau eter a unor extrase din plante, din organe de animale sau din minerale. 2. (fig.) nuanta, culoare; coloratura. (< lat. tinctura)

TONAL, -A adj. 1. (lingv.) referitor la ton. ♦ accent ~ = accent de inaltime. 2. (muz.) referitor la tonuri, la tonalitate. ♦ sistem ~ = sistem al tonurilor. 3. referitor la tonul, la nuanta culorilor. (< fr. tonal)

nuanta, nuantez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce, a da nuantele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva in diverse nuante. 2. Fig. A pune in evidenta (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie. [Pr.: nu-an-] – Din fr. nuancer.

nuantaT, -A, nuantati, -te, adj. 1. Cu varietati de tonuri, de culori; bogat in nuante. ♦ (Despre culori) Combinat in chip armonios. 2. Fig. Care prezinta variatii marcate prin treceri subtile, gradate. ♦ (Despre stil, limba etc.) Expresiv, colorat. [Pr.: nu-an-] – V. nuanta.

MESA, mese, s. f. 1. Suvita de par (de alta culoare sau nuanta decat restul parului); suvita falsa de par atasata la parul natural (pentru a-l imbogati si a-l infrumuseta). 2. Bucata de tifon sau de vata care se introduce intr-o rana pentru a o drena, pentru oprirea unei hemoragii, pentru cicatrizare etc. – Din fr. meche.

SEMITON, semitonuri, s. n. 1. (Muz.) Interval de o jumatate de ton; cel mai mic interval in gama diatonica. 2. nuanta de culoare intermediara care face trecerea, in pictura si in artele decorative, de la un ton inchis la unul deschis al aceleiasi culori. – Din fr. semi-ton.

nuantaT ~ta (~ti, ~te) si adverbial 1) v. A nuanta. 2) Care are diferite nuante de culori. 3) fig. Care este (re)prezentat dupa nuante, intr-o anumita gradatie. 4) fig. Care are expresivitate; expresiv. Stil ~. [Sil. nu-an-] /v. a nuanta

COLORIT s.n. Ansamblul culorilor unui obiect, ale unui tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, ale unui tablou etc. ♦ culoare. ♦ (Fig.) nuanta expresiva, varietate, stralucire (in imagini etc.). [Cf. fr. coloris, germ. Kolorit].

SEMITON s.n. 1. Interval de o jumatate de ton. 2. nuanta de culoare care face trecerea de la un ton inchis la unul deschis al aceleiasi culori. [Cf. it. semitono, fr. demiton].

TON s.n. 1. Gradul de inaltime al unui sunet. ♦ Intervalul dintre doua trepte alaturate ale gamei diatonice, egal cu doua semitonuri. ♦ A da tonul = a) a stabili tonalitatea unei cantari vocale, folosind diapazonul; b) a initia ceva. 2. Mladiere, inflexiune a vocii, intonatie. 3. Fel de a spune, de a-si exprima gandurile. ♦ Felul in care se prezinta, in general, o scriere (literara). ♦ Fel de a fi, de a se purta in general. 4. nuanta a culorilor (intr-un tablou). ♦ culoare dominanta, tonalitatea generala a unui tablou. [Pl. -uri. / cf. fr. ton, it. tono, lat. tonus].

TONALITATE s.f. I. 1. Ansamblul legilor care stau la baza gamelor. ♦ Gama care sta la baza unei compozitii muzicale. 2. Intonatie deosebita, in unele limbi, a unor cuvinte, care se scriu la fel, dar au sensuri diferite. II. 1. nuanta a culorilor. 2. Trasatura dominanta, nota specifica a unei scrieri. [Cf. fr. tonalite].

