REVOLUTIA DIN ANGLIA de la 1642-1649, revolutie de insemnatate europeana in urma careia in Anglia a fost instaurat un regim politic, cel al prosperitatii generale (Commonwealth). A fost indreptata impotriva regimului absolutist care, in timpul regilor Iacob I si Carol I din dinastia Stuart, trecea printr-o adanca criza sociala. Lupta opozitiei (reprezentata de burghezie, noua nobilime si o parte a taranimii) a imbracat un vesmant religios (puritanismul), Parlamentul fiind principalul ei centru organizatoric si politic. Revolutia a inceput in conditiile agravarii conflictului dintre rege si Parlament, ca urmare a persecutiei puritanilor si a razboiului impotriva Scotiei protestante, rasculata in 1637-1638. Carol I a convocat, dupa o intrerupere de 11 ani (1629-1640), Parlamentul (intre 13 apr. si 5 mai 1640, Parlamentul scurt si intre 3 nov. 1640 si 20 apr. 1653, Parlamentul lung), cerandu-i sa aprobe alocarea unor sume de bani pentru continuarea razboiului impotriva Scotiei Parlamentul lung a conditionat acordarea sumelor, cerand unele masuri indreptate impotriva absolutismului (desfiintarea impozitelor create de rege intre 1629 si 1640, lichidarea tribunalelor extraordinare regale si bisericesti, stabilirea principiului responsabilitatii puterii executive in fata Parlamentului), care l-au determinat pe regele Carol I sa inceapa razboiul impotriva Parlamentului. In timpul primului razboiului civil (1642-1646) s-a adancit revolutia. Resursele Parlamentului bazate pe principalele porturi si pe regiunile din S si E erau mult mai mari decat cele ale regelui, care avea sprijinul regiunilor rirale din N si V. In prima etapa a razboiului armata Parlamentului a suferit infrangeri; reorganizata de O. Cromwel, armata „noului model” (al carei nucleu l-a constituit detasamentul de cavalerie numit „coastele de fier”, format din taranime si mica nobilime) a obtinut victorii decisive asupra armatei regelui la Marston Moor (1644) si Naseby (1645). In desfasurarea evenimentelor s-au cristalizat in tabara revolutionara unele grupari si curente politice radicale (in special in randul armatei), care doreau sa dezvolte revolutia pana la egalitatea sociala (levellerii). Dupa tratative infructuoase cu Parlamentul, regele dezlantuie, in 1648, la doilea razboi civil, cu ajutorul marii nobilimi si al scotienilor. Este infrant la Preston (1648) de armata revolutionara condusa de Cromwell. Regele Carol I a fost judecat, condamnat si executat., iar monarhia si Camera Lorzilor, lichidate. La 19 mai 1649 a fost proclamata republica. V. si Marea Britanie.

CAROL, numele a doi regi ai Marii Britanii si Irlandei din dinastia Stuart: C. I (1625-1649), fiul lui Iacob I. Domnind in mod absolutist, si-a atras ostilitatea maselor populare, a burgheziei, a noii nobilimi si a parlamentului, care au dezlantuit Revolutia Burgheza din Anglia; infrint de armata revolutionara condusa de O. Cromwell, a fost prins, judecat si executat. C. II (1660-1685), fiul lui Carol I. A restaurat absolutismul si a dus o politica externa favorabila intereselor Frantei, creindu-si astfel o ostilitate crescinda in Anglia.