Rezultate din textul definițiilor
ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.
ACRANIAT, -A, acraniati, -te, s. m. si f. (La pl.) Subincrengatura de animale primitive lipsite de craniu; (si la sg.) animal care face parte din aceasta subincrengatura. [Pr.: -ni-at] – Din fr. acraniate.
ALIneat, alineate, s. n. Rand retras intr-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care incepe cu un asemenea rand. ♦ Pasaj in articole de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniat s. n.] – Dupa fr. alinea.
ALINIAT2, -A, aliniati, -te, adj. 1. Care este asezat in linie dreapta. 2. (Despre tari) Care apartine unei grupari constituite pe baza unui tratat. [Pr.: -ni-at] – V. alinia. Cf. fr. aligne.
APROPO (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindca a venit vorba (de asta); bine ca mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea rautacioasa) la adresa cuiva; propunere facuta cuiva pe ocolite. [Var.: apropou s. n.] – Din fr. a-propos.
BAIERA, baieri, s. f. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau prinsa de un obiect spre a putea fi transportat, atarnat, strans etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea noua baieri la punga = a fi zgarcit. A (i se) rupe baierile inimii = a simti (sau a produce cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui. A ofta (sau a striga, a rade) din baierile inimii = a ofta (sau a striga, a rade) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. si: baieri. Var.: baier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.
BALneAR, -A, balneari, -e, adj. De bai1 (II); privitor la baile de mare. Cura balneara. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balneaire, lat. balnearius.
CEAFA, cefe, s. f. 1. Partea de dinapoi a gatului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Cand mi-oi (sau ti-oi etc.) vedea ceafa = niciodata. A face ceafa = a se ingrasa. Gros in (ori la) ceafa sau cu ceafa groasa = gras; fig. bogat; influent. ♦ Regiunea cervicala. 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei (1), afumata sau sarata. – Cf. alb. cafe.
HERNIAR, -A, herniari, -e, adj. Care este in legatura cu hernia. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. herniaire.
INTERLINIAR, -A, interliniari, -e, adj. Care este scris sau tiparit intre randuri. [Pr.: -ni-ar. – Var.: interlinear, -a adj.] – Din fr. interlineaire.
JUNIOR, -OARA, juniori, -oare, subst., adj. 1. S. m. si f., adj. (Sportiv) care are varsta intre circa 13 si 19 ani, limitele de varsta variind de la o specialitate sportiva la alta. 2. S. m. (Pe langa un nume propriu de persoana, in opozitie cu senior) Fiul (considerat in raport cu tatal). [Acc. si (2) junior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.
MIOM, miomuri, s. n. Tumoare benigna a tesutului muscular. [Pr.: mi-om. – Pl. si: mioame] – Din fr. myome.
PECUNIAR, -A, pecuniari, -e, adj. (Livr.) Banesc; p. ext. material [Pr.: -ni-ar] – Din fr. pecuniaire, lat. pecuniarius.
UNIARTICULAT, -A, uniarticulati, -te, adj. Care are numai o singura articulatie. [Pr.: -ni-ar-] – Din fr. uniarticule.
UNIAT, -A, uniati, -te, adj. (Rar) Unit (3). [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate.
neACCENTUAT, -A, neaccentuati, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poarta accent, care nu este scos in relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de stralucire; sters. [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – ne- + accentuat.
neDIFERENTIAT, -A, nediferentiati, -te, adj. Care nu se deosebeste, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [Pr.: -ti-at] – ne- + diferentiat.
neOM, neoameni, s. m. Persoana lipsita de insusirile proprii unui om normal; persoana lipsita de omenie. ◊ Loc. adv. Ca neoameni = altfel decat ar fi normal. ◊ Expr. A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva intr-o stare de plans, distrugandu-l fiziceste sau sufleteste. [Pr.: ne-om] – ne- + om.
FOARTE adv. 1. (Ca determinativ pe langa un adjectiv sau un adverb; ajuta la formarea superlativului absolut) Foarte frumos. Foarte bine. ◊ (Asezat dupa adjectiv, inv. si arh.) Suparat foarte. ◊ (Ca determinativ pe langa o locutiune adjectivala sau adverbiala) Foarte de dimineata. ◊ (Ca determinativ pe langa un substantiv care exprima o insusire) E foarte copil pentru varsta lui. 2. (Pop.; ca determinativ pe langa un verb si asezat inaintea lui) Mult, tare. Prajiturile foarte ii placeau. ◊ (In legatura cu „a multumi”, azi mai ales ir.) Iti foarte multumesc de asa serviciu. ◊ (Pop.; asezat dupa verb) Se manie foarte. ◊ (Pop.; asezat intre auxiliar si participiu) Baile de namol mi-au foarte priit. – Lat. forte.
FORMIAT, formiati, s. m. Sare a acidului formic [Pr.: -mi-at] – Din fr. formiate.
AMONIAT, amoniati, s. m. Combinatie a amoniacului cu un oxid metalic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. ammoniate.
PARIMIAR, parimiare, s. n. Carte bisericeasca in care sunt cuprinse (fragmente din) proverbele lui Solomon si alte fragmente din Vechiul Testament; parimie (2). [Pr.: -mi-ar. – Var.: paremiar s. n.] – Parimie + suf. -ar.
AneMIAT, -A, anemiati, -te, adj. Slabit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
ANTIMONIAT, antimoniati, s. m. Sare a acidului antimonic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. antimoniate.
ARENA, arene, s. f. 1. Spatiu asternut cu nisip, rumegus etc. din mijlocul unui amfiteatru antic, unde se desfasurau reprezentatiile. 2. Teren de sport, imprejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sfera, domeniu, loc de desfasurare a unei activitati. – Din fr. arene, lat. arena.
ARSENIat s. n. Sare a acidului arsenic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. arseniate.
NOUA num. card., s. m. 1. Num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre opt si zece; se indica prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are noua ani. ◊ Expr. A avea noua vieti (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. (Peste) noua mari si (noua) tari = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau noua. (Cu valoare de num. ord.) Volumul noua. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De noua ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cumpara cate noua (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezinta numarul noua (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota noua (1). – Lat. novem.
PLACEA, plac, vb. II. Intranz. si tranz. (Cu subiectul logic in dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ◊ Expr. Stii ca-mi placi? sau ca mi-ai placut? exprima mirarea, dezaprobarea in fata unei propuneri, a unei afirmatii etc. care nu-ti convine, cu care nu esti de acord etc. Imi place sa cred ca... = sper sa... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admiratie, de placere, de iubire fata de o persoana de s*x opus, a-i fi drag, a indragi. 3. A avea un sentiment de satisfactie, de multumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. – Lat. placere.
MIAMBAL s. n. Suc de lemn-dulce, coagulat si turnat in forma de bastonase, intrebuintat in trecut ca medicament contra tusei. [Pr.: mi-am-] – Din tc. meyanbalı.
PREMIAT, -A, premiati, -te, adj. Caruia i s-a acordat un premiu. [Pr.: -mi-at] – V. premia.
CUTUMIAR, -A, cutumiari, -e, adj. Care tine de cutuma, privitor la cutuma; traditional. [Pr.: -mi-ar] – Din fr. coutumier.
CINSTI, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A respecta, a onora, a pretui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenita. 2. (Pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacsis. 3. (Fam.) A ospata, a trata (cu bautura); a plati consumatia cuiva ♦ A inchina, a bea in onoarea cuiva sau a ceva. ♦ Refl. A bea o bautura alcoolica. ne-am cinstit cu o tuica. – Din sl. cĩstiti.
DOMNI, domnesc, vb. IV. Intranz. A conduce un principat, o tara, o imparatie in calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stapanitor, a stapani. Intre noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grija. 3. Fig. (Despre o inaltime, o cladire etc.) A domina (2). – Din domn.
LINIAR, -A, liniari, -e, adj. 1. Care este in forma de linie dreapta; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.) ◊ Desen liniar = desen in linii geometrice. Miscare liniara = miscare rectilinie. ♦ (Adverbial) in linie dreapta; rectiliniu. ♦ Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor. 2. (Despre ecuatii) De gradul intai; (despre functii) care contine o anumita variabila exclusiv la puterea intai. [Pr.: -ni-ar. – Var. linear, -a, adj.] – Din fr. lineaire, lat. linearis.
LINIat1, liniaturi, s. n. Faptul de a linia. [Pr.: -ni-at] – V. linia.
LINIAT2, -A, liniati, -te, adj. Cu linii drepte si regulate (trasate intr-un anumit scop). [Pr.: -ni-at] – V. linia.
MANIAT, -A, maniati, -te, adj. Infuriat, iritat, foarte suparat. [Pr.: -ni-at] – V. mania.
MIAR, miare, s. n. Bancnota de o mie de lei; (fam.) o mie de lei. [Pr.: -mi-ar] – Mie + suf. -ar.
MINIOINA s. f. Oina cu reguli de joc simplificate. [Pr.:-ni-oi-] – Mini1- + oina.
