MESCHIN, -A, meschini, -e, adj. 1. Preocupat de interese marunte. ♦ Lipsit de generozitate, de noblete sufleteasca, mic la suflet, egoist, josnic, murdar. ♦ Care arata sau tradeaza lipsa de generozitate, de noblete sufleteasca, micime sufleteasca. Interese meschine. 2. (Mai ales despre abstracte), Lipsit de importanta; neinsemnat, marunt, banal. 3. (Despre constructii, parti de constructii etc.) Saracacios. ♦ Lipsit de maretie; mic. – Din fr. mesquin.

MESCHINARIE, meschinarii, s. f. 1. Lipsa de generozitate, de noblete sufleteasca, micime (sufleteasca, de caracter); (mai ales la pl.) atitudine, gest, fapta de om meschin. ♦ Zgarcenie, avaritie. 2. Lipsa de importanta, de semnificatie; intamplare, fapt banal. – Din fr. mesquinerie.

FILOTIMIE f. inv. 1) Caracter filotim; noblete sufleteasca; larghete; marinimie; galantonie; darnicie; generozitate. 2) Dorinta mare de a fi stimat si pretuit de oameni. [Art. filotimia; G.-D. filotimiei, Sil. -mi-e] /<ngr. filotimia

MARUNT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este de proportii foarte reduse; mic de tot. Pietre ~te. Pasi ~ti. ◊ Bani ~ti bani in monede divizionare de valoare mica. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statura; scund. 4) fig. Care este de mica importanta. ◊ Multe si ~te lucruri de tot felul, dar lipsite de importanta. 5) fig. (despre oameni) Care dovedeste lipsa de noblete sufleteasca; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutus

MESCHIN ~a (~i, ~e) 1) Care urmareste interese personale marunte; preocupat de interese neinsemnate. 2) Care denota lipsa de noblete sufleteasca; lipsit de generozitate; marunt. 3) Care manifesta lipsa de importanta; lipsit de valoare; neinsemnat. /<fr. mesquin

MESCHINARIE ~i f. 1) Lipsa de generozitate, de noblete sufleteasca; micime. 2) Lipsa de importanta. 3) Fapta meschina. /<fr. mesquinerie

MICIME ~i f. 1) Faptul de a fi mic (ca dimensiuni, cantitate, valoare). 2) fig. Lipsa de generozitate, de noblete sufleteasca; meschinarie. /mic + suf. ~ime

MAGNANIMITATE s.f. Marinimie, noblete sufleteasca. [Cf. fr. magnanimite, lat. magnanimitas].

MAGNANIMITATE s. f. marinimie, noblete sufleteasca, generozitate. (< fr. magnanimite, lat. magnanimitas)

GENEROZITATE s.f. Marinimie; darnicie; dezinteresare. ♦ noblete sufleteasca. [Cf. fr. generosite].

noblete f. 1) Caracter nobil. ~ sufle-teasca. ◊ ~ea obliga se spune pentru a sublinia necesitatea corelatiei dintre pozitia avansata a cuiva si comportarea lui. 2) Condi-tie de nobil. Titlu de ~. 3) Provenienta nobila. [G.-D. nobletei] /<fr. noblesse