GLOSA, glose, s. f. 1. Explicarea sensului unui pasaj sau a unui cuvant dintr-o scriere; spec. comentariu sau nota explicativa facuta pe marginea unui text. ♦ (La pl.) Totalitatea cuvintelor care alcatuiesc un glosar. 2. Forma fixa de poezie in care fiecare strofa, incepand de la cea de-a doua, comenteaza succesiv cate un vers din prima strofa, versul comentat repetandu-se la sfarsitul strofei respective, iar ultima strofa reproducand in ordine inversa versurile primei strofe. – Din lat. glossa. Cf. fr. glose, it. glossa, germ. Glosse.

SUBSOL, subsoluri, s. n. 1. Partea de pamant aflata sub suprafata solului; totalitatea formatiilor geologice mai vechi decat patura actuala de sol. 2. Totalitatea incaperilor dintr-o cladire situate, total sau partial, sub nivelul solului. 3. Loc in partea de jos a paginilor unei carti, a unui periodic, rezervat notelor explicative; p. ext. nota explicativa data in acest spatiu. ♦ Partea de jos a unei pagini de ziar, de periodic, de obicei despartita de restul paginii printr-o linie orizontala, unde se publica, adesea pe toata lungimea foii, recenzii, articole cu subiect literar, stiintific etc. – Sub¹- + sol (dupa fr. sous-sol).

GLOSA ~e f. 1) Scurta nota explicativa, care insoteste un cuvant dificil sau un pasaj neinteles dintr-un text; comentariu; adnotare. 2) Poezie de forma fixa, in care fiecare vers din prima strofa este comentat succesiv in strofele urmatoare, ultima strofa reproducand in ordine inversa versurile primei strofe. /<lat. glossa, fr. glose, germ. Glosse

ADNOTARE s.f. Actiunea de a adnota si rezultatul ei; (concr.) nota explicativa, insemnare pe marginea unui text; adnotatie. ♦ Caracterizare scurta a unei carti, indicand tematica ei si categoria de cititori careia i se adreseaza. [< adnota].

ADNOTARE s. f. actiunea de a adnota. ◊ nota explicativa, insemnare pe marginea unui text; adnotatie. (< adnota)

EXPLICATIV, -A, explicativi, -e, adj. Care explica; explicator. ♦ nota explicativa = explicatie, de obicei in josul paginii, in care se dau relatii in legatura cu textul sau cu un cuvant din text. Dictionar explicativ = dictionar in care sunt explicate sensurile si intrebuintarea cuvintelor. – Din fr. explicatif.

A ADnota ~ez tranz. 1) (lucrari scrise, texte) A prevedea cu note explicative. 2) (lucrari scrise) A prezenta succint. /<lat. adnotare, annotare, fr. annoter

SUBSOL ~uri n. 1) Parte a scoartei terestre situate dedesubtul solului. 2) Parte a unei cladiri situata mai jos de suprafata solului; etaj subteran. 3) Spatiu din partea de jos a unei pagini de ziar, unde se publica articole mari. 4) Parte din josul unei pagini de carte unde se fac trimiteri bibliografice sau note explicative. /sub- + sol

REGESTE s.f. pl. Nume dat in evul mediu registrului in care erau trecute in ordine cronologica actele, documentele etc. emanate de la aceeasi cancelarie si de la acelasi personaj, insotite de note explicative si de extrase din cronici. [< fr. regeste, cf. lat. regesta – registru].

APARAT s.n. 1. Sistem tehnic care serveste pentru o operatie tehnica, stiintifica etc. bine determinata. ♦ Instalatie, unealta etc. servind la efectuarea de exercitii gimnastice. 2. Ansamblu de organe care indeplinesc aceeasi functie in organism. V. sistem. 3. Totalitatea serviciilor unei institutii. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care indeplinesc functiile acestuia; personalul acestor organe. 4. Totalitatea procedeelor si mijloacelor folosite intr-o anumita munca. ◊ Aparat stiintific = totalitatea mijloacelor de cercetare intr-o munca stiintifica; aparat critic = notele explicative care insotesc un text (vechi), comentat de editor. [< lat. apparatus, cf. fr. apparat, appareil, germ. Apparat].

EXPLICATIV, -A adj. Care serveste la explicarea a ceva. ◊ nota explicativa = explicatie a unui cuvant, a unei chestiuni in legatura cu un text (care se da de obicei in josul paginii); dictionar explicativ = dictionar in care sunt explicate cuvintele pe sensuri. [< fr. explicatif, lat. explicativus].