MINIORDINatOR, miniordinatoare, s. n. Minicalculator (1). [Pr.:-ni-or-] – Din fr. miniordinateur.
MIOR, miori, s. m. (Reg.) Miel mai mare; noaten. [Pr.: mi-or] – Din mioara (derivat regresiv).
neAFILIAT, -A, neafiliati, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizatii, institutii etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at] – ne- + afiliat (dupa fr. non-affilie).
neALINIAT, -A, nealiniati, -te, adj. (Despre tari, state, miscari) Care duce o politica de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – ne- + aliniat. Cf. fr. non-aligne.
neARMONIOS, -OASA, nearmoniosi,-oase, adj. Care nu are armonie1, ale carui parti componente nu formeaza un tot bine inchegat si echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – ne- + armonios.
neARTICULAT, -A, nearticulati, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronuntat neclar, ingaimat. 2. (Gram.) Care nu este insotit de articol (hotarat); in care cuvintele nu sunt insotite de articol (hotarat). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulatii, care nu are articulatii. [Pr.: ne-ar-] – ne- + articulat.
neARTIFICIAL, -A, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] – ne- + artificial.
neARTISTIC, -A, neartistici, -ce, adj. Care nu apartine artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistica. [Pr.: ne-ar-] – ne- + artistic.
neASTEPTat1 s. n. (in loc. adv.) Pe neasteptate = fara sa te astepti, deodata. [Pr.: ne-as-] – ne- + asteptat.
neASTEPTAT2, -A, neasteptati, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te astepti, care se intampla sau se iveste subit, fara veste; neprevazut, intempestiv. [Pr.: ne-as-] – ne- + asteptat.
neEVALUAT, -A, neevaluati, -te, adj. A carui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluata. [Pr.: -lu-at] – ne- + evaluat.
neEVOLUAT, -A, neevoluati, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – ne- + evoluat.
neINTARZIAT, -A, neintarziati, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu intarzie; care trebuie executat imediat, care nu suporta amanare. [Pr.: -zi-at] – ne- + intarziat.
neMACHIAT, -A, nemachiati, -te, adj. Care nu este machiat; fara fard. [Pr.: -chi-at] – ne- + machiat.
neCOORDONARE, necoordonari, s. f. Lipsa de coordonare (1), imposibilitate de coordonare (1); incoordonare. [Pr.: -co-or-] – ne- + coordonare.
neCOORDONAT, -A, necoordonati, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte parti sau in toate partile sale). [Pr.: -co-or-] – ne- + coordonat.
neEFECTUAT, -A, neefectuati, -te, adj. Care nu este realizat, infaptuit; care nu este indeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] – ne- + efectuat.
NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etc. de bastina. 2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) ne esti departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) ne povesteam multe. 4. (In stilul oticial-administrativ) eu. Noi, directorul scolii, am hotarat. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Multumim celor care ne-au ajutat. [Dat.: noua, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.
neORDIne s. f. (Rar) Dezordine, deranj, neoranduiala (2). [Pr.: ne-or-] – ne- + ordine.
neORGANIC, -A, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – ne- + organic (dupa fr. anorganique).
neORGANIZAT, -A, neorganizati, -te, adj. Care nu este organizat (in prealabil); spontan. ♦ Care si-a pierdut organizarea, functionarea normala; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] – ne- + organizat.
neTRUNCHIAT, -A, netrunchiati, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – ne- + trunchiat.
neVICIAT, -A, neviciati, -te, adj. Care nu este viciat, poluat. ♦ Fig. Care nu este corupt, vicios. [Pr.: -ci-at] – ne- + viciat.
nePOLUAT, -A, nepoluati, -te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediu de viata) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] – ne- + poluat (dupa fr. non-pollue).
COLINIAR, -A, coliniari, -e, adj. (Mat.; despre puncte) Situat pe aceeasi dreapta. [Pr.: -ni-ar. – Var.: colinear, -a adj.] – Co- + liniar. Cf. fr. collineaire, germ. Kollinear.
RECTILINIAR, -A, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilineaire.
SANIat s. n. Actiunea de a (se) sania. [Pr.: -ni-at] – V. sania.
SELENIAT, seleniati, s. m. Sare a acidului selenic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. seleniate.
SEMIARBUST, semiarbusti, s. m. Planta cu partea de jos lemnoasa, iar cu cea superioara ierboasa. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + arbust.
SEMIARHAIC, -A, semiarhaici, -ce, adj. Care are caractere, in parte, arhaice. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + arhaic.
SEMIARTICULatiE, scmiarticulatii, s. f. Articulatie intre doua piese care permite o deplasare relativa a acestora in lungul unei axe. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + articulatie.
SEMIARTIZANat, semiartizanate, s. n. Sistem de munca industriala bazat in proportie de cincizeci la suta pe meseriasi. [Pr. -mi-ar-] – Semi- + artizanat.
SENIOR1, seniori, s. m. (In evul mediu, in apusul europei) Stapan al unui domeniu asupra caruia isi exercita si unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [Pr.: -ni-or] – Din lat. senior.
SENIOR2, -OARA, seniori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Sportiv) care a depasit varsta juniorilor, varsta care variaza de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) mai in varsta, mai batrana. 3. S. n. (Pe langa un nume propriu de persoana, in opozitie cu junior) Tatal (considerat in raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior.
SINGUR, -A, singuri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este insotit de nimeni, fara nici un tovaras, fara altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; parasit. 2. Prin fortele sale, fara ajutorul, interventia, indemnul, voia cuiva; din proprie initiativa. ♦ De la sine. 3. (Precedand substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oras. ♦ (In constructii negative) Nici un. Nu putea articula un singur cuvant. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai placut. 4. (Determina subiectul sau obiectul; uneori tine locul numelui) (eu sau tu, el etc.) insumi (insuti, insusi etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) in persoana. Am eu singur grija. – Lat. singulus.
SPUne, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gand, o parere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ti spuneam eu! = ai vazut ca a fost asa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formula care exprima mirarea, neincrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ti spune nimic lucrul acesta? ◊ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuitie, a intui, a presimti. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cantec; a canta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destainui, a marturisi ceva cuiva. ♦ A pari, a denunta pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lamuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obisnui, a se zice intr-un anumit fel. – Lat. exponere.
SUBLINIat1 s. n. Faptul de a sublinia. [Pr.: -ni-at] – V. sublinia.
SUBLINIAT2, -A, subliniati, -te, adj. 1. (Despre texte sau cuvinte scrise) Scos in evidenta printr-una sau mai multe linii trase dedesubt. 2. Fig. (Despre fraze, cuvinte rostite) Pus in evidenta printr-o accentuare speciala, printr-un gest expresiv. [Pr.: -ni-at] – V. sublinia.
CRANIat, craniate, s. n. (La pl.) Subincrengatura de animale vertebrate care au craniu; (si la sg.) animal din aceasta subincrengatura. [Pr.: -ni-at] – Din engl. craniata.
CA conj. 1. (consecutiv) de, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 2. (cauzal) caci, deoarece, fiindca. (Haidem ~ se face seara.) 3. (adversativ si restrictiv) si. (Sa care barbatul cu carul si femeia cu poala, ~ tot se ispraveste.) 4. (adversativ si restrictiv) v. doar. (~ mi-oi festeli onoarea.) 5. (adversativ si concesiv) v. desi. (Calul, ~ e cu patru picioare si tot se poticneste.) 6. (temporal) cand. (Acum, ~ ne-am odihnit, putem pleca.)
CAND conj. 1. (temporal) ca. (Acum ~ ne-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) daca. (~ vede ca ..., pleaca repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ invie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am vazut ...) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 6. (conditional) daca, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc.)
CANDVA adv. 1. demult, odata, odinioara, vreo-data, (inv. si reg.) oarecand, (inv.) vreodinioara. (~ in trecut.) 2. v. odinioara. 3. odata, vreodata, (inv. si reg.) oarecand, (inv.) odinioara, vreodi-nioara. (Poate ne vom mai vedea ~.)
DERANJA vb. 1. a rascoli, a ravasi, a zapaci, (reg.) a rantui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hartiile?) 2. a strica. (Sa nu-mi ~ pieptanatura.) 3. v. defecta. 4. a incomoda, a incurca, a jena, a stingheri, a stanjeni, a supara, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zaticni, (Mold. si Bucov.) a zahai, (inv.) a sminti. (Te rog sa nu-l ~ de la lucru; sa nu fie ~ de nimeni.) 5. a perturba, a tulbura. (A ~ linistea cuiva.) 6. v. strica. 7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul sa te ~ pana la mine.)
DOAR adv., conj. 1. adv. abia, numai, tocmai, (reg.) taman. (Raspunsul ii vine ~ in zori.) 2. adv. exclusiv, numai. (~ atata stiu.) 3. adv. exclusiv, numai, singur. (~ el m-a inteles.) 4. adv. poate. (Asteapta ~ o face vreo greseala.) 5. conj. (adversativ si restrictiv) ca. (~ nu mi-oi festeli onoarea!)
