BODOC, 1. Muntii Bodocului, masiv muntos in S Carpatilor Orientali (Carpatii de Curbura), intre Olt si riul Negru, limitat de muntii Ciucului (la N), Nemira (la NE) si depr. Birsei (la S). Alcatuit din flis cu intruziuni vulcanice. Alt. max.: 1.241 m (vf. Carpinis). Expl. de andezit (Bixad si Micfalau). Izv. minerale (Baile Tusnad, Malnas, Turia, Bodoc). 2. Com. in jud. Covasna, pe Olt; 2.594 loc. (1991). Expl. de argila. mat. de constr. (caramida, tigla). Ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene folosite atit ca ape de masa, cit si in tratamentul afectiunilor digestive, hepato-biliare si renale. Statie de imbuteliere a apelor minerale. Statie de c. f. Biserica (sec. 15).

CAMERTON, camertonuri, s. n. Instrument format dintr-un tub sonor, care, prin suflare, emite nota „la”(sau din patru tuburi „sol”, „la”, „re”, „mi”), folosit la acordarea instrumentelor muzicale. – Din germ. Kammerton.

CIFRA, cifre, s. f. 1. Simbol grafic (care reprezinta unul dintre numerele de la zero la noua) folosit pentru scrierea numerelor; (impr.) numar. 2. Volum, suma, cantitate reprezentata prin cifre (1). ◊ Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proportional cu marimea, cu valoarea afacerilor. 3. Numar care indica valoarea unei marimi caracteristice a unei substante, a unui fenomen. Cifra de saponificare. – Din it. cifra, lat. cifra. Cf. fr. chiffre.

folosi, folosesc, vb. IV. 1. Tranz. A face uz (de ceva); a utiliza, a intrebuinta. ◊ Refl. (Urmat de o determinare introdusa prin prep. „de”) Ma folosesc de dictionar. 2. Intranz. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta (cuiva); a servi. 3. Refl. A avea, a trage folos (din ceva); a profita (de ceva). – Din folos.

POPIC, popice, s. n. 1. (La pl.) Joc distractiv la care se folosesc noua bucati de lemn cilindrice, fasonate la strung si asezate intr-o anumita ordine, jucatorii urmarind sa rastoarne cat mai multe dintre ele de la distanta, cu o bila mare de lemn aruncata pe un jgheab; (si la sg.) fiecare dintre cele noua piese ale jocului. ♦ (La pl.) Popicarie. 2. Piesa mica de lemn folosita ca proptea in constructia tunelurilor. [Var.: (reg.) popica s. f.] – Pop¹ + suf. -ic.

nefolosit, -A, nefolositi, -te, adj. Care nu este folosit, intrebuintat; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire indelungata); neintrebuintat, neuzat. – ne- + folosit.

A folosi ~esc 1. tranz. A pune in practica; a intrebuinta; a utiliza. 2. intranz. (urmat de un complement indirect in dativ) A fi de folos (moral sau material); a servi; a sluji. Nu-mi foloseste. /Din folos

A SE folosi ma ~esc intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) 1) A face uz; a se servi, punand in aplicare; a uza. ~ de manual. 2) A dispune tragand foloase; a beneficia. ~ de increderea cuiva. /Din folos

CAMERTON, camertonuri, s. n. Instrument format dintr-un tub care emite nota „la” (sau din patru tuburi care emit notele „sol”, „la”, „re” si „mi”), folosit ca punct de orientare pentru aflarea altor note si la acordarea instrumentelor muzicale. – Germ. Kammerton.

bucur, a -a v. tr. (alb. bukuroni, a infrumuseta, bukura, frumos). Aduc bucurie: va aduc o veste care va va bucura, va voi bucura pe toti c’o veste buna. V. refl. Simt bucurie: s’a bucurat de vestea buna. Imi arat bucuria: sa bem si sa ne bucuram! Ma folosesc, am, posed (dupa fr. se rejouir): se bucura de o buna sanatate, reputatiune. A te bucura la, a rivni la, a te bucura sa poti ocupa (apuca): nu te bucura la biata lui casuta, ci iarta-i datoria! Fals se bucura de o sanatate zdruncinata ori asta ma bucura (dupa germ. das freut mich). Corect: are o sanatate zdruncinata, o urita reputatiune si ma bucur de asta. – In Trans. si imbucur: pe toti i-a imbucurat, toti s’au imbucurat.

KALIPATRON, kalipatroane, s. n. Cutie de tabla umpluta cu hidroxid de potasiu si incorporata in masca de protectie, care serveste la regenerarea aerului (prin retinerea bioxidului de carbon si a apei) si care este folosita in mine. [Sil. -tron] – Din germ. Kalipatron.

PATENT¹, -A, patenti, -te, adj. (Despre sisteme si obiecte tehnice) Construit in chip special pentru a prezenta garantii de soliditate, de buna functionare sau pentru a putea fi folosit usor; care functioneaza perfect. ◊ Cleste patent (si substantivat, n.) = cleste special cu care se pot executa diferite operatii de apucare, de taiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsa, buton de incheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de tarnacop, folosit in mine. – Din germ. Patent.

LIDITA, lidite, s. f. 1. Exploziv fabricat pe baza de acid picric, folosit in mine. 2. Roca sedimentara cu granulatie fina, de obicei neagra-cenusie, alcatuita mai ales din cuart si calcedonie. – Din fr. lyddite.

neTRUCAT, -A, netrucati, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) in care nu s-au folosit trucaje. – ne- + trucat.

TANC, tancuri, s. n. 1. Masina de lupta blindata, inzestrata cu tunuri, mitraliere etc. instalate in turela si in partea din fata a vehiculului, cu rotile montate pe senile, care poate strabate terenuri accidentate. 2. Rezervor din tabla sau din otel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul inzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = nava folosita la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit in mine, cu capacitatea de o tona. 3. (Fot.) Cutie de plastic de constructie speciala, in care se developeaza filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

ASTRALIT n. Exploziv detonat de siguranta, folosit in mine, in cariere. [Var. astralita] /<fr. astralite

BUTE buti f. 1) rar Vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului. ◊ A lega (pe cineva) ~ a lega strans, incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobza; a lega fedeles. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mancare. 2) Continutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stalp care sustine tavanul unui tunel in constructie. 4) Rezervor de combustibil la lampile speciale, folosite in mine. [G.-D. butii] /<lat. buttis

DACITA f. Exploziv folosit in mine si in cariere. /<fr. dacite

A IERTA iert tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat. ◊ A-l ierta Dumnezeu a inceta din viata (dupa o boala grea si indelungata). Dumnezeu sa-l ierte! formula folosita de credinciosi vorbind despre mort. Doamne, iarta-ma! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertati! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. Iertati-ma (va rog)! va rog sa nu va suparati. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii, obligatii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. Iertati-ma, vin si eu cu o explicatie. /<lat. libertare

PATRON¹ ~oane n. 1) Tub metalic sau de carton care contine o capsa, material exploziv, proiectil sau alice, folosit la armele de foc portative. 2) Bucata cilindrica de exploziv folosita in mine la dislocarea straturilor. /<germ. Patrone

TANC ~uri n. 1) Masina blindata pe senile, prevazuta cu un tun si capabila sa strabata terenuri accidentate si sa treaca peste diferite obstacole. 2) tehn. Rezervor pentru pastrarea sau transportarea diferitelor lichide. ◊ ~ petrolier nava pentru transportarea petrolului. 3) Vagonet metalic (cu capacitatea de o tona) folosit in mine. /<fr. tank, germ. Tank

EneACORD s.n. Lira cu noua coarde, folosita de vechii greci. [Pron. -ne-a-. / < fr. enneacorde, cf. gr. ennea – noua, lat. corda – coarda].

ROBURIT s.n. Substanta exploziva folosita in mine, compusa in cea mai mare parte din silitra. [< fr. roburite].

eu pron. – Pronume personal de pers. 1 sing. – Mr. eu, io(u), mine, megl., istr. io. Lat. ego (Diez, I, 239; Puscariu 771; Candrea-Dens., 533; REW 2830), cf. alb. un(e), vegl. jo, it. io (sard. eo, Matera eu), prov. ieu, fr. je, sp. yo, port. eu. Gen. mie ‹ mihi, dat. (i)mi ‹ mi, acuz. ma ‹ mē sau mine ‹ mēne. Se foloseste acuz. cu prep.: cu mine, fara mine, decit mine, pentru mine, etc. In Munt., in limbajul popular si vulgar, se pronunta io.

neCONVENTIONAL, -A adj. 1. care nu este conventional. 2. (despre arta) nesupus conventiilor, canoanelor. ◊ (despre caracter, fire) plin de naturalete, spontan. 3. (despre surse de energie) impus prin folosire indelungata. (< ne- + conventional)

RATIONAMENT s. n. 1. forma logica fundamentala constand dintr-o inlantuire ordonata de judecati din care decurg adevaruri noi, act prin care gandirea, pornind de la cunostinte date, deriva din aceste cunostinte noi. 2. argumentele folosite de cineva pentru a-si sustine punctul de vedere; fel de a rationa. (dupa fr. raisonnement)

ROBURIT s. n. substanta exploziva continand silitra, folosita in mine. (< fr. roburite)

sine pron. – El insusi. Lat. se, modelat ca mine, tine, pentru a evita prezenta unui cuvint monosilabic in pozitie tonica, cf. lat. sese, sp. consigo. Se foloseste ca mine (pron. pers. de persoana a-III-a, la cazurile prepozitionale; inv., acuzativ fara prep.); dar a ajuns sa insemne „cuget launtric”, sens cu care se foloseste ca s.: in sinea lui ‹ in sine „inlauntrul sau”, in sinea mea „pentru mine” etc.; si, de asemeni, cu posesivul enclitic in sine-mi, in sine-ti, in sinesi. In sec. XIX s-a folosit pentru a traduce pref. auto-; sineiubire (egoism); sinestatator (autonom) etc. Dintre aceste formatii s-au pastrat in limba numai sinucidere si sinucigas.

ASTRALITA (‹ fr.) s. f. Explozibil de siguranta pe baza de azotat de amoniu, trinitrotoluen si nitroglicerina, cu mare forta exploziva, folosit in mine, saline, cariere si la lucrari de derocare.

