USNA, usne, s. f. (Pop.) 1. Marginea de sus (de obicei rasfranta) a unei oale sau a altui vas adanc; gura, buza. ♦ Marginea (rasfranta) de jos a unui clopot. ♦ Marginea de sus a unei luntre. 2. Ghizd al fantanii (de la nivelul solului in sus). ♦ Parte mai larga la baza puturilor ocnelor vechi de sare, formand un prag pe care se asaza o armatura de lemn. – Din sl. ustĩna.

TRAPA, trape, s. f. 1. Usa, capac etc. fixat in plan orizontal, care inchide o deschizatura practicata la nivelul solului, intr-un planseu, in puntea unei nave etc. ♦ Deschizatura pe care o acopera o trapa (1); spec. deschidere verticala in podiumul unei scene, servind la aparitia si disparitia unor personaje. 2. Acoperamant al unei capcane pentru prinderea in stare vie a animalelor. – Din fr. trappe.

PARTER, partere, s. n. 1. Parte a unei cladiri situata la nivelul solului (sau putin deasupra lui); totalitatea incaperilor situate in aceasta parte a cladirii. 2. Parte a unei sali de spectacole cuprinsa intre scena si fundul salii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupa locurile din aceasta parte a salii. 3. Parte dintr-o gradina sau dintr-un parc rezervata cultivarii florilor sau a gazonului. – Din fr. parterre.

SUBSOL, subsoluri, s. n. 1. Partea de pamant aflata sub suprafata solului; totalitatea formatiilor geologice mai vechi decat patura actuala de sol. 2. Totalitatea incaperilor dintr-o cladire situate, total sau partial, sub nivelul solului. 3. Loc in partea de jos a paginilor unei carti, a unui periodic, rezervat notelor explicative; p. ext. nota explicativa data in acest spatiu. ♦ Partea de jos a unei pagini de ziar, de periodic, de obicei despartita de restul paginii printr-o linie orizontala, unde se publica, adesea pe toata lungimea foii, recenzii, articole cu subiect literar, stiintific etc. – Sub¹- + sol (dupa fr. sous-sol).

METROU, metrouri, s. n. Mijloc de transport in comun pe cale ferata urbana subterana, mai rar aeriana sau la nivelul solului; tren subteran, metropolitan (2). [Var.: metro s. n.] – Din fr. metro.

TRUNCHI, trunchiuri, s. n. 1. Partea cea mai groasa a unui copac, cuprinsa intre radacina si locul de unde pornesc ramurile principale; tulpina. ♦ Tulpina unui copac taiat (de la nivelul solului, uneori curatata de crengi si de coaja); bustean. ♦ Bucata groasa de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapa lemnele de foc, se taie carnea etc. 2. Trupul unui om, fara cap si fara membre. 3. ♦ (Anat.; in sintagma) Trunchi cerebral = portiunea nevraxului alcatuita din maduva prelungita, punte si mezencefal. 4. (In sintagma) Trunchi de piramida (sau de con, de prisma) = corp geometric obtinut prin sectionarea unei piramide (sau a unui con etc.) printr-un plan paralel cu baza si aflat intre acest plan si baza. – Lat. trunculus.

TUNEL, tuneluri, s. n. Galerie subterana care traverseaza un masiv muntos sau deluros sau trece pe sub nivelul solului, pe sub o apa etc., servind drept cale de comunicatie. [Pl. si: tunele] – Din fr. tunnel.

DEMISOL, demisoluri, s. n. Parte a unei cladiri situata pe jumatate sub nivelul solului, sub parter. – Din fr. demi „jumatate” + sol.

SUBPAMANTEAN, -A, subpamanteni, -e, adj. Care se afla in pamant, sub nivelul solului; subteran. ♦ (Rar; despre vehicule) Care circula pe sub pamant. – Sub¹- + pamantean.