IRIZATIE s. f. ansamblu de culori si nuante variabile pe care le reflecta unele cristale prin interferenta; descompunerea luminii albe prin difractie, dispersie sau interferenta; iridescenta. (< fr. irisation)

nuanta vb. tr. 1. a reda nuantele unei culori, unui ton etc. 2. (fig.) a exprima prin treceri subtile, gradate. (< fr. nuancer)

SFUMATURA s. f. 1. estompare, nuantare (de culoare, de sunet). 2. (fig.) nuanta, deosebire imperceptibila. (< it. sfumatura)

TON¹ s. n. 1. sunet (muzical). ◊ intervalul dintre doua trepte alaturate ale gamei diatonice, echivalent cu doua semitonuri. ♦ a da ul = a) a stabili tonalitatea unei cantari vocale, cu diapazonul; b) a initia ceva. 2. mladiere, inflexiune a vocii, intonatie. 3. fel de a-si exprima gandurile; fel de a fi, de a se purta. ◊ atmosfera specifica din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuanta a culorii (intr-un tablou). ◊ culoare dominanta, tonalitatea generala a unui tablou. (< fr. ton, lat. tonus)

TONALITATE s. f. 1. (muz.) complex de relatii de natura armonica stabilit intre sunetele modurilor major si minor cu sunetul principal (tonica.). ◊ gama care sta la baza unei compozitii muzicale. 2. intonatie, modulatie a vorbirii. 3. nuanta a culorilor; ambianta cromatica a unei picturi. 4. trasatura dominanta, nota specifica a unei scrieri, a gandirii, a unei stari sufletesti etc. (< fr. tonalite)

AVIVA, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanta mai vie culorii tesaturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substante. – Din fr. aviver.

CLAROBSCUR, (2) clarobscururi, s. n. 1. Procedeu grafic si pictural cu ajutorul caruia se obtine redarea volumelor prin distribuirea gradata a umbrei si a luminii sau prin efecte de contrast puternice. 2. Gravura in lemn realizata in mai multe nuante ale aceleiasi culori. – Dupa fr. clair-obscur.

FLAMINGO, flamingi, s. m. Pasare migratoare de apa, de marimea unei berze, cu gatul si cu picioarele foarte lungi si cu pene de culoare alba cu nuante roz. (Phoenicopterus ruber). – Din germ. Flamingo.

SANJANT, -A, sanjanti, -te, adj. (Despre culori) A carui nuanta se schimba in functie de lumina; p. ext. (despre tesaturi) care face ape. – Din fr. changeant.

CORAI adj. invar. (Adesea substantivat) De culoare rosie cu nuante de galben. – Din fr. corail.

VIU adj. 1. (inv. si pop.) traitor, vietuitor. (Fiinte ~.) 2. insufletit. (Oameni ~ si oameni morti.) 3. v. deschis. 4. (pop.) verde. (Plante ~ si plante uscate.) 5. v. intens. 6. intens, stralucitor, (fig.) aprins. (Culori ~.) 7. puternic, tare, (frantuzism) criant, (fig.) aprins. (O nuanta ~ a unei culori.) 8. v. chinuitor. 9. v. acut. 10. adanc, intens, mare, profund, puternic. (O impresie, o emotie ~.) 11. intens, puternic, (fig.) aprins, arzator, fierbinte, inflacarat, infocat, pasionat. (O dorinta ~.) 12. v. vivace. 13. febril, intens, incordat, insufletit. (Ritm ~ de munca.) 14. animat, insufletit. (O discutie ~.) 15. v. sustinut. 16. v. vesnic. 17. actual, proaspat. (O amintire mereu ~.) 18. v. expresiv.

CLAROBSCUR n. 1) (in pictura si grafica) Procedeu de distribuire gradata a luminii si a umbrelor pentru a obtine efectul dorit. 2) Gravura in lemn realizata in mai multe nuante ale aceleiasi culori. /clar + obscur

CORAI adj. invar. si substantival Care este de culoare rosie cu nuante de galben. [Sil. -rai] /<fr. corail

KAKI adj. invar. Care este de culoare cafenie cu nuante galben-verzui. /< fr. kaki

A nuanta ~ez tranz. 1) (culorile pe un tablou sau desen) A prezenta in diferite nuante, asortand (pentru ca trecerea de la una la alta sa fie abia perceptibila). 2) A interpreta tinand seama de cele mai mici nuante. ~ o piesa muzicala. 3) fig. A varia prin nuante. ~ stilul. 4) A exprima, tinand seama de cele mai delicate diferente. A-si ~ gandurile. [Sil. nu-an-] /<fr. nuancer

PALISANDRU ~i m. 1) Arbore exotic cu lemn aromat, tare si greu, de culoare violeta, cu nuante negre si galbene, folosit la confectionarea mobilei scumpe si a unor instrumente muzicale. 2) Lemnul acestui arbore. /<fr. palissandre

