azi adv. – In ziua de fata, astazi, acum. – Pina azi, pina acum. – De azi, de acum. – De azi inainte, de acum inainte. – De azi in, de acum in (atitea zile). – Azi sunt, acum (atitea zile). – Azi noapte, noaptea trecuta. – Mr. aza, a(n)zi, megl. aza, as. Lat. hāc die, redus la *hādie, probabil prin confuzie cu hŏdie, pe care a ajuns sa-l inlocuiasca (Puscariu, Lat. ti, 48; Puscariu 176; REW 4163; DAR; cf. Cipariu, Gram., 113). Dupa Tiktin, ar fi contractie de la astazi. Avind in vedere accentul, este greu de admis opinia lui Hasdeu 1895, conform caruia ar reprezenta lat. ad diem.

asta- in asta-iarna, asta-toamna, asta-vara, asta-noapte, in iarna trecuta (imediat precedenta) s. a.

AZI adv. 1. In ziua de fata, in ziua care e in curs; astazi. ◊ Azi noapte = in noaptea care tocmai a trecut. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e in curs. ♦ (In corelatie cu „maine”) a) Zi cu zi, zi dupa zi. b) Cand..., cand. ◊ Expr. De ieri pana azi = intr-un timp neasteptat de scurt. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea; astazi-maine. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. (Rar) Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. – Lat. hac die.

AZI adv. 1. In ziua aceasta, care e in curs; astazi. ◊ Compuse: azi-noapte = in noaptea care tocmai a trecut; azi-dimineata = in dimineata acestei zile. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e in curs. Din sanul vecinicului ieri Traieste azi ce moare (EMINESCU). ♦ (In corelatie cu maine) a) (Exprima o continuitate sau o repetare) Il vede azi, il vede mani, Astfel dorinta-i gata (EMINESCU). b) (Exprima opozitie intre prezent si viitor) Azi aici, maine-n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut (CARAGIALE). ◊ Expr. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. ◊ Expr. In ziua de azi = in zilele noastre; astazi. ♦ (Fam.) Acum, momentan, cat mai repede. – Lat. hac die.

ast, asta pron., pl. asti, aste. Acest, aceasta. Asta-noapte, asta-vara, noaptea ori vara precedenta (trecuta). – In est nu se zice asta, ci ista si aista. In vest az-noapte sau azi noapte, fals ild. asta-noapte. Lit. asta seara barb dupa fr. ce soir. Corect e numai deseara si in seara asta (mold. fam. ien sara). Seara din ajun se numeste aseara ori ieri seara.

RESNAIS, Alain (n. 1922), regizor de film. Contemporan Noului Val fara sa faca parte din el, socheaza si seduce prin originalitatea discursului centrat pe tema obsesiva a memoriei, uitarii, trecerii timpului („noapte si ceata”, „Hirosima, dragostea mea”, „Anul trecut la Marienbad”, „Providenta”). Dupa 1990, renunta la obsesiile de tinerete optand pentru registrul solar, stenic al comediei de replica si de situatie („A fuma – a nu fuma”, „Refrenul e cunoscut”, „Nu pe gura”).

SEARA seri f. Interval de timp dintre sfarsitul zilei (de cand incepe sa se intunece) si inceputul noptii. O ~ de primavara. ◊ Spre (sau inspre, catre) ~ pe inserate. De cu ~ a) inca in seara zilei trecute; b) de cum s-a inserat. Buna ~a (sau ~a buna) formula de salut folosita seara la venire si la plecare. [G.-D. serii] /<lat. sera

IERI adv. 1. In ziua precedenta (fata de cea in curs); in ajun. ◊ Ieri-noapte (sau -dimineata, -seara etc.) = in noaptea (sau dimineata, seara etc.) premergatoare celei de astazi. De azi, de ieri sau de ieri, de alaltaieri = de curand, de putina vreme. Mai (sau ca) ieri-alaltaieri sau mai (ori ca) ieri = de curand, zilele trecute. ◊ Expr. A cauta ziua de ieri = a cauta ceva ce nu mai exista, ce nu mai poate fi gasit. 2. In trecut (de obicei in trecutul apropiat). – Lat. heri.

Anna Perenna, veche divinitate romana. Anna, fiica lui Belus si sora lui Dido, s-a refugiat dupa moartea acesteia din urma (v. si Dido) in Italia, unde a fost gazduita de Aeneas. Rascolind amintirile si trecutul eroului, sosirea ei nu e insa privita cu ochi buni de Lavinia, sotia lui Aeneas, care hotaraste s-o piarda. Dido i se infatiseaza Annei in vis si-i dezvaluie uneltirile Laviniei. Inspaimintata, Anna paraseste in miez de noapte palatul lui Aeneas si se arunca in apele riului Numicius. Transformindu-se in nimfa, ea devine nemuritoare, luind numele de Anna Perenna.

Demopho(o)n 1. Fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. Cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. Rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.