HARPONIER, harponieri, s. m. Pescar care foloseste harponul. [Pr.: -ni-er] – Harpon + suf. -ier.

ASTRALIT s. m. Exploziv detonant de siguranta, folosit in unele mine. [Var.: astralita s. f.] – Din fr. astralite.

neBUNI, nebunesc, vb. IV. Intranz. si tranz. (Pop.) A innebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu ma nebuni! exclamatie folosita pentru a exprima mirarea (si neincrederea) fata de cele auzite. – Din nebun.

neUZAT, -A, neuzati, -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire indelungata). [Pr.: ne-u-] – ne- + uzat (dupa fr. non-use).

NI interj. (se foloseste pentru a indemna la mers, a chema sau a goni unele animale) /cf. ung. ne

PLUG ~uri n. 1) Unealta agricola pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormana. ◊ ~ de zapada vehicul special amenajat pentru curatarea zapezii de pe o cale de circulatie. ~ de carbune agregat folosit la taierea si incarcarea carbunilor in mine. ~ nivelator masina folosita pentru nivelare in lucrarile rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din tarani. A trage in ~ a munci din greu (obosind peste masura). 2) Munca aratului. Taranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frana schiurile, apropiindu-le varfurile. /<sl. plugu

BORGHIS s.n. (Poligr.) Corp de litera de noua puncte tipografice, folosit in special pentru culegerea articolelor de ziar. [< germ. Borgis].

CAMION, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul rutier cu tractiune animala, prevazut cu o platforma si folosit pentru transport. [Pr.: -mi-on] – Din fr. camion.

DESETINA, desetine, s. f. 1. (In sec. XV-XVIII, in Moldova) Impozit de zece la suta din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuiala, dijma. 2. Masura agrara ruseasca, folosita odinioara si la noi, egala cu 1,09 ha. [Acc. si: desetina. – Var.: (2) deseatina s. f.] – Din bg., scr. desetina.

nefolositOR, -OARE, nefolositori, -oare, adj. Care nu este folositor, care nu foloseste la nimic; inutil. – ne- + folositor.

CONSUM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor productiei si ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de productie pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau marfuri) de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare care intra in proportii mari in consumul individual al oamenilor si prin a caror folosire nu rezulta produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material si de energie consumata intr-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operatii etc. – Din consuma¹ (derivat regresiv).

SCAMOneE, scamonee, s. f. 1. Planta din Asia Mica, cu frunze triunghiulare si cu flori galbene (Convulvulus scammonea). 2. Suc rasinos extras din radacina acestei plante si folosit in medicina. [Pr.: -ne-e] – Din fr. scammonee, lat. scammonea.

APLICARE s. 1. aplicatie, folosire, intrebuintare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. practica. (Punere in ~.) 3. punere. (Dupa ~ stampilei.) 4. v. executare.

NOI pron. pers., pers.¹ pl. (noua, ne, ni, (pe) noi, ne) 1) (indica grupul de persoane, in care se include si vorbitorul) ~ am fost la spectacol. ◊ ~ intre ~ in cercul nostru; numai intre noi; intre ai nostri. 2) (formele atone de dativ, inaintea verbului, au valoare de dativ posesiv) Orasul ne e frumos. 3) (se foloseste ca plural al modestiei, avand valoare de persoana¹ singular) (Noi) vom face totul. 4) inv. (in stilul oficial-administrativ se foloseste ca plural al autoritatii) eu. Noi, domnitorul Moldovei... /<lat. nos

SCHIP ~uri n. Recipient de metal, care se descarca automat si se deplaseaza pe role la o distanta fixa, folosit (mai ales, in mine sau in fabrici) pentru transportul unor materiale (minereuri, carbuni etc.). /<fr., engl. skip

A UZA ~ez 1. tranz. A face sa se uzeze; a ponosi; a jerpeli. ~ metode moderne. 2. intranz. A face uz; a se servi, punand in aplicare; a se folosi. ~eaza o tehnologie noua. /<fr. user

FANION s.n. Stegulet folosit pentru semnalizare. [Pron. -ni-on. / < fr. fanion].

NOneU s.m. Tot ce exista in afara propriului eu al celui care foloseste acest termen. [Dupa fr. non-moi].

tarhon (-ni), s. m. – Planta folosita drept condiment (Artemisia d*********s). Tc. (arab.) tarhun (Seineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. δραϰόντιον, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya.

VANDRUG, vandrugi, s. m. Lemn rotund, lung de 3-4 m si despicat in doua, folosit la sustinerea peretilor unei mine. – Din germ. Wanddruck. Cf. drug.

neCONVENTIONAL, -A, neconventionali, -e, adj. 1. Care nu este conventional (1). 2. (Despre arta) Care nu se supune conventiilor, canoanelor; original. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturalete, spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire indelungata, [Pr.: -ti-o-] – ne- + conventional.

neOSALVARSAN s. n. Produs farmaceutic care se prezinta sub forma de pulbere de culoare galben-deschis solubila in apa, folosit in tratamentul s*********i. [Pr.: ne-o-]. – Din germ. neosalvarsan.

SCHIP, schipuri, s. n. Vas mare de metal, care aluneca (pe role) pe o distanta fixa si se descarca automat, folosit la transportul materialelor in mine, in fabrici etc. – Din fr., engl. skip.

CAMION ~oane n. 1) Autovehicul prevazut cu caroserie deschisa, folosit pentru transportarea incarcaturilor; autocamion. 2) inv. Vehicul cu tractiune animala, prevazut cu platforma si folosit la transportul marfurilor. [Sil. -mi-on] /<fr. camion

CIUMIZA ~e f. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze late si cu inflorescenta un panicul, folosita ca furaj. [Sil. ciu-mi-] /Orig. nec.

FANION ~oane n. 1) Steag mic de forma triunghiulara, care serveste drept indiciu de intaietate intr-o competitie. ~ transmisibil. 2) Steag mic folosit pentru semnalizare; flamura. [Sil. -ni-on] /<fr. fanion

neCONVENTIONAL ~a (~i, ~e) (negativ de la conventional) 1) (despre arta) Care nu se supune canoanelor. 2) (despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire indelungata. [Sil. -ti-o-] /ne- + conventional

A SE SERVI ma ~esc intranz. A se folosi in calitate de instrument; a face uz (in vederea obtinerii unui rezultat); a se sluji; a se folosi. /<fr. servir

A SE SLUJI ma ~esc intranz. A se folosi in calitate de instrument (de cineva sau de ceva); a se servi; a se folosi. /<sl. sluziti

A SE SPRIJINI ma sprijin intranz. 1) A se folosi de un reazem; a se propti. ~ de perete. 2) fig. A pune temei; a se intemeia; a se bizui; a se baza; a se fonda; a conta. ~ pe opiniile predecesorilor. /Din sprijin

TRINITROTOLUEN m. Substanta solida cristalizata, incolora sau galbena-deschisa, obtinuta din toluen si folosita ca exploziv; trotil. [Sil. -ni-tro-to-lu-en] /<fr. trinitrotoluene

ETILENA s.f. (Chim.) Gaz incolor si inflamabil compus din carbon si din hidrogen, care se foloseste in industrie. [< fr. ethylene].

MERLINA s.f. Franghie subtire alcatuita din trei fire de in sau de canepa rasucite impreuna, folosita la matisarea paramelor. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. merlin, cf. flam. maarline – franghie de mare].

SCAMOneE s.f. Planta exotica cu frunze triunghiulare si cu flori de culoare galbena-pala. ♦ Suc rasinos care se extrage din radacina acestei plante, folosit ca purgativ puternic. [Pron. -ne-e., pl. invar. / < fr. scammonee].

VETO s.n. 1. (Ant.) Drept pe care il aveau tribunii plebei in Roma antica de a se opune hotararilor senatului, folosind formula veto. 2. Drept exceptional pe care il are cineva de a se opune unei hotarari folosind aceasta formula. [< lat. veto – ma opun].

CAMION s.n. Vehicul prevazut cu o platforma si folosit la transporturi. ♦ Autocamion. [Pron. -mi-on. / < fr. camion].

GODIN s.n. Soba de fier de obicei cilindrica, folosita la incalzit. [Pl. -nuri, -ne, var. goden s.n. / < fr. Godin – nume propriu].

NITROBENZEN s. m. lichid uleios, toxic, cu miros de migdale amare, din nitrarea benzenului, folosit in industrie. (< fr. nitrobenzene)

PREALIAJ s. n. aliaj folosit numai la elaborarea aliajelor (ne)feroase. (< fr. prealliage)

mie pron. pers. in dativ. Lat. mihi (Candrea-Dens., 1099). Se foloseste in patru feluri diferite: mie in pozitie tare, ca in sp. a mi, si totdeauna impreuna cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), inaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) in pozitie enclitica sau proclitica: mi-a adus, dindu-mi; imi in urmatoarele cazuri: imi pare, imi aduc aminte, valoare emfatica, fata de mi-a duc aminte, pronuntare familiara.

POPOVICI, Ilie T. (1902-1982, n. Budai, jud. Orhei, Basarabia), medic veterinar roman. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Intemeietor si director (1949-1962) al Institutului de Patologie si Igiena Animala din Bucuresti. Lucrari in domeniul bolilor infectioase ale animalelor domestice („Vaccinarea impotriva agalaxiei contagioase a oilor si caprelor cu ajutorul culturilor vii de capromyes agalactice”, „O noua metoda de vaccinare antirabica folosita in combaterea turbarii la animale”); cercetari asupra mecanismului actiunii imunogene a hidroxidului de aluminiu („Rolul focarului inflamator”).

CAPSA, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hartii, la consolidarea unei butoniere, la incheierea unor obiecte de imbracaminte etc.; buton (2). 2. Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva, folosit la armele de foc, in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusa = a fi gata de cearta, pus pe cearta, nervos. 3. Capsula (4). 4. (Elt.) Rondela metalica izolata de soclul becului, care face legatura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel.

HIDRAZOBENZEN s. m. Derivat al hidrazinei, care se prezinta sub forma de cristale incolore cu miros de camfor si care este folosit ca insecticid. – Din fr. hydrazobenzene.

ANTIPOLIOMIELITIC, -A, antipoliomielitici, -ce, adj. Care este folosit impotriva poliomielitei. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. antipoliomyelitique.