EXECUTA vb. 1. a face, a realiza, (pop. si fam.) a mesteri, a mesterui. (A ~ un obiect.) 2. v. confectiona. 3. a efectua, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a realiza, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de facut.) 4. a efectua, a face, a fauri, a infaptui, a realiza, a savarsi. (~ o lucrare durabila.) 5. v. desfasura. 6. v. efectua. 7. v. canta. 8. a aplica, a indeplini. (~ o hotarare judecatoreasca.) 9. (JUR.) (pop.) a implini, (inv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)
GRAMADA s., adv. 1. s. maldar, morman, movila, purcoi, (rar) stransura, (pop.) troian, (reg.) magla, (Mold.) clada, (Mold. si Transilv.) gireada, (pop. fig.) namol. (O ~ de cartofi, de crengi, de praf.) 2. s. v. teanc. 3. s. v. multime. 4. s. v. ceata. 5. s. multime, (fig.) armata. (O ~ de muncitori.) 6. s. (SPORT; la rugbi) meleu. 7. adv. v. buluc. 8. s. multime, seama. (Si-a rezolvat o ~ de probleme.) 9. s. multime, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vesti.) 10. s. multime, sir, (fam.) card. (A trecut o ~ de ani de cand nu ne-am vazut.)
INSUMI pron. singur. (eu ~ am observat aceasta.)
LINISTIT adj., adv. 1. adj. v. tacut. 2. adj. calm, tacut. (Pe aleile ~.) 3. adj. patriarhal, tihnit. (Un oras ~.) 4. adj. mut, tacut. (Natura ~.) 5. adj. v. calm. 6. adj. v. domol. 7. adv. v. agale. 8. adj. v. cumpatat. 9. adj. v. strunit. 10. adj. v. calmat. 11. adj. v. domolit. 12. adj. v. atenuat. 13. adj. calm, calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 14. adj. v. usor. 15. adj. calm, domol, molcom, netulburat, pasnic, potolit, tihnit, (inv.) paciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosfera ~.) 16. adj. calm, lin, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (inv. fig.) seninos. (O viata ~.) 17. adj. v. comod. 18. adj. asezat, chibzuit, cumpatat, echilibrat, pasnic, potolit, tihnit. (A avut o tinerete ~.) 19. adj. usurat. (Sunt mai ~ acum cand mi-am incheiat treaba.)
MULTIME s. 1. v. ceata. 2. duium, gramada, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (inv. si pop.) mare, poiede, (inv. si reg.) intuneric, (reg.) posmol, talaba, (Transilv. si Mold.) sila, (inv.) multit, putere, (fig.) groaza, grozavenie, grozavie, (reg. fig.) polog. (O ~ de dusmani.) 3. colectivitate, masa, (pop.) obste, (peior.) gloata. (Din ~ s-a ridicat un glas.) 4. v. gloata. 5. v. gros. 6. numar. (Coplesit de ~ dusmanilor.) 7. gramada, (fig.) armata. (O ~ de amatori s-a prezentat.) 8. v. puzderie. 9. gramada, seama. (Si-a rezolvat o ~ de probleme.) 10. multitudine, pluralitate, (rar) pluritate. (~ problemelor abordate.) 11. gramada, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vesti.) 12. gramada, sir, (fam.) card. (A trecut o ~ de ani de cand nu ne-am vazut.) 13. (Mat.) domeniu.
ODatA adv. 1. v. candva. 2. v. odinioara. 3. candva, vreodata, (pop.) oarecand, (inv.) odinioara, vreodinioara. (Poate ne vom mai vedea ~ .) 4. concomitent, simultan, (pop.) deodata. (Au inceput sa vorbeasca ~ .) 5. v. deodata.
PROTEJA vb. 1. v. ajuta. 2. v. apara. 3. a favoriza, (inv.) a prii. (Sa iubim pana ce Amor ne va ~.) 4. v. partini.
RAMAne vb. 1. v. zabovi. 2. a sta. (~ cu noi la masa.) 3. v. supravietui. 4. (Transilv. si Ban.) a udi. (Au fost noua, au ~ opt.) 5. v. dainui. 6. v. fixa. 7. v. alege. 8. v. prisosi.
REALIZA vb. 1. v. executa. 2. a efectua, a executa, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 3. a infaptui, (pop.) a ispravi. (Ce ai ~?) 4. a efectua, a executa, a face, a fauri, a infaptui, a savarsi. (A ~ o lucrare durabila.) 5. v. crea. 6. v. desavarsi. 7. a se desavarsi. (S-a ~ ca poet.) 8. v. alcatui. 9. v. concretiza. 10. v. turna. 11. v. obtine. 12. v. aduce. 13. v. inventa. 14. v. ajunge. 15. v. infaptui. 16. v. fauri. 17. a se infaptui, a se produce. (Cand s-a ~ Unirea?) 18. v. repurta. 19. v. stabili. 20. a obtine, (pop.) a cunoaste, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 21. a implini, a indeplini, a satisface, (inv.) a plini, (rar fig.) a satura. (I-a ~ dorinta.) 22. a se implini, a se indeplini, a se infaptui, (pop.) a se intampla, (inv. si reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 23. v. adeveri.
SINGUR adj., pron., adv. 1. adj. v. neinsotit. 2. adj. unic, (inv.) singuratic. (~ la parinti; a mai ramas un ~ exemplar.) 3. pron. insumi. (eu ~ am observat aceasta.) 4. adv. v. doar. 5. adj. v. retras. 6. adj. v. stingher. 7. adj. pustiu, stingher. (A ramas ~ pe lume.) 8. adj. v. solitar. 9. adj. v. razlet.
SPRIJINI vb. 1. v. sustine. 2. v. rezema. 3. a purta, a sustine, a tine. (Vom merge cat ne-or ~ picioarele.) 4. v. ajuta. 5. v. patrona. 6. v. baza. 7. v. bizui. 8. a ajuta, a servi, a sluji, a sustine. (A ~ cauza revolutiei.) 9. a sustine. (A ~ propunere facuta.) 10. v. confirma.
SUSTIne vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) sprijini, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stalp ~ poarta.) 2. a purta, a sprijini, a tine. (Vom merge cat ne-or ~ picioarele.) 3. v. ajuta. 4. v. intretine. 5. a ajuta, a servi, a sluji, a sprijini. (A ~ cauza revolutiei.) 6. v. pleda. 7. a sprijini. (A ~ propunerea facuta.) 8. v. patrona. 9. v. insufleti. 10. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a zice, (grecism inv.) a pretenderisi. (~ ca marfa e de buna calitate.) 11. v. arata. 12. a spune. (Ce ~ savantul in aceasta carte?) 13. v. demonstra. 14. v. confirma. 15. v. desfasura. 16. v. da.
SIR s. 1. v. rand. 2. v. sirag. 3. succesiune, (fig.) lant. (Un ~ de case.) 4. v. convoi. 5. rand, sirag, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 6. (GEOGR.) brau, lant, sirag. (~ul Carpatilor.) 7. insirare, insiruire, serie, succesiune. (Un lung ~ de rationamente.) 8. (FIZ., CHIM.) sirul lui Volta = serie electrochimica. 9. succesiune, sirag, (Munt.) siretenie. (Un ~ de evenimente.) 10. gramada, multime, (fam.) card. (A trecut un ~ de ani de cand nu ne-am vazut.) 11. coerenta, logica, noima, sens. (Vorbeste fara ~.)
TRANSMITE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (inv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 2. a prezenta. (Iti ~ salutarile lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutari de la ...) 4. v. inmana. 5. v. preda. 6. v. impartasi. 7. v. anunta. 8. a da, a trece, (fam.) a pasa. (~ scrisoarea din mana in mana.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din mana in mana.) 10. v. transfera. 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. v. raspandi. 13. v. propaga. 14. v. emite.
TIne vb. 1. a avea, a purta. (~ in mana un buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. v. imobiliza. 4. v. agata. 5. a purta, a sprijini, a sustine. (Vom merge cat ne-or ~ picioarele.) 6. v. apartine. 7. v. rezista. 8. v. pastra. 9. a (o) duce, a rezista. (O haina care ~ la tavaleala.) 10. v. rezista. 11. a ajunge. (Alimentele ne vor ~ doua luni.) 12. v. pastra. 13. a opri, a pastra, a rezerva. (I-a ~ loc la rand.) 14. v. dura. 15. v. dura. 16. a continua, a (se) intinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ pana a doua zi.) 17. a se intinde, a se lungi, a se prelungi. (Sirul ~ pana departe.) 18. v. lua. 19. a sta. (~-te drept!) 20. v. respecta. 21. v. respecta. 22. v. aniversa. 23. v. trai. 24. v. intretine. 25. v. pronunta. 26. v. durea.
VREODatA adv. 1. candva, odata, (pop.) oarecand, (inv.) odinioara, vreodinioara. (Poate ne vom mai vedea ~.) 2. candva, demult, odata, odinioara, (inv. si reg.) oarecand, (inv.) vreodinioara. (~ in trecut.)
