ABRAS, -A, abrasi, -e, adj. 1. (Reg.; despre cai) Naravas; (despre oameni) rau, violent. 2. (Despre actiunile omului) fara nici un rezultat; neizbutit, nereusit. ◊ Expr. A iesi abras = a nu izbuti. [Var.: iabras, -a] – Din tc. abras.

ISPRAVA, ispravi, s. f. 1. Fapta, treaba, actiune dusa (cu bine) pana la capat, indeplinita cu succes; p. ext. aventura. ◊ Loc. adj. De isprava = (despre oameni) cumsecade, vrednic; (despre actiuni) bun, remarcabil. De nici o (sau nici de o) isprava = care nu e bun de nimic, care nu inspira incredere. ♦ (Ir.) Pozna, nazdravanie. 2. Rezultat bun obtinut in urma unor eforturi; succes, reusita, izbanda. ◊ Expr. Fara nici o (sau vreo) isprava = fara nici un rezultat; zadarnic. – Din sl. isprava, bg. izprava.

MANA, maini, s. f. I. 1. Fiecare din cele doua membre superioare ale corpului omenesc, de la umar pana la varful degetelor, in special partea de la extremitatea antebratului, care se termina cu cele cinci degete. ◊ Loc. adj. De mana = a) facut cu mana, lucrat manual; b) (despre unelte, instrumente) actionat manual. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) mana dreapta (sau stanga) = pe partea dreapta (sau stanga). Pe sub mana = pe ascuns, clandestin. In mana = direct, personal. Mana-n mana = in colaborare, in intelegere, in perfect acord. Peste mana = anevoios, incomod, dificil (de obtinut, de realizat, de efectuat). ◊ Expr. (Pop.) A bate (sau a da) mana (cu cineva) = a se intelege cu cineva (in privinta unei tranzactii); a face un targ, a se invoi (din pret), strangandu-si mana (in semn de pecetluire a tranzactiei incheiate). A(-si) da mana (cu cineva) = a) a strange cuiva mana in semn de salut sau de impacare; b) A se alia, a colabora. A putea (sau a fi bun) sa se ia de mana cu cineva = a se asemana, a se potrivi cu cineva din punctul de vedere al defectelor sau al actiunilor rele. (Pop.) A se tine cu mainile de burta (sau de pantece, de inima) de(-atata) ras = a rade cu mare pofta, in gura mare. A pune (sau a baga) mana in foc pentru cineva (sau pentru ceva) = a garanta pentru cineva sau pentru ceva. A pune (sau a incrucisa) mainile pe piept = a muri. A se spala pe maini = a refuza sa-si ia raspunderea unei probleme (dificile) sau a unei fapte (reprobabile). A da (sau a lasa, a pierde) ceva din (sau de la) mana = a da (sau a lasa, a pierde) ceva care iti apartine sau de care esti sigur ca il poti obtine. Cu mana goala = fara a aduce nimic; fara a lua nimic; p. ext. fara a-si fi atins scopul, fara nici un rezultat. A avea (sau a fi la cineva) mana = (la jocul de carti) a-i veni randul sa imparta cartile. A trece (sau a ceda) mana (cuiva) = (la jocul de carti) a nu juca in turul respectiv, cedand randul jucatorului urmator. (O) mana de ajutor = (mai ales in legatura cu verbele „a da”, „a cere”, „a solicita”, „a fi”) sprijin, ajutor. A lega cuiva mainile (si picioarele) sau a lega (sau a fi legat) de maini si de picioare = a pune pe cineva sau a fi in imposibilitate sa actioneze. A avea (sau a lasa, a da cuiva) mana libera = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea sa actioneze dupa bunul sau plac; a avea (sau a da cuiva) libertate totala de actiune. A avea (ceva) pe mana = a dispune de ceva. A pune mana = a) a face, a intreprinde ceva; b) a fura. A pune mana pe ceva = a ajunge in posesiunea unui lucru, a-si insusi un lucru (prin mijloace necinstite). A pune mana pe cineva = a) a prinde, a inhata, a insfaca pe cineva; b) a gasi pe cel de care ai nevoie. A-i pune (cuiva) mana in piept (sau in gat) = a prinde a insfaca (pe cineva); a cere cuiva socoteala; a(-l) trage la raspundere. A pune (cuiva) mana in cap = a avea noroc, a-i merge totul din plin. A-i lua (cuiva) boala (sau durerea) cu mana = a face sa treaca boala (sau sa inceteze durerea etc. cuiva) repede, numaidecat. Cu miinile incrucisate (sau in san, in buzunar) = inactiv. A pune mana de la mana = a strange, a aduna (bani, obiecte