RUMENIU ~e (~i) Care are culoare rosiatica; cu nuanta rumena. /rumen + suf. ~iu

VANAT vanata (vineti, vinete) Care este de culoare albastra-inchisa, batand in violet. 2) (despre persoane) Care a capatat o culoare albastra-inchisa, batand in violet; invinetit. 3) (despre pene sau par de animale) Care are o culoare cenusie cu nuanta de albastru. /<lat. venetus

DOMINANTA s.f. 1. (Muz.) Treapta a cincea a oricarei game diatonice. 2. Parte, trasatura caracteristica, fundamentala. ♦ nuanta coloristica sau culoare in exces intr-o imagine cinematografica, un diapozitiv sau o fotografie in culori. 3. Focar de e*******e puternica, precumpanitor la un moment dat, in activitatea nervoasa superioara. 4. (Genet.) Capacitate a unei gene de a se manifesta. [< it. dominante].

GLAUC, -A adj. (Liv.) De culoare albastra cu nuanta de verde; albastru-verzui. [Pron. glauc. / cf. fr. glauque, lat. glaucus, gr. glaukos].

IRIZATIE s.f. Irizare. ♦ Ansamblu de culori si de nuante variabile pe care le reflecta unele cristale prin interferenta; descompunerea luminii albe prin difractie, dispersie sau interferenta. [Gen. iei, var. irizatiune s.f. / < fr. irisation].

SANJANT, -A adj. (Frantuzism; despre culori) A carui nuanta se schimba dupa timp, lumina etc. [< fr. changeant].

TENTA s.f. (Pict.) 1. Amestec, in diferite proportii, de apa si tus sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanta dorita intr-o coloratie; nuanta a unei culori. 2. Suprafata a unei imagini realizata in tenta (1). [< fr. teinte].

DOMINANT, -A I. adj. care domina; preponderent. ◊ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trasatura caracteristica, fundamentala. ◊ nuanta coloristica sau culoare in exces intr-o imagine cinematografica, un diapozitiv sau o fotografie in culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe aceasta treapta. 3. focar de e*******e puternica, precumpanitor la un moment dat, in activitatea nervoasa superioara. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare numar de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoza. (< fr. dominant)

SFUMAT, -A adj. (despre culori, sunete) estompat; nuantat. (< it. sfumato)

BRUN, -A (‹ fr.) adj., subst. 1. Adj., s. n. Cafeniu-inchis. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) cu parul negru, cu ten negricios; (om) brunet, oaches, smead, negricios. 3. S. f. Bruna de Maramures = rasa autohtona de taurine, formata (incepind din 1881) prin incrucisarea de absorbtie a animalelor din rasa de munte (mocanita) cu tauri schwyz; este de culoare bruna cu nuante de la brun-argintiu pina la brun-inchis, crescuta pentru productia mixta (lapte-carne).

AVIVA, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanta mai vie culorii tesaturilor sau pieilor, prin tratarea cu anumite substante. – Fr. aviver.

CERUZIT (lat. cerusa „alb”) s. n. Carbonat natural de plumb, de culoare alba cu nuante cenusii-galbui, cu luciu adamantin si aspect de mase compacte granulare, rar stalactitice. Este format in zonele de oxidare a zacamintelor de sulfuri de plumb, in special galena, si uneori pe cale hidrotermala. Important minereu de plumb (83,5 % PbO).

GUPA, gupe, s. f. Mic peste de mare, cu corpul de culoare cenusie-albastruie, cu nuante argintii pe pantece (Box boops).

KAKI adj. invar. De culoare galbena-cafenie cu nuante verzui. [Var.: kakiu, -ie adj.] – Din fr. kaki.

VIOLACEU, -CEE, violacei, -cee, adj., s. f. 1. Adj. Care bate in violet, care are nuante de violet. ♦ (Substantivat, n.) culoare care are aceste nuante. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, al carei tip principal este vioreaua; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violace, lat. violaceus.

VOPSEA, vopsele, s. f. 1. Materie colorata obtinuta prin suspensia unui pigment intr-un lichid, folosita la colorarea diferitelor obiecte; boia, farba. ♦ Spec. culoare folosita in pictura. 2. (Inv.) culoare (a unui obiect); nuanta. [Var.: (pop.) vapsea, vapseala s. f.] – Vopsi + suf. -eala.