ZICE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~-i inainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A ~ urmatoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunta. (A ~ urmatoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (~ ca marfa e de buna calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ ca a plecat.) 9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a ~ un cuvant.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Sa ~ ca-i asa cum sustii.) 12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)
acraniat s. n., (sil. -cra-ni-at), pl. acraniate
alineat s. n. (sil. -ne-at), pl. alineate
amoniat s. m. (sil. -ni-at), pl. amoniati
antimoniat s. m. (sil. -ni-at), pl. antimoniati
arseniat s. n. (sil. -ni-at)
balnear adj. m. (sil. -ne -ar), pl. balneari; f. sg. balneara, pl. balneare
craniat s. n. (sil. -ni-at), pl. craniate
cutumiar adj. m. (sil. -mi-ar), pl. cutumiari; f. sg. cutumiara, pl. cutumiare
formiat s. m. (sil. -mi-at), pl. formiati
herniar adj. m. (sil. -ni-ar), pl. herniari; f. sg. herniara, pl. herniare
interliniar/interlinear adj. m. (sil. -ni-ar / -ne-ar), pl. interliniari/interlineari; f. sg. interliniara/interlineara, pl. interliniare/interlineare
junior (sportiv) s. m., adj. m. (sil. -ni-or), pl. juniori; f. sg. junioara (sil. -ni-oa-), g.-d. art. junioarei, pl. junioare
junior (fiul) s. m. (sil. -ni-or); abr. jr
laciniat adj. m. (sil. -ni-at), pl. laciniati; f. sg. laciniata, pl. laciniate
linear („rectiliniu”, mat.) adj. m. (sil. -ne-ar), pl. lineari; f. sg. lineara, pl. lineare
liniar (din linii) adj. m. (sil. -ni-ar), pl. liniari; f. sg. liniara, pl. liniare
miambal s. n. (sil. mi-am-)
minioina s. f. (sil. -ni-oi-), g.-d. art. minioinei
nealiniat adj. m. (sil. ne-a-, -ni-at), pl. nealiniati; f. sg. nealiniata, pl. nealiniate
nearticulat adj. m. (sil. ne-ar-), pl. nearticulati; f. sg. nearticulata, pl. nearticulate
neasteptat adj. m. (sil. ne-as-), pl. neasteptati; f. sg. neasteptata, pl. neasteptate
neasteptate s. n. pl. (sil. ne-as-)
neorganic adj. m. (sil. ne-or-), pl. neorganici; f. sg. neorganica, pl. neorganice
noi pr., d. acc. noua, neacc. ne, ne-, -ne (dandu-ne), -ne-, ni, ni-, -ni- (spunandu-ni-se ); ac. acc. noi, neacc. ne, ne-, -ne (vazandu-ne), -ne- (vedea-ne-ar)
parimiar/paremiar s. n. (sil. -mi-ar), pl. parimiare/paremiare
pecuniar adj. m. (sil. -ni-ar), pl. pecuniari; f. sg. pecuniara, pl. pecuniare
saniat s. n. (sil. -ni-at)
seleniat s. m. (sil. -ni-at), pl. seleniati
semiarbust s. m. (sil. -mi-ar-), pl. semiarbusti
semiarticulatie s. f. (sil. -mi-ar-) articulatie
semiartizanat s. n. (sil. -mi-ar-), pl. semiartizanate
senior (tatal) s. m. (sil. -ni-or)
senior (stapan feudal) s. m. (sil. -ni-or), pl. seniori
senior (sportiv) s. m., adj. m. (sil. -ni-or), pl. seniori; f. sg. senioara, g.-d. art. senioarei, pl. senioare
subliniat s. n. (sil. -ni-at)
uniarticulat adj. m. (sil. -ni-ar-), pl. uniarticulati; f. sg. uniarticulata, pl. uniarticulate
uniat adj. m. (sil. -ni-at), pl. uniati; f. sg. uniata, pl. uniate
ACRANIat ~e n. 1) la pl. Subincrengatura de animale marine, lipsite de craniu. 2) Animal din aceasta subincrengatura. [Sil. -cra-ni-at] /<fr. acraniate
ALIneat ~e n. 1) Rand dintr-un text care incepe mai la dreapta decat celelalte. 2) Fragment de text cuprins intre doua randuri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /<fr. alinea
APROPO1 adv. Fiindca a venit vorba; bine ca mi-am adus aminte. [Sil. a-pro-] /<fr. a propos
BALneAR ~a (~i, ~e) Care tine de baile curative; propriu bailor curative. Tratament ~. [Sil. -ne-ar] /<fr. balneaire, lat. balnearius
CIUPERCA ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka
COLINIAR ~a (~i, ~e) mat. (despre puncte) Care este situat pe aceeasi dreapta. [Sil. -ni-ar] /co- + liniar
CUTUMIAR ~a (~i, ~e) Care tine de cutuma; propriu cutumei; traditional. [Sil. -mi-ar] /<fr. coutumier
DOMNIE ~i f. 1) Functia de domn; conducere a tarii de un domn. A veni la ~. ◊ A(-i) lua (cuiva) ~a a lipsi pe cineva de functia de domn. 2) Exercitare a acestei functii. 3) art. (in componenta locutiunilor pronominale de reverenta) Domnia-ta, domnia-lui, domnia-sa, domnia-voastra, domnia-lor. [Art. domnia; G.-D. domniei; Sil. -ni-ei] /domn + suf. ~ie
A SE FACE ma fac refl. I. 1) A avea loc accidental; a se intampla. Ce se face pe lume! ◊ Ce s-a facut (cu cineva)? Ce s-a intamplat (cu cineva)? S-a facut! ne-am inteles! 2) A se crea aparenta; a se parea; a parea. Se facea ca zburam. 3) A incepe sa fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare. ◊ ~ nevazut a disparea. ~ de ocara (sau de rusine) a se compromite, atragandu-si oprobriul public. 4) v. A SE PREFACE. ◊ ~ mort in papusoi a se preface. II. (in imbinari) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stari ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre cai de comunicatie) ~ drum. ~ partie. 3) (despre senzatii sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerand ideea de procurare sau de obtinere) ~ cu casa. ~ cu diploma. 2. tranz. A trece dintr-o stare in alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere
FIBROMIOM ~oame n. Tumoare benigna formata intr-un tesut muscular. [Sil. -mi-om] /<fr. fibromyome
FORMIat ~ti m. Sare sau ester al acidului formic. ◊ ~ de sodiu sare intrebuintata, mai ales, la sinteza acidului oxalic si in tabacarie. [Sil. -mi-at] /<fr. formiate
INTERLINIAR ~a (~i, ~e) poligr. Care este imprimat intre linii sau intre randuri. [Sil. -ni-ar; Var. interlinear] /<fr. interlineaire
JUNIOR ~oara (~ori, ~oare) m. si f. 1) Sportiv tanar intre 13 si 19 ani, facand parte dintr-o categorie intermediara. 2) (folosit in postpozitie pe langa un nume de persoana) Fiul considerat in raport cu tatal sau. [Sil. -ni-or] /<lat., fr. junior
LAUR ~i m. 1) Arbust meridional cu frunze persistente, lucioase si aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de ~. ◊ Cununa de ~i cununa din frunzele acestui arbust oferita in trecut oamenilor ilustri in semn de inalta pretuire. A culege ~ii a deveni celebru. A se culca pe ~i a fi satisfacut de succesele obtinute candva. 2) Planta erbacee veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa, folosita in medicina. ◊ A mancat ~ (sau ~i) sau doar n-am mancat ~i! doar nu si-a (sau mi-am) iesit din minti; vezi bine, n-a (sau n-am) innebunit. /<lat. laurus
LINIAR ~a (~i, ~e) 1) Care are forma unei linii drepte; constituit din linii geometrice, trasate cu ajutorul riglei si a compasului. ◊ Desen ~ desen executat numai din linii si contururi (fara umbre). 2) fig. Care nu patrunde in esenta lucrurilor; lipsit de subtilitate intelectuala; simplist. 3) mat.: Ecuatie ~a ecuatie de gradul intai. [Sil. -ni-ar] /<fr. lineaire, lat. linearis
Meu1 mea (mei, mele) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de vorbitor, precum si numele vorbitorului) Are un manual ca al meu. ◊ Pe-a mea dupa cum doresc eu. Ai mei membrii familiei sau rudele vorbitorului. /<lat. meus, mea
MIOM ~uri n. Tumoare benigna a tesutului muscular. [Sil. mi-om; Pl. si mioame] /<fr. myome
neALINIat ~ta (~ti, ~te): Stat ~ stat care promoveaza o politica de nealiniere. [Sil. ne-a-li-ni-at] /ne- + aliniat
neASTEPTAT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la asteptat): Pe ~te cand nici nu te poti astepta; pe neprins de veste. [Sil. ne-as-] /ne- + asteptat