DEMISOL ~uri n. Parte a cladirii situata pe jumatate sub nivelul solului. /<fr. demisol

PARTER ~e n. 1) Parte a unei cladiri cu mai multe etaje, situata la nivelul solului. 2) Parte a unei sali de spectacole, situata la nivelul solului si cuprinsa intre scena si fundul salii. 3) Totalitate de spectatori aflati in aceasta parte a salii. 4) Suprafata de pamant intr-un parc sau intr-o gradina publica plantata cu flori sau cu iarba. /<fr. parterre

USNA ~e f. pop. 1) Margine putin rasfranta (la gura unei oale sau a altui vas, a unui clopot, in partea superioara a unei luntre etc.); buza. 2) Ghizdul fantanii de la nivelul solului in sus. /<sl. ustina

TUNEL s.n. 1. Galerie subterana care permite trecerea unei cai de comunicatie printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apa. 2. (Fig.) Efect de tunel = trecerea unei particule printr-o bariera de potential cu valoare mai mare decat energia particulei. ◊ Tunel aerodinamic = suflerie aerodinamica. 3. (Anat.) Spatiu prin care trec anumite formatiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr., engl. tunnel].

DEMISOL s.n. Parte a unei cladiri situata pe jumatate sub nivelul solului, sub parter. [Cf. fr. demi-sol].

argea (argele), s. f. – 1. Firida, nisa, bolta. – 2. Incapere facuta in partea sub nivelul solului, unde se pastreaza razboiul de tesut si lana sau inul. Cuvint foarte discutat, in care, in ce ne priveste, vedem un cuvint oriental, fie tc. arca „cutie”, fie corespondentul sau cuman sau tat. (cf. DAR). Totusi, conform unei traditii indelungate in filologia romaneasca, acest cuvint provine dintr-un etimon autohton. Hasdeu, Col. Traian, 1873, 232, indica drept posibil un dacic *argilla, in timp ce in Etymologicum, 1577-9, se referea la gr. ἄργιλλα „casa subterana” sau la macedoneanul ἄργελλα „camera de baie”. Ipoteza a fost adoptata de Densusianu, Filologie, 449 si Hlr., 38; GS, VII, 86; de Philippide, Principii, 33 si 148; de Iordan, Dift., 58; si semnalata cu retinere de DAR (cf. REW 636). La rindul lor, Jokl, IF, XLIV, 13 si Puscariu, Lr., 257, considera ca cuvintul macedonean reprezinta un prototip cimerian conservat si in alb. ragelia (cf. Philippide, II, 698, si Rosetti, II, 108), Gregoire, Byzantion, XIV, 537, se refera la ngr. ἀργαλείος, si pentru Lahovary 313, avem a face cu un cuvint anterior fazei indoeurop. Cuvintul tc. (pronuntat arga) pare a fi explicatia cea mai sigura, cel putin din punctul de vedere al rom.

PARTER s.n. 1. Parte a unei cladiri situata la nivelul solului; ansamblul incaperilor din aceasta parte a cladirii. ♦ Primul etaj (de la intrare) al unei mine. 2. Parte a unei sali de spectacol cuprinsa intre scena si fundul salii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupa locurile din aceasta parte a salii. 3. Parte a unei gradini sau a unui parc in care se cultiva flori. [Pl. -uri, -re. / cf. germ. Parterre, fr. parterre].

SUBSOL s.n. 1. Partea imediat inferioara solului, de sub suprafata Pamantului; totalitatea rocilor aflate sub nivelul solului. 2. Parte a unei cladiri aflata sub nivelul solului. 3. Loc in partea de jos a paginilor unei carti, unde se tiparesc note explicative. ♦ Partea de jos a unei pagini de publicatie periodica, unde se publica pe intreaga lungime a foii recenzii, articole literare sau stiintifice etc. [< sub- + sol, dupa fr. sous-sol].

SUBTERAN, -A adj. Aflat sub nivelul solului; de sub pamant. ♦ Care se face, se executa sub pamant. ♦ (Fig.) Ilegal; secret. // s.n. Mina. [Dupa fr. souterrain].