ROSCAT, -A, roscati, -te, adj. Cu reflexe rosietice. ♦ (Substantivat) Persoana cu par blond sau castaniu cu nuante rosietice. ♦ (Substantivat, n.) culoare care bate in rosu. – Cf. rosu, rosca.

KAKI² s.n. culoare galben-cafenie cu nuante verzui. [art. kakiul] (din fr. kaki < engl. khakee, khaki = (de) culoare cafeniu-galbuie; stofa de aceasta culoare folosita in armata britanica din Indii pentru confectionarea uniformelor < urdu, hindi khākī = plin de praf; de culoarea prafului < persan khākī = plin de praf; de culoarea prafului < persan khāk = praf) [def. MDN, etim. TLF]

ALMANDIN n. Granat de culoare rosie-bruna cu nuanta violeta, folosit ca piatra semipretioasa si ca abraziv. /<fr. almandin

APRINS² ~sa (~si, ~se) 1) v. A APRINDE si A SE APRINDE. 2) (despre o sursa de lumina) Care lumineaza. 3) (despre culori) Care are o nuanta vie. Rosu ~. [Sil. a-prins] /v. a (se) aprinde

SURIU ~ie (~ii) 1) In care predomina culoarea sura; care are nuanta de sur. 2) (de-spre par) Care a inceput sa incarunteasca; putin incaruntit. /sur + suf. ~iu

TIPATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre voce) Care are o sonoritate puternica si neplacuta; ascutit si intens in acelasi timp; strident. 2) fig. (despre culori) Care are o nuanta prea vie; batator la ochi; aprins; strident. /a tipa + suf. ~tor

VIOLENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care vadeste violenta; caracterizat prin cruzime; crancen. 2) Care actioneaza sau se exprima fara a se retine; impulsiv; impetuos. Persoana ~ta. ◊ Moarte ~ta moarte prin asasinare sau survenita in urma unui accident. 3) (despre culori) Care are o nuanta foarte vie; batator la ochi; tipator; strident; aprins. /<fr. violent, lat. violentus, violento

CYAN s.n. Termen folosit in fotografia in culori pentru a desemna nuanta obtinuta prin amestecul spectral al albastrului cu verdele. [Pron. ci-an. / < engl., fr. cyan, cf. gr. kyanos – albastru].

DAMAR s.n. Rasina naturala de culoare alba-galbuie cu nuante rosii sau negre, extrasa dintr-un arbore din Indonezia. [Scris si dammar. / < fr. dammar, germ. Dammar].

KAKI adj., s.n. invar. (culoare) galben-cafenie cu nuanta verzuie. [Var. kakiu, -ie adj. / < fr. kaki].

VIOLACEU, -EE adj. Care bate in violet, care are nuante de violet; vinetiu. // s.n. culoare care are aceste nuante. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violace, lat. violaceus].

sulfeniu, -ie, adj. (reg.) care este de culoare rosie, cu o nuanta slaba de liliachiu.

BAZALT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Roca magmatica efuziva bazica, corespondent al gabbroului, de culoare cenusie-neagra cu nuante rosiatice, constituita din plagioclazi bazici si olivina la care se adauga minerale accesorii. In reg. tropicale, prin descompunere genereaza laterit. Formeaza conuri vulcanice, pinze cu separatii columnare (coloanele de b. Detunatele si Racos, declarate monumente ale naturii) si revarsari enorme de lava. Este utilizat la constructii de drumuri, pentru fundatii, diguri etc. 2. Material ceramic artificial, obtinut dintr-o materie prima (argila, masa ceramica) cu temperatura joasa de vitrifiere si utilizat la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a caramizilor pentru trotuare etc.

COBALTINA (‹ fr., engl.) s. f. Sulfoarseniura naturala de cobalt, formata pe cale hidrotermala, la temperaturi inalte, in unele zacaminte metasomatice de contact, si in filoane. Are culoare alba-argintie cu nuante roz, luciu metalic, este casanta si slab conducatoare de electricitate. Principala sursa pentru extragerea cobaltului.

