alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

cearsaf n., pl. uri (turc. carcaf si carsaf, d. pers. carseb [car, pinza, si seb, noapte]; alb. carcaf, bg. sirb. carsaf si carsav. V. gear si siboi). Munt. Prostire, pinza alba suptire [!] asternuta pe saltea si de pe care ridici [!] macatu cind te culci. – Rar cearceaf. V. lepedeu.

IELE s. f. pl. (Mai ales art.) Fiinte imaginare din mitologia populara romaneasca, infatisate ca niste fete frumoase, imbracate in alb, care apar numai noaptea, vrajind, prin cantecul si prin jocul lor, pe barbati, asupra carora au puteri nefaste; frumoasele, mandrele, dansele, soimanele, vantoasele, dragaicele. – Din ele (pl. f. al lui el).

VaNTOASA ~e f. 1) Vant puternic insotit uneori de ploaie,de grindina (cu descarcari electrice); vantoaica; furtuna; vilejie. 2) pl. pop. Fiinta imaginara, avand aspect de fata frumoasa imbracata in alb, ce apare numai noaptea si face rau, in special barbatilor; iele; siomane; dragaica. /vant + suf. ~oasa

BOUREANU, Radu (1906-1996, n. Bucuresti), poet, pictor si actor roman. Poezie cu predilectie pentru peisaj, legenda si istorie („Zbor alb”, „Caii de apocalips”, „Solara noapte”). Poemul dramatic „Satul fara dragoste”, romane istorice, note de drum.

BONETA ~e f. 1) Acoperamant pentru cap, confectionat din panza sau stofa, fara boruri, cu doua panglici care se leaga sub barbie. ~ de noapte. ~ pentru s****i. 2) Tichie din panza alba, de forma cilindrica sau conica, purtata mai ales de personalul medical si de bucatari, in scopuri igienice. 3) Chipiu fara cozoroc, de forma lunguiata, purtat de militari. /<fr. bonnet

REGINA ~e f. 1) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Condu-catoare absoluta a tarii; suverana. ~a An-gliei. 2) Sotie de rege. 3) fig. Persoana care domina o anumita sfera prin calitatile sale exceptionale; prima in genul sau. ~a frumu-setii. ◊ ~a-noptii a) planta erbacee cu flori albe sau violete, care se deschid noaptea, raspandind un miros puternic; b) denumire data Lunii. 4) albina femela care depune oua; matca. 5) (la jocul de sah) Piesa centrala ca importanta (a doua dupa rege), care poate fi miscata in orice directie; dama. [G.-D. regi-nei] /<lat. regina

STRIGA ~gi f. 1) Fluture mare de noapte, care are pe spate pete albe, ce infatiseaza un cap de mort; fluture cap-de-mort; fluturele mortii. 2) Pasare rapitoare de noapte, cu penaj cenusiu-ruginiu, cu pete albe si brune-intunecate, care se hraneste, mai ales, cu soareci. 3) (in superstitii) Fiinta imaginara despre care se crede ca chinuie copii mici sau ca ia mana de la vaci. /<lat. striga

DRAGAICA¹ ~ce f. 1) la pl. pop. Sarbatoare religioasa la crestini, inchinata coacerii granelor; sanziene. 2) Dans popular jucat in aceasta zi de sarbatoare. 3) Fiecare dintre fetele ce executa acest dans. 4) la pl. folc. Fiinta imaginara, avand infatisarea unor fete frumoase imbracate in alb, care se crede ca ar aparea numai noaptea si ar face rau, in special, barbatilor; iele, vantoase; sanziene. /<bulg. dragaika

IELE f. pl. (in mitologia populara) Fiinte imaginare, avand infatisarea unor fete frumoase imbracate in alb, care se crede ca ar aparea numai noaptea si ar face rau, in special, barbatilor; vantoase; soimane; dragaica. [G.-D. ielelor] /Din ele pron. pers.

SoimAne f. pl. pop. Fiinta imaginara avand infatisarea unei fete imbracate in alb, care se crede ca ar aparea numai noaptea si ar face rau, in special barbatilor; vantoase; dragaica; iele. /Din soim

REGINA, regine, s. f. 1. Femeie care detine prerogativele unui rege, fiind suverana unui regat. 2. Sotie de rege. 3. Fig. Ceea ce detine o pozitie privilegiata, importanta, dominanta, intr-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-noptii = nume dat unor plante de gradina cu flori albe, rosietice sau violete care se deschid la caderea noptii si raspandesc un miros placut (Nicotiana). 5. (Entom.) albina femela fecunda, care depune oua: matca. 6. Piesa cea mai importanta la jocul de sah, dupa rege, care poate fi mutata in orice directie, atat in linie dreapta cat si in diagonala; dama. – Din lat. regina.

cortel, corteluri, s.n. (reg.) 1. (mold.) umbrela. 2. (munt.) haina barbateasca de lana alba, brodata, cu maneci din postav alb; antiriu, ipingea. 3. (ard.) gazda, loc de ramas peste noapte, conac.

cortel n., pl. e si uri (dim. d. cort). Vest. Dulama, ipingea, manta cum purtau granicerii pe la 1850 ori cum poarta azi taranii pe la Olt (alba, lunga, cu gaitane). Est. Umbrela. Trans. Gazduire, ospitalitate: ceru cortel peste noapte (Ret. 4, 52). Olt. Cortelu noptii, valu noptii. V. contus.

