URMA, urme, s. f. 1. Semn concret lasat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. ◊ Loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza, ca urmare a..., drept consecinta a... ◊ Loc. vb. A fi pe urma (sau pe urmele) cuiva = a urmari. ◊ Expr. A merge (sau a calca) pe urmele cuiva = a avea calitatile, defectele, apucaturile, comportarea (buna sau rea a) cuiva, a semana cu cineva (in comportare); a imita pe cineva. A pierde (sau a nu mai sti, a nu mai da de) urma (sau urmele) cuiva = a nu mai sti nimic despre cineva. Nici urma sau fara urma (de)... = deloc, nici un pic. A da de (sau a gasi) urma (sau urmele) cuiva = a obtine unele date cu privire la o persoana pe care o cauta. 2. Punct sau stadiu final; sfarsit. ◊ Loc. adj. Din (sau de pe) urma = a) de la sfarsit, ultim; b) precedent. Din urma = a) din spate, dindarat; b) de la locul unde a ramas. ◊ Loc. adv. In urma = a) in spate, indarat; b) mai tarziu, apoi; c) mai de mult. Pe urma = mai tarziu, ulterior. (Pana) la urma = la sfarsit de tot. In cele din (sau de pe) urma = la sfarsitul unui sir, unei succesiuni; in sfarsit. ♦ Loc. prep. In urma... = a) in spatele, dupa..., la sfarsitul...; b) drept urmare, datorita... De pe urma... = dupa moartea cuiva, drept mostenire de la cineva. ◊ Expr. A ramane in urma = a se lasa intrecut de altii pe drum sau in activitate, in munca. A fi (sau a merge, a ramane) in urma = (despre ceas) a merge mai incet, aratand o ora mai mica decat cea oficiala. La urma urmei (sau urmelor) = in cele din urma; in definitiv; in concluzie. ♦ (Inv.) Urmare, consecinta, rezultat. 3. (Mat.) Punct in care o dreapta intersecteaza o anumita suprafata. ♦ Dreapta de-a lungul careia o suprafata intersecteaza alta suprafata. – Lat. *orma.

LEAC, leacuri, s. n. (Pop.) 1. Mijloc folosit in tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ◊ Iarba (sau buruiana) de leac = planta medicinala. ◊ Expr. A cauta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (dupa cineva sau ceva) ca dupa iarba de leac = a cauta cu infrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A gasi (cuiva) leacul = a gasi mijlocul de a stapani pe cineva, de a rezolva ceva, a gasi ac de cojocul cuiva. 2. (In expr.) Fara (de) leac de... = fara nici un pic de... (In constructii negative) (Nici) de leac = catusi de putin, deloc. – Din sl. leku.

OLEACA adv. (Pop.) Putin, nitel. ◊ Loc. adv. Nici oleaca = nici un pic, deloc. Oleaca de... = putin, intr-o masura oarecare, intrucatva. [Var.: (inv. si reg.) leaca adv.] – Din ngr. olighaki.

FRICA s. 1. teama, temere, (livr., fam. si depr.) poltronerie, (frantuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) pasare, (inv. si reg.) scarba, (inv.) stideala, stidinta, stidire, teamat, tematura, temoare, (latinism inv.) timoare, (arg.) tarsala, tarsa. (Nu simtea nici un pic de ~.) 2. v. sperietura.

OLEACA adv. pop. In cantitate mica; nu prea mult; putin; nitel. ◊ ~ de... putin; catva. Nici ~ nici macar putin; nici un pic; deloc; defel. /<ngr. olighaki

RUSINE ~i f. 1) Senzatie sau sentiment de neplacere, amestecata cu jena, cauzate de o situatie penibila. ◊ A-i fi (sau a avea) ~ a se rusina. A nu avea (nici un pic de) ~ se spune despre un om obraznic, lipsit de bun-simt. A muri (sau a intra in pamant, a-i plesni cuiva obrazul) de ~ a se simti foarte rusinat. Nu ti-e ~ (obrazului sau la obraz), sa-ti fie ~ se spune pentru a mustra pe cel care a savarsit o fapta reprobabila. 2) Sentiment de decenta in relatiile sociale; rezerva in comportare, determinata de buna-cuviinta; pudoare. ◊ Fara ~ in mod obraznic. Cu ~ cu modestie; cu sfiala. 3) Situatie injositoare, umilitoare; necinste; dezonoare. ◊ A se face (sau a se da) de ~ a se compromite. A face (sau a da) de ~ (pe cineva sau ceva) a submina cinstea (cuiva sau a ceva). Ce ~! se spune cand se creeaza o situatie care dezonoreaza in mod grav pe cineva. (E) mai mare ~ea este ceva (foarte) rusinos. A pati o ~ a) a ajunge intr-o situatie umilitoare, dezonoranta; b) a nu izbuti in ceva. A fi ~ea cuiva se spune despre un om netrebnic, care dezonoreaza pe altii. [G.-D. rusinii] /cf. lat. roseus