CREPIDOMA s. f. baza mai inalta decat nivelul solului, cu trepte pe care se inalta un templu antic grecesc, un edificiu. (< gr. krepidoma)

DEBLEU s. n. lucrare de terasament sub nivelul solului unei cai de comunicatie sau al unui canal. (< fr. deblai)

DEMISOL s. n. parte a unei cladiri situata pe jumatate sub nivelul solului, sub parter. (< fr. demi-sol)

PARTER s. n. 1. parte a unei cladiri, la nivelul solului; ansamblul incaperilor din aceasta parte a cladirii. ◊ primul etaj (de la intrare) al unei mine. 2. parte a unei sali de spectacol intre scena si fundul salii. ◊ totalitatea spectatorilor care ocupa locurile din aceasta parte a salii. 3. parte a unei gradini sau a unui parc in care se cultiva flori. (< fr. parterre, (1) germ. Parterre)

PERIDROM s. n. 1. galerie, spatiu acoperit care inconjura o cladire la nivelul solului, ca loc de plimbare. 2. spatiu intre peretele exterior al naosului si coloanele care inconjura un templu antic. (< fr. peridrome, gr. peridromos)

SUBSOL s. n. 1. partea imediat inferioara solului, de sub suprafata Pamantului; totalitatea rocilor aflate sub nivelul solului. 2. parte a unei cladiri sub nivelul solului. 3. loc in partea de jos a unei carti unde se tiparesc note explicative. ◊ partea de jos a unei pagini de publicatie periodica unde se publica pe intreaga lungime a foii recenzii, articole literare sau stiintifice etc. (dupa fr. sous-sol)

SUBTERAN, -A I. adj. 1. aflat sub nivelul solului. ◊ sub pamant. 2. (fig.; si adv.) ilegal; secret. II. s. n. mina¹ (1). III. s. f. incapere, galerie sub pamant. (< fr. souterrain, lat. subterraneus)

TUNEL s. n. 1. galerie subterana care permite trecerea unei cai de comunicatie printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apa. 2. (fig.) efect de ~ = trecerea unei particule printr-o bariera cu potential cu valoare mai mare decat energia particulei. ◊ ~ aerodinamic = suflerie aerodinamica. 3. (anat.) spatiu prin care trec anumite formatiuni. (< fr. tunnel, germ. Tunnel)

RADIATIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Emisie de unde (sonore, electromagnetice etc.) sau de particule (r. alfa, r. beta etc.). Oricare r. realizeaza un transport de masa si de energie, exercita o apasare asupra corpurilor pe care cade si poate produse numeroase efecte de natura fizica, chimica sau biologica. ◊ R. electromagnetica = camp electromagnetic variabil in timp si in spatiu, care se propaga sub forma de unde transversale, cu viteza de c. 300.000 km/h in vid; cele doua componente, electrica si magnetica, oscileaza in plane perpendiculare, linia de intersectie a cestora fiind insasi directia de propagare. Bazele teoriei clasice a radiatiei electromagnetice au fost puse in sec. 19 de M. Faraday si J. Maxwell. Teoria cuantica a r. a aparut in 1900, fiind introdusa de Max Planck. ◊ R. alfa = radiatie formata din nuclee de heliu-4 cu masa de 4,00273 u. si energia de legatura egala cu 28,11 MeV, ◊ R. beta = radiatie formata din electroni si pozitroni emisi in timpul dezintegrarii beta. ◊ R. canal = radiatie corpusculara compusa din ionii pozitivi care au fost accelerati in campul electric intens al unei descarcari electrice si se propaga in spatele catodului perforat al unui tub de descarcare. Descoperita in 1886 de fizicianul german Eugen Goldstein (1850-1930). ◊ R. indusa (radiatie stimulata) = proces de emitere a undelor electromagnetice de catre atomi e*******i si alte sisteme cuantice sub actiunea unei radiatii exterioare (inductoare). Frecventa, faza, polarizarea si directia radiatiei emise s ia celei inductoare coincid. ◊ R. ionizanta = fluxuri de particule si de cuante electromagnetice care interactionand cu mediul duce la ionizarea atomilor si moleculelor lui. Ex.: razele Roentgen,razele gama, fluxurile de particule alfa, de electroni, pozitroni, protoni, neutroni. Poate avea efecte nocive asupra organismelor. ◊ R. optica = unde electromagnetice cu lungimea cuprinsa intre 1nm si 1 mm. Pe langa lumina perceputa de ochiul uman, include de asemenea radiatia IR si cea UW. ◊ Radiatia solara = radiatia electromagnetica si cea corpusculara a Soarelui. Radiatia electromagnetica consta din unde in diapazonul de la raze gama, pana la unde radio, cea corpusculara – protoni si electroni. ◊ R. terestra, radiatia termica (infrarosie) a suprafetei terestre, avand lungimea de unda cuprinsa intre 3 si 80 mkm (micrometru.) ◊ R. termica, radiatie electromagnetica emisa de o substanta aflata la o anumita temperatura pe seama energiei interne. Daca se afla in echilibru termodinamic cu substanta, se numeste r.t de echilibru, iar distributia energiei in spectrul ei determinata de legea de radiatie Planck. Pentru r.t. este valabila legea de radiatie Kirchhoff. ◊ R. catodica, veche denumire (nu se mai foloseste azi), pentru un flux de electroni intr-o incinta vidata, emisi de catodul unui tub de descarcare. Razele catodice pot fi observate prin fluorescenta sticlei pe care cad electronii intr-un tub catodic. Descoperita de J. Plucker, in 1859. ◊ R. de fond, radiatie ionizanta de mica intensitate prezenta la nivelul solului si in atmosfera, ca urmare a radiatiilor cosmice si a radioactivitatii naturale a rocilor si a solului. ◊ R. corpului negru, radiatia termica a corpului absolut negru. Este o radiatie de echilibru care nu depinde de natura materiei radiante si este caracterizata numai de temperatura sa. ◊ R. gamma, radiatie electromagnetica cu lungimea de unda λ ≤ 1 A, in care se manifesta proprietatile corpusculare ale luminii. Un fascicul de r. gamma este format din fotoni cu energie E = hω si impulsul p = hω/c, cu ω -pulsatia. V. foton. R. cosmica v. cosmic. R. (sau raze) X vezi X. 2. R. adaptativa (BIOL.), evolutie prin care de la o specie de baza se ajunge la o serie de forme diferite, adaptate la diverse surse de hrana sau tipuri de habitate, ceea ce cu timpul duce la aparitia unor specii distincte. Sin. evolutie divergenta.