neOM neoameni m. Persoana lipsita de insusirile proprii unui om normal. ◊ Ca neoamenii altfel decat se comporta sau procedeaza un om obisnuit; ca nelumea. A face pe cineva (sau a ajunge) ~ a distruge pe cineva (sau a fi distrus) fiziceste sau moraliceste. [Sil. ne-o-] /ne- + om
NOI pron. pers., pers.1 pl. (noua, ne, ni, (pe) noi, ne) 1) (indica grupul de persoane, in care se include si vorbitorul) ~ am fost la spectacol. ◊ ~ intre ~ in cercul nostru; numai intre noi; intre ai nostri. 2) (formele atone de dativ, inaintea verbului, au valoare de dativ posesiv) Orasul ne e frumos. 3) (se foloseste ca plural al modestiei, avand valoare de persoana1 singular) (Noi) vom face totul. 4) inv. (in stilul oficial-administrativ se foloseste ca plural al autoritatii) eu. Noi, domnitorul Moldovei... /<lat. nos
PECUNIAR ~a (~i, ~e) Care tine de bani; propriu banilor; banesc. [Sil. -ni-ar] /<fr. pecuniaire, lat. pecuniarius
A POMENI ~esc 1. tranz. 1) A aminti printre altele. 2) A pastra bine in memorie; a tine minte (pentru mult timp). ◊ Are sa ma ~easca amenintare prin care cineva este avertizat ca va avea de suferit pentru cele savarsite. Nici ca se ~este nici nu poate fi vorba. 3) A aminti peste un anumit timp (intr-un anumit fel). Ma va ~ de bine. 4) rel. (persoane) A numi in timpul slujbei (pentru a atrage harul divinitatii). 5) (in constructii interogative sau negative) A se intampla sa vezi sau sa auzi. Unde s-a mai ~it asa ceva? 2. intranz. A aduce vorba in treacat (despre ceva sau despre cineva); a aminti. /<sl. pomineti
A PROIECTA ~ez tranz. 1) (actiuni) A intentiona sa realizeze. Mi-am ~at pe azi sa vizionez un film. 2) (activitati, actiuni) A prevedea din timp, elaborand un proiect. 3) (raze, particule elementare, imagini) A trimite pe o suprafata. 4) (corpuri solide) A arunca cu forta intr-o anumita directie. 5) (lichide sau materiale pulverulente) A imprastia sub presiune. 6) A face sa se proiecteze. /Din proiect
RECTILINIAR ~a (~i, ~e) fiz. Care nu produce distorsiuni ale imaginilor. [Sil. -ni-ar] /<fr. rectilineaire
SENIOR1 ~i m. 1) (in evul mediu) Mare feudal, stapan al unui domeniu, care avea drept de suzeranitate asupra vasalilor sai. 2) (in unele tari europene; folosit si ca termen de adresare) Reprezentant al claselor avute. [Sil. -ni-or] /<fr. seigneur, it. signor, signore
UNDE2 conj. 1) (exprima un raport locativ) In locul in care; incotro. S-a pornit acolo unde stia ca este asteptata. 2) (exprima un raport determinativ) Abia de mai cunoscu casa unde a copilarit. 3) (exprima un raport completiv) El ne va arata unde sa ne oprim. /<lat. unde
UNIat ~ta (~ti, ~te) si substantival Care tine de biserica crestina orientala unita cu biserica catolica. Cler ~. [Sil. -ni-at] /<fr. uniate
A SE vrea ma vreau intranz. A dori sa ajunga sau sa devina ceva sau cineva. Se vrea inginer. /<lat. volere
ARENA s.f. 1. Loc circular, acoperit cu nisip (sau cu rumegus), situat in mijlocul unui amfiteatru, al unui circ etc. ♦ Suprafata de teren din complexul unui stadion, dintr-o sala de sport etc. in care au loc competitiile sportive; (p. ext.) stadion. 2. (Petr.) Sediment continental neconsolidat, provenit din roci dezagregate. 3. (Fig.) Domeniu, sfera, loc unde se desfasoara o actiune. [< fr. arene, it., lat. arena].
BALneAR, -A adj. De bai. ◊ Statiune balneara = localitate unde se gasesc bai folositoare pentru vindecarea unor boli. [Pron. -ne-ar. / < fr. balneaire, lat. balnearis].
CONTORNIat, -A adj. (Rar) Marginit, conturat (cu o garnitura etc.). [Pron. -ni-at. / < fr. contorniate].
CUneat, -A adj. Cuneiform. [Pron. -ne-at. / cf. lat. cuneus – pana, cui].
FIBROMIOM s.n. (Med. Tumoare benigna a tesutului conjunctiv si muscular. [Pron. -mi-om, pl. -oame. { < fr. fibromyome].
JUXTALINIAR, -A adj. (Despre traduceri) Facut cuvant cu cuvant, reproducandu-se paralel si textul original. [Pron. -ni-ar. [Cf. fr. juxtalineaire < lat. iuxta – langa, linea – linie].
LACINIat, -A adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezinta crestaturi adanci si inguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinie, cf. lat. laciniatus – decupat].
MATRILINIAR, -A adj. (Despre sistemul de filiatie si organizare sociala) In linie materna. [Pron. -ni-ar. / < fr. matrilineaire].
PATRILINIAR, -A adj. (Despre sistemul de filiatie si de organizare sociala) In linie paterna. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilineaire].
PERIGONIAR, -A adj. Referitor la perigon. [Pron. -ni-ar. / cf. fr. perigoniaire].
RABDOMIOM s.n. (Med.) Tumoare benigna a tesutului muscular striat. [Pron. -mi-om, pl. -oame. / < fr. rhabdomyom].
RECTILINIAR, -A adj. (Fiz.) Ortoscopic. [Pron. -ni-ar, var. rectilinear, -a adj. / cf. fr. rectilineaire].
REEXAMINARE s.f. Actiunea de a reexamina si rezultatul ei; noua examinare. [< reexamina].
TONTINIAR, -A adj. Referitor la tontina. [Pron. -ni-ar. / < tontina].
UNIat, -A s.m. si f. (Bis.) Membru al unei biserici crestine orientale care dupa marea schisma s-a reunit cu biserica catolica, pastrandu-si o oarecare autonomie fata de papa; unit. [Pron. -ni-at. / cf. it., fr. uniate < rus. uniiat].
VENDEMIAR s.n. Prima luna a calendarului republican francez (22 septembrie – 21 octombrie). [Pron. -mi-ar. / < fr. vendemiaire].
ALIneat s.n. Rand intr-un text care incepe mai dinauntru decat celelalte pentru a arata trecerea la alta idee; fragment de text cuprins intre doua randuri scrise in acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinea, lat. a linea – de la capat].
ANTIMONIat s.m. Sare a acidului antimonic. [Pron. -ni-at. / < fr. antimoniate].
APROPO adv. (Fam.) Fiindca a venit vorba (de asta); bine ca mi-am adus aminte! // s.n. (De obicei la pl.) Cuvinte spuse pe departe (adesea rau intentionate) la adresa cuiva; aluzii rautacioase. [Pl. -ouri. / < fr. a-propos].
ARSENIat s.m. (Chim.) Sare a acidului arsenic. [Pron. -ni-at. / < fr. arseniate].
ara! interj. (reg.) ah! ah!, vai de mine!, am patit-o!
COLINIAR, -A adj. (Despre puncte) Pe aceeasi linie dreapta. [Pron. -ni-ar, var. colinear, -a adj. / < co- + liniar, cf. fr. collineaire].
CUTUMIAR, -A adj. Referitor la cutuma; traditional, consuetudinar. [Pron. -mi-ar. / cf. fr. coutumier].
apropo adv. – Fiindca a venit vorba; bine ca mi-am adus aminte. Fr. a propos. – Der. apropo(u), s. n. (aluzie).
FORMIat s.m. Sare a acidului formic. [Pron. -mi-at. / < fr. formiate].
HERNIAR, -A adj. Referitor la hernii. [Pron. -ni-ar. / < fr. herniaire].
JUNIOR, -OARA s.m. si f. 1. Sportiv tanar (intre 13 si 19 ani). 2. (Asezat dupa un nume onomastic; op. senior) Fiul (considerat in raport cu tatal). [Pron. -ni-or. / < fr. junior, lat. iunior].
bolnicer (bolniceri), s. m. – Infirmier. – Var. boltnicer. Sl. bolinicari, cf. boli, bolnav (sec. XVII). Astazi se foloseste numai pentru calugarii care se ocupa in manastiri de ingrijirile medicale. Var. este produsul unei confuzii cu bolta.
MIOM s.n. Tumoare benigna a tesutului muscular. [Pron. mi-om, pl. -oame. / < fr. myome].
puriceala, puriceli, s.f. (reg.) 1. lipitura pe peretii noi ai unei case, pentru marirea rezistentei. 2. pietris lipit pe peretii unei case.
purici, puricesc, vb. IV (reg.) 1. (despre sipci, cuisoare sau pene de lemn) a bate in peretii sau in barnele unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul; a fixa cu purici (pietre). 2. (despre bucati mici de caramida sau de piatra) a lipi pe peretii noi ai unei case, pentru a le mari rezistenta.
