TACIUNAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre ochi, par, ten) Care este negru ca taciunele. 2) (despre cereale) Care este atacat de taciune; taciunos. /v. a se taciuna

CAZUAR (‹ fr., germ.) s. m. Gen de pasari acarenate, raspandite in Australia, ins. Noua Guinee, de c. 160 cm, bune inotatoare si alergatoare, cu corpul turtit lateral, picioare scurte si puternice, terminate cu trei degete si capul acoperit cu o casca cornoasa (Casaurius). ♦ C. australian = pasare mare (1,65 m), din padurile Australiei de Nord, solitara, cu penaj negru ca taciunele si formatii cornoase, rosii-violacee, pe cap si pe git; atinge 50 km /h in alergare (Causarius causarius).

TACIUNAT, -A, taciunati, -te, adj. 1. (Despre oameni sau despre parul, ochii, tenul lor) negru ca taciunele (1). 2. (Despre unele cereale) Atacat de taciune (2); taciunos. – V. taciuna.

CA¹ adv. 1) (exprima un raport comparativ) Asemanator cu; similar cu; de felul; de tipul. negru ca taciunele. 2) (exprima un raport temporal) Ciresele s-au copt anul acesta mai devreme ca de obicei. ◊ Ca maine, poimaine in curand. Ca ieri (alaltaieri) de putin timp. 3) (exprima un raport relational) Privitor la...; in ce priveste. Ca valoare, lucrarea lasa de dorit. 4) (exprima un raport de suplinire) In calitate de...; fiind. Ca pedagog, era neintrecut. 5) (exprima un raport de similitudine) Baiatu-i ca baiatul. 6) (exprima un raport dubitativ in diferite imbinari stabile) Toate ca toate. /<lat. quam

ristic (-curi), s. n. – 1. Antimoniu. – 2. taciune, vopsea neagra, folosita in trecut ca fard. – Var. inv. rastic, ristic. Tc. rastyk (Seineanu, II, 301), cf. ngr. ῥαστίϰι, sb. rastok. Legatura cu sl. chvrastu (Conev 49) este indoielnica.

CARBUNE ~i m. 1) Roca sedimentara de culoare galbuie sau bruna pana la neagra, folosita drept combustibil si ca materie prima in metalurgie si in industria chimica. ~ de pamant. ~ de piatra. 2) Lemn carbonizat. A stinge ~ii. 3) Bucata de lemn in stare incandescenta; jaratic. ◊ A sta (ca) pe ~i a fi foarte nerabdator. 4) Creion negru si foarte moale, folosit in pictura. 5) Boala a unor cereale (porumb, grau), caracterizata prin aparitia unei pulberi negre, cauzata de o ciuperca parazita; taciune. 6) Boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului) manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; buba-neagra. /<lat. carbo, ~onis

CARBUNE s. 1. (GEOL.) (fig.) aur negru. (~le este o roca sedimentara.) 2. mangal. (~le este folosit drept combustibil.) 3. v. taciune. 4. (BOT.; Phyteuma vagneri) (reg.) baraboi, banisor, spinuta. 5. v. antrax. 6. (FITOP.) taciune. (Planta atacata de ~.)

taciune ~i m. 1) Ramasita provenita din arderea incompleta a unui corp. 2) Carbune care arde mocnit. ◊ negru ca ~ele foarte negru. 3) Boala a unor cereale (porumb, grau), caracterizata prin aparitia unei pulberi negre, provocata de o ciuperca parazita; carbune. [Sil. -ciu-] /<lat. titio, ~onis

malura (maluri), s. f. – taciune, ciuperca parazita a griului (Tilletia tritici). Probabil ngr. μελέρι, μέλουρι „gargarita” (Scriban). – Der. malurit, adj. (atacat de malura); malurici, s. m. (planta, Orobus niger), numita asa pentru ca la uscare devine neagra, ca acoperita de malura; maluros, adj. (cu malura).

taciune, taciuni, s. m. 1. Ramasita dintr-o bucata de lemn care a ars incomplet; carbune sau lemn in faza de ardere fara flacara. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fi foarte sarac. Nu-i ard (nici) taciunii in vatra, se spune despre un om (sarac) caruia ii merge prost in toate, care nu izbuteste nimic. 2. Boala a plantelor (cerealiere) provocata de o ciuperca parazita care se manifesta prin distrugerea totala sau partiala a partilor atacate si prin aparitia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra; carbune. – Din lat. *titio, -onis.