NEUMA, neume, s. f. Semn de notatie muzicala fara portativ, folosit in evul mediu in cantarea liturgica. ♦ Parte dintr-o fraza muzicala religioasa care consta in prelungirea melodiei pe ultima silaba a unui cuvant sau care se executa fara cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume.

TABLATURA s. f. Vechi sistem de notatie muzicala, cu ajutorul literelor alfabetului, al cifrelor si al altor semne asezate pe linii paralele. – Din fr. tablature.

TABULATURA, tabulaturi, s. f. Sistem de notatie muzicala cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit in sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice (orga, clavecin etc.). – Din germ. Tabulatur.

DIASTEMATICA s.f. (Muz.) Sistem de notatie muzicala simpla, fara indicatii asupra duratei sunetelor. [Pron. di-as-. / < fr. diastematique].

MOLL s.n. (Muz.) Denumire data in sistemul de notatie muzicala germana modului minor. [< germ. Moll].

NEUMATIC, -A adj. (Despre o notatie muzicala) Facut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico].

TABLATURA s.f. Sistem vechi de notatie muzicala cu ajutorul literelor alfabetului si al altor semne asezate pe linii paralele. [Var. tabulatura s.f. / < fr. tablature, cf. lat.med. tabulatura, germ. Tabulatur].

NEUMA s.f. Semn de notatie muzicala, constand din puncte si virgule fara portativ, folosita in evul mediu mai ales pentru cantecele liturgice. ♦ Fraza muzicala a carei ultima silaba se prelungeste sau care este cantata fara cuvinte. [Pron. neu-. / cf. fr. neume, it., lat., gr. neuma].

DIASTEMATIC, -A adj. 1. notatie ~a = sistem de notatie muzicala simpla, fara indicatii asupra duratei sunetelor. 2. glanda ~a = glanda interstitiala a t**********i; insuficienta ~a = insuficienta a acestei glande. (< fr. diastematique)

MENSURAL, -A adj. (despre un sistem de notatie muzicala) in care se precizeaza inaltimea si durata sunetelor. (< germ. mensural, lat. mensuralis)

MENSURALISM s. n. sistem de notatie muzicala inventat de islamici, care permitea sa fie definite exact raporturile de valoare (de durata a sunetelor) dintre o nota si alta. (< germ. Mensural/musik/ + -ism)

MOLL s. n. (muz.) denumire data de sistemul de notatie muzicala germana modului minor. (< germ. Moll)

NEUMA s. f. semn de notatie muzicala constand din puncte si virgule fara portativ, in evul mediu pentru cantarea liturgica. ◊ grup de note emise dintr-o singura respiratie. ◊ parte dintr-o fraza muzicala bisericeasca a carei ultima silaba se prelungeste sau care este cantata fara cuvinte. (< fr. neume, lat. neuma)

TABULATURA s. f. 1. sistem vechi de notatie muzicala cu ajutorul literelor, cifrelor si al altor semne asezate pe linii paralele, pentru instrumentele cu claviatura si cu coarde ciupite. 2. sistem de reguli componistice al artei meistersangerilor. (< germ. Tabulatur, lat. tabulatura)

TABULATURA (‹ germ.) s. f. 1. Sistem de notatie muzicala constand in utilizarea unor combinatii de litere si cifre, folosit in sec. 15-17, in vestul Europei, pentru instrumentele polifonice (orga, lauta, clavecin, chitara s.a.). 2. Tratat care cuprinde regulile artei componistice a meistersangerilor.

ROUSSEAU [ruso], Jean-Jacques (1712-1778), filozof, scriitor si muzician francez. Reprezentant al romantismului. Colaborator al Enciclopediei. Autor al „Contractului social”, potrivit caruia, in starea naturala, viata este libera si independenta, iar neajunsurile conditiei umane au fost la origine societatea. Salvarea este posibila printr-o organizare politica centrata pe ideea de libertate si de vointa generala („Discurs asupra inegalitatii”). Doctrina politica a lui R. avea sa devina platforma democratiei radicale iacobine in timpul Revolutiei Franceze. Conceptia sa pedagogica preconizeaza educatia conform cu natura proprie a copilului („Emil sau despre educatie”). Principiul revenirii la natura (denumit ulterior „rousseauism”) si ideea primordialitatii sentimentului in raport cu ratiunea (caracteristica si pentru deismul sau), care strabat principalele scrieri literare ale lui R. (romanul epistolar „Iulia sau noua Eloiza”, „Confesiunile”), au facut din el un precursor al romantismului francez si european. Ca muzician a compus muzica de opera („Vrajitorul satului”, „Pygmalion”), cantece; autor al unui sistem de notatie muzicala; a abordat probleme de estetica si de teorie a muzicii.

PARTITURA, partituri, s. f. notatie muzicala cuprinzand toate partile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse incat sa poata fi urmarite concomitent; p. ext. compozitie muzicala; partitiune. – Din it. partitura, germ. Partitur.

NOTATIE s.f. 1. Insemnare, nota. 2. Sistem de semne conventionale folosit pentru a exprima datele dintr-un domeniu oarecare; notare. ◊ notatie muzicala = sistem de reprezentare grafica a sunetelor muzicale si a diferitelor raporturi dintre ele. [Gen. -iei, var. notatiune s.f. / cf. fr. notation, lat. notatio].

LIGATURA s. f. 1. legare cu un fir de ata ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul insusi. 2. (poligr.) semn grafic care contine mai multe litere; logotip. 3. (in notatia muzicala vocala) grup de note legate printr-o linie care se refera la o singura silaba. (< fr. ligature, lat. ligatura)

Si (‹ it.) s. m. invar. (MUZ.) Una dintre cele sapte denumiri simbolice ale sunetelor muzicale, corespunzatoare notatiei literale H.

ENARMONIE, enarmonii, s. f. Egalitate a inaltimilor unor sunete muzicale care poarta denumiri, notatii diferite. – Din fr. enharmonie.

FA¹ s. m. invar. (Muz.) Treapta a patra din gama majora tip; sunetul si notatia corespunzatoare acestei trepte. ♦ Una dintre cheile muzicale. – Din it. fa.

ENARMONIE s. f. raport intre doua sunete muzicale care au aceeasi inaltime, dar cu notatii diferite. (< fr. enharmonie)

notatie s. f. 1. insemnare, inregistrare, nota. 2. sistem de semne conventionale pentru a exprima datele dintr-un domeniu; notare. ♦ ~ muzicala = sistem de reprezentare grafica a sunetelor muzicale si a diferitelor raporturi dintre ele. (< fr. natation, lat. notatio)

notatie, notatii, s. f. 1. Insemnare, consemnare; text scris care contine scurte insemnari, observatii. 2. Reprezentare prin semne conventionale, simboluri etc.; p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se reprezinta ceva. ♦ Spec. Sistem de reprezentare grafica a sunetelor muzicale si a diferitelor raporturi dintre ele. 3. Calificare, apreciere a cunostintelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. [Var.: notatiune s. f.] – Din fr. notation, lat. notatio, -onis.