Rezultate din textul definițiilor
TASEU s. n. nicovala mica folosita de tinichigii pentru a indrepta tabla. (< fr. tasseau)
BATCA1, batce, s. f. (Reg.) nicovala mica pe care cosasul isi ascute coasa, batand-o cu ciocanul. – Et. nec.
TASEU, taseuri, s. n. nicovala mica, folosita de tinichigii pentru a indrepta tabla. – Dupa fr. tasseau.
TASEU, taseuri, s. n. nicovala mica, folosita de tinichigii pentru a indrepta tabla. – Cf. fr. tasseau.
BATCA1 ~ce f. reg. nicovala (mica) pe care se bate coasa pentru a o ascuti. [G.-D. batcei] /<ucr. babka
TASEU ~ri n. nicovala mica pe care se indreapta tabla. /<fr. tasseau
TASEU s.n. nicovala mica, folosita de tinichigii pentru a indrepta tabla. [Cf. fr. tasseau].
BATCA1, batce, s. f. nicovala mica pe care cosasul isi ascute coasa, batand-o cu ciocanul. – Ucr. babka (refacut dupa bate).
1) batca f., pl. e sau batci (rut. rus. id.; bg. babka, dim. d. baba, baba, pelican). Dun. Pelican. Un fel de platica mai mica (blicca bjorkna) care, cind e mica, se numeste frunza plopului. Est. nicovala mica pe care cosasii ciocanesc coasa ca s’o ascuta. (V. ciocirtii). Mold. Trans. Rar. Capcana de soareci sau prinzatoare de pasari (pin aluz. la ciocu pelicanului). – In vest babose, pl. i, pelican (VR. 1913, 7-8, 51).
pociumbas, pociumbasi, s.m. (reg.) 1. par mic. 2. butucul nicovalei pe care se bate coasa. 3. vatra casei. 4. axul vartelnitei
nicovala ~e f. 1) Bloc de otel folosit ca suport la forjarea pieselor de metal; ilau. ~ de fierarie. 2) Unul dintre oasele mici care formeaza urechea medie. /<sl. nakovalo
butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.