MINA¹, mine, s. f. 1. Loc subteran cu zacaminte de substante minerale utile; complex de lucrari, de instalatii in subteran si la suprafata, destinate exploatarii, cu ajutorul puturilor si galeriilor, a unui zacamant de substante minerale utile; subteran, baie². ♦ Fig. Izvor nesecat (de bogatie). 2. Arma exploziva care se asaza pe pamant sau in pamant, in apa etc. si care explodeaza la atingere sau la comanda. 3. Bucata subtire cilindrica sau prismatica de grafit sau din alt material, folosita la confectionarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine.

METANIER, metaniere, s. n. Cargobot folosit la transportarea metanului lichefiat. [Pr.: -ni-er] – Din fr. methanier.

MIIME, miimi, s. f. Numar egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un intreg. ♦ Unitate de masura pentru unghiuri, folosita in geometrie, in artilerie etc. – Mie + suf. -ime.

CRANIOTOM ~e n. Instrument chirur-gical folosit la operatiile de craniotomie. [Sil. -ni-o-] /<fr. craniotome

PERCAINA f. Pulbere cristalina inodora, de culoare alba, solubila in apa, folosita ca anestezic local. /<fr. percaine

CAPSA s.f. 1. Dispozitiv de inchidere facut din piese care se imbuca una in alta si care serveste la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 2. Inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere, ale unei gauri pentru sireturi etc. 3. Piesa (de sarma) cu care se prind mai multe hartii, foile unei carti etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminanta, care se foloseste la armele de foc, la mine etc. pentru a face sa explodeze incarcatura. 5. Capsula (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel].

FENANTREN s.n. (Chim.) Hidrocarbura aromatica din gudroanele de pamant, folosita in industria colorantilor. [< fr. phenanthrene].

MIOTOM s.n. (Med.) Instrument chirurgical folosit in miotomie (1) [in DN]. [Pron. mi-o-. / < fr. myotome].

SCREPER s.n. 1. Masina rutiera remorcata de un tractor pe senile, folosita pentru sapat si transportat pamantul. 2. (Mine) Dispozitiv de transport, alcatuit dintr-o cutie de otel fara fund cu o lama cu gheare la partea inferioara, trasa printr-un cablu fara sfarsit peste o gramada de material. [Cf. rus. skreper, engl. scraper].

SPODUMEN s.n. Silicat natural de litiu si de aluminiu, folosit ca piatra semipretioasa. [< fr. spodumene, cf. gr. spondos – cenusa, zgura].

CANONIERA s.f. Mica nava de razboi, folosita pentru patrulare, escortare etc. [Pron. -ni-e-. / < fr. canonniere, it. cannoniera].

CONCRET adj. 1. (Op. abstract) Care se poate percepe prin simturi; palpabil. ◊ Muzica concreta = muzica care, folosind aparatura electronica, urmareste realizarea unor noi valente sonore, prin intermediul spectrului, v*********r si dinamicii specifice. ♦ (Despre substantive) Care denumeste obiecte ce se percep cu simturile. 2. Precis, (bine) determinat. // s.n. Categorie filozofica desemnand latura palpabila, vizibila a fenomenelor sau ansamblul desfasurarii lor in timp si spatiu. [< lat. concretus, cf. fr. concret, it. concreto, rus. konkretnai].

INDANTREN s.n. (Chim.) Colorant sintetic albastru, rezistent la lumina, apa si acizi, folosit in imprimeria textila. [< fr. indanthrene].

neON s.n. Gaz nobil care nu arde, incolor si inodor, folosit la umplerea tuburilor luminoase. [Pron. ne-on. / < fr. neon, cf. gr. neos – nou].

CHELEN s. n. cloretan, folosit ca anestezic local. (< fr. kelene)

INDANTREN s. m. colorant sintetic albastru, rezistent la lumina, apa si acizi, folosit in imprimeria textila. (< fr. indanthrene)

SPODUMEN s. n. silicat natural de litiu si aluminiu, folosit ca piatra semipretioasa. (< fr. spodumene)

STOVAINA s. f. ester folosit pentru anestezii locale. (< fr. stovaine)

pocilti (pocaltesc, pocaltit), vb. – A se desela, a se speti. Probabil din sl. pochilu „incovoiat”, daca nu ne inselam glosindu-l asa. Se foloseste aproape exclusiv in expresia pociltit de foame, pe care dictionarele o gloseaza de obicei „sleit de foame”. Dupa Cihac, II, 268 si Scriban, din sl. poklati „a ucide”, dar der. este greoaie. – Der. pocilteala, s. f. (anemie, demobilizare).

AUTOCAMION, autocamioane, s. n. Automobil cu caroserie deschisa sau cu platforma, suspendat pe sase pana la zece roti pneumatice, folosit pentru transporturi de materiale. [Pr.: -mi-on] – Dupa fr. auto-camion.

CAPSA, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal alcatuit din doua discuri mici care se imbuca, servind la incheierea unor obiecte de imbracaminte etc. 2. Inel metalic cu care se intareste o butoniera, prin care se trece un siret, in scopul de a incheia diferite obiecte de imbracaminte, de incaltaminte etc. 3. Inel metalic sau fir de sarma servind la atasarea mai multor hartii una de alta, la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc. 4. Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva, folosit la armele de foc, in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusa = a fi gata de cearta, pus pe cearta, nervos. 5. Capsula (4). – Din lat. lit. capsa (germ. Kapsel).

PERCAINA s. f. Pulbere alba cristalina, inodora, solubila in apa, folosita ca anestezic local. – Din fr. percaine.

neINTREBUINTAT, -A, neintrebuintati, -te, adj. Care nu a fost intrebuintat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire indelungata); ncfolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – ne- + intrebuintat.

neON s. n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, fara miros si fara culoare, folosit la umplerea unor lampi electrice. [Pr.: ne-on] – Din fr. neon.

neUZITAT, -A, neuzitati, -te, adj. Care nu se foloseste in mod curent; (rar) neobisnuit. [Pr.: ne-u-] – ne- + uzitat.

neVALORIFICAT, -A, nevalorificati, -te, adj. Care nu este pus in valoare, pentru care nu s-a facut ceva spre a primi o anumita valoare, a carui valoare nu este scoasa in evidenta. ♦ (In special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit in procesul de productie spre rentabilizare. – ne- + valorificat.

REEDUCAT, -A, reeducati, -te, adj. (Despre oameni) Caruia i s-a indreptat educatia (gresita); care a primit o noua educatie. ♦ (Despre infirmi) Deprins sa se foloseasca din nou de partea corpului sau de facultatea psihica ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.

CUneIFORM, -A, cuneiformi, -e, adj. Care este in forma de cui. ◊ Scriere cuneiforma = sistem de scriere cu litere in forma de cuie sapate in piatra sau imprimate pe tablite de argila, folosit de unele popoare orientale antice. ♦ (Substantivat, f.) Litera folosita in acest sistem de scriere. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. cuneiforme.

A SE IMBALA ma ~ez intranz. A vorbi de rau, folosind cuvinte triviale. /in + bale

PION ~i m. 1) Figura de sah avand cea mai mica valoare, care se asaza la inceputul partidei, inaintea celorlalte piese. ~ul reginei. 2) fig. Persoana care este exponent al unei conceptii noi. 3) fig. Persoana lipsita de autoritate, fiind folosita fara a i se cere consimtamantul. [Sil. pi-on] /<fr. pion

ENCOMION s.n. (Liv.) 1. Gen al poeziei lirice din Grecia antica folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; elogiu. [Pron. -mi-on, var. encomiu s.n. / < it. encomio, cf. gr. enkomion – discurs].

agest (-te), s. n. – Ingramadire de busteni, crengi etc. aduse de ape; aluviuni. – Var. agestru. Lat. aggestum (Hasdeu 501; Candrea-Dens., 20; DAR); cf. sp. din Ribagorza conchestra (‹ lat. congesta), citat de Giuglea, Concordances, 19. Var. este o forma analogica, asa cum este nost’-nos-tru etc. – Der. agesta, vb. (a proteja), a carui conjug. ni se pare neclara (poate nu se foloseste la modurile personale); agesti, vb. (a ingramadi, a aduce aluviuni).

INION s.m. (Anat.) Protuberanta externa a osului occipital, folosita ca reper in masurarile antropometrice. [Pron. -ni-on. / < fr. inione].

FLUOREN s. m. hidrocarbura aromatica polinucleara, folosita in diverse sinteze organice. (< fr. fluorene)

FUMIGEN, -A adj. care produce fum sau ceata artificiala. ♦ lumanare ~a = tub care contine o substanta fumigena, folosita la camuflarea obiectivelor militare. (< fr. fumigene)

LIGROINA s. f. benzina usoara, folosita in general ca solvent. (< fr. ligroine)

POLIBUTADIENA s. f. produs macromolecular, din polimerizarea butadinei, folosit la fabricarea cauciucului sintetic. (< fr. polybutadiene)

mine pron. pers. – Forma a cazurilor prepozitionale a pron. de persoana intii, eu. – Mr. mine „eu”. Lat. me, intr-o compunere mai putin clara (dupa Philippide, Principii, 78 si Candrea-Dens., 533, din lat. *me ne; dupa Scriban, din *mene, prin analogie cu *quene › cine). Probabil e vorba de aceeasi forma flexionara care indica acuzativul, in *tatanem › tatine, v. aici. Inv. se folosea pentru acuzativul fara prepozitie: cine uraste mine (Coresi). Cf. sine.

neSCHIMBARE s. f. Invariabilitate. ◊ (Iesit din uz) Spre neschimbare, formula care se folosea ca apostila pe actele autentificate. – Din ne- + schimbare.

POLIOMIELITIC, -A, poliomielitici, -ce, adj. Care tine de poliomielita, relativ la poliomielita; spec. care este folosit impotriva poliomielitei. Vaccin poliomielitic. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. poliomyelitique.

METILSTIREN, metilstireni, s. m. (Chim.) Substanta organica, derivat al stirenului, folosita ca monomer in polimerizare. – Din fr. methylstyrene.

MOJDREAN, mojdreni, s. m. Arbore sau arbust cu frunze compuse, cu flori albe, mirositoare, a carui coaja se foloseste la vopsit; urm (Fraxinus ornus). – Din bg. mazdrean.