SFARLEAZA ~eze f. 1) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); prasnel; titirez. 2) Jucarie in forma de con cu varf ascutit care, fiind rasucita si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; prasnel. ◊ Iute ca o ~ a) foarte iute si harnic; b) care nu are nici un pic de astampar. 3) Instrument meteorologic primitiv care indica directia vantului; morisca de vant; girueta. 4) fig. Persoana vioaie si sprintena. /sfarla + suf. ~eaza

URMA ~e f. 1) Semn lasat de cineva sau de ceva pe o suprafata oarecare. ~e de animal. ~ de tractor. ~a unei lovituri. ◊ A da de ~ a dispune de informatia necesara. A-i da (cuiva) de ~ (sau a sti de ~a cuiva) a gasi locul unde se afla cineva. A nu-i (mai) da (cuiva) de ~ a nu mai avea nici un fel de date despre cineva. A disparea fara ~ a pleca fara a lasa vreun indiciu despre sine. Nici ~ de... deloc; nici un pic. 2) Faza de la sfarsitul unei actiuni sau al unui fenomen. ◊ ~a alege un lucru poate fi apreciat just numai la sfarsit. Ceasul din (sau de pe) ~ ultimele clipe din viata. La ~ a) cel de pe urma; ultimul; b) in incheiere; la sfarsit. La ~a ~ei (sau ~a ~elor) in definitiv. In cele din ~ (sau pana la ~) in (la) sfarsit. In (sau din) ~a cuiva (sau a ceva) in (sau din) spate, indaratul cuiva (sau a ceva). Pe ~ mai tarziu; ulterior. A ramane (sau a fi) in ~ a) a nu se putea tine de altii; a merge mai incet; b) a se prezenta mai rau decat altii intr-un domeniu de activitate. [G.-D. urmei] /<lat. orma

USCACIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre terenuri) Care este lipsit de umezeala. 2) (despre timp, regiuni) Care se caracterizeaza prin seceta; fara precipitatii; secetos. 3) rar (despre persoane) Care are corp format numai din muschi si oase (fara nici un pic de grasime); uscativ. /a (se) usca + suf. ~acios

USCATIV ~a (~i, ~e) (despre persoane) Care are corp format numai din muschi si din oase (fara nici un pic de grasime); costeliv. /uscat + suf. ~iv

circ, interj. – 1. Exprima sunetele scoase de pasarile din ograda. – 2. Exprima ideea a ceva minim: nimic, nici un pic. Formatie expresiva; cf. cir, si sl. kruknǫti „a piui.” Miklosich, Slaw. Elem., 42, pune in legatura rom. cu sl., dar radacina expresiva este probabil spontana, ca in cir sau gr. ϰιρϰν-, sicil. karkariare (REW 4674), fr. courcailler. Der. circii (var. circai, gircai, chi(o)rcai, chi(o)rcani, cherca(n)i; mr. carcaies), vb. (a piui, a cirii), pe care Conev 54 il deriva din bg. krukam (cf. Capidan, Meglonoromanii, 60 si Pascu, I, 66); circiit, s. n. (piuit); circni, vb. (a piui, a tipa; a bombani; a protesta; a spune ceva, a deschide gura), care pare o forma redusa de la var. *circani, cf. chiorcani, dar este contaminata de sl. krkniti, cu acelasi sens (dupa Skok 72, din sb. krknuti); circota, s. f. (chitibus; neintelegere, cearta); circotas, adj. (certaret, scandalagiu); circotos, adj. (certaret); circoti, vb. (a face scandal; a critica; a se agita, a se foi); circoteala, s. f. (incurcatura, belea); circoseala (var. circoveala), s. f. (pretext).

