INTANGIBIL, -A, intangibili, -e, adj. Care nu poate fi atins, de neatins; care trebuie sa ramana intact. – Din fr. intangible.

INTANGIBIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu poate fi atins. 2) Care trebuie mentinut intact; sacru. Principii ~e. /<fr. intangible

NEATINS ~sa (~si, ~se) (negativ de la atins) 1) Care nu este atins de nimeni. ◊ De ~ care nu poate fi atins; care nu se lasa atins. 2) fig. (despre locuri) Care nu este explorat. [Sil. ne-a-] /ne- + atins

INTANGIBIL, -A adj. (Liv.) Care nu poate fi atins; de neatins. [Cf. fr. intangible].

INVULNERABIL, -A adj. Care nu poate fi ranit; (p. ext.) care nu poate fi atins, lovit, invinuit in nici un fel. [Cf. lat. invulnerabilis, fr. invulnerable].

INTANGIBIL, -A adj. care nu poate fi atins; de neatins. (< fr. intangible)

ACUITATE s. f. 1. (Livr.) Capacitate a organelor de simt de a percepe e*******i oricat de slabe si de a diferentia e*******i foarte asemanatoare intre ele; ascutime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, in mod imperios. 2. Grad de inaltime pe care il poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. acuite.

INVULNERABIL, -A, invulnerabili, -e, adj. Care nu poate fi ranit; p. ext. care nu poate fi atacat sau invinuit; de care nu te poti atinge cu nimic, nevulnerabil. – Din fr. invulnerable, lat. invulnerabilis.

TISA, tise, s. f. Arbore sau arbust rasinos, care poate atinge peste 1000 de ani, cu frunze lungi, aciculare, lucioase, cu lemnul tare si foarte pretios (Taxus baccata); p. restr. lemnul acestui arbore. [Var.: (rar) tis s. m.] – Din sl. tisa.

PLAFON, plafoane, s. n. 1. Suprafata interioara a planseului superior al unei incaperi; tavan, bagdadie. 2. Cifra-limita, limita valorica (maxima) in cadrul unor operatii financiare, care nu poate fi depasita. ◊ Plafon de casa = limita pana la care se pot pastra in permanenta intr-o casierie sume pentru efectuarea unor plati curente. 3. Nivel maxim al unei marimi (viteza, turatii etc.) pe care il poate atinge un sistem tehnic. 4. Inaltime la care se gaseste, la un moment dat, suprafata inferioara norilor fata de sol. 5. Altitudine maxima la care se poate urca o aeronava. – Din fr. plafond.

NEatins, -A, neatinsi, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, intreg ♦ Pe care nu-i poti atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] Ne- + atins.

SEQUOIA s. m. Arbore gigant din California care poate atinge inaltimea de 150 m, circumferinta de peste 40 m si varsta de 5000 de ani (Sequoia gigantea). [Pr.: – cvo-ia] – Cuv. lat.

LIMITA ~e f. 1) Punct ce marcheaza sfarsitul unei intinderi sau suprafete. ◊ ~ teritoriala linie de demarcatie care desparte diferite tari; hotar; granita; frontiera. 2) Ton al unei voci sau al unui instrument, caracterizat prin inaltime sau profunzime extrema. 3) Punct extrem al unei actiuni; linie de sus a unei evolutii. ◊ ~ de varsta varsta dupa care o persoana nu mai poate exercita o anumita functie publica. 3) mat. Valoarea fixa spre care tind valorile unei marimi variabile. 4) fig. Punct final pe care il pot atinge posibilitatile, mijloacele sau capacitatile unei persoane. /<fr. limite, lat. limes, ~itis

SEQUOIA [pr.: secvoia] m. Arbore gigant din California care poate atinge inaltimea de 150 m si varsta de 5000 de ani. [Sil. -quo-ia] /<fr. sequoia, lat. sequoia

BIBAN, bibani, s.m. 1. Peste rapitor de apa dulce, lung de 25-30 cm, cu carne alba si gustoasa; sin. costres; fr. perche; engl. perch; germ. Barsch (Perca fluviatilis); 2. Biban-de-mare. Nume uzual pentru nenumarati pesti marini din familia serranidae (bibani-de-mare), foarte bogata in specii si subspecii, unele de 20-30 cm lungime (Serranus scriba si cabrilla din Mediterana), altele pot atinge 1-1,5 m lungime; fr. perche de mer; germ. Seebarsch; engl. sea bass. v. lavrac