A COLORA ~ez tranz. 1) (obiecte, materiale) A vopsi (cu ajutorul creioanelor colorate, a colorantilor etc.) dand anumite culori. 2) fig. A varia prin nuante vii, expresive. ~ stilul. /<fr. colorer, lat. colorare

COLORIT ~uri n. 1) nuanta delicata si agreabila a culorilor. 2) Arta de folosire a culorilor. 3) Efect care rezulta din imbinarea armonioasa a culorilor unui tablou. 4) Totalitate de culori ale unui obiect sau tablou; cromatica. 5) fig. (despre stil, opere literare) nuanta expresiva; varietate de imagini. ~ local. ~ al epocii. /<fr. coloris, it. colorito

COLORIT s. n. 1. ansamblul culorilor unui obiect, tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, tablou etc. ◊ culoare. 2. (fig.; despre stil, imagine) nuanta expresiva, varietate, stralucire. (<it. colorito, germ. Kolorit)

SANJANT, -A adj. (despre culori, materiale etc.) a carui nuanta se schimba dupa un timp, lumina etc. (< fr. schangeant)

ALBASTRU¹ n. 1) culoare a spectrului solar care se afla intre violet si verde, avand nuanta cerului senin. 2) Colorant cu aceasta culoare. Verdele se obtine combinand ~ cu galben. [Sil. -bas-tru] /<lat. albaster

CAMAIEU n. Pictura executata in aceeasi culoare, cu o mare diversitate de nuante. [Sil. -ma-ieu] /<fr. camaieu

TENTA ~e f. 1) Amestec de vopsele folo-sit in pictura pentru a obtine nuanta dorita. 2) nuanta obtinuta prin amestecul mai multor culori. 3) Suprafata a unei imagini, rea-lizate cu un astfel de amestec. /<fr. teinte

nuanta vb. I. tr. 1. A imbina culorile in asa fel, incat trecerea de la una la alta sa se observe foarte putin. 2. (Fig.) A exprima diferentele fine, usoare, nuantele; a da expresie. [Pron. nu-an-. / < fr. nuancer].

nuantaT, -A adj. 1. Cu varietati de culori. ♦ (Despre stil, limba) Bogat in nuante; expresiv. 2. (Fig.) Care prezinta variatii marcate prin treceri gradate, imperceptibile. [Pron. nu-an-. / cf. fr. nuance].

VIOLACEU, -EE I. adj., s. n. (de) culoare care bate in violet, cu nuante de violet. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, erbacee: micsuneaua. (< fr. violace/es/, lat. violaceus)

nuanta, nuante, s. f. 1. Fiecare dintre varietatile unei culori, determinata de compozitia sa cromatica. ♦ P. gener. culoare. 2. Fig. Diferenta foarte mica intre aspecte sau lucruri de acelasi gen; varietate de manifestare a unei actiuni, a unui sunet, a unei senzatii etc. ♦ Aspect usor deosebit al sensului de baza al unui cuvant. ♦ Ceea ce se adauga esentialului, modificandu-l usor; caracter, nota particulara. [Pr.: nu-an-] – Din fr. nuance.

ALBASTREALA ~eli f. Substanta de culoare albastra, folosita pentru a da o nuanta sinilie unor obiecte (lenjerie, var etc.); sineala. [G.-D. albastrelii] /a albastri + suf. ~eala

nuanta s. f. 1. fiecare dintre varietatile unei culori. 2. (fig.) diferenta usoara, imperceptibila intre aspecte, lucruri de acelasi gen. ◊ (muz.) gradul de intensitate al unui sunet. ◊ caracter, nota particulara; conotatie. (< fr. nuance)

SUMBRU ~a (~i, ~e) 1) Care este slab luminat; cu putina lumina. 2) (despre culori) Care tinde spre negru; apropiat de negru. nuanta ~a. 3) fig. (despre persoane) Care este cuprins de tristete; posomorat. 4) fig. (despre manifestari ale oamenilor) Care denota severitate interna; chinuit de ganduri. Fata ~a. 5) fig. Care este caracterizat prin neintelegere a esentei. Istorie ~a. Timp ~. [Sil. sum-bru] /<fr. sombre

nuantaT, -A adj. 1. cu varietati de tonuri, de culori. 2. (fig.) care prezinta variatii marcate prin treceri subtile, gradate. ◊ (despre stil, limba) bogat in nuante; expresiv. (< fr. nuance)

TERMOCROMIE s. f. proprietate a unor substante colorate de a se inchide la culoare prin incalzire si de a reveni la nuanta initiala la racire. (< fr. thermochromie)

INTUNECAT, -A, intunecati, -te, adj. 1. intunecos (1). 2. Fig. Posac, trist, sumbru. 3. (Despre culori, p. ext. despre lucruri colorate) Care are o nuanta inchisa; inchis. – V. intuneca.