REEDUCA, reeduc, vb. I. Tranz. A indrepta educatia (gresita) a cuiva; a da cuiva o noua educatie. ♦ A deprinde un infirm sa se foloseasca din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihica ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o noua meserie (adecvata situatiei sale). – Din fr. reeduquer.

SAPA s. 1. (Transilv.) tarsita. (Si-a cumparat o ~ noua.) 2. v. prasit. 3. (IND.) trepan. (Un tip de ~ folosita in exploatarile petroliere.)

CARBOLIneUM n. Produs obtinut prin distilarea carbunelui de pamant, folosit ca insecticid, la impregnarea lemnului etc. [Sil. -ne-um] /<fr. carbolineum

eu pron. pers., pers. 1 sing. (mie, imi, mi, (pe) mine, ma) 1) (indica persoana care vorbeste) ~ lucrez. 2) (accentueaza persoana care indeplineste lucrarea, stand pe langa un verb la un mod personal) Mai stiu ~. ~ unul nu stiu. 3) (se foloseste in formula introductiva a actelor oficiale) ~, cutare, ma adresez... 4) (indica posesiunea) Imi invat lectiile. Mi-a dat cartea. 5) (serveste la formarea diatezei reflexive) Ma duc. Mi-amintesc. /<lat. ego

NOSTRU¹ noastra (nostri, noastre) adj. pos. 1) Care apartine grupului in care se include si vorbitorul. 2) Care se afla in anumite relatii (de prietenie, de inrudire etc.) cu cel caruia i se adreseaza vorbitorul. Mama noastra. 3) (in naratiuni) Despre care s-a mai vorbit; pomenit, amintit mai sus; cunoscut de noi. Eroul ~ a avut multe de infruntat. 4) (se foloseste ca plural al modestiei in stilul oficial, administrativ, solemn, avand valoare de singular) Meu. Opinia noastra. /<lat. noster, nostra

SCUT ~uri n. 1) (in antichitate si in evul mediu) Arma defensiva de lemn, de metal sau de piele, cu care luptatorii isi aparau corpul de lovituri; pavaza. ◊ A se intoarce din lupta cu ~ a iesi din lupta biruitor. 2) Blazon de forma acestei arme. 3) fig. Persoana sau lucru care protejeaza; pavaza. 4) fig. Protectie de care se bucura cineva. Sub ~ul legii. 5) Masca sau paravan folosit de sudori. 6) tehn. Constructie de protectie (in mine, in tunele etc.). 7) geol. Portiune intinsa dintr-o platforma unde ies la suprafata rocile fundamentului cutat. 8) biol. Formatie chitinoasa de protectie (epidermica sau scheletica) a corpului unor vietuitoare. /<lat. scutum

BALENIERA s.f. Ambarcatie usoara folosita la vanatoarea de balene. ♦ Salupa rapida (cu motor) folosita la pescuit, la salvarea naufragiatilor etc. [Pron. -ni-e-. / < fr. baleiniere, it. baleniera].

BIOGEN, -A adj. (Despre roci) Care a luat nastere din vietuitoare. ♦ (s.n.) Preparat obtinut din culturi de bacterii, care imbogatesc solul in azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. [< fr. biogene, < gr. bios – viata, gennan – a naste].

CARBOGEN s.n. Amestec de bioxid de carbon cu oxigen, folosit ca stimulent al cailor respiratorii. [< fr. carbogene].

MOLIBDEN s.n. Metal foarte dur alb-argintiu, asemanator cu fierul, folosit la fabricarea unor oteluri speciale. [< fr. molybdene, cf. gr. molybdos – plumb].

PIUneZA s.f. Cuisor cu o floare foarte mare la un cap, folosit pentru fixat desene, planse etc. [Pron. piu-ne-, var. pioneza s.f. [< fr. punaise].

STANIOL s.n. Foaie subtire de cositor, folosita la impachetarea alimentelor, a tigaretelor etc. [Pron. -ni-ol, pl. -luri. / < germ. Stanniol].

BIOGEN, -A I. adj. 1. esential pentru mentinerea vietii. 2. produs prin actiunea organismelor vii. II. s. n. preparat din culturi de bacterii, care imbogateste solul in azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. (< fr. biogene)

IBOGAINA s. f. alcaloid dintr-o planta din Africa ecuatoriala, folosita contra neurasteniei si atoniei muschilor. (< fr. ibogaine)

METILEN s. m. radical organic bivalent, derivat din metan prin indepartarea a doi atomi de hidrogen. ♦ albastru de ~ = materie coloranta albastra, folosita in vopsitorie si ca dezinfectant. (< fr. methylene, germ. Methylen)

PAPAINA s. f. diastaza din latexul de papaia, folosita in medicina in afectiuni digestive. (< fr. papaine, germ. Papain)

ARGOU, argouri, s. n. Limbaj conventional al unui grup social care, spre a nu fi inteles de restul societatii, foloseste cuvinte speciale (regionale si straine), da sensuri noi unor cuvinte cunoscute etc. – Fr. argot.

GLEZNIERA, glezniere, s. f. Banda (elastica) de bumbac, de lana sau din fibre sintetice, folosita de balerini, sportivi etc. pentru protectia gleznelor. [Pr.: -ni-e-] – Glezna + suf. -iera.

LIneAL, lineale, s. n. 1. Instrument metalic de forma unei bare, folosit pentru trasare, masurare sau verificare de dimensiuni. ♦ (Rar) Rigla. 2. Dispozitiv (actionat mecanic sau electric) format din piese paralelipipedice de otel forjat, care serveste la conducerea materialului de laminat la intrarea in unele laminoare. ♦ Bara de otel asezata in lungul unuia dintre valurile presei tipografice pentru a forma jgheabul de cerneala. 3. Dispozitiv al masinii de cusut, care serveste la formarea cusaturilor paralele cu marginea materialului. 4. Element al unei masini de cardat bumbac, folosit la pieptanarea fibrelor scurte de pe toba. [Pr.: -ne-al] – Din germ. Lineal.

APLICA vb. 1. a folosi, a intrebuinta, a utiliza, (rar) a practica. (~ o noua metoda.) 2. v. administra. 3. a pune. (~ stampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Isi ~ barba si mustati.) 5. v. executa.

A SE IROSI ma ~esc intranz. 1) (despre bani, bunuri materiale) A se folosi in mod nechibzuit; a se consuma cu risipa. 2) (despre persoane) A se consuma, depunand eforturi mari si inutile. /Orig. nec.

DEJALENA s.f. Tesatura fina de bumbac, folosita pentru confectionarea camasilor barbatesti, a bluzelor etc. [Pl. -ne, -nuri, var. dejalen s.n. / cf. engl. delaine].

FUMIGEN, -A adj. Producator de fum sau de ceata. ◊ Lumanare fumigena = tub care contine o substanta fumigena folosita mai ales la camuflarea obiectivelor militare. [< fr. fumigene, cf. lat. fumus – fum, gr. gennan – a naste].

bolnicer (bolniceri), s. m. – Infirmier. – Var. boltnicer. Sl. bolinicari, cf. boli, bolnav (sec. XVII). Astazi se foloseste numai pentru calugarii care se ocupa in manastiri de ingrijirile medicale. Var. este produsul unei confuzii cu bolta.

chilogram (chilograme), s. n. – Unitate de masura pentru greutate egala cu o mie de grame. – Var. kilogram (inv.). Fr. kilogramme. Se foloseste adesea in forma abreviata kilo, si chiar chil, care este popular.

SIRENA s.f. I. (Mit.) Fiinta fabuloasa, jumatate femeie si jumatate peste, care ademenea prin cantecele ei pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ (Fig.) Femeie seducatoare. II. 1. Aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. Aparat folosit in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. [< fr. sirene, it. sirena, cf. lat. siren].

STOVAINA s.f. Ester folosit pentru anestezii locale. [Pron. -va-i-. / < fr. stovaine].

devena (-ne), s. f. – Ghinion, nenoroc. Fr. deveine. Este galicism, folosit aproape exclusiv de jucatori.

HIDRAZOBENZEN s. m. substanta organica, derivat al hidrazinei, cristalizata, incolora, cu miros de camfor, folosita in sinteza colorantilor si a medicamentelor. (< fr. hydrazobenzene)

CANONIERA, canoniere, s. f. Nava mica de razboi folosita la patrulare, escortare, servicii de paza etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. canonniere.

AUTOCAMION, autocamioane, s. n. Automobil mare cu caroserie deschisa sau cu platforma, folosit pentru transporturi de materiale. [Pr.: a-u-to-ca-mi-on] – Auto² + camion.

PALONIER, paloniere, s. n. Mecanism alcatuit dintr-o parghie articulata la mijloc si cu doua pedale la extremitati, folosit la dirijarea unui avion sau a unor ambarcatii. [Pr.: -ni-er] – Din fr. palonnier.

SARNIERA, sarniere, s. f. 1. Balama, tatana. 2. Dispozitiv format din doua piese care, asezate de o parte si de alta a unui corp cilindric si fixate cu buloane, permit suspendarea intregului ansamblu pe un reazem. 3. (Geol.) Locul de imbinare intre cele doua flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale. 4. Locul de imbinare intre cele doua valve care formeaza cochilia unui lamelibranhiat. 5. Fasie de hartie gumata pe care o folosesc filatelistii pentru a lipi marcile postale in albume. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. charniere.

CLOROPREN s. n. (Chim.) Derivat al butadienei folosit ca materie prima pentru cauciucul sintetic. – Din fr. chloroprene, germ. Chloropren.

PRIVILEGIU s. 1. v. prerogativa. 2. drept. (S-a folosit de ~ pe care il are.) 3. v. avantaj. 4. avan-taj, favoare. (Ma bucur de ~ul de a-l cunoaste.) 5. v. cinste. 6. avantaj, binefacere, dar, folos. (~iile tehnicii moderne.)