CAMBULA s.f. In general, peste plat din familia pleuronectidae, avand corpul dreptunghiular sau oval, cu ochii de regula pe partea dreapta. 1. Cambula propriu-zisa (Pleuronectes flesus) poate ajunge la 30-50 cm lungime, populeaza marile nordice, dar se gaseste si in Marea Neagra de unde patrunde in apele salmastre litorale. 2. Cambula-aurie sau cambula-de-mai (Pleuronectes platessa), de 25-65 cm, prezenta in aceleasi mari, este deosebit de apreciata ca peste de consum. 3. Limanda (Pleuronectes limanda), de 35-40 cm lungime, se deosebeste de celelalte specii prin solzii rugosi, dentoizi si regulati; fr. limande. 4. Cambula uriasa (Hippoglossus hippoglossus), prezenta exclusiv in marile nordice, poate atinge o lungime de 1,5-2 m, fiind numita si limba-de-cal sau calcan-sfant; germ. Heilbutt, engl. halibut.

MERLUCIU s.m. (Iht.) Peste marin din fam. gadidae (cod), cu corpul fusiform asemanator salaului, cu solzi mai mari decat alte gadidae, cu capul usor aplatizat, dinti puternici si mustati; poate atinge 1 m lungime, fiind unul din pestii cei mai comuni si mai importanti din Marea Mediterana (it. merluzzo, nasello), mai rar in marile nordice; se comercializeaza si ca hek; engl. hake (Merluccius merluccius).

SIP, sipi, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), obisnuit de 2 m lungime, dar care poate atinge si o lungime de 6 m; singurul sturion prezent in Marea Baltica si in Oceanul Atlantic, dar existent si in Marea Neagra si Mediterana (Acipenser sturio). – V. sturion

PLAFON s.n. 1. Tavan. 2. Cifra-limita peste care nu se poate trece, care nu poate fi depasita (in operatii financiare, de planificare etc.). 3. Nivel de altitudine. ♦ Inaltime maxima pe care o poate atinge un avion. ♦ Inaltime la care se gaseste un strat de nori (partea inferioara). [Pl. -oane, -onuri, var. plafond s.n. / < fr. plafond].

TABU s.n. 1. Ceea ce este considerat sacru si in mod sacramental inhibitoriu in religiile polineziene. ♦ Ceea ce este sacru si interzis in toate formele de religii primitive si chiar evoluate. ♦ Situatie, obiect, timp, loc, persoana, functie facand obiectul unei credinte sau al unor practici religioase. 2. (Fig.) Interdictie, prohibitie nejustificata. ♦ (Fam.) Persoana de care nimeni nu se poate atinge, care nu poate fi criticata sau atacata, discutata; lucru, problema despre care nu se poate discuta sau care nu poate fi criticata. 3. Tip de interdictie de vocabular care duce la inlocuirea unui cuvant cu un altul sau cu o perifraza metaforica, ori cu o varianta formala, datorita unor motive mistico-religioase. [< fr. tabou, cf. polinez. tabu – sacru].

ACUITATE s.f. 1. (Liv.) Capacitatea senzoriala de a inregistra e*******i foarte slabe; agerime, ascutime. ♦ Cu acuitate = cu necesitate, in mod imperios. 2. Grad de inaltime pe care il poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. acuite < lat. acutus – ascutit].

CARET s.m. Broasca-testoasa comestibila din regiunile tropicale, ale carei specii pot atinge lungimea de 1 m. [< fr. caret].

ACUITATE s. f. 1. capacitate senzoriala de a percepe e*******i foarte slabe; agerime, ascutime. 2. grad de inaltime pe care il poate atinge o voce, un instrument muzical. (< fr. acuite)

MERU s.m. peste teleosteean osos, cu carnea foarte apreciata, care poate atinge, in marile calde, 2 m lungime si o greutate de 100 de kg. (< fr. merou, sp. mero)

PLAFON s. n. 1. tavan. 2. cifra-limita, care nu poate fi depasita (in operatii financiare, de planificare etc.). 3. nivel de altitudine. ◊ inaltime maxima pe care o poate atinge un avion. ◊ altitudine (partea inferioara) la care se gaseste un strat de nori. (< fr. plafond)

CANGUR (‹ fr.) s. m. Mamifer marsupial, erbivor, care traieste in Australia, Tasmania, ins. Noua Guinee (aclimatizat si in Noua Zeelanda), de c. 1,5 m inaltime (de la cap la coada poate atinge 3,5 m, iar coada poate avea 1,2 m); are pozitie bipeda si se deplaseaza prin salturi de c. 13 m lungime (Macropus giganteus).