pic¹, (I) interj., (II) picuri, s. n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvant care imita sunetul produs de caderea in picaturi a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvant care imita zgomotul produs de ciocul pasarilor cand ciugulesc. II. S. n. 1. picatura (1), strop. 2. Cantitate, masura, durata etc. (foarte) mica din ceva; strop, fir, farama. ◊ Loc. adv. (Cate) un pic = a) putin; b) (in constructii negative) deloc. nici pic = deloc, catusi de putin. pic cu pic = putin cate putin, incetul cu incetul. ◊ Loc. adv. si adj. Fara (un sau nici un) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... [Var.: (reg.) picur s. m.] – Onomatopee.

picULET n. (diminutiv de la pic): nici un ~ deloc. /pic + suf. ~ulet

STROP ~i m. 1) Particica de apa sau de alt lichid, care, despartindu-se dintr-o cantitate mai mare, ia de obicei forma sferica; picatura. ~ de ploaie. ◊ ~ cu ~ a) picatura cu picatura; b) putin cate putin; treptat. 2) fig. Cantitate foarte mica din ceva; picatura; pic; faramitura; dram. ◊ nici un ~ absolut nimic; deloc. Pana la un ~ absolut tot; complet. /v. a stropi

PISCATURA s. 1. v. intepatura. 2. v. ciupitura. 3. intepatura. (~ a vinului, a unei mancari picante.) 4. farama, fir, pic, picatura, strop, (reg.) piculete, strelice, tara, (Mold. si Munt.) sleama, (fig.) scanteie. (nici o ~ de...)

STROP s. 1. v. picatura. 2. boaba, bob, picatura. (Un ~ de sudoare.) 3. v. lacrima. (Un ~ i se scurgea din ochi pe obraz.) 4. farama, fir, pic, picatura, piscatura, (reg.) piculete, strelice, tara, (Mold. si Munt.) sleama, (fig.) scanteie. (nici un ~ de ...)

MUC, (1) mucuri, s. n., (II) muci, s. m. I. S. n. 1. Varf (innegrit prin ardere) al unui fitil de lampa, de lumanare, de candela; p. gener. fitilul intreg. 2. Bucatica ramasa dintr-o lumanare aproape consumata sau dintr-o tigara fumata. II. S. n. (Mai ales la pl.) Secretie (vascoasa) produsa de glandele nazale si eliminata prin nari. ◊ Expr. (Fam.) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), se spune despre cineva care merge prea des undeva. A-i pica mucul (sau mucii) dupa cineva = a fi foarte indragostit de cineva. Nu dai nici mucii pe el, se spune despre o persoana lipsita de orice valoare. – Refacut din pl. muci (< lat. mucci).

PARA², pere, s. f. 1. Fructul parului¹. *Expr. A-i pica (sau a-i cadea cuiva) para in gura = a obtine ceva fara efort, fara munca. Nu plateste nici o para putreda, se spune despre cineva sau ceva fara nici o valoare. 2. P. a**l. Nume dat unor obiecte, unor piese tehnice etc. in forma de para² (1). – Lat. pira.

pic interj., s. I. interj. tar! (Apa se prelinge si face: ~!, ~.) II. s. 1. v. picatura. 2. v. bucatica. 3. farama, fir, picatura, piscatura, strop, (reg.) piculete, strelice, tara, (Mold. si Munt.) sleama, (fig.) scanteie. (nici un ~ de ...) 4. (fig.) dram, strop. (Un ~ de noroc, de minte.)

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

A INCAPEA incap 1. intranz. 1) A fi cuprins in anumite limite; a putea intra intr-un spatiu; a intra. ◊ A nu-si (mai) ~ in piele de gras a fi foarte gras. A nu-si (mai) ~ in piele de bucurie (de mandrie) a fi foarte bucuros (mandru). Nu (mai) incape (nici o) indoiala (vorba, discutie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) a fi nemultumit de prezenta unei persoane sau a unui lucru. 2) fig. A ajunge pe neasteptate (intr-o situatie grea); a nimeri; a se pomeni; a cadea; a pica; a se trezi. ~ la nevoie. ◊ ~ pe (sau in) mana (sau mainile) cuiva a ajunge la discretia cuiva. 3) A intra cu greu. 2. tranz. A fi in stare sa cuprinda. Hainele nu-l mai incap. /<lat. incapere