MONSENIOR s.m. 1. Titlu dat seniorilor feudali (in Apus); titlu de adresare catre un nobil. 2. Titlu pe care il poarta unii prelati ai bisericii catolice. [Pron. -ni-or. / < fr. monseigneur, cf. it. monsignore].
PECUNIAR, -A adj. Care consta in bani; banesc. [Pron. -ni-ar. / < fr. pecuniaire, cf. lat. pecunia – bani].
REORGANIZARE s.f. Actiunea de a reorganiza si rezultatul ei; noua organizare. [< reorganiza].
SELENIat s.m. Sare a acidului selenic. [Pron. -ni-at. / < fr. seleniate].
SEMIARBUST s.m. Planta cu partea de jos lemnoasa si cu cea superioara ierboasa. [Pron. -mi-ar-. / < semi- + arbust].
SEMIARTICULatiE s.f. Articulatie intre doua corpuri care permite si o deplasare relativa a acestora in lungul unei axe. [Pron. -mi-ar-, gen. -iei. / < semi- + articulatie].
SEMIARTIZANat s.n. Sistem de munca industriala bazat in proportie de 50 la suta pe meseriasi. [Pron. -mi-ar-. / et. incerta].
SENIOR s.m. Stapan al unei feude; (p. ext.) nobil. // adj. (De obicei pe langa un nume propriu) Care este mai in varsta, mai batran; batranul, tatal. [Pron. -ni-or. / < lat. senior, cf. fr. seigneur].
SENIOR, -OARA s.m. si f. Sportiv care a depasit varsta juniorilor. [Pron. -ni-or. / < fr. senior].
eu1 [pron. ieu] pr., d. acc. mie, neacc. imi, mi, mi- (mi-a dat), -mi (da-mi), -mi- (dandu-mi-se); ac. acc. mine (prep. + mine), neacc. ma, ma- (ma-ntreaba), -ma (da-ma), -ma- (da-ma-vei), m- (m-a dat), -m- (datu-m-a)
noi pr., d. acc. noua, neacc. ne (ne da), ne- (ne-a dat), -ne (dandu-ne), -ne- (da-ne-ar), ni (ni se da), ni- (ni-l da), -ni- (dandu-ni-se); ac. acc. noi (prep. + ~), neacc. ne (ne vede), ne- (ne-a vazut), -ne (vazandu-ne), -ne- (vedea-ne-ar)
UNIARTICULAT, -A adj. (Biol.) Care nu are decat o singura articulatie sau un singur articol. [Pron. -ni-ar-. / < fr. uniarticule].
ARENA1 s. f. 1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumegus), in mijlocul unui amfiteatru, circ etc. ◊ suprafata de teren din complexul unui stadion, dintr-o sala de sport in care au loc competitiile. 2. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate. 3. (fig.) domeniu, sfera a unei activitati. (< fr. arene, lat. arena)
ARENA2 s. f. hidrocarbura care contine unul sau mai multe nuclee benzenice in molecula; hidrocarbura aromatica. (< fr. arene)
mie pron. pers. in dativ. Lat. mihi (Candrea-Dens., 1099). Se foloseste in patru feluri diferite: mie in pozitie tare, ca in sp. a mi, si totdeauna impreuna cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), inaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) in pozitie enclitica sau proclitica: mi-a adus, dindu-mi; imi in urmatoarele cazuri: imi pare, imi aduc aminte, valoare emfatica, fata de mi-a duc aminte, pronuntare familiara.
noroi (noroaie), s. n. – Glod, clisa, namol. Sl. naroj „elan, impuls” (Tiktin), din riti „a misca”, cf. paroi. Der. din sl. nora „ascunzatoare” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Mikloisch, Lexicon, 455; Cihac, II, 218) nu e probabila. Bg. noroj (Conev 40; Scriban) pare sa provina din rom., deoarece ne-am fi asteptat la naroj, ca in sl. – Der. (i)noroi, vb. (a inamoli, a inglodi; a tencui); noroiala, s. f. (namol, glod); noroios, adj. (cu noroi).
pandalie (pandalii), s. f. – Criza nervoasa, nabadaie, capriciu, toana. Origine incerta. Plecind de la var. inv., ne-am putea gindi la un ngr. πὰντ’ őλα „tot”: il apuca pandaliile, cf. il apuca toate alea, fr. il est dans tous ses etats. Der. din tig. pandalo „confuz” (Graur, BL, VI, 167) nu e posibila; din ngr. φαντασία prin intermediul unei forme pandasie (Galdi 217) sau din ngr. παντολμία „indrazneala, obraznicie” (Scriban) nu este convingatoare. Trebuie sa aiba o anumita relatie cu rut. pantalyk „ratiune”, care este de origine necunoscuta (Vasmer, II, 310), probabil tc. prin intermediul rom.
pricaz (pricazuri), s. n. – necaz, nenorocire, paguba. Sl. prikazu „poveste” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 208), cf. necaz. Pentru semantism, cf. fr. j’ai eu une histoire „am avut un necaz”. Cuvint nefolosit in Munt. – Der. pricaji, vb. (a face sau a zice lucruri care aduc necaz; a se minji, a se molipsi; a se chinui), ca necaji de la necaz (din sl. prikazati, „a demonstra”, dupa Cihac; din sl. prokaziti „a se strica”, dupa Tiktin); pricaza, s. f. (inv., lepra); pricaznic, adj. (inv., nenorocit, funest).
temnic (-ce), s. n. – Adapost in pamint in care se tin stupii iarna. Sl. timinu „intunecat”, cu suf. -nic, cf. tainic, dornic (Cihac, II, 407; Tiktin; Candrea). – Der. temnita, s. f. (inchisoare), din sl. timinica (Miklosich, Slaw. Elem., 50), cf. bg. tamnicu, sb., cr. tamnica, slov. temnica, pol. ciemnica, mag. tomlocz; temnicer, s. n. (paznic de inchisoare, gardian), cf. sl. timinicaru „detinut”; intemnita, vb. (a incarcera).
ASTRONOMIE (‹ fr., lat.) s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul astrilor, al miscarii si evolutiei lor, al structurii si compozitiei etc., precum si cu studiul sistemelor de astri, al galaxiilor si al Universului. Observatii sistematice asupra cerului au fost facute din milen. 3 i. Hr. in China, India, Egipt. Babilonienii sint cei care au delimitat constelatiile. Prin sec. 6 i. Hr. grecii studiau miscarea astrilor, forma cerului si a Pamintului; de la ei ni s-au pastrat denumirile stelelor si ale constelatiilor. In europa, a. incepe sa se dezvolte abia in sec. 16, dupa ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. In sec. urmator se pun bazele a. moderne, indeosebi, prin contributiile lui Galilei, Kepler si newton. V. si cosmogonie, cosmografie, cosmologie.
ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.
ACORD, acorduri, s. n. 1. Intelegere, consimtamant la ceva. ♦ Expr. A fi de acord sa... = a se invoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeasi parere (cu cineva). A cadea de acord = a ajunge la o intelegere deplina (cu cineva). De acord! = bine! ne-am inteles! (Pleonastic) De comun acord = in perfecta intelegere. 2. Conventie (internationala) care stabileste relatiile reciproce dintre parti, privind drepturile si indatoririle lor. 3. (In expr.) (Plata sau salariu) in acord = (sistem de remunerare) in raport cu cantitatea de produs realizat. Acord progresiv = plata muncii in proportie crescanda, in raport cu depasirea normei. ♦ (Concr.) Suma data sau primita ca plata in acord. 4. Expresie gramaticala care stabileste concordanta (in persoana, numar, gen sau caz) intre cuvinte legate prin raporturi de determinare. 5. Sonoritate rezultata din reunirea a cel putin trei sunete, formand o armonie. – Fr. accord.
AIDOMA adv. 1. La fel, asemenea, exact, intocmai. Arata... o scrisoare de amenintare aidoma celeilalte (DUMITRIU). 2. Aievea, intr-adevar. Tot ce auzim din gura ei, ni se pare ca vedem aidoma (VLAHUTA). – Din a3 + v. sl. vidomu „vizibil”.
ALIneat, alineate, s. n. Rand intr-un text care incepe mai la dreapta decat celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care incepe cu un asemenea rand. ♦ Pasaj in articolele de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniat s. n.] – Dupa fr. alinea.
AneMIAT, -A, anemiati, -te, adj. Slabit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
APROPO1 adv. (Frantuzism) Fiindca a venit vorba (de asta); a! bine ca mi-am adus aminte! – Fr. a-propos.
ARENA, arene, s. f. 1. Spatiu circular asternut cu nisip, rumegus etc. din mijlocul unui circ, amfiteatru etc., unde se desfasoara o reprezentatie; p. ext. amfiteatru destinat unei reprezentatii. 2. (Rar) Teren de sport, imprejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sfera, domeniu, loc de desfasurare a unei activitati. – Fr. arene (lat. lit. arena).
ARSENIat s. n. Sare a acidului arsenic. [Pr.: -ni-at] – Fr. arseniate.
