ZECE, zeci, num. card. 1. Numar care are in numaratoare locul intre noua si unsprezece si care se indica prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arata o cantitate mare nedeterminata) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieti, se spune cand cineva scapa cu viata din situatii primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Plecau cate zece. 2. (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la unsprezece pana la nouasprezece) Cincisprezece. ♦ (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la douazeci pana la nouazeci si noua) Patruzeci si trei. – Lat. decem.

MIILEA, MIA, num. ord. (Cu valoare adjectivala sau substantivala; precedat de art. „al”, „a”) Care se afla intre al noua sute nouazeci si noualea si al o mie unulea. [Pr.:mi-i-. – Var.: mielea num. ord.] – Mie + le + a.

SUTA, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivala sau adjectivala) Numarul care in numaratoare are locul intre nouazeci si noua si o suta unu si care se indica prin cifrele 100 si C. ◊ Loc. adj. La suta = (despre dobanzi, procente) corespunzator, proportional unei sume de o suta de lei sau unei cantitati de o suta de unitati. ◊ Loc. adv. Suta la (sau in) suta = complet, in intregime, deplin; p. ext. sigur, fara indoiala. ◊ Expr. Sute si mii sau mii si sute sau o suta si-o mie sau sute (si sute) de... = numar mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul o suta 2. S. f. Cifra care marcheaza numarul dintre nouazeci si noua si o suta unu. ♦ Bancnota de o suta de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, duca-se si suta = unde s-a facut o cheltuiala mare, poate sa se faca si una mica. – Et. nec.

SUTALEA, SUTA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se afla intre al nouazeci si noualea si al o suta unulea. – Suta + le + a.

AL MIILEA a mia num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul o mie in ordinea numararii; care vine dupa al noua sute nouazeci si noualea. /mie + lea

AL SUTALEA a ~a num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul o suta in ordinea numararii; care vine dupa al nouazeci si noualea. ~ gol. ◊ A ~a parte care constituie o parte dintr-o suta de parti egale; o sutime. /suta + le + a

ZECE, zeci, num. card. 1. Numar care are in numaratoare locul intre noua si unsprezece; se indica prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Ora zece. ◊ (Substantivat) A luat un zece la matematica. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. 2. (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse, de la unsprezece pana la nouasprezece) Cincisprezece. ♦ (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse, de la douazeci pana la nouazeci si noua) Patruzeci si trei. – Lat. decem.

AL nouazeciLEA a ~ea num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul nouazeci in ordinea numararii; care vine dupa al optzeci si noualea. /nouazeci + le + a

nouazeci num. card. Numar care are in numaratoare locul intre optzeci si noua si nouazeci si unu; se indica prin cifra 90 (sau XC). ◊ (Adjectival) Are nouazeci de ani. ◊ (Substantivat) Erau nouazeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul nouazeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De nouazeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cate nouazeci de lei. – Noua + zeci.

nouazeciLEA, -CEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre al optzeci si noualea si al nouazeci si unulea. – nouazeci + le + a.

noua num. – Numarul de dupa opt. – Mr. noaua, nao, megl. noaua, nou. Lat. nǒvem (Puscariu 1193; Candrea-Dens., 1249; REW 5968), cf. it., port. nove, prov. nou, fr. neuf, sp. nueve. – Der. nouazeci, num. (de noua ori zece).

nouazeci² m. 1) Numar constand din nouazeci de unitati. 2) Cifra 90 sau XC. 3) Obiect marcat cu aceasta cifra. /noua + zeci

nouazeci¹ num. card. 1) Optzeci plus zece. 2) (cu valoare de num. ord.) Al nouazecilea, a nouazecea. /noua + zeci