CERITHIUM (cuv. lat.) subst. Gasteropod sifonostom, cu cochilia in spirala, turiculata si si cu ornamentii constind in striatii, coaste si noduri. Apare in Triasic, iar in Sarmatian formeaza importante fosile si actuale, care traiesc in apele salmastre sau in estuare, sint grupate sub numele generic de Potamides. C. poate atinge 50 cm.

LAMANTIN (‹ fr.) (ZOOL.) Gen de mamifere din ordinul sirenienilor, asemanatoare cu foca, cu corpul fusiform, vederea slaba, labele anterioare lipsa, adultii putand atinge 2,5-3 m lungime si greutatea de 700 kg (Trichechus). Traiesc in fluvii si estuare (T. inunguis – Amazon, Orinoco; T. senegalensis – rauri din V Africii) si in zonele litorale tropicale din America de Nord si de Sud (T. manatus – Oc. Atlantic). Strict ierbivore, nu au dusmani naturali, dar in unele locuri sunt vanate pentru carnea, grasimea si pielea lor sau ucise de paletele barcilor cu motor; intalnite singure, in mici grupuri familiale sau in carduri de 15-20; au fost introduse in canale de navigatie pentru combaterea proliferarii vegetatiei subacvatice. Sunetele scoase de aceste mamifere au stat la baza legendei sirenelor.

A LOVI ~esc 1. tranz. 1) A atinge cu putere. 2) A atinge in mod violent (si repetat), producand durere (cu mana sau cu un obiect). 3) A atinge din intamplare (fara violenta). 4) fig. A face sa suporte o durere fizica sau morala. 5) fig. (despre stari fiziologice si psihice, boli, necazuri etc.) A cuprinde pe neasteptate, aducand prejudicii. 6) (mai ales despre surse de lumina) A atinge brusc, provocand neplacere. Lumina m-a ~it in ochi. 7) A face sa se loveasca. 2. intranz. A bate cu putere, producand un zgomot (puternic). ~ cu pumnul in masa. /<sl. loviti

A SE PALI ma ~esc intranz. 1) (despre oameni sau despre animale) A-si incalzi corpul (la soare sau la foc). 2) (despre plante, fructe, legume) A-si pierde vlaga si fragezimea; a se vesteji; a se ofili. 3) pop. A se atinge cu putere (de ceva); a se lovi; a se izbi. /<sl. paliti

DURCH LEIDEN FREUDE (germ.) prin suferinta la bucurie – Crezul lui Beethoven. Marile idealuri nu pot fi atinse decat prin mari sacrificii.

TANGIBIL, -A, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

HORA ~e f. 1) mai ales art. Dans popular cu ritm domol in care jucatorii se prind de mana, formand un cerc inchis. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. 3) Cerc format de dansatorii care se prind de mana in acest dans. 4) Petrecere publica cu dansuri, organizata la tara; joc. ◊ A iesi la ~ a atinge varsta cand poti juca la hora. 5) astr. Coroana boreala. [G.-D. horei] /<bulg. horo, ngr. horos

PALPABIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate fi palpat; atins; tangibil; pipaibil. 2) med. (despre afectiuni) Care este evident datorita caracterului sau concret; tangibil. /<fr. palpable

PIPAIBIL ~a (~i, ~e) fam. 1) Care poate fi pipait, atins; tangibil; palpabil. 2) med. (despre afectiuni) Care poate fi determinat prin pipaire; palpabil. /a pipai + suf. ~bil

INVIOLABIL, -A adj. De neviolat; care nu poate fi incalcat, atins. ♦ Care se afla in mod legal la adapost de orice urmarire, de orice atingere, de orice incalcare sau de orice pedepsire. [Pron. -vi-o-. / cf. lat. inviolabilis, fr. inviolable].

PERFECTIONISM s.n. Tendinta de a atinge perfectiunea, progresul nelimitat. ♦ Tendinta nevrotica de a atinge imposibilul, care poate merge pana la obsesie. [< fr. perfectionnisme].

PERFECTIONISM s. n. 1. tendinta de a atinge perfectiunea, progresul nelimitat. 2. tendinta nevrotica de a atinge imposibilul, care poate merge pana la obsesie. (< fr. perfectionnisme)

INVIOLABIL, -A, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, incalcat, atins. ♦ Care se afla in mod legal la adapost de orice urmarire, de orice atingere, de orice incalcare sau orice pedepsire. – [Pr.: -vi-o-] – Din fr. inviolable, lat. inviolabilis.