etc.) prin contributie benevola. A avea mana usoara sau a fi usor de mana = a lucra cu finete si cu abilitate (ca medic). A fi greu de mana = a lucra neindemanatic, brutal (ca medic). A avea mana buna sau a fi bun de mana = a) a fi indemanatic, priceput; b) a purta noroc cuiva; (la jocul de carti) a da carti bune celor cu care joaca. A-si face mana buna la (sau pe langa) cineva = a obtine favoarea cuiva, a se pune bine cu cineva. A lua cu o mana si a da cu alta (sau cu zece) = a cheltui mult, a fi risipitor. A fi mana larga = a fi darnic, generos. (Fam.) A fi mana sparta = a fi risipitor. A avea (sau a fi) mana stransa = a fi econom; a fi zgarcit, meschin. A-i da cuiva mana (sa faca ceva) = a-si putea permite (sa faca ceva); a-i permite situatia., imprejurarile (sa faca ceva). Una la mana, se spune pentru a marca primul element al unei enumerari. A fi mana dreapta a cuiva = a fi omul de incredere al cuiva. A cere mana cuiva = a cere in casatorie. Sarut mana (sau mainile), formula de salut adresata femeilor, preotilor, persoanelor mai in varsta etc. Cu mana lui (sau a mea, ta etc.) sau cu mainile lor (ori noastre, voastre etc.) = direct, personal, fara interventia nimanui. A scoate castanele (sau carbunii) din foc cu mana altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei actiuni periculoase ori riscante. Cu amandoua mainile = cu bunavointa, foarte bucuros, din toata inima. (Fam.) A avea (sau a fi cu) mana lunga = a fi hot, pungas. (A fi om) cu dare de mana = (a fi om) instarit, bogat. (Pop.) A da din maini (si din picioare) = a face eforturi pentru obtinerea unui lucru, a se stradui, a-si da osteneala. A avea mana curata (sau mainile curate) = a fi cinstit. A primi (sau a lua) in mana = a primi o suma neta. A duce de mana (pe cineva) = a calauzi, a conduce (pe cineva), a sprijini, a proteja (pe cineva neajutorat, nepriceput). De la mana pana la gura = foarte repede, in timp foarte scurt. Cu mainile la piept sau cu caciula in mana = intr-o atitudine umila, supus, smerit. Cu mana pe inima (sau pe cuget) = cu constiinta curata, cu convingerea ca e adevarat. A ajunge pe maini bune = a ajunge in grija, in posesiunea cuiva competent. A-si lua mainile de pe cineva = a inceta de a mai proteja, de a mai ajuta pe cineva. Din mana in mana = de la unul la altul, de la om la om. A da mana cu moartea = a trece printr-o mare primejdie; a fi foarte bolnav. A da pe mana justitiei = a deferi justitiei; a inainta un infractor organelor judiciare. A fi (sau a cadea, a incapea etc.) la (sau pe) mana cuiva = a fi (sau a cadea, a incapea) sub puterea, sub autoritatea cuiva, la discretia cuiva. A avea pe cineva sub mana = a avea pe cineva sub control, in subordine. (A fi) mana de fier (sau mana forte) = (a fi) om energic, autoritar. Politica de mana forte = politica dictatoriala, tiranica, abuziva. ◊ Compus: mana-Maicii-Domnului = mica planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina higroscopica si foarte ramificata, cu flori albe si cu fructe mici (Anastatica hierochuntica). ♦ Persoana, individ (conceput ca autor al unei actiuni). ◊ Mana de lucru = muncitor. Mana moarta = (la unele jocuri de carti) jucator fictiv caruia i se distribuie carti, in cont. 2. Cantinte mica din ceva, cat incape in palma. ◊ (Ca epitet, precedand termenul calificat, de care se leaga prin prep. „de”, indica proportii foarte mici) O mana de om. (Urmat de un substantiv la pl., indica un numar redus, un grup restrans de elemente de acelasi fel) O mana de oameni. 3. (In legatura cu numerale ordinale sau, mai rar, c*******e) Categorie, treapta, rang, clasa; calitate. ◊ Loc. adj. (Pop.) De toata mana = de toate felurile, de toate categoriile. II. Numele unor unelte sau obiecte (de gospodarie) sau ale unor parti ale lor, care se asemana, ca forma si ca intrebuintare, cu mana (I 1) sau care se apuca, se manevreaza cu mana. ◊ Mana curenta = balustrada. – Lat. manus.