BADE s. m. (Pop.) 1. Termen de respect cu care cineva se adreseaza unui barbat mai in varsta de la tara. ♦ (La vocativ) Termen cu nuanta de ironie sau de amenintare cu care cineva se adreseaza unui barbat, indiferent de varsta. Ha, ha! mai badeo, mi-ai cazut la mana acu! (ALECSANDRI). 2. Termen cu care femeile de la tara se adreseaza barbatului iubit; p. ext. iubit, ibovnic. [Art.: badea]
BAIERA, baieri, s. f. 1. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau legata de un obiect (traista, plosca etc.) si cu ajutorul careia obiectul poate fi transportat sau atarnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) baierile inimii = a simti (sau a provoca cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui (cuiva). A ofta (sau a striga, a rade etc.) din baierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toata inima. ♦ Ata, snur etc. cu care se leaga, se strange sau se incheie o rufa, o haina, o punga etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. ♦ Ochi de franghie legat de fiecare dintre cele doua margini ale unei barci, prin care se introduc vaslele. 2. (Rar) Amuleta. [Pl. si: baieri. – Var.: baier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus.
BALneAR, -A, balneari, -e, adj. De bai1 (II). Statiune balneara. [Pr.: -ne-ar] – Fr. balneaire (lat. lit. balnearius).
CAVAIGNAC [cavenac], Louis eugene (1802-1857), om politic si general francez. Ministru de Razboi (mai-iun. 1848), sef al guvernului celei de-a doua republici (iun.-dec. 1848). A inabusit insurectia din iun. 1848. A luat parte la cucerirea Algeriei. Dupa venirea la putere a lui Napoleon III, a condus miscarea de opozitie impotriva acestuia.
STRAMIOR, -OARA, stramiori, -oare, s. m. si f. (Pop.) Oaie sau berbec cam de trei ani. [Pr.: -mi-or] – Din stra- + mior.
CEAFA, cefe, s. f. Partea de dinapoi a gatului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Cand mi-oi vedea ceafa = niciodata. A face ceafa = a se ingrasa. Gros in ceafa = gras; fig. bogat; influent. – Comp. alb. cafe.
amnezic (am-ne- / a-mne-) adj. m., s. m., pl. amnezici; adj. f., s. f. amnezica, pl. amnezice
amnezie (am-ne- / a-mne-) s. f., art. amnezia, g.-d. art. amneziei; pl. amnezii, art. amneziile
CHIAR1 adv. 1. Tocmai, intocmai, exact. Acum hora era chiar in sosea (REBREANU). ♦ Insusi, singur, nu altcineva sau altceva. Copilul cu bobocii era chiar copilul lui (EMIneSCU). 2. Pana si, inca si. Chiar prin somn... isi urmarea gandul hotarat (C. PETRESCU). ♦ (Precedat de „ba”) Ba inca, ce e mai mult. ♦ (Precedat de „nici”) Nici macar. ♦ (Urmat de propozitie concesiva introdusa prin „daca” sau „de”) Si daca. In casa unui prietin eu am sa ma asez chiar daca nu ma pofteste nimeni (SADOVEANU). 3. Inca (de pe vremea aceea). Chiar de-acum un an. 4. In realitate, de fapt, intr-adevar. Nu ca zic eu, dar chiar vine (CREANGA). – Lat. clarus.
DIEM PERDIDI (lat.) mi-am pierdut ziua – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, VIII. Cuvinte pe care obisnuia sa le rosteasca imparatul Titus, daca intr-o zi nu facea o fapta buna.
DIXI (ET SALVAVI ANIMAM MEAM) (lat.) am spus (si mi-am mantuit sufletul) – Formula rostita de filozofi si de juristi la incheierea argumentarilor si a pledoariilor. Prin ea se subliniaza ca ai spus tot ce ai avut de spus.
ET IN ARCADIA EGO (lat.) si eu am fost in Arcadia – Epigraful unui tablou celebru al pictorului Nicolas Poussin. Arcadia legendara fiind tinutul vietii idilice, patriarhale, expresia marturiseste nostalgia dupa o fericire pierduta.
adaug, a adauga si (est) -gesc, a adaugi si (vechi) a adauge, part. adaus v. tr. (lat. adaugere, pop. adaugere, part. adauctum, id., d. augere, a mari. V. augment). Pun ceva pe linga altu sau altele: a adauga un franc la suta, sare ciorbei. Fig. Mai spun ceva: nu mai adaug nimic la cele spuse. Vechi. Maresc, sporesc: a adauga banii, averea. Incarc la plata birului: sa n' aiba voie a-i scadea, nici a-i adaugi. L-a adaugat cu pira, l-a incarcat cu pira. I-a adaugit pintecele, a lasat-o gravida. V. refl. Vechi. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Ma unesc. Trans. Ma recasatorec. Ma inmultesc: pacatosii se adaug [!]. Ma compar, ma aseman (Cor.). Ma adaug la masa cuiva, ma pun la masa lui. V. intr. Boala adaogea, se agrava. – Forme vechi: adao-: sa-si adaoga, Domnu sa va adaoga, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, au adaos (adauga), il adaosera (adaugara).
ajung, -juns, a -junge v. tr. (lat. adjungere, a uni, d. jugum, jug). ating, vin pina la: ajung fructele cu mina, potera i-a ajuns pe hoti. Apuc, nemeresc [!]: rele timpuri am ajuns! A ajunge pe cineva din urma, a-l ajunge in mers, a veni pina la el. V. intr. ating, vin pina la: ajung cu mina' n pod. Sosesc, vin pina la: am ajuns acasa. Sint destul: ajunge o maciuca la un car de oale (Prov.). Devin: am ajuns sa traduc bine. Parvin. Vin la cineva sa-l rog (Vechi). Valorez: asta nu ajunge o ceapa degerata (Vechi). A ajunge bine, a sosi fara accident, (fig.) a fi fericit, in situatiune buna. A ajunge la aman, la mare nevoie. A ajunge la cineva, la mina cuiva, a ajunge sa ceri ajutor de la el, sa traiesti din ceia ce-ti da el. A se ajunge v. refl. A se atinge: ramurile copacilor se ajung. Fig. A se intelege, a se invoi: nu ne-am ajuns din pret. A te ajunge cu leafa, a-ti fi suficienta (mai elegant a-ti ajunge leafa).
alerg, a -a v. intr. (cp. cu lat. largare si allargare, a largi; gen. alargarse, a se departa, infl. de merg. Cp. si cu alung). Merg fugind: copiii alearga mult. Merg, ma zbucium: omu alearga toata viata dupa trebi. Recurg: la cine sa alerg la nevoie? V. tr. Rar. Fac sa alerge: a alerga un cal. V. refl. Ma iau la intrecere: ne-am alergat cu caii.
alterez v. tr. (lat. altero, -are, d. alter, altu). Schimb in rau: mi-am alterat sanatatea. V. refl. Ma stric: untu s' a alterat de caldura. Ma schimb de emotiune sau de boala: vocea i se alterase.
1) am, avut, a avea v. tr. (lat. habere, a avea, iar rom. am e contras din avem, ca' n am avut eu sau noi. – Am, ai, are, avem, aveti, au; aveam, avui; am avut eu, am avut noi; avusesem; voi avea; voi fi avut; sa am, sa ai, sa aiba si aiva, sa avem, sa aveti, sa aiba si aiva; as avea; ai, aiba, aveti, aiba; a avea, avere; avut). Posed: am avere, merit onoare. Simt: am curaj, gust de vorba (dar mi-e frica, mi-e sete, mi-e pofta). Obtin: cu un franc ai o gaina, vei avea un premiu. Am dimensiunea de: Etna are peste trei mii de metri. Trebuie (cu inf. subj. ori supinu): am a scrie, am sa scriu, am de scris. Cost, am pretu de (Pop.): aceasta [!] carte are un franc (mai des si mai lamurit costa un franc). V. refl. Is in relatiune: ma am bine cu el. Ma refer: A se are la B, ca C la D. V. ajutator care serveste la formarea perfectului (am zis) ori a viitorului (am sa zic). A avea, a fi: n' are cine sa ma ajute (nu e cine sa ma ajute).
ametesc v. tr. (orig. nest. Cp. cu lat. amittere, a trimete [!], a da drumu, a perde [!], si vgr. methyo, ma imbat. In Ban. si Hateg amet, ameti, amete, sa ameata. La Polizu amatesc. La Sincai, 2, 291, amotesc poate fi o gres. de citire ild. amagesc). Am ameteala: invirtindu-ma, am ametit. Ma cam imbat: bind vin, am ametit. Fig. Imi perd cumpatu: a ametit de atita onoare. V. tr. Cauzez ameteli (pr. si fig.): vinu, banii l-au ametit. V. refl. Ma cam imbat (pr. si fig.): m' am ametit de atita vin. – Si amitesc (Acad.).