A PALI¹ ~esc 1. tranz. 1) A atinge brusc si cu putere (intentionat sau din intamplare); a lovi. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neasteptate de o favoare a sortii; b) a fi pus in situatia de a face ceva contrar vointei sale. 2) fig. (despre sentimente, stari, ganduri etc.) A cuprinde brusc si in intregime; a pune stapanire in chip navalnic; a navali; a naboi; a coplesi; a napadi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a arde; a parli; a parjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PALI. /<sl. paliti

TANGIBIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate fi perceput prin atingere; pipaibil; palpabil. 2) fig. Care este evident datorita caracterului concret; palpabil. /<fr. tangible

ABBASIZI, dinastie de califi arabi (750-1258) de Bagdad. Intemeiata de Abū’l-Abbas, descendent din Abbas (unchiul lui Mohamed). A. au luat puterea in urma unei rascoale, detronind pe Omeiazi. In timpul A., arabii au atins cea mai mare putere, stapinind un vast terit. care cuprindea, in timpul maximei lor expansiuni, o fisie din S Frantei, cea mai mare parte din Pen. Iberica, N Africii, Orientul Mijlociu si Apropiat, pina la hotarele Indiei, iar stiinta, cultura si arta au cunoscut o mare inflorire. Cei mai cunoscuti califi din dinastia A. au fost: Mansur, Harun-al-Rasid si Mamun. In 945 au lipsiti de puterea laica de catre dinastia Buizilor. Dupa caderea califatului (1258), A. s-au mutat la Cairo, unde si-au pastrat situatia de conducatori religiosi pina la cucerirea Egiptului de catre turci (1517).

CAMEROPS s. m. Palmier ornamental, de talie mica in cultura (1-3 m), originar din N Africii si S Europei (unde atinge c. 7 m), care poate fi plantat direct in sol; are frunze in evantai, adinc divizate, petioluri lungi si doua rinduri de spini pe ele (Chamaerops humilis). Este cultivat si ca planta de ornament.

NEAJUNS², -A, neajunsi, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns inca la destinatie sau intr-un anumit punct. ♦ Care nu poate fi ajuns sau atins de nimeni. 2. (Pop.) Lipsit de mijloace materiale; sarac. ♦ Lipsit de judecata matura. – Din ne- + ajuns.

NUBIL, -A, nubili, -e, adj. (Livr.) Care a atins varsta la care se poate casatori. ♦ P. ext. (Rar; despre unele parti ale corpului) Ajuns la deplina dezvoltare; format. – Din fr. nubile, lat. nubilis.

JIGNIRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) ranire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.) 2. (concr.) afront, injurie, insulta, ocara, ofensa, rusine, umilinta, (livr.) ultraj, vexatiune, (pop.) hula, sudalma, suduitura, (inv.) basau, dosada, infruntare, necinste, obida, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~; o ~ adusa cuiva.)

OCARA s. 1. blestem, imprecatie, (livr.) maledictie. (Poeziile contineau multe ~.) 2. batjocura, rusine, (inv. si pop.) mascara, (inv.) necinste. (S-a facut de ~.) 3. afront, injurie, insulta. jignire, ofensa, rusine, umilinta, (livr.) ultraj, vexatiune, (pop.) hula, sudalma, suduitura, (inv.) basau, dosada, infruntare, necinste, obida, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i s-a adus.)

ATONIC, -A adj. atins de atonie; lipsit de putere, de vlaga; aton (1). [< fr. atonique].

CALCAN s.m. In general, peste plat din familia scophtalmidae, avand conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezati pe partea stanga. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit in Marea Nordului, Baltica si Mediterana, poate fi lung de 1-3 m si atinge o greutate de 35 kg, cel din Marea Neagra (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm si 15 kg. 2. Calcanul mic, numit si calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime si 4 kg greutate, fiind preponderent in Marea Nordului.

PIROSCOP s.n. Instrument cu care se poate observa daca o temperatura a atins un anumit grad. [Pl. -scoape. / < fr. pyroscope, cf. gr. pyr – foc, skopein – a privi].

TANGIBIL, -A adj. Care poate fi perceput prin pipait, prin atingere; pipaibil; (fig.) real, evident. [Cf. fr. tangible, lat. tangibilis].