STERIL, -A, sterili, -e, adj. 1. (Despre fiinte) Care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau seminte; sterp. ♦ (Despre pamant) Care nu este productiv, roditor, pe care nu pot creste (in bune conditii) plante. ◊ Pamant steril (si substantivat, n.) = partea nefolositoare dintr-un zacamant sau dintr-un produs minier. 2. Fig. Care nu produce nimic, care nu duce la nimic, care nu da nici un rezultat; care este fara folos, zadarnic; infructuos, sterp. 3. (Care a fost) sterilizat sau dezinfectat. – Din fr. sterile, lat. sterilis.

STERP, STEARPA, sterpi, -e, adj. 1: (Despre pamant, locuri etc.) Care nu rodeste (suficient), care nu este productiv; neroditor. ♦ (Despre epoci, ani) In care pamantul nu a rodit (suficient); sarac in produse ale pamantului. ♦ Fig. (Despre privelisti) Fara viata, sarac, dezolant. 2. (Pop.: despre animale si plante) Steril (1). ♦ (Despre casatorii) Din care nu au rezultat copii. 3. Fig. Care nu produce nimic, care nu da nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fara continut; steril (2). – Et. nec.

A RACI¹ ~esc tranz. A face sa se raceasca; a racori. ◊ A-si ~ gura degeaba (sau in zadar, de pomana) a vorbi fara nici un rezultat. /Din rece

STERP stearpa (~i, ~e) 1) (despre sol) Care nu este roditor; neproductiv; arid; steril. 2) (despre fiinte) Care nu este apt sa procreeze; inapt de a reproduce; steril. 3) (despre plante) Care nu produce nici seminte, nici fructe; steril. 4) fig. Care nu da nici un rezultat pozitiv; steril. /Orig. nec.

ABRAS, -A, abrasi, -e, adj. 1. (Despre cai) Naravas; (despre oameni) rau, violent. 2. (Despre actiunile omului) Fara nici un rezultat; neizbutit. ♢ Expr. A iesi abras = a nu izbuti. [Var.: iabras, -a adj.] – Tc. abras.