CIUPERCA ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka

A SE EPUIZA ma ~ez 1. intranz. 1) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit pana la sfarsit; a se istovi; a se consuma. 2) (despre persoane) A pierde forta si energia; a se obosi peste masura; a se istovi; a se slei; a se extenua; a se consuma. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. epuiser

MIOGRAF ~e n. Aparat folosit pentru determinarea si inregistrarea grafica a contractiilor muschilor. [Sil. mi-o-] /<fr. myographe

ANTRACEN s.n. Substanta organica cristalizata, care se prepara prin distilarea gudroanelor de huila si este folosita la fabricarea unor coloranti sau ca antiseptic. [< fr. anthracene].

VERMILLON s.n. Sulfura rosie de mercur pulverizata, folosita in pictura de ulei drept culoare rosu-intens. [Pron. -mi-on. / < fr. vermillon].

CEREMONIAL s.n. Totalitatea formelor si a uzantelor care se folosesc la anumite ceremonii. V. protocol. // adj. (Rar) Ceremonios. [Pron. -ni-al, pl. -le, -luri. / < fr. ceremonial].

NITROTOLUEN s.n. Nitroderivat al toluenului, care se prezinta ca o substanta galbuie cu miros caracteristic, insolubila in apa, solubila in solventi organici si care se foloseste pentru obtinerea unor amine. [Pron. -lu-en. / < fr. nitrotoluene].

RUBIN s.n. Varietate rosie de corindon, foarte dur, folosita ca piatra pretioasa si in mecanica de precizie. [Pl. -ne, -nuri, (s.m.) -ni. / < it. rubino, lat. rubinus, cf. germ. Rubin].

CIMEN s. n. lichid aromatic in uleiurile eterice, izolat din diferite plante (cimbru, chimion) din rasina coniferelor si din petrol, folosit in parfumerie si ca solvent pentru lacuri. (< fr. cumene)

FENANTREN s. n. hidrocarbura aromatica polinucleara, substanta cristalina, incolora, din gudroanele de pamant, folosita in industria colorantilor, a produselor cosmetice etc. (< fr. phenanthrene)

ANTRACEN s. n. Substanta galbena, cristalizata, extrasa din gudron de huila si folosita la fabricarea unor coloranti sau ca antiseptic. – Fr. anthracene.

BIOGEN, -A, biogeni, -e, adj. (Despre roci) Care rezulta din activitatea unor tesuturi vii. Calcar biogen. ♦ (Substantivat, n.) Preparat obtinut din culturi de bacterii care imbogateste solul in azot si se foloseste ca ingrasamant in agricultura. [Pr.: bi-o-] – Fr. biogene (<gr.).

AUTOCAMIOneTA, autocamionete, s. f. Automobil mai mic decat autocamionul, folosit pentru transporturi de materiale; camioneta. [Pr.: a-u-to-ca-mi-o-] – Auto² + camioneta.

CHIRILIC, -A, chirilici, -ce, adj. (In sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril in sec. IX si intrebuintat la noi (oficial) pana in 1860, care a servit drept baza pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Litera chirilica = litera din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirilic, -a adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic.

GRAMIERA, gramiere, s. f. Balanta speciala in forma de sfert de cerc folosita in industria hartiei si a celulozei la determinarea gramajului. [Pr.: -mi-e-] – Gram + suf. -iera.

INDANTREN s. n. (Chim.) Colorant sintetic albastru, folosit in imprimarea textila. [Var.: indantrona s. f.] – Din fr. indanthrene, engl. indanthrone.

MAI interj. (Fam.) 1. Cuvant de adresare catre una sau mai multe persoane de s*x masculin, mai rar feminin, care marcheaza intre vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior; ba. 2. Cuvant folosit pentru a exprima admiratie; mirare, nedumerire; neincredere; nemultumire; ironie. [Var.: ma interj.] – Et. nec.

REfolosi, refolosesc, vb. IV. Tranz. A da o noua intrebuintare unor materiale, obiecte etc., dupa o prealabila prelucrare. ♦ A folosi din nou un procedeu, o metoda. – Re¹- + folosi.

STIREN, stireni, s. m. Hidrocarbura aromatica nesaturata cu aspect de lichid incolor, transparent, cu gust dulce, folosita la fabricarea polistirenului, a cauciucului sintetic etc. – Din fr. styrene.

A SE AJUTA ma ajut intranz. 1) A face uz; a se servi; a se folosi. ~ de un baston. 2) A face (concomitent) schimb de ajutor (cu cineva). /<lat. adjutare

CHIMION m. 1) Planta erbacee umbelifera, avand frunze penate si flori mici, ale carei seminte aromatice se folosesc ca mirodenii si in medicina. 2) Semintele acestei plante; chimen. [Sil. -mi-on] /<turc. kimyon

SENIOR¹ ~i m. 1) (in evul mediu) Mare feudal, stapan al unui domeniu, care avea drept de suzeranitate asupra vasalilor sai. 2) (in unele tari europene; folosit si ca termen de adresare) Reprezentant al claselor avute. [Sil. -ni-or] /<fr. seigneur, it. signor, signore

CICLON s.n. 1. Vant puternic, cu furtuna si vartejuri, care bantuie in special in regiunile tropicale. 2. Aparat pentru separarea prafului din gaze cu ajutorul fortei centrifuge. 3. Substanta toxica pe baza de acid cianuric, folosita pentru combaterea daunatorilor in incaperi inchise. [Pl. -oane, (s.m.) -ni. / < fr. cyclone, germ. Zyklon, cf. gr. kyklos – cerc].

OUABAINA s.f. (Med.) Glicozit extras dintr-o specie de strofant, folosit ca tonic c*****c. [Pron. o-ua-ba-i-. / < fr. ouabaine < cuv. somalez].

PATENA s.f. Vas de forma circulara plata, cu picior-talpa, folosit in cultul catolic pentru a primi painea sfintita. [< fr. patene, it., lat. patena].

euGENIE s.f. Teorie care preconizeaza ameliorarea calitatilor biologice umane prin masuri genetice (alegerea parintilor, sterilizarea celor tarati etc.), folosita uneori in scopuri rasiste. [Gen. -iei. / < fr. eugenie, cf. gr. eu – bine, gennan – a zamisli].

GRAMIERA s.f. Balanta speciala in forma de sfert de cerc, folosita in industria hartiei si a celulozei la determinarea gramajului. [Pron. -mi-e-. / et. incerta].

capatan (-ne), s. n. – Capastru. Germ. Kappzaum, din it. cavezzone. Germanism, se foloseste in Trans.

PARALAC s. n. grup de rasini sintetice (ne)modificate de uleiuri vegetale, dizolvate sau nu in solventi organici, folosite la fabricarea liantilor pentru cerneluri de tipar, emailuri, vopsele, a lacurilor etc. (< para¹- + lac)

impatra (-atru, impatrat), vb. – A ramine cu buzele umflate, a fi dezamagit. – Var. patra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obtine” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o capata „a da gres”. Cuvint rar (var. numai la Sincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel incit conjugarea sa nu ni se pare sigura.

RIEN ne SERT DE COURIR, IL FAUT PARTIR A POINT! (fr.) nu foloseste la nimic alergatul, trebuie sa pornesti la timp! – La Fontaine, „Le lievre et la tortue”.

GAZOGEN, gazogene, s. n. Aparat sau instalatie folosita pentru transformarea unui combustibil solid in gaz² combustibil. – Din fr. gazogene.

FUMIGEN, -A, fumigeni, -e, adj. (Chim.; despre unele substante) Care, in contact cu aerul, produce fum abundent sau ceata. ◊ Lumanare fumigena = tub care contine o substanta fumigena folosita mai ales la camuflarea unui obiectiv militar. – Din fr. fumigene.

FUNIE ~i f. 1) Sfoara groasa, confectionata prin rasucirea mai multor fire unul in jurul altuia; franghie. ◊ Drept ca ~a in sac (sau in traista) a) stramb; sucit; b) nedrept; necinstit. A (i) se apropia (sau a (i) se strange, a-i ajunge) ~a de par (sau la par) a ajunge intr-o situatie critica, la deznodamant. A juca pe ~ a) a executa numere de acrobatie pe o funie intinsa; b) a fi foarte activ (si docil). A vorbi de ~ in casa spanzuratului a vorbi in prezenta cuiva despre ceva care ii aminteste de lucruri neplacute. 2) inv. Unitate de masura pentru lungime folosita, in trecut, la masurarea pamantului. [Art. funia; G.-D. funiei; Sil. -ni-e] /<lat. funis

PALONIER ~e n. Dispozitiv constand dintr-o parghie cu pedale, folosit la schimbarea directiei unor vehicule (in special avioane si ambarcatii). [Sil. -ni-er] /<fr. palonnier

AUTODINA s.f. Montaj de radioreceptie care foloseste acelasi tub electronic ca detector si oscilator. [Pron. a-u-, pl. -ne. / fr. autodyne].

C*****A s.f. Substanta toxica extrasa din planta numita coca, folosita ca stupefiant sau ca anestezic local. [Pron. -ca-i-. / < fr. cocaine].

PATENA s. f. taler de metal de forma circulara, folosit in cultul catolic, pe care sta azima de impartasanie. (< fr. patene, it., lat. patena)

TRICLORETILENA s. f. lichid incolor, cu miros de cloroform, toxic, in stare de vapori, folosit ca solvent, ca agent frigorific, in diverse sinteze etc. (< fr. trichlorethylene)

HEMATOGEN, -A, hematogeni, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele medicamente) Care produce sange, care face sa creasca numarul globulelor rosii din sange. 2. S. n. Produs alimentar concentrat, obtinut prin amestecarea sangelui cu lapte si cu diferite substante aromatizate si folosit ca tonic puternic in anemii pernicioase, slabiciune anormala etc. – Din fr. hematogene.

NITROTOLUEN s. n. Substanta de culoare galbuie cu miros caracteristic derivata din toluen, folosita mai ales pentru obtinerea unor amine. [Pr.: -lu-en] – Din fr. nitrotoluene.

C*****A f. Substanta toxica obtinuta din frunzele arbustului coca, folosita in medicina ca anestezic. [G.-D. cocainei; Sil. -ca-i-] /<fr. cocaine

RADIOGONIOMETRU ~e n. tehn. Aparat de radioreceptie pentru determinarea directiei din care vine o radioemisie, folosit in navigatia fara vizibilitate si in radiolocatie; radiopelengator. [Sil. -di-o-go-ni-o-] /<fr. radiogoniometre

PAPAINA s.f. Enzima vegetala extrasa din sucul unui arbore tropical, folosita in medicina ca digestiv si ca vermifug. [Pron. -pa-i-. / < fr. papaine, germ. Papain].