CORB, corbi, s. m. 1. Pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.

CRACIUN (lat.) s. n. Sarbatoare crestina a nasterii lui Iisus Hristos; se celebreaza la 25 dec., iar dupa stil vechi la 7 ian. ◊ Postul Craciunului = unul dintre marile posturi de peste an care se tine de la 15 nov. la 24 dec. ◊ Pom. de C. = brad sau ramura mare de brad impodobita cu beteala, globuri, dulciuri, jucarii si luminari in ajunul C. ◊ Mos C. = personaj legendar, cu barba mare alba, cu o mantie lunga rosie, care vine sa imparta jucarii si dulciuri copiilor, in noaptea de C.

minea (man, mas), vb. – A innopta, a-si petrece noaptea undeva. – Mr. amin, amas, aminare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Puscariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. menoń (pare sa provina din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. raminea. – Der. mas, s. n. (actiunea de a innopta; loc pentru innoptat), mr. mas (dupa Puscariu 1079 si Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum).

CUCUVEA (CUCUVAIE) (‹ fr.) s. f. Pasare rapitoare de noapte, din ordinul strigiformelor, avind marimea de 25-26 cm, penajul brun-cenusiu pestrit si ochii galbeni, inconjurati de rozete de pene (Athene noctua). Distruge soarecii. ◊ C. pitica = cea mai mica dintre strigiformele existente in Europa (c. 17 cm), relict glaciar in Carpati, cu penaj cafeniu patat cu alb pe spate, albicios-patat si stropit cu cafeniu pe pantec, care vineaza si ziua si noaptea (Glaucidium passerinum).

STRIGA, strigi, s. f. 1. (In superstitii) Fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga.

NOPTICOASA, nopticoase, s. f. Planta erbacee crucifera cu frunze dintate, cu flori purpurii-violete sau albe, cultivata ca planta melifera sau pentru mirosul puternic pe care il raspandesc seara florile ei; mirodenie (1) (Hesperis matronalis). – noapte + suf. -icoasa.

BOHOCI, bohoci, s. m. Fluturas de noapte cu trupul acoperit cu perisori lungi si desi si cu aripioarele de dinainte cenusii cu pete rosii si albe (Mamestra brassicae).

alb² ~a (~i, ~e) 1) Care are culoarea zapezii. ◊ Carne ~a carne de pasare (din regiunea pieptului) sau de peste (rapitor). noapte ~a noapte de nesomn. Versuri ~e versuri fara rima. Saptamana ~a saptamana care precede postul mare cand se mananca lactate. Ziua ~a timpul cand s-a luminat de-a binelea. /< lat. albus

ROUA f. 1) Picaturi mici de apa care se formeaza prin condensarea vaporilor din atmosfera si care se depun pe suprafata pamantului in noptile sau in diminetile racoroase de vara. ◊ Pe ~ de dimineata; in zorii zilei. 2): Roua-cerului planta erbacee, insectivora, cu flori mici albe, cu frunze acoperite cu peri, care secreta o substanta cu ajutorul careia sunt digerate insectele. [G.-D. rouai] /<lat. ros, roris

STARC s. (ORNIT.) 1. starc cenusiu (Ardea cinerea) = batlan, (reg.) ceapur, gatlan, pescar; starc purpuriu (Ardea purpurea) = batlan rosiatic, batlan rosu, starc rosu, (reg.) batlan scortisor, batlan scortisoriu, ceapur rosu, ciacla-de-trestie, ciacla-rosie, gac-rosu; starc rosu v. starc purpuriu. 2. (Ardeola ralloides) (reg.) batlan galben. 3. starc alb (Egretta alba) = egreta, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) batlan alb, ceapur mare, starc balan. 4. starc mic (Ixobrychus minutus) = starc-pitic, (pop.) scrofita; starc pitic (Ixobrychus minutus) v. starc mic. 5. starc-de-noapte (Nycticorax nycticorax) = (reg.) cuaca, starc-cenusiu-de-noapte, starc-cenusiu-mic.

SCLIPI vb. 1. a clipi, a licari, a luci, a scapara, a scanteia, a strafulgera. (Luminite ~ in noapte.) 2. a straluci, (fig.) a arde. (Stelele ~.) 3. v. palpai. 4. v. lumina. 5. v. straluci. 6. a luci, a scanteia, a sticli, a straluci, (rar) a stralumina. (albe coifuri ~.)

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

caraul (-li), s. m. – 1. Santinela, garda. – 2. Paznic de noapte. – 3. (Inv.) Pedeapsa scolara care consta in a obliga un elev sa stea in picioare, intr-un colt al clasei. – Var. caraula, s. f. Mr. caraule, megl. caraul. Tc. karaul (Roesler 595; Seineanu, II, 89; Meyer 177; Lokotsch 1078; Ronzevalle 138); cf. ngr. ϰαραούλι, alb. karaujl, bg. karaul, sb. karaula.

bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). Om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.