PIROSCOP s. n. instrument cu care se poate observa daca o temperatura a atins un anumit grad. (< fr. pyroscope)

TANGIBIL, -A adj. 1. care poate fi perceput prin pipait, prin atingere; pipaibil. 2. (fig.) real, evident, manifest. (< fr. tangible, lat. tangibilis)

VIS ~uri n. 1) Succesiune de fenomene psihice (imagini, reprezentari, idei) care se manifesta involuntar in timpul somnului (pastrandu-se uneori si dupa trezire). ~ frumos. ~ rau. ◊ ~uri placute formula de urare care se spune seara, inainte de culcare. De ~ a) care atinge culmea perfectiunii; sublim; b) ceea ce nu poate fi real; ireal. Ca prin (sau ca in) ~ lipsit de claritate; putin determinat; vag; confuz. 2) Stare a celui cuprins de ganduri si de amintiri placute; visare. 3) fig. Idee fantastica, irealizabila. 4) fig. Dorinta puternica; aspiratie; nazuinta. ◊ A-si vedea ~ul cu ochii a-si vedea dorinta implinita. [Pl. si vise] /<lat. visum

INVIOLABIL ~a (~i, ~e) 1) (despre legi, drepturi) Care nu poate fi incalcat; de neviolat. 2) (despre persoane) Care este aparat in mod legal de orice urmarire, atingere sau pedepsire. 3) (despre domicilii, lacase etc.) Care nu poate fi perchezitionat decat in cazuri exceptionale, avand autorizatia procurorului. [Sil. -vi-o-] /<fr. inviolable, lat. inviolabilis

OINA f. (in unele tari) Joc sportiv intre doua echipe a cate unsprezece jucatori, scopul celor de „la bataie” fiind de a trimite mingea cat mai departe in teren (lovind-o cu un bat), pentru a-l putea parcurge si a se intoarce la linia de asteptare, fara a fi atinsi cu mingea de cei de „la prindere”. /Orig. nec.

KANTELE s.n. a. Instrument popular karelian (din zona Kareliei – republica autonoma din NV Rusiei, din partea europeana; in trecut (1940-1956) cunoscuta drept Republica Karelo-Finlandeza) cu coarde, intinse deasupra unei mici cutii de rezonanta, care se ating cu degetele. b. Titera traditionala finlandeza, avand la origine cinci coarde, iar in prezent putand ajunge pana la treizeci. (cf. germ. Kantele < cuv. fin.) [def. b. MW]

SATURAT, -A, saturati, -te, adj. (Chim.; Fiz.) Care nu mai are valente libere si nu mai poate forma compusi de aditie; care se afla in stare de saturatie. ♦ Fig. Care a atins punctul de intensitate, de valoare etc. maxima. – V. satura.

2) atac, a -a v. tr. (fr. attaquer). Incep lupta: a ataca vitiu. Lovesc: oftica l-a atacat. Ating, vatam: acidele ataca metalele. Ranesc, micsorez: a ataca reputatiunea cuiva. Strict: testamentu se poate ataca. V. refl. Fam. Ma oftigesc.

A OCHI ochesc 1. intranz. A potrivi din ochi tinta pentru a putea nimeri; a tinti. 2. tranz. 1) A lua ca tinta; a lua la ochi; a tinti. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a lovi drept in tinta; a tinti. 3) A fixa cu privirea ca pe ceva foarte dorit; a pune ochii. 4) A privi cu interes. /Din ochi

SLABIT², -A, slabiti, -te, adj. 1. Care a pierdut din grasime, din greutate; care a devenit slab. 2. Lipsit de putere, de energie; istovit. ♦ (Despre organe ale corpului, facultati ale omului etc.) Care nu-si mai indeplineste bine functia, atins de o infirmitate; debilitat. – V. slabi.

INSUSI vb. 1. v. apropria. 2. v. fura. 3. a se atinge. (Si-a ~ banii statului.) 4. v. adopta. 5. a deprinde, a invata, a prinde. (Nu e mestesug pe care sa nu-l poata ~.) 6. v. asimila.

SATURATIE s. f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai contine valente libere si deci nu mai poate aditiona alte elemente in molecula lui; stare a unei solutii in care nu se mai poate dizolva o noua cantitate din substanta dizolvata; stare a unui mediu gazos in care nu se mai poate evapora o noua cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumita marime caracteristica a atins valoarea ei maxima. ◊ Loc. adv. Pana la saturatie = a) pana la completarea tuturor valentelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. Stare de intensitate maxima a unui fenomen, satisfacere maxima a cuiva; p. ext. plictiseala, oboseala, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. – Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis.