CUneIFORM, -A adj. Care este in forma de cui; cuneat. ◊ Scriere cuneiforma = sistem de scriere cu litere in forma de cuie, folosita de unele popoare din Orientul antic. // s.f. Litera folosita in acest sistem de scriere. // s.n. Unul din oasele tarsului. [Pron. -ne-i-. / < fr. cuneiforme, cf. lat. cuneus – cui, forma – forma].

FOSGEN s.n. Gaz incolor, usor lichefiabil, folosit in industria chimica si ca gaz de lupta asfixiant, toxic. [< fr. phosgene].

STIREN s. m. hidrocarbura benzenica, folosita ca materie prima la fabricarea polistirenului, a cauciucului sintetic etc. (< fr. styrene)

sampson (-ni), s. m. – Buldog. – Var. samson. Tc. samsun (Seineanu, II, 312; Tiktin). Inv., se folosea mai ales ca nume de ciine.

CANONIERA, canoniere, s. f. Nava mica de razboi, folosita la patrulare, escortare, servicii de paza etc. a coastelor si a fluviilor. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. canonniere.

VAGOneT, vagonete, s. n. Vagon (1) de dimensiuni mici, care circula pe sine cu ecartament ingust, folosit pentru transportul de materiale la lucrari forestiere si de terasament, in fabrici, in mine, pe santiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circula suspendat pe un cablu. – Din fr. wagonnet.

PROPILENA s. f. (Chim.) Hidrocarbura folosita ca materie prima la fabricarea glicerinei, a acetonei etc.; propena. – Din fr. propylene.

STANIOL, stanioluri, s. n. Foaie subtire de staniu sau de plumb ori de aluminiu, folosita la impachetarea unor alimente sau produse industriale, in scopul unei bune conservari [Pr.: -ni-ol] – Din germ. Stanniol.

ANGSTROM s.m. Unitate de masura pentru lungimi de unda, care se foloseste in optica, spectrografie, cristalografie si fizica atomica, egala cu 1/10000 dintr-un micron. [Pl. -mi. / Cf. fr. angstrom, cf. Angstrom – fizician suedez].

FASCINA s.f. Manunchi de nuiele sau de ramuri folosit la intarirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificatii etc. [Pl. -ne, var. fasina s.f. / cf. fr. fascine, it. fascina].

TOBOGAN s.n. 1. Instalatie (de sport si pentru amuzament) constand dintr-un plan inclinat cu un jgheab pe care se aluneca usor. 2. Jgheab inclinat folosit drept mijloc de transport, cu viteza mica, a unor materiale, piese etc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr., engl. toboggan < cuv. indian din Canada].

IZOBUTENA s. f. hidrocarbura olefinica cu catena ramificata, gaz incolor, inflamabil, prin cracarea petrolului, folosit in benzina de polimerizare, in carburantii sintetici cu cifra octanica mare. (< fr. isobutene)

BENZEN, benzeni, s. m. Hidrocarbura lichida, incolora, obtinuta din gudroanele carbunilor de pamant sau din petrol, folosita ca decolorant, ca materie prima la fabricarea unor compusi organici etc. – Fr. benzene.

BENZEN, benzeni, s. m. Hidrocarbura lichida, incolora, insolubila in apa, extrasa din gudroanele carbunilor de pamant sau din petrol, si care se foloseste, ca decolorant, ca materie prima la fabricarea unor compusi organici etc. – Din fr. benzene.

CABESTAN s.n. Vinci cu un ax de rotatie vertical, folosit pentru deplasari scurte, orizontale sau pe panta, ale vehiculelor, la ancorarea navelor etc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cabestan].

TOLUEN s.n. Hidrocarbura aromatica lichida, incolora, inflamabila, din gudroanele de huila, folosit ca solvent, la fabricarea unor coloranti, medicamente, etc.; metilbenzen. [Sil. -lu-en] (din fr. toluene)

REGEneRA, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau tesuturi) A se reface. 2. Tranz. si refl. Fig. A reveni sau a face sa revina la viata noua; a (se) primeni, a (se) innoi, a (se) inviora. 3. Tranz. A readuce in conditii de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietatile lui initiale. ♦ A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structura grosolana in structura fina. – Din fr. regenerer, lat. regenerare.

A SE PROPTI ma ~esc intranz. (urmat de un substantiv-nume de obiect concret, cu prepozitia de) A se folosi ca de o proptea; a se sprijini; a se rezema. /cf. sl. produpreti

A SE REZEMA ma reazam intranz. 1) (urmat de un substantiv, nume de obiect concret, cu prepozitia de) A se folosi ca de un reazem; a se sprijini; a se propti. 2) fig. (urmat de un substantiv cu prepozitia de) A pune temei; a se intemeia; a se sprijini; a se baza; a se bizui. /Orig. nec.

gociman (-ni), s. m. – Administrator al bunurilor unei biserici. Germ. Gottsmann (DAR). Sec. XVIII, inv. S-a folosit numai in sud-estul Trans., si in vreunele locuri din Munt.

tina (-ni), s. f. – Noroi, namol, glod. Sl. (ceh., rus.) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se foloseste mai ales in Trans. – Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoava, s. f. (Trans. de N, mocirla, balta de noroi); intina, vb. (a murdari cu noroi, a umple de noroi; a pata; a prihani).

GALENA s. f. Sulfura naturala de plumb, folosita ca redresor la aparatele de radio fara lampi, la prepararea unor vopsele etc. – Din fr. galene.

TRINITROTOLUEN s. n. Substanta solida, galbena, cristalina, fabricata din toluen si folosita ca exploziv cu care se incarca proiectilele de artilerie; trotil. [Pr.: -lu-en] – Din fr. trinitrotoluene.

GAZ² ~e n. Substanta lichida obtinuta prin distilarea petrolului si folosita drept combustibil (mai ales in lampi). ◊ Doar n-am baut ~ doar n-am innebunit; nici nu ma gandesc! /<fr. gaz

JUNIOR ~oara (~ori, ~oare) m. si f. 1) Sportiv tanar intre 13 si 19 ani, facand parte dintr-o categorie intermediara. 2) (folosit in postpozitie pe langa un nume de persoana) Fiul considerat in raport cu tatal sau. [Sil. -ni-or] /<lat., fr. junior

PILON ~i m. 1) Stalp de beton armat sau de metal, folosit ca suport de mare rezistenta. 2) Stalp masiv folosit in calitate de picior sau de suport la bolti sau ca element arhitectural decorativ. /<fr. pylone

TACHET s.m. 1. (Mar.) Suport montat pe o nava, de care se leaga, in general, paramele simple. 2. Cilindru metalic scurt din mecanismul de distributie cu supape al unei masini, care are rolul de a impiedica uzura tijei supapei. ♦ Piesa folosita la imbinarea a doua piese, care are rolul de a mari suprafata de transmitere a fortelor. 3. (Mine) Opritor pe care se asaza colivia in statie la rampa si care se indeparteaza in timpul mersului coliviei. [< fr. taquet].

MANIERA, maniere, s. f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta in societate; comportare, tinuta. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare in societate. ♦ (La sg.) Politete, amabilitate; buna-cuviinta. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. ◊ Loc. adv. De (asa) (sau de o) maniera... = in (asa) chip..., in (asa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie si de procedee care alcatuiesc stilul particular al unui artist. ♦ (Peior.) Tendinta de a repeta, in arta, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ folosire mecanica a unor procedee stilistice intr-o opera literara, din cauza carora se ajunge la artificialitate. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. maniere.

neAGRICOL, -A, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu tine de agricultura, care nu se foloseste in agricultura. 2. (Despre o regiune, o tara) Care nu isi sprijina economia in special pe agricultura. [Pr.: ne-a-] – ne- + agricol (dupa fr. non-agricole).

LAUR ~i m. 1) Arbust meridional cu frunze persistente, lucioase si aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de ~. ◊ Cununa de ~i cununa din frunzele acestui arbust oferita in trecut oamenilor ilustri in semn de inalta pretuire. A culege ~ii a deveni celebru. A se culca pe ~i a fi satisfacut de succesele obtinute candva. 2) Planta erbacee veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa, folosita in medicina. ◊ A mancat ~ (sau ~i) sau doar n-am mancat ~i! doar nu si-a (sau mi-am) iesit din minti; vezi bine, n-a (sau n-am) innebunit. /<lat. laurus

ALEXANDRIN, -A adj. 1. Referitor la civilizatia elenistica din Alexandria; (p. ext.) care tine de epoca elenistica. ◊ Scoala alexandrina = numele mai multor scoli filozofice de orientare mistica si eclectica din perioada elenismului tarziu. 2. Vers alexandrin (si s.m.) = vers iambic de douasprezece silabe, cu cezura dupa silaba a sasea; poezie alexandrina = poezie de tip rafinat, erudit si uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. [Pl. -ni, -ne. / cf. fr. alexandrin, cf. Alexandre le Grand – numele unui roman francez din sec. XII, unde a fost folosit acest vers prima data].

pomusoara, pomusoare, s.f. (reg.) 1. strugurel, strugure mic. 2. coacaz, coacaza. 3. agris, agrisa. 4. coacaz salbatic cu fructe rosii si acre; paltior. 5. planta americana cu flori roscate sau galbene, cu fructe in ciorchini, cultivata si la noi ca planta ornamentala. 6. planta cu tulpina agatatoare, cu flori violete, cu fructe in forma de boabe rosii, folosita in medicina; lasnicior.

VERMILLON s. n. Sulfura rosie de mercur sau de antimoniu, folosita pentru fabricarea culorii rosu-viu; culoare fabricata pe baza acestei sulfuri si intrebuintata in pictura de ulei. [Pr.: -mi-ion] – Cuv. fr.

DIMIE ~i f. inv. 1) Tesatura groasa de casa (de obicei din lana alba) folosita pentru haine; aba; panura. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [Art. dimia; G.-D. dimiei; Sil. -mi-e] /<turc. dimi

NUMEN s.n. (Fil.) Esenta cognoscibila numai prin ratiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului in sine; b) libertatea, nemurirea sufletului si divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumene, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gandit].

