atirna (atirn, atirnat), vb. – 1. (Tranz.) A agata, a suspenda de ceva. – 2. (Intranz.) A sta suspendat, a cadea liber in jos. – 3. A se apleca intr-o parte, a se inclina. – 4. A se apleca spre pamint cu toata greutatea (dar fara a se desprinde de un punct fix determinat). – 5. A depinde de cineva sau ceva. – 6. A sovai, a oscila. Origine incerta. Este posibil sa fie vorba de lat. tornāre, in compunere cu ad; dar evolutia fonetica ar implica mari greutati. Totusi, acceptia etimonului, aceea de „a intoarce” sau „a devia”, ar explica intr-un mod satisfacator evolutia semantica, ceea ce nu este cazul pentru celelalte ipoteze prezentate. Pe de alta parte, sensul der. atirnatoare nu poate fi pus in legatura in niciun fel cu vreunul din sensurile actuale ale lui a atirna, si se explica numai pe baza unui sens derivat de la tornare, ca rom. inturna, fr. detourner. Dupa Cihac, II, 476, din mag. aterni „a intinde peste ceva”. DAR pleaca de la tirn „maracinis”, ipoteza riscanta datorita debilitatii punctului de contact presupus intre cele doua notiuni (atirna ar fi un cuvint pastoresc, care s-a referit mai intii la lina care raminea agatata in maracinis). Giuglea, Dacor., III, 1090, pleaca de la un lat. *adtrutinare, ipoteza la fel de fantezista ca cea a lui Diculescu, Elementele, 492, bazata pe *atirna, der de la gr. *ἀρτάνω si acesta din urma de la ἀρτάω. In sfirsit, Scriban se gindeste la o posibila legatura cu tirna „cos de nuiele”. Der. atirnat, s. m. (birna de la armatura acoperisului); atirnatoare, s. f. (tarc in care se inchid oile pentru a le separa de miei, sau pentru ca sa doarma); atirnator, adj. (care atirna; agatat; care depinde de ceva); atirnatura, s. f. (atirnare, suspensie; zdreanta); neatirnare, s. f. (independenta); neatirnat, adj. (independent); tirnat, s. n. (Trans., balcon, terasa); care pare o formatie regresiva pe baza pl. atirnati; totusi, Cihac, II, 533 si Scriban o explica prin mag. tornac, care pare mai curind imprumutat din rom.