ABSTINENT, -A, abstinenti, -te, s. m. si f. Persoana care isi impune restrictii de la mancare, bautura, satisfacerea unor necesitati fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.

ABSTINENTA, abstinente, s. f. 1. Faptul de a-si impune restrictii de la mancare, bautura, satisfacerea unor necesitati fiziologice etc.; abstentiune. 2. (Ec. pol.; in sintagma) Teoria abstinentei = teorie prin care capitalul si acumularea lui rezulta din abtinerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. – Din fr. abstinence, lat. abstinentia.

TOALETA ~e f. 1) Ansamblu de articole vestimentare (mai ales ale unei femei). 2) Aranjare a aspectului exterior al unei persoane (prin spalat, pieptanat, imbracat). A-si face ~a. ◊ De ~ care serveste la ingrijirea corpului. 3) Mobila cu oglinda si dulapioare in care se tin obiecte pentru ingrijirea parului si a fetei. 4) Incapere pentru satisfacerea necesitatilor fiziologice. [Sil. -to-a-] /<fr. toillette

FOAME f. 1) Senzatie fiziologica provocata periodic de necesitatea de a manca. ◊ ~ de lup foame mare. 2) fig. Pofta nestapanita. ~ de bani. [G.-D. foamei; Sil. foa-me] /<lat. fames, ~is

SETE f. 1) Senzatie fiziologica provocata periodic de necesitatea de a bea apa. ◊ A muri (sau a se usca) de ~ a fi foarte insetat. 2) fig. Dorinta aprinsa. ~ de libertate. ◊ Cu ~ a) cu nesat; cu pasiune; b) foarte tare; cu putere. [G.-D. setei] /<lat. silis

necesitate ~ati f. 1) Ceea ce este absolut necesar (pentru satisfacerea cerintelor); trebuinta; nevoie. ◊ De prima ~ absolut necesar. 2) Categorie filozofica care reflecta insusirile si raporturile ce au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. 3) la pl. Proces fiziologic de evacuare a f*******r si urinei. [G.-D. necesitatii] /<lat. necessitas, ~atis, fr. necessite

necesitatE s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, trebuinta. ♦ (Spec.; la pl.) Proces fiziologic de evacuare a f*******r si a urinei. ◊ Cu necesitate = in mod necesar. 2. Categorie filozofica care desemneaza insusirile si raporturile care au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. [Cf. fr. necessite, it. necessita, lat. necessitas].

necesitate, necesitati, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune sa se faca; ceea ce este de absoluta trebuinta; trebuinta, nevoie. ◊ Expr. De prima necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ Spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a f*******r si a urinei. 2. Categorie filozofica care desemneaza insusirile si raporturile care au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor. ◊ Loc. adv. Cu necesitate = in mod imperios, obligatoriu, neaparat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din lat. necessitas, -atis, fr. necessite.

necesitatE s. f. 1. ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, oportunitate. ◊ (pl.) proces fiziologic de evacuare a f*******r si a urinei. ♦ cu ~ = in mod necesar; obligatoriu; stare de ~ = situatie exceptionala in care statul poate lua anumite masuri in interesul apararii tarii. 2. categorie filozofica desemnand insusirile si raporturile care au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. (< fr. necessite, lat. necessitas)

SOMN², (rar) somnuri, s. n. Stare fiziologica normala si periodica de repaus a fiintelor, necesara redresarii fortelor, caracterizata prin incetarea totala sau partiala a functionarii constiintei, prin relaxare musculara, prin incetinirea circulatiei, a respiratiei si prin vise; starea celui care doarme. ◊ Somnul de veci (sau cel lung, vesnic) = moartea. ◊ Expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi usor, iepureste. A trage un (pui de) somn = a dormi (bine). A-l fura (pe cineva) somnul = a atipi. Somn usor, formula prin care se doreste cuiva care se culca somn linistit. A-l pali (sau a-l toropi pe cineva) somnul sau a pica (sau a nu mai putea) de somn = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ♦ Fig. Stare de inertie; toropeala, amortire. ♦ necesitatea de a dormi; senzatie provocata de aceasta necesitate. – Lat. somnus.