PALONIER s.n. 1. Parghie articulata cu doua pedale la extremitati, legata de organul de directie al unui avion sau al unei ambarcatii si folosita la dirijarea acestora cu ajutorul picioarelor. 2. Suport fixat pe fundul barcilor pentru sprijinirea picioarelor celui care vasleste. [Pron. -ni-er. / < fr. palonnier].

TREPAN s.n. 1. Instrument chirurgical, de forma unui sfredel, folosit pentru perforarea oaselor craniului; operatie facuta cu un astfel de instrument. 2. Sapa pentru foraj. 3. Instrument de gravor. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. trepan, cf. lat.t. trepanum, gr. trypanon].

stinjen (-ni), s. m. – 1. Veche unitate de masura egala cu 1,9665 m. in Munt, si 2,23 m. in Mold. – 2. Masura de capacitate, folosita mai ales pentru lemne si reprezentata printr-un cub de un stinjen de fiecare latura. – 3. Iris (Iris germanica, I. pseudacorus, I. variegata). – Mr. stinjin. Megl. stonjin. Sl. sęzini (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin), probabil contaminat cu sutęzenu „intins”, cf. slov. sezenj, rus. sezeni. – Der. stinjenel s. m. (iris); stinjeniu, adj. (violet). Cf. stinjeni. Bg. stanzen provine din rom. (Jagic, Archiv. slaw. Phil., XI, 364; Capidan, Raporturile, 224).

DIONISIAC, -A adj. 1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic. 2. (Fil. op. apolinic) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectiva, exprimand impulsurile irationale ale vietii; extatic, pasionat, zbuciumat. [Pron. di-o-ni-si-ac. / < fr. dionysiaque, cf. lat. dionysiacus, gr. dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii greci].

NON- Element prim de compunere savanta, folosit la formarea unor notiuni negative care se afla in raport de opozitie exclusiva cu notiunea exprimata de elementul secund; ne-. V. in-. [< lat., fr., it., engl. non].

chirlopan (-ne), s. n. – Tirnacop. Origine incerta. Pare a fi in legatura cu fr. varlope „rindea”, probabil prin intermediul germ. Se foloseste in Trans.

CIMBRU s.m. 1. Planta erbacee cultivata in gradina, cu flori liliachii sau albe punctate cu rosu, ale carei ramurele si frunze ascutite se folosesc drept condiment; pop. cimbru-de-gradina, cimbru mirositor (Satureja hortensis). 2. Planta cultivata in tarile mediteraneene, inrudita cu maghiranul, cunoscuta la noi doar ca planta de cultura, cu aspect de tufa inalta cu frunze mai late si flori mici, divers colorate, ale carei parti aeriene sunt utilizate in scopuri medicinale sau drept condiment; exista varietati cu frunze piperate, altele cu miros de lamaie sau de chimion; pop. lamaioara, cimbru adevarat, timian (Thymus vulgaris) 3. Cimbrul-de-camp sau cimbrisorul (Thymus serpyllum) este o planta erbacee spontana, taratoare, folosita ca planta medicinala.

FERNICO (‹ fer + nichel + cobalt) subst. Aliaj de fier cu nichel, cobalt si mangan, cu coeficient de dilatare egal cu cel al sticlei, folosit la confectionarea electrozilor de trecere etansa prin sticla (ex. sarma de sustinere a filamentelor lampilor de incandescenta).

RADIOGONIOMETRU, radiogoniometre, s. n. Instalatie de radio-receptie folosita in radiogoniometrie, in navigatia fara vizibilitate si in radiolocatie, pentru determinarea directiei din care sunt emise semnalele radio. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] – Din fr. radiogoniometre.

neHOTARAT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la hotarat) 1): Articol ~ articol folosit pe langa un substantiv sau adjectiv pentru a indica caracterul nedeterminat al unui obiect. 2) rar Care este lipsit de claritate; neclar; confuz. /ne- + hotarat

COLIVIE (‹ sl.) s. f. 1. Cusca mica facuta din vergele de metal sau de lemn, in care sint tinute pasari cintatoare sau decorative. 2. Constructie metalica, constituita dintr-un cadru cu pereti laterali si cu una sau cu mai multe platforme suprapuse, care serveste la transportarea personalului si materialelor in puturile unei mine. 3. Sistem de conductoare in forma de bare asezate in crestaturile rotorului unor masini electrice si scurtcircuitate la ambele capete pe inele; este folosit ca infasurare a rotorului la masinile asincrone cu rotorul in scurtcircuit sau ca infasurare de amortizare si de pornire la masinile sincrone.

CALC ~uri n. 1): Hartie de ~ hartie transparenta folosita pentru reproducerea desenelor. 2) Copie a unui desen tehnic executata pe aceasta hartie. 3) lingv. Fenomen de limba constand in formarea unor cuvinte sau expresii noi cu mijloace lingvistice proprii dupa modelul altei limbi sau in atribuirea de sensuri noi, dupa un model strain, unor cuvinte si expresii existente in limba. /<fr. calque

zoroclie (-ii), s. f. – Jacheta, veston. Sb. *zaroklja, in loc de roklja „jacheta”. Cuvint folosit in Munt. si Olt. Nu apare in dictionare, dar cf. Teleor.: se stergea cu mineca zorocliei, sau pop. Olt.: dar nici ea nu-mi place mie, ca se poarta ’n zoroclie.

neWTON [nju:tn], Sir Isaac (1642-1727), fizician, matematician si astronom englez. Prof. univ. la Cambridge. Presedinte al Societatii Regale din Londra (din 1703). A fundamentat mecanica clasica (newtoniana), definindu-i notiunile de baza si enuntand cele trei principii ale dinamicii, precum si mecanica cereasca prin descoperirea legii atractiei universale (1687). A inventat telescopul (1668). Contributii importante in optica („Optica”), in studiul fenomenelor de dispersie si interferenta; a emis teoria corpusculara a luminii. In matematica a pus bazele calcului infinitezimal, in acelasi timp cu Leibniz si a dat formula binomului care-i poarta numele („Principiile matematice ale filozofiei naturale”). Desi a inaugurat o noua paradigma a metodei stiintei, a fost interesat si de alchimie, profetie, intelepciune gnostica si teologie, dezvoltand o conceptie voluntarista despre Dumnezeu (stiinta trebuie folosita pentru a demonstra prezenta continua a Creatorului in natura). Ampla corespondenta, datorata, in parte, controverselor in care a fost angajat.

POPIC ~ce n. 1) la pl. Joc distractiv cu noua piese cilindrice de lemn asezate vertical, care consta in doborarea lor cu ajutorul unei bile de lemn, aruncate pe un jgheab. 2) la sing. Piesa cilindrica de lemn folosita in acest joc. /pop + suf. ~ic

UNIATISM s.n. (Bis.) Formula folosita de biserica romano-catolica, dupa marea schisma din 1054, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice si a unei autonomii fata de Vatican; uniatie. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. uniatisme, it. uniatismo].

NICROM (‹ fr. {i}; {s} fr. ni[ckel] „nichel” + chrome „crom”) s. n. Aliaj pe baza de nichel cu crom (15-30%), siliciu (pana la 1,5%), aluminiu (pana la 3,5%), microadaosuri de pamanturi rare, rezistent la temperaturi inalte (1.000-1.250ºC). Se foloseste la confectionarea rezistentelor electrice, a elementelor de cupluri termoelectrice etc.

neINCEPUT, -A, neinceputi, -te, adj. Care nu este (inca) inceput, folosit. ◊ Apa neinceputa = apa luata din fantana sau de la izvor dimineata, inainte de a mai fi luat si altii in ziua aceea, careia in descantece i se atribuie puteri miraculoase. – ne- + inceput.

ATAT² ~ta (~ti, ~te) pron. nehot. (mai ales in forma atata) 1) (se foloseste pentru a inlocui un nume sau o propozitie, care exprima un numar, o masura, o cantitate etc.). ◊ ~ta-ti trebuie! numai incearca! (ca va fi rau de tine). 2) Numai aceasta. ~ ne mai lipsea! /<lat. eccum-tantum

BOTEZ, botezuri, s. n. 1. Ritual crestin de primire a cuiva printre credinciosii bisericii, insotit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activa la o lupta. 2. Apa folosita pentru savarsirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasma a credinciosilor si a caselor lor de catre preot, cu prilejul unor slujbe sau sarbatori bisericesti. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apa a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).

CALC, calcuri, s. n. 1. (In sintagma) Hartie de calc = Hartie translucida obtinuta prin macinarea fina a pastei de hartie, folosita la executarea desenelor in tus, pentru a fi apoi copiate pe hartie heliografica (ozalid). 2. Copia pe hartie de calc a unui desen; decalc (1). 3. Fenomen lingvistic care consta in atribuirea de sensuri noi, dupa model strain, cuvintelor existente in limba ori in formarea unor cuvinte ori expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor cuvinte straine; decalc (2). – Din fr. calque.

LINIUTA, liniute, s. f. Linioara. ◊ Liniuta de unire = a) semn ortografic care serveste pentru a marca rostirea impreuna a doua sau a mai multor cuvinte sau pentru a desparti cuvintele in silabe; b) semn de punctuatie folosit pentru a uni doua sau mai multe cuvinte legate intre ele printr-un strans raport lexical, morfologic sau sintactic; linioara, cratima. ♦ (Fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru. [Pr.: -ni-u-] – Linie + suf. -uta.

mereu adv. – 1. (Trans., adj.) Continuu, fara intrerupere. – 2. Incontinuu, neintrerupt. – 3. Totdeauna, fara incetare. – 4. (Banat, Olt.) Calm, linistit. Origine necunoscuta. Cuvint putin studiat. Unica ipoteza cunoscuta, care-l pune in legatura cu mag. mero „curat” (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivita. Se foloseste in toate provinciile rom., dar nu se afla in dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectala a lui merge „a pasi; a continua”; dar der. cu suf. -eu, nu este curenta. Pentru sensul adj., cf. Pasca, Dacor., X, 315.

fratin (-ni), s. m. – Frate. – Var. fratine, fratine. Lat. frāternus, cu aceeasi pierdere a lui r, prin disimilare, ca in frātrem › frate. Este mai putin probabila der. analogica ca in tatine (DAR). Se foloseste mai ales la pl. si urmat de un posesiv; sing. fratine este analogic, format pe baza lui frate. Pentru folosirea lui ca s., cf. fr. ton fraternel.