SUBSOL s.n. 1. Partea imediat inferioara solului, de sub suprafata Pamantului; totalitatea rocilor aflate sub nivelul solului. 2. Parte a unei cladiri aflata sub nivelul solului. 3. Loc in partea de jos a paginilor unei carti, unde se tiparesc note explicative. ♦ Partea de jos a unei pagini de publicatie periodica, unde se publica pe intreaga lungime a foii recenzii, articole literare sau stiintifice etc. [< sub- + sol, dupa fr. sous-sol].

APARAT s. n. 1. sistem tehnic care serveste pentru o operatie tehnica, stiintifica etc. ◊ instalatie, unealta pentru exercitii gimnastice. 2. (anat.) ansamblu de organe care indeplinesc aceeasi functie in organism. 3. totalitatea serviciilor unei institutii. 4. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care indeplinesc functiile acestuia. 5. totalitatea procedeelor si mijloacelor intr-o anumita munca. ♦ ~ stiintific = totalitatea mijloacelor de cercetare intr-o munca stiintifica; ~ critic = notele explicative care insotesc un text, comentat de editor. (< lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)

REGESTE s. f. pl. 1. nume dat in evul mediu actelor, documentelor etc. emanate in serie cronologica de la aceeasi cancelarie si de la acelasi personaj, insotite de note explicative si de extrase din cronici. 2. repertorii, rezumate ale documentelor, date in ordine cronologica (la volumele de documente, bibliografii etc.). (< fr. regeste, lat. regesta)

SUBSOL s. n. 1. partea imediat inferioara solului, de sub suprafata Pamantului; totalitatea rocilor aflate sub nivelul solului. 2. parte a unei cladiri sub nivelul solului. 3. loc in partea de jos a unei carti unde se tiparesc note explicative. ◊ partea de jos a unei pagini de publicatie periodica unde se publica pe intreaga lungime a foii recenzii, articole literare sau stiintifice etc. (dupa fr. sous-sol)

adnotatiune f. (lat. adnotatio, -onis). Actiunea de a adnota un text. nota explicativa. – Si -atie si -are. Rar anot-.

borderou n., pl. uri (fr. bordereau, d. bord, bord 2). nota explicativa amanuntita, articul cu articul, a unei socoteli. Borderou de inscriptiune, acela care cuprinde enuntarea unei polite care trebuia sa fie inscrisa in registru pastrator al ipotecilor.

TRIMITERE ~i f. 1) v. A TRIMITE. 2) Indicatie scrisa data de o institutie medicala unui pacient pentru tratament sau pentru consultatie (la o alta institutie sau la un medic specialist). 3) nota bibliografica sau explicativa din josul unei pagini sau de la sfarsit. /v. a trimite

REMARCA ~ce f. Observatie cu caracter explicativ; enunt care contine un comentariu; nota. [G.-D. remarcei] / fr. remarque

explicativ adj. 1. lamuritor, (inv.) deslusitor, explicator. (O nota ~.) 2. v. lamuritor.

explicativ, -A adj. care are rolul de a explica. ♦ nota ~a = explicatie a unui cuvant, a unei chestiuni in legatura cu un text; dictionar ~ = dictionar in care sunt explicate sensurile si intrebuintarile cuvintelor; propozitie relativa ~a = propozitie apozitiva. (< fr. explicatif)

nota¹ ~e f. 1) Text scris, continand un scurt comentariu; insemnare; remarca. ◊ ~e marginale insemnari facute pe marginea unui text tiparit (sau a unui manuscris). A lua ~ de ceva a) a lua cunostinta de ceva; b) a tine seama de ceva; a retine. ~e de calatorie (sau de drum) insemnari referitoare la impresiile culese dintr-o calatorie. ~ explicativa anexa la o carte, continand explicatii referitoare la continutul acesteia. ~ de plata hartie oficiala, in care este indicata suma ce urmeaza sa fie achitata. 2) la pl. v. NOTITA. ◊ A lua ~e a face insemnari; a conspecta. 3) Mentiune dintr-un sistem conventional de cifre, care serveste pentru aprecierea cunostintelor elevi-lor si studentilor. 4) Scurta informatie publi-cata in presa periodica. 5) Adresare diploma-tica a guvernului unui stat catre guvernul altui stat. ~ de protest. 6) Semn distinctiv; nuanta caracteristica. ~ de umor. /<fr. note, lat., it. nota