aranjez v. tr. (fr. arranger, d. rang, rind, rang). Rinduiesc, deretic, asez, r*****z, ordonez: a aranja lucrurile pin [!] casa, cartile in dulap. Potrivesc, r*****z, indrept, dreg: a aranja o masina. Fig. R*****z, rinduiesc, intocmesc: a-ti aranja bine viata. Capatuiesc, pun intr' o situatiune buna: si-a aranjat fiii. Fam. Iron. Pun ceva la cale contra cuiva, astern, defaim: lasa, ca-l aranjez eu la minister! Pun la cale sau termin o afacere: a aranja o afacere. V. refl. Imi asez lucrurile pin [!] casa dupa mutare: pina mine [!] ne aranjam. Fig. Imi fac o situatiune: s' a aranjat bine pin [!] politica. Ma invoiesc, ajung la o intelegere: lasa, ca ne vom aranja usor!
arena f., pl. e (fr. arene, d. lat. arena, nisip. V. arina). Spatiu (acoperit cu nisip) in care se faceau exercitii si se bateau gladiatorii in circurile si anfiteatrele celor vechi. Azi locu unde alearga caii in circ ori loc de trinta (fals ob. la pl.). Fig. Cimp de activitate: arena vietii. V. cariera.
asa si (mai vechi) asi adv. (lat. eccum sic, iaca asa. V. si). Ast-fel, in acest fel: cum iti vei asterne, asa vei dormi. Asemenea, ast-fel de: la asa oameni (unor asa oameni) nu le dau voie. Asa de, ast-fel de, atita de: era asa de intuneric, in cit nu se vedea nimic. (Mai putin bine fara de: asa prost ma crezi?). Asa si asa sau nici asa, nici asa (fam.), potrivit, modest: o casa asa si asa. Cam asa, aproape asa: cam asa s´a intimplat. Iaca asa (fam.), formula de incheiere a unei povestiri: iaca asa, mai baieti! Asa dar, deci, pin [!] urmare, vrea sa zica: asa dar, ne-am inteles. Azi asa, mini [!] asa, se zice cind povestesti despre un fapt repetat: azi asa, mini asa (de ex., fura), pina cind a fost prins. Se intrebuinteaza si cind nu vrei sau nu poti da un raspuns precis: De ce nu vrei sa mergi? – Asa! – In nord. barb. dupa germ. so ein: asa un om, asa o casa. Rom. corect asa om, asemenea om, ast-fel de om.
atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (nec.), asa de multi oameni s´au strins. atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.
catar (ma), a catara v. refl. (d. cata. V. acat). Ma sui apucindu-ma cu minile [!] sau cu picioarele (ca maimutele, veveritele) sau rasucindu-ma ori prinzindu-ma cu circeii (ca unele plante: edera, vita, fasolea). – Si ma acatar (vest).
cainez v. tr. (d. cainic, a se cai. Cp. si cu ngr. kaymenos, nenorocit). Mold. Compatimesc, jalesc. V. refl. Ma pling, ma vait. – Si cainez si cain.
casatorie f. (d. casator). Unirea legitima a barbatului si a femeii. Celebrarea nuntii: a asista la o casatorie. Unu din cele sapte sacramente. Iau in casatorie, ma insor ori ma marit cu. Dau in casatorie, dau de nevasta.
DACA (< de 3 + ca) conj. 1. (Introduce o propozitie conditionala) In cazul ca..., presupunand ca..., de. 2. (Introduce o propozitie optativa) Numai de... Daca as ajunge mai repede acasa. 3. (Introduce o propozitie temporala, uneori cu nuanta conditionala sau cauzala) Cand, de indata ce, dupa ce. 4. (Introduce o propozitie cauzala) Fiindca, pentru ca, deoarece. 5. (Introduce o propozitie interogativa in stilul indirect) Ca, de... Te intreb daca doresti ceva. 6. (Cu valoare adverbiala) Cu greu, abia. Cu banii acestia daca mi-oi cumpara un costum. 7. (LOG.) Daca...atunci = constanta logica exprimand raporturi de implicatie, relatii de inferenta, functii de adevar. Daca si numai daca = constanta logica exprimand conditionarea exclusiva intre starile de fapt, echivalenta logica, functia de adevar a echivalentei.
chear (ea dift.) adj. (lat. clarus, limpede, ca adv. claro; it. chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheara si adevarata istorie. Adv. Limpede, lamurit: mai chear ne spune, va vedea bine si chear, mult mai chear. Azi. Curat, in adevar [!]: era chear el (sau el insusi sau el singur), acesta e chear d***u (curat d***u, d***u curat, d***u´n persoana, d***u gol). Tocmai: chear ma gindeam (sau ma gindeam chear) sa vin la tine, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma insasi). Insusi: chear d***u sa fie, tot nu ma tem. Chear asa, curat asa, bine zici (cind e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formeaza locutiune, si acc. e pe asa: e chear asa cum iti spun). Ba ca chear (iron.), da, da! bine zici! curat! curat asa! Chear atunci, in ori-ce caz, chear daca, ori-ce ar fi, chear asa sa fie: Zicea ca ma va ucide! Chear atunci, tot nu trebuia sa-i spui! Chear din senin sau din chear senin (dintr´un senin clar), fara cel mai mic motiv: s´a suparat chear din senin. V. savai.
bombardez v. t. (fr. bombarder). atac cu bombe: a bombarda un fort. Fig. Iron. Ma adresez des cuiva: ma bombarda cu scrisori. Arunc intr’un post neasteptat: l-a bombardat perfect. V. puscaresc.
cobesc v. tr. si intr. (d. cobe, cobie; sirb. kobiti). Augurez (prezic) nenorocire, menesc a rau, fac a rau: cucuveaua i-a cobit moarte (ceia ce e o credinta falsa, caci ia [!], cind cinta, anunta vreme buna). Gaina asta cobeste a cutit, a stricat ceva ori ma plictiseste cu cotcodacitu si trebuie s´o tai.
mi-ar pr. + vb. aux. (mi-ar da)
mi-au pr. + vb. aux. (mi-au dat)
conspir, a -a v. intr. (lat. conspiro, -are, d. con, impreuna, si spirare, a rasufla. V. aspir, suspin). Complotez, conjur, fac conspiratiune: a conspira contra cuiva. Ma acord, concur: tot (fals totu) conspira la fericirea ta. V. tr. Rar. Meditez, proiectez: a conspira ruina cuiva.
cot n., pl. coate (lat. cubitus si cubitum, cot, d. cubare, a sta culcat; it. gomito, pv. cobde, fr. coude, sp. codo, pg. covado). Partea mijlocie a bratului la locu unde se indoaie (corespunzind cu genuchiu [!] la picior): ma sprijin in cot. Partea minicii [!] care acopere [!] cotu: haina roasa 'n (sau la) coate. Cot la cot, cu coatele alaturea: mergeti cot la cot, hotu a fost legat cot la cot (i s´au legat coatele unu de altu). A-ti da coate cu cineva, a-l atinge cu cotu, fig. 1) a te intelege pe ascuns cu el; 2) a trai in societatea lui. Pl. coturi. Cotitura, indoitura de riu sau de drum: la coturi riu sapa malu. Bucata de lemn ori de metal de masurat stofele sau de calculat capacitatea butoaielor: Jidanu rupsese amindoua coturile aparindu-se de cini [!]. Parte incovoiata la un burlan de fum, la o teava. S. m. O veche masura de lungime, (in Tara Rom. 0m., 664, in Moldova 0m., 637, in Dobrogea 0m., 680): doi coti de postav, postavu se vindea cu cotu (avea 8 rupi, si rupu 2 grefi).
cramaluiesc (ma) v. refl. (d. vsl. kramola, rascoala. V. harmalaie). Nord. Ma bocesc, ma tingui, ma vait, imi fring minile [!] (Sez. 32, 80, si rev. I. Crg. 4, 60).
crestin, -a s. (lat. christianus, d. Christus, Hristos; it. sp. cristiano, pv. crestian, fr. chretien, c****n, pg. christao. V. c****n si crestez). Adorator al lui Hristos: un crestin, un filosof crestinesc. Fam. Om, mai crestine, fa crestino. Fig. Omenos, blind: da fii si tu mai crestin, mai! – Ca adj. in colo [!] numai crestinesc, ca si paginesc. – In Ps. Sch. si hristosean, -nca.
CADMIERE, cadmieri, s. f. Actiunea de a cadmia si rezultatul ei. [Pr.: -mi-e] – V. cadmia.
FILOLOGIE s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul culturii scrise a popoarelor, in special cu studiul textelor vechi si al operelor literare din punct de vedere al limbii, al influentelor suferite, al modului in care ni s-au transmis si al autenticitatii, precum si cu editarea lor. – Din fr. philologie.
AneANTIZARE, aneantizari, s. f. Actiunea de a aneantiza si rezultatul ei. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.
PREMIERE, premieri, s. f. Actiunea de a premia si rezultatul ei. [Pr.: -mi-e-] – V. premia.
LINIERE, linieri, s. f. Actiunea de a linia si rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. linia.
MIE, mii, num. card., s. f. I. Numarul care in numaratoare are locul intre 999 si 1001. 