COLORIT, colorituri, s. n. 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogatie de culori. ♦ Efect care rezulta din imbinarea culorilor unui tablou; coloratie. ♦ culoare. 2. Fig. (Despre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) nuanta expresiva, stralucire deosebita. – Din fr. coloris, it. colorito.

GALBIOR ~oara (~ori, ~oare) (diminutiv de la galben) 1) Care bate in galben; cu nuanta galbena; galbui. 2) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa; galbui; blond; balai. /galben + suf. ~ior

GALBUI ~ie (~i) 1) Care bate in galben; cu nuanta galbena; galbior. 2) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa; galbior; blond; balai. /galben + suf. ~ui

VINETIU ~e (~i) Care are culoarea apropiata de cea vanata; care bate in vanat; cu nuanta vanata. /vanat + suf. ~iu

VIOLACEU ~e (~i, ~e) Care are culoarea apropiata de cea violeta; care bate in violet; cu nuanta violeta. /<fr. violace, lat. violaceus

VALOARE s. f. 1. insusire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuintelor sociale si idealurilor generate de acestea; suma calitatilor care dau pret unui obiect, unei fiinte, unui fenomen etc.; insemnatate, pret, merit. ♦ judecata de ~ = judecata care enunta o apreciere; a pune in ~ = a demonstra calitatile esentiale ale unei fiinte, ale unui lucru etc.; a valorifica. ◊ (concr.) ceea ce este important, valoros; om care intruneste calitati deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfa, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumita trebuinta sau sunt destinate schimbului, reprezentand munca sociala necesara pentru producerea lor. ◊ (ec.) a marfii = munca materializata in marfa, exprimand raporturi sociale intre oameni. 4. marime in bani reprezentand echivalentul pretului unei marfi, al unui cec, al unei actiuni etc. ◊ inscris (cec, cambie, obligatiune) reprezentand un drept in bani. ◊ rentabilitate, productivitate. 5. marime matematica asociata unei marimi fizice, dupa un anumit procedeu, care permite compararea marimii cu altele de aceeasi natura. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanta de sens a unui cuvant. 8. (pict.) intensitate a unei culori. (< fr. valeur, lat. valor)

COLORA, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da unui obiect o anumita culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. 2. Fig. A da o nuanta expresiva stilului, exprimarii etc., a nuanta, a reliefa. – Din fr. colorer, lat. colorare.

SEMITON ~uri n. 1) muz. Interval de o jumatate de ton; cel mai mic interval intre doua sunete alaturate. 2) nuanta intermediara intre un ton inchis la altul deschis al unei culori. /<fr. semi-ton

VIRA I. vb. intr. 1. (despre vehicule, nave, aeronave) a-si schimba directia ◊ (despre vant) a gira in sensul acelor unui ceasornic. 2. (mar.) a trage la bord o parama, lantul ancorei; a ridica o greutate. II. tr. 1. (cont.) a face un virament. 2. (despre culori) a trece la alta culoare (sub actiunea unui reactiv). ◊ (fot.) a schimba culoarea unui pozitiv cu ajutorul unui reactiv. ◊ (fig.) a-si schimba nuanta. (< fr. virer)

nuanta ~e f. 1) Fiecare dintre varietatile pe care le poate avea o culoare sau un sunet, privite sub raportul intensitatii. 2) fig. Fiecare dintre formele de manifestare a unei realitati in procesul trecerii de la o stare la alta. ~e de sens. 3) fig. Diferenta usoara, abia sesizabila, dintre lucruri de acelasi fel. O ~ noua. 4) fig. Trasatura suplimentara; coloratura slaba de alta natura. ~ de tristete. [G.-D. nuantei; Sil. nu-an-] /<fr. nuance