CIPRU, stat in ins. cu acelasi nume din E M. Mediterane; 9.251 km²; 690 mii loc. (1989). Limbi oficiale: greaca si turca (81% din populatie sint greci si 18,7% turci). Cap.: Nicosia. Orase pr.: Limassol, Famagusta, Larnaca. Este impartit in cinci districte. Terit. tarii este strabatut de doua lanturi muntoase care incadreaza o cimpie mai inalta, fertila si bine populata. Clima mediteraneana. Vegetatie de maquis. Expl. de gips (46 mii t, 1987), min. de fier (114 mii t, 1987), pirite, cuprifere, azbest. Terenurile agricole ocupa 17,6% din supr. tarii (33.000 ha irigate, 1988), pe care se cultiva orz (95% din productia de cereale), cartofi (193 mii t, 1989), tutun; plantatii de citrice si maslini. Viticultura (30 mii ha, 212 mii t struguri, 1989). Cresterea animalelor (caprine si ovine). Intreprinderi ind. care produc ulei de masline, conserve de peste, ciment (1 mil. t, 1989), tesaturi, incalt., produse chim. s.a.; rafinarie de petrol. C. f.: 35 km. Cai rutiere: 9,2 mii km. Flota comerciala: 8,2 mil. t (1985). Trafic maritim international: 6,15 mil. t (1988). Moneda: 1 lira = 1.000 mils. Exporta textile si conf (c. 1/3), legume, cartofi si frunte (c. 1/5), produse electronice, produse petroliere, ciment, azbest s.a. si importa masini, utilaje si mijloace de transport, bunuri ind. de larg consum, combustibili, produse alim. s.a. – Istoric. In insula s-au stabilit prin milen. 2 i. Hr. aheii; ulterior, C. s-a aflat in stapinirea succesiva a egiptenilor, hititilor, asirienilor, persilor, Egiptului elenistic, romanilor, bizantinilor, arabilor, cruciatilor, Venetiei. In 1571 a fost cucerit de turci. In 1878, Turcia, in baza unui acord secret, a trecut temporar Marii Britanii drepturile sale asupra insulei. In 1914, dupa intrarea Turciei in primul razboi mondial, de partea Germaniei, Marea Britanie a anexat C., declarindu-l in 1925 colonie britanica. In 1955 cipriotii au trecut la lupta armata pentru eliberarea nationala a tarii; la 16 aug. 1960, C. a fost proclamat republica independenta. In 1963 au avut loc primele incidente grave intre membrii comunitatilor greaca si turca, marcind inceputul unei indelungate crize. In iul. 1974, o lovitura de stat organizata de Garda Nationala greaca duce la inlaturarea, temporara, a presedintelui rep. C., arhiepiscopul Makarios III (care paraseste ins. si se reintoarce in dec.). In partea de nord a ins. debarca trupele turcesti, care au ocupat o parte din terit. Tratativele intercomunitare sint reluate (ian. 1975), dar in febr. 1975, administratia cipriota turca proclama ilegal N ins. drept „stat autonom si federat”. Negocierile intercomunitare desfasurate, cu unele intreruperi, intre 1975 si 1983, sub egida O.N.U., nu au dus la rezultate concrete. In nov. 1983, administratia cipriota turca proclama unilateral „Republica Turca a Ciprului de Nord” si intrerupe tratativele cu comunitatea cipriota greaca. Negocierile au fost reluate ulterior sub egida secretarului general O.N.U., dar nu au dus la nici un rezultat semnificativ (1989-1990). Potrivit constitutiei din 1960, puterea executiva este detinuta de un cabinet condus de presedintele statului, iar cea legislativa de Camera Reprezentantilor.

minune (minuni), s. f. – Miracol, minunatie. Origine indoielnica. Se considera der. din lat. mirāri, prin intermediul unei forme *miriōnem (Candrea-Dens., 1138; Candrea; Spitzer, BL, XIV, 48); dar aceasta forma nu a fost confirmata de nici un alt rezultat rom. si nici un e sigur ca rezultatul rom. ar fi corect. Dupa Puscariu 1094, din a mira, prin intermediul unei der. *mirune. Cretu 348 se gindea la lat. mirabilia, imposibil din punct de vedere fonetic, si Koerting 6205 la *mirabilionem. Poate deverbal din *miruna, der. expresiv de la mira, ca clati(na), rusi(na), timpi(na). Der. minuna, vb. (a se mira; refl., a se uimi, a fi uluit); minunat, adj. (miraculos; de mirare, grozav); minunatie, s. f. (miracol, minune).

cariie (-ii), s. f. – Urma lasata pe trup de sudoare si murdarie, jeg. Lat. *carōnia, cf. it. carogna, fr. charogne, sp. carrona (REW 1707), toate su sensul primitiv de „cadavru”. Pe linga un sens secundar natural, de „puturos” (cf. port. carronho, valenc. carronya si v. engad. karuon „lenes”, cu aceeasi evolutie a rom. „puturos”), se pare ca a existat de asemenea o confuzie cu ideea de „riie”, al carei cuvint este aproape identic, cf. sp. carronar „a cauza riia”. Intrucit sp. rona inseamna firesc si riie si „jeg”, semantismul nu ofera nici o dificultate pentru rezultatul rom.