sol² s. n. 1. strat superficial, afanat, al scoartei terestre, in care se dezvolta viata vegetala. 2. teritoriu, pamant. ♦ exercitiu la ~ = proba de gimnastica executata la nivelul podelei. (< fr. sol, lat. solum)

sol⁵, soluri, s. n. 1. Strat afanat, moale si friabil de la suprafata scoartei pamantesti, care (impreuna cu atmosfera din jur) constituie mediul de viata al plantelor; suprafata pamantului; p. ext. pamant, teren. 2. (Si in sintagma exercitiu la sol) proba de gimnastica executata la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.

DREN, drenuri, s. n. 1. Conducta sau canal care colecteaza si evacueaza apa de pe un teren apos, coboara nivelul unei panze de apa din sol etc. ♦ Strat de piatra sparta sau de pietris asezat in spatele unui zid de sprijin sau deasupra unei bolti de pod sau de tunel, care colecteaza apa de infiltratie. 2. Tub sau mesa de bumbac care inlesneste scurgerea secretiilor dintr-o plaga. [Var.: (2) drena s. f.] – Din fr. drain.

COLMATARE s. f. 1. actiunea de a colmata; colmataj. 2. umplerea naturala a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui rau prin aluvionare. 3. lucrare de imbunatatiri funciare prin depunerea dirijata a materialului solid purtat in suspensie de apele curgatoare, in scopul ridicarii nivelului terenurilor joase, inundabile. 4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanica, in scopul micsorarii porozitatii. (<colmata)

MACROSTRUCTURA s. f. 1. structura a unui corp (metal, aliaj etc.) vizibila cu ochiul liber sau cu lupa. ◊ structura a solului predominant din macroagregate. 2. ~ sociala = totalitatea relatiilor, retelelor si institutiilor la nivelul intregii societati. (< fr. macrostructure)

PALIER s. n. 1. portiune de traseu orizontal al unei sosele sau cai ferate. 2. platforma pentru odihna la o scara, plasata de obicei la nivelul etajelor. 3. lagar (II) (orizontal). 4. zbor orizontal executat de avion imediat dupa dezlipirea de sol, la decolare, sau la aterizare. 5. portiune orizontala intr-o diagrama. 6. (fig.) faza de stabilitate in cursul unei evolutii; stare stabila, etapa dupa o crestere, o urcare (a preturilor, a valutei etc.). (< fr. palier)

SUBMERSIUNE, submersiuni, s. f. 1. Cufundare totala a unui corp sub suprafata unui lichid. ♦ Spec. (Geol.) Coborare a unei regiuni sub nivelul marii. 2. Adancime la care se afla cufundat un corp sub nivelul suprafetei unui lichid. 3. Metoda de irigatie (folosita mai ales in cultivarea orezului) care consta in acoperirea solului cu un strat de apa care stagneaza un timp limitat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. submersion.

SONDAJ s. n. 1. explorare facuta cu o sonda in sol, pe fundul unei ape etc.; prospectiune. ♦ ~ meteorologic = determinarea conditiilor meteorologice (temperatura, presiune etc.) la un anumit nivel sau la niveluri succesive ale atmosferei. 2. introducere a unei sonde intr-o cavitate naturala a organismului ori intr-o plaga pentru evacuarea substantelor nocive sau pentru extragerea unei probe in vederea unei analize. 3. cercetare sumara prin consultarea unor parti dintr-un material. 4. sapatura pentru determinarea profilului geologic sau pentru extragerea probelor necesare analizei solului. ◊ luare de probe dintr-un material compact sau granulat. 5. (in invatamant) actiune de cunoastere care se efectueaza doar asupra unui fragment considerat ca reprezentativ pentru totalitate. ♦ ~ de opinie = ancheta care urmareste cunoasterea parerilor oamenilor in diferite probleme. (< fr. sondage)

SONDAJ s.n. 1. Cercetare facuta cu o sonda in sol, in fundul unei ape etc.; prospectiune. ◊ Sondaj meteorologic = determinarea conditiilor meteorologice (temperatura, presiune etc.) la un anumit nivel sau la niveluri succesive ale atmosferei. ♦ Introducerea unei sonde intr-o cavitate naturala a organismului sau intr-o plaga pentru evacuarea substantelor nocive sau pentru extragerea unei probe in vederea unei analize. 2. Cercetare sumara facuta prin consultarea atenta numai a unor parti dintr-un material. 3. Sapatura facuta pentru determinarea profilului geologic sau pentru extragerea probelor necesare analizei solului. ♦ Luare de probe dintr-un material compact sau granulat. 4. Sondaj de opinie = ancheta care urmareste cunoasterea parerilor oamenilor in diferite probleme. [< fr. sondage].

PALIER, paliere, s. n. 1. (Tehn.) Lagar. 2. Portiune orizontala in cuprinsul scarii interioare a unei cladiri, la nivelul fiecarui etaj; odihna. ♦ Ansamblul planseelor unei constructii, aflate la acelasi nivel al ei. 3. Portiune orizontala din traseul unei cai ferate sau a unui drum rutier. 4. Parcurs executat de avion, la decolare, imediat dupa dezlipirea de la sol. [Pr.: -li-er] – Din fr. palier.

CULTURA s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale si spirituale acumulate de omenire in decursul vremurilor. ♦ (Arheol.) Totalitatea vestigiilor materiale (unelte, ceramica, podoabe, arme, locuinte, asezari etc.) si spirituale (manifestari artistice, magice-religioase si funerare) pastrate, prin intermediul carora poate fi reconstituita imaginea comunitatii omenesti dintr-o anumita epoca. ♦ Totalitatea cunostintelor din diverse domenii pe care le poseda cineva; dezvoltare intelectuala a cuiva. ◊ Om de cultura = persoana care are un nivel intelectual ridicat; cultura de masa = ansamblu de cunostinte si de valori cu care masele vin in contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. Lucrarile efectuate asupra solului pentru a face posibila cresterea plantelor cultivate. ◊ Plante de cultura = plante cultivate de om. ♦ Crestere a anumitor animale. ♦ Crestere in laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsa in acest fel. 3. Cultura fizica = dezvoltarea corpului prin gimnastica si sport; stiinta care se ocupa cu aceasta dezvoltare. [< lat., it. cultura, fr. culture].

INFRASTRUCTURA s. f. 1. ansamblu de elemente care sustin partea principala a unei constructii, a unui drum. 2. parte a unei nave care se afla sub corpul principal al vasului. 3. totalitatea instalatiilor tehnice si a constructiilor la sol necesare activitatii de zbor. 4. ansamblul elementelor care constituie baza tehnico-materiala a unei societati. 5. ansamblu de elemente ori relatii care conditioneaza sau determina pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau domeniu de sisteme. (< fr. infrastructure)

PLAFON, plafoane, s. n. 1. Suprafata interioara a planseului superior al unei incaperi; tavan, bagdadie. 2. Cifra-limita, limita valorica (maxima) in cadrul unor operatii financiare, care nu poate fi depasita. ◊ Plafon de casa = limita pana la care se pot pastra in permanenta intr-o casierie sume pentru efectuarea unor plati curente. 3. nivel maxim al unei marimi (viteza, turatii etc.) pe care il poate atinge un sistem tehnic. 4. Inaltime la care se gaseste, la un moment dat, suprafata inferioara norilor fata de sol. 5. Altitudine maxima la care se poate urca o aeronava. – Din fr. plafond.

BLOCARE (‹ bloca) s. f. 1. Actiunea de a bloca si rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intentionata a uneia sau a multor litere cu floarea in jos, pentru a atrage atentia corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arata ca ii lipsesc culegatorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea preturilor = reglementare limitata a preturilor anumitor bunuri si servicii la nivelul pe care ele le-au atins intr-o perioada de referinta. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de catre plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui in sol, fie de existenta altor elemente care provoaca scaderea mobilitatii sale in sol (ex. ionul de calciu in exces genereaza ioni de magneziu, cupru, zinc).

GLOMERULA, glomerule, s. f. 1. Agregat de pamant de mici dimensiuni, format prin alipirea unor particule elementare ale solului. 2. Formatie anatomica cu aspect de ghem, alcatuita din tuburi glandulare, vase de sange, nervi etc. 3. Tip de fruct format prin cresterea laolalta a mai multor fructe provenite din flori independente; tip de inflorescenta in care florile par a fi prinse la acelasi nivel de o axa. [Var.: glomerul s. n.] – Din fr. glomerule.

PIRAMIDA s. f. 1. poliedru avand ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatra, in care erau inmormantati faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemanator unui asemenea monument. 3. figura de gimnastica in care mai multi sportivi se asaza in randuri suprapuse. 4. ingramadire de materiale, de lucruri etc. in forma de piramida (1). ◊ forma de asezare a armelor pe sol, cu varfurile tevilor sprijinite unele de altele. 5. forma de coroana de pom cu ax principal. ◊ sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (1). ◊ proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ♦ ~ bulbara = proeminenta a cordoanelor anterioare ale maduvei spinarii, la nivelul bulbului rahihdian; e Malpighi = formatiuni conice din zona medulara a parenchimului renal, prin care se scurge u***a. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)

CRESTE vb. 1. a se dezvolta, a se inalta, a se mari, (inv. si pop.) a odrasli, (pop.) a se ridica, a salta, a (se) zburataci. (Ce mult a ~ copilul!) 2. a se dezvolta, a trai, a vegeta. (Ciupercile ~ in sol bogat.) 3. v. inalta. 4. v. regenera. 5. v. educa. 6. (prin Transilv.) a scula. (~ doi porci.) 7. v. cultiva. 8. v. inmulti. 9. v. extinde. 10. a (se) mari, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 11. v. indesi. 12. a se mari, a se ridica, a se umfla. (Au ~ apele in matca lor.) 13. v. dospi. 14. v. majora. 15. a (se) mari, a (se) ridica, a spori. (A ~ nivelul de trai.) 16. a se mari, a se ridica, a se sui, a se urca. (I-a ~ temperatura.) 17. v. intensifica. 18. v. inteti. 19. v. adanci.