VIRA vb. I. 1. intr. (Despre vehicule) A coti, a-si schimba directia. ♦ (Mar.) A readuce la bord lantul si ancora navei; a ridica o greutate. 2. tr. (Cont.) A trece dintr-un cont (debitor) in alt cont (creditor); a face un virament. 3. tr. (Despre culori) A trece la alta culoare (sub actiunea unui reactiv). ♦ A schimba culoarea unui pozitiv fotografic cu ajutorul unui reactiv. ♦ (Fig.) A-si schimba nuanta. [< fr. virer, it. virare].

nuanta s.f. 1. Fiecare dintre varietatile, dintre gradele prin care trece o culoare fara a-si pierde calitatile specifice. 2. (Fig.) Diferenta usoara (aproape imperceptibila) intre doua lucruri de acelasi gen. ♦ (Muz.) Varierea executiei din punctul de vedere al intensitatii sonore. 3. Ceea ce reprezinta o conotatie, un adaos la caracterul esential, de baza. [Pron. nu-an-. / < fr. nuance].

culoare s.f. 1. Senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; (curent) aspectul colorat al corpurilor; fata. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatia neagra, galbena etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ culoare locala = reproducere exacta a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanta coloranta; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, carou si cupa). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].

SEMITON s. n. 1. cel mai mic interval din sistemul muzical temperat; interval de o jumatate de ton. ♦ ~ diatonic = semiton din doua trepte alaturate cu numiri diferite; ~ cromatic = semiton din doua trepte care au aceeasi denumire. 2. nuanta care face trecerea de la un ton inchis la unul deschis al aceleiasi culori. (< it. semitono, fr. semi-ton)

ALELA (< fr. {i}; {s} gr. allelon „reciproc”) s. f. (GENET.) Nume dat oricarei gene dintr-o pereche sau dintr-o serie de gene alternative care pot ocupa acelasi locus si care controleaza diferitele expresii (de ex. nuantele de rosu, alb, galben etc. ale trandafirului) ale aceluiasi caracter (in cazul exemplificat, culoarea). Se mai numeste alelomorf.

TIPA¹, tip, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare si ascutit (de durere, de spaima); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-si manifesta fata de cineva nemultumirea, enervarea, mania prin vorbe rastite; a se rasti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigate specifice puternice, ascutite. 3. Fig. (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplacuta (din cauza intensitatii sau a stridentei nuantelor); a bate la ochi. – Et. nec.

LAVIU (‹ fr.) s. n. 1. Procedeu, inrudit cu acuarela, de colorare monocroma a unui desen, cu tus diluat, cu sepia sau o culoare de apa, pentru a se obtine efecte de umbra si lumina, treceri la alte nuante etc. Folosit din sec. 15 (Leonardo da Vinci, Rembrandt, Tiepolo, Delacroix, N. Grigorescu, J.Al. Steriadi). 2. Desen executat prin acest procedeu.

PATA, pete, s. f. 1. Urma lasata pe suprafata unui obiect de un corp gras, de o materie colorata, de murdarie etc., suprafata pe care se intinde o astfel de urma; substanta care a lasat aceasta urma. ♦ Portiune diferit colorata pe un fond de o culoare mai mult sau mai putin omogena. 2. Portiune pe corpul animalelor sau al pasarilor, unde parul sau penele sunt de alta culoare fata de rest. ♦ Particica a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate fata de rest. 3. Portiune de nuanta diferita (mai inchisa) care se observa cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) pete in Soare = a cauta cu orice pret defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Fapta, atitudine, situatie etc. reprobabila, care stirbeste onoarea sau reputatia cuiva; rusine, stigmat. ◊ Loc. adj., adv. Fara (de) pata = curat, nevinovat; neprihanit, cast. – Et. nec.

culoare s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)

RACHITICA ~ele f. (diminutiv de la rachita) 1) Arbust pitic cu tulpina taratoare, cu frunze eliptice, lucioase si persistente, cu fructe comestibile, de culoare rosie. 2) Arbust cu flori mici, galbene, ale carui frunze ascutite, acoperite pe ambele parti cu un fel de solzi, au o nuanta argintie. /rachita + suf. ~ica