SCOR s.n. (Sport) Raportul dintre punctele castigate si cele pierdute intr-o competitie. ♦ Scor alb = rezultatul unui meci in care nici una dintre echipe nu a reusit sa marcheze vreun gol; meci nul. [Pl. -ruri. / < fr., engl. score].

coapsa (coapse), s. f. – 1. Parte a piciorului cuprinsa intre sold si genunchi. – 2. Coasta, versant. – Mr. coapsa. Lat. coxa (Diez, I, 171; Puscariu 386; Candrea-Dens., 378; REW 2292; DAR); cf. vegl. copsa, alb. kofse (Meyer 193; Philippide); it. coscia (‹ lat. *coxea), prov. cueisa, cat. cuxa, sp. cuja. Cuvint uzual (ALR, I, 56); in sec. XV, coafsa. Din rom. sb. kopsa (Candrea, Elemente, 407; Rosetti-Graur, BL, III, 66). rezultatul rom. x › ps nu este clar, nici general; cf. frasin, toapsec, masea, lasa. Explicat traditional cu mica probabilitate, prin pozitia posttonica; o noua explicatie, bazata pe „reactia la tendinta de asimilare”, nu pare mai sigura (Graur-Rosetti, BL, III, 65; Rosetti, I, 82-4).

aiepta (-t, -at), vb. – A arunca. Lat. *aiectāre, de la ēiectāre (Puscariu 42; Candrea-Dens., 27; DAR). Posibilitatea acestei der. a fost pusa sub semnul intrebarii datorita rom. al lui i lat. in hiat, care in mod normal trebuia sa dea j (cf. Diculescu, Elementele, 463). Se pare, totusi, ca i lat. s-a redus pina la disparitie inainte de e (Rosetti, I, 73), cf. quietus › (in)cet, astfel ca nu exista motiv pentru a contesta rezultatul aiepta. Philippide, O ramasita, 21, propune lat. *abiectāre si Diculescu, Elementele, 463, o compune cu ad de la gr. ἰάπτω „a arunca”, supozitie care nu reprezinta nici un avantaj. In Trans. – Der. aiept, s. n. (aruncare); aieptator, adj. (care arunca).

CENUSA f. Masa pulverulenta reziduala, rezultata din arderea completa a unui corp (organic). ◊ ~ vulcanica pulbere fina aruncata de un vulcan in eruptie. A preface in scrum si ~ a distruge complet (prin ardere). A nu avea nici ~ in vatra a fi foarte sarac. A-i lua cuiva si ~a din vatra a-i lua tot ce are. A-si pune ~ pe (sau in) cap a-si recunoaste vina. [G.-D. cenusii] /<lat. cinusia

ALIBI, alibiuri, s. n. 1. Dovada de nevinovatie rezultata din constatarea ca, la data savarsirii infractiunii, cel invinuit se afla in alta parte decat la locul savarsirii ei. 2. Mijloc de aparare care aduce in sprijin un alibi (1). 3. Fig. Pretext, scuza, justificare. ◊ Expr. A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) detine (nici) o proba, a (nu) avea (nici) o motivare. – Din fr. alibi.

RUSALIE, rusalii, s. f. ~ 4. (La pl.) Saptamana dinaintea sarbatorii de rusalii (1.), in timpul careia exista obiceiul sa se sarbatoreasca anotimpul primaverii si sa se pomeneasca mortii. (indirect din lat. Rŏsālia; deriv. directa din lat. sau prin interm. unei var. rŏsāria este improbabila; cu toate acestea, traseul urmat de imprumut ramane discutabil: din sl. rusalija si acesta din gr. medie ρουσάλια; totusi persista indoiala ca rezultatul din rom. ar fi putut sa pastreze sunetul l palatalizat din sl. (cf. bg. rusalja, sb. rusalje), care, in mod normal, dispare in rom.; pe de alta parte, forma cea mai veche a cuv. din rom. este atestata cu o (rosalii), iar aceasta nu se poate explica nici prin interm. sl., nici prin cel al mgr.; prob. un imprumut cultural)

STERIL ~a (~i, ~e) 1) (despre fiinte) Care este lipsit de posibilitatea de reproducere; inapt de a procrea; sterp. 2) (despre plante) Care nu produce nici seminte si nici fructe; sterp. 3) (despre sol) Care nu este roditor; sterp; arid. 4) (despre aliante de casatorie) Care a ramas fara copii; fara urmasi. Mariaj ~. 5) (despre roci) Care este lipsit de minereu. 6) (despre instrumente medicale, pansament) Care a fost supus sterilizarii; prelucrat in vremea sterilizarii; dezinfectat. 7) fig. Care este lipsit de eficienta; fara utilitate; inutil. Discutie ~a. 8) (despre persoane) Care produce putin; fara rezultate pozitive. /<fr. sterile, lat. sterilis