DUMINICA, duminici, s. f. Ultima zi a saptamanii, folosita de obicei ca zi de repaus legal. ◊ Loc. adj. De duminica = (despre haine) care se poarta in zilele de sarbatoare; care este de calitate (mai) buna. ♦ (Adverbial) In prima duminica urmatoare zilei in care ne aflam; (art.) in fiecare duminica. [Var.: dumineca s. f.] – Lat. [dies]dominica.

A SE TRECE ma trec intranz. 1) (despre organisme vii, fructe, flori etc.) A intra in faza degenerarii, pierzandu-si calitatile initiale. ◊ ~ din viata (sau din lume) a muri; a deceda. 2) (despre materiale, substante, alimente etc.) A se epuiza prin folosire. 3) (despre actiuni reprobabile) A nu se lua in seama (ramanand fara urmari). /<lat. traicere

troahna (-ne), s. f. – Gripa, guturai, raceala. – Var. Mold. troana, trohneala, Banat trocna, trocneala. Sl. otravna „boala contagioasa” (Draganu, Dacor., IV, 748); pentru pierderea lui o-, cf. strachina. Legatura cu ngr. βραχνός „ragusit” (Scriban) este mai putin probabila. Nu se foloseste in N (ALR, I, 112). – Der. trohnit, adj. (cu guturai).

BRANZA, (2) branzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obtinut prin coagularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al unor coagulanti sintetici. Frate, frate, dar branza-i pe bani (= in afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism). ◊ Expr. Branza buna in burduf de caine, se spune despre un om plin de calitati, care insa nu le foloseste in scopuri bune. A nu face nici o branza = a nu face, a nu ispravi nimic; a nu fi bun de nimic. (Duca-se, du-te etc.) opt cu a branzei sau opt (si) cu a branzei noua, se zice cand scapi (sau doresti sa scapi) de o persoana suparatoare. 2. (La pl.) Diferite feluri de branza (1).

A SE ISTOVI ma ~esc intranz. 1) A pierde toata forta si energia, ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a nu mai avea puteri; a se sfarsi; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se slei. 2) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit pana nu mai ramane nimic; a se epuiza; a se consuma. /Din istov

MANDRIN s.n. 1. Piesa ascutita folosita la gaurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealta pentru largirea sau formarea gaurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sarma care se asaza inauntrul instrumentelor gaunoase (ace, trocare etc.) pentru a impiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrina s.f. / < fr. mandrin].

A SE RUPE ma rup intranz. 1) (despre obiecte tari sau materiale) A se desface in bucati (prin intindere, indoire, frangere etc.). ◊ A i ~ cuiva inima (sau sufletul) a fi cuprins de mare durere. 2) (despre imbracaminte, incaltaminte sau obiecte confectionate din tesaturi) A-si pierde integritatea, nemaiputand fi folosit. Sacii s-au rupt. 3) A se departa (de langa cineva sau ceva), fara a mai avea contact. ~ de casa. /<lat. rumpere

MIRODENIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat partilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mancarurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanta aromatica alimentara. 2. Mireasma, aroma, parfum. 3. Numele a doua plante din familia cruciferelor, cu flori placut mirositoare: a) planta cu flori galbene-verzui, care creste la marginea padurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasa. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.

CAND conj. 1. (temporal) ca. (Acum ~ ne-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) daca. (~ vede ca ..., pleaca repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ invie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am vazut ...) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 6. (conditional) daca, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc.)

LIneAL ~e n. 1) Instrument in forma de bara, cu muchii drepte si cu suprafata plana, folosit pentru tragerea liniilor, pentru masurarea sau verificarea dimensiunilor. 2) Dispozitiv de ghidare a materialului de laminat la intrarea in anumite laminoare. 3) Rigla de otel care formeaza jgheabul de cerneala la piesele tipografice. 4) Dispozitiv la masina de cusut pentru a executa cusaturi paralele cu marginea materialului. [Sil. -ne-al] /<germ. Lineal

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).

MAneCHIN s.n. Figura de lemn, de ceara etc. care reprezinta corpul (sau numai bustul) omului; este folosita de pictori, de sculptori etc. ca model. ♦ Forma care reprezinta corpul omenesc si pe care se probeaza (sau se expun) hainele. // s.m. 1. Persoana care prezinta modelele de imbracaminte ale marilor ateliere sau fabrici de confectii. 2. (Fig.) Om lipsit de personalitate, usor de condus, foarte influentabil. [Pl. -ne, (s.m.) -ni. / < fr. mannequin, cf. ol. mannekijn].

SARNIERA ~e f. 1) pop. Dispozitiv metalic format din doua placi articulate, folosit pentru a lega un panou mobil de un cadru fix (la usi, la ferestre etc.), astfel incat sa permita inchiderea si deschiderea panoului; tatana; balama. 2) Loc de imbinare intre cele doua valve care formeaza cochilia unei scoici. 3) Fasie de hartie gumata cu care se lipesc timbrele postale in albume. [Sil. -ni-e-] /<fr. charniere

PAR¹, pari, s. m. 1. Bucata de lemn lunga si (relativ) groasa, de obicei ascutita, folosita mai ales ca element de sustinere, de fixare etc. in diferite constructii sau ca parghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forta, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul in cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a impiedica (pe cineva) sa promoveze, sa actioneze etc. Parca mi-a (sau ti-a, i-a etc.) dat cu parul in cap, se spune cand cineva a primit pe neasteptate o veste neplacuta. A (i) se apropia funia de par = a) a fi batran, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru indeplinirea presanta a ceva); a se apropia deznodamantul. 2. Craca groasa de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.

tac interj. – Exprima zgomotul produs de o lovitura sau de o bataie. – Var. taca, tic(a). Creatie expresiva, cf. tac, pac; se foloseste mai ales in comp., tic-tac. – Der. tacai (var. ticii), vb. (a tacani, a palpita; a bate; a zvicni); tacaiala (var. ticiiala), s. f. (faptul de a tacai; bataie); tacaitoare, s. m. (sfrincioc mare, Lanius excubitor); tacaitura, s. f. (ticait, palpitatie); tacani, vb. (a tacai, a scoate zgomote caracteristice), cu suf. expresiv -ni; tacanitura, s. f. (bataie, ticait).

A SE INVARTI ma ~esc intranz. 1) A face o miscare de rotatie (in jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza miscari circulare; a se roti. Pamantul se ~este. ◊ ~ casa (sau locul, pamantul) cu cineva a fi apucat de ameteli. 2) A umbla incolo si incoace (fara rost). ◊ ~ ca o curca chioara a umbla de ici pana colo (incurcand lumea). 3) A folosi in mod constient mijloace dubioase pentru a obtine ceva. /in + sl. vruteti

NICHEL (‹ fr., germ. {i}) s. n. Element chimic (Ni; nr. at. 28, m. at. 58,71, p. t. 1.452ºC, p. f. 2.840ºC, gr. sp. 8,90), metal alb-cenusiu, lucios, maleabil si ductil, feromagnetic. Se gaseste in natura sub forma de sulfuri, de arseniuri etc. Se extrage prin reducerea cu carbune a oxidului obtinut prin prajirea minereului. Formeaza combinatii stabile in starea de valenta 2; este rezistent la actiunea agentilor chimici; se foloseste la obtinerea unor oteluri speciale, a unor aliaje (argentan, alpaca, constantan, nichelina etc.) si la nichelare. Fin divizat, piroforic, este utilizat drept catalizator in reactiile de hidrogenare. A fost descoperit (1751) de chimistul si mineralogul suedez Axel F. Cronstedt.

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

CURENT² ~ta (~ti, ~te) 1) (despre unitati de timp) Care este in curs; in care ne aflam. Anul ~. 2) Care are loc in mod obisnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te. ◊ Cont ~ cont la o banca unde sumele se depun si se ridica la necesitate. 3) (despre preturi) Care exista in timpul de fata; in curs; actual. ◊ Moneda ~ta moneda care circula; moneda valabila. 4) (despre vorbire) Care se produce usor, fara efort; curgator; fluent; cursiv. 5): Apa ~ta apa care vine prin tevi la robinete si poate fi folosita in orice moment. /<fr. courant

mai interj. – Serveste la adresare si mirare. – Var. (Munt.) ma. Lat. mǒdǒ, redus la *mo, cf. it. mo, sard. moi, immoi; cf. amu si, pentru dezvoltarea vocalei finale, cazul paralel al lui post › poi › pai. Explicatiile anterioare considera acest cuvint inseparabil de mare (Cihac, II, 718; Tiktin; Seineanu, Istoria filologiei, 345; Philippide, II, 722; Pascu, II, 65); dar aceasta identitate nu pare evidenta. Cu atit mai putin sigura este afirmatia dictionarelor in general, ca este interj. de adresare catre un barbat, caci in Mold. se foloseste si pentru femei si ca peste tot este foarte folosita in imprecatie fara obiect definit: mai, sa fie-al d******i. Este cuvint de uz general (ALR, I, 198).

SCENA s.f. 1. Parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. Teatru; arta dramatica. ◊ A parasi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune in scena = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesa determinata fie de intrarea sau iesirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de actiune. ♦ (P. ext.) Scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o actiune sau o activitate. 5. Actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Cearta, iesire violenta, scandal. // (In forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) scena”. [Pron. sce-. / < fr. scene, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adapost, refugiu].

SALCAM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.

A SCAPA scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lasa involuntar sa cada din mana. ◊ ~ din mana (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigura. ~ haturile din mana, a pierde initiativa intr-o actiune. 2) A lasa din neatentie sa iasa de sub control. ~ mieii din tarc. 3) A lasa sa se duca fara a fi folosit; a nu reusi sa prinda. ~ terenul. ~ momentul. ◊ ~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a tine sub continua observatie. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situatie complicata; a salva; a izbavi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reusi sa se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbara. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viata (sau cu zile) a-si salva viata dintr-o mare primejdie; a supravietui. ~ ca prin minune a scapa intr-un mod de necrezut. 2) A iesi din campul vizual sau din memorie. Titlul cartii imi scapa. /<lat. excappare