DEOSEBI, deosebesc, vb. IV. 1. Refl. A se diferentia (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ♦ Tranz. A da unei fiinte sau unui lucru o nota aparte, specifica, a face sa se deosebeasca de altii. 2. Refl. A se ridica deasupra (celorlalti); a se distinge, a se remarca, a se evidentia. 3. Tranz. A recunoaste un lucru sau o fiinta dintre altele asemenea; a deslusi, a discerne, a distinge. [Pr.: de-o-] – De⁴ + osebi.

nota² ~e f. 1) Semn conventional folosit pentru reprezentarea grafica a unui sunet muzical. A canta pe ~e. ◊ A pune o melodie pe ~e a reprezenta grafic o melodie; a inscrie o melodie. 2) Sunet muzical corespunzand acestui semn. ~a sol. ◊ ~ falsa (sau discordanta) a) nota care nu corespunde muzicii; b) element care nu este in concordanta cu restul ansamblului. Ca pe ~e cum trebuie; bine. 3) la pl. Volum sau foaie aparte continand piese muzicale. /<fr. note, lat., it. nota

SPECIFIC adj., s. 1. adj. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (inv.) insusit. (nota, trasatura ~.) 2. s. v. insusire. 3. s. specificitate, (rar) tipicitate, tipism. (~ul artei.) 4. s. spirit. (~ul limbii noastre.) 5. adj. caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu ~.) 6. adj. aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust ~.) 7. adj. carac-teristic, obisnuit. (L-a primit cu amabilitatea ~.)