INSTRUMENT s. n. 1. unealta, aparat propriu pentru a face o anumita operatie. ◊ sistem tehnic pentru cercetarea, observarea, masurarea sau controlul unor marimi. 2. aparat cu care se produc sunete muzicale. 3. (fig.) persoana, lucru de care se foloseste cineva pentru a indeplini o actiune, a atinge un scop. ♦ ~ de ratificare = document special prin care statele comunica ratificarea unui tratat international. 4. ~ gramatical = cuvant cu functie exclusiv gramaticala, care nu se poate folosi singur in vorbire, exprimand doar raporturi (prepozitiile, conjunctiile, verbele auxiliare etc.). (< fr. instrument, lat. instrumentum)

MARJA s. f. 1. margine; bord. ◊ spatiu alb la marginea unei pagini. ◊ spatiu sau timp liber, de care se poate dispune; rezerva. 2. diferenta dintre pretul de vanzare si cel de cumparare al unei marfi, evaluata in procente; valoarea maxima sau minima pe care o atinge un pret inainte de incheierea unei tranzactii comerciale. (< fr. marge)

A SE APROPIA ma apropii intranz. 1) A se deplasa sau a se situa mai aproape (de cineva sau de ceva). ~ de foc. ◊ A nu se putea apropia de ceva a fi inaccesibil ceva pentru cineva. A nu se putea apropia de cineva a nu putea gasi limba comuna cu cineva; a nu se putea intelege cu cineva. 2) A veni in curand; a fi aproape; a cadea. Vara se apropie. 3) A ajunge aproape de un anumit moment; a fi pe punctul de atingere. ~ de rezultatul scontat. 4) fig. (despre persoane) A stabili relatii apropiate; a deveni prieten (cu cineva); a se imprieteni. 5) fig. A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se asemana; a semana; a se potrivi. /<lat. appropiare

MARJA s.f. (Frantuzism) 1. Margine; bord. ♦ Spatiu alb la marginea unei pagini. ♦ Spatiu sau timp liber, care poate fi folosit ca rezerva; rezerva. 2. Diferenta dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare al unei marfi, evaluata in procente; valoarea maxima sau minima pe care o atinge un pret inainte de incheierea unei tranzactii comerciale. [< fr. marge].

BLOCARE (‹ bloca) s. f. 1. Actiunea de a bloca si rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intentionata a uneia sau a multor litere cu floarea in jos, pentru a atrage atentia corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arata ca ii lipsesc culegatorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea preturilor = reglementare limitata a preturilor anumitor bunuri si servicii la nivelul pe care ele le-au atins intr-o perioada de referinta. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de catre plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui in sol, fie de existenta altor elemente care provoaca scaderea mobilitatii sale in sol (ex. ionul de calciu in exces genereaza ioni de magneziu, cupru, zinc).

BUMERANG (< fr., engl., germ.) s. n. 1. Arma de lupta si de vanatoare, din lemn, folosita de aborigenii australieni; are o forma speciala de baston indoit si, aruncata fiind, revine la locul de pornire daca n-a atins tinta. Cunoscut in antichitate si de alte popoare. 2. Efect b. = reactie de aparare activa a indivizilor si colectivitatilor impotriva opiniilor si atitudinilor pentru care s-a facut propaganda, putand duce la formarea unor opinii si atitudini contrare.

POSIBIL² ~a (~i, ~e) 1) Care poate exista; care poate fi infaptuit. 3) si substantival Care constituie o limita extrema. ◊ A face tot ~ul (si imposibilul) a face absolut totul pentru a realiza ceva; a depune toate sfortarile pentru a-si atinge scopul. /<fr. possible, lat. possibilis

A TINTI tintesc 1. tranz. 1) A lua ca tinta; a lua la ochi; a ochi. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3) fig. A avea in vedere printr-o aluzie; a viza. 4) rar v. a atinti. 2. intranz. 1) A potrivi din ochi tinta pentru a putea nimeri; a ochi. 2) fig. A-si orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stapanit de o dorinta puternica); a nazui; a tinde; a aspira. /Din tinta

SATURATIE s. f. 1. stare a unui sistem fizico-chimic sau tehnic pentru care anumite marimi au atins valoarea maxima; stare a unei solutii care contine cea mai mare cantitate posibila dintr-un corp dizolvat in ea. ◊ stare a unui compus care nu mai contine valente libere. 2. (fig.) satisfacere maxima a cuiva; (p. ext.) imbuibare; satietate (2). ♦ pana la ~ = atat cat poate suporta cineva. (< fr. saturation, lat. saturatio)

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere