ECONOMIE, (2, 3) economii, s. f. 1. Ansamblul activitatilor umane desfasurate in sfera productiei, distributiei si consumului bunurilor materiale si serviciilor. ♦ Economie nationala = totalitatea activitatilor si interdependentelor economice la nivel macro- si microeconomic, coordonat pe plan national prin mecanisme proprii de functionare. Economie politica = stiinta a administrarii unor resurse si mijloace limitate, care studiaza, analizeaza si explica comportamentele umane legate de organizarea si utilizarea acestor resurse. Economie de schimb = economie in cadrul careia produsele muncii iau cu precadere forma de marfuri. Economie naturala = economie in care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fara intermediul schimbului. ♦ Ramura, sector de activitate (productiva). 2. Folosire chibzuita a mijloacelor materiale sau banesti, limitata la strictul necesar in cheltuieli; cumpatare, chibzuiala, masura. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiti si pastrati pentru satisfacerea anumitor trebuinte. 4. Mod de intocmire, de oranduire a planului sau a partilor unei lucrari, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcatuire, compozitie. [Var.: (inv.) iconomie, -ii s. f.] – Din fr. economie.

macroECONOMIE f. Economia la nivelul ramurilor si al ansamblurilor economiei nationale. /macro- + economie

macroECONOMIE s. f. Economia, relatiile economice la nivelul ramurilor si al ansamblului economiei nationale. [Pr.: -cro-e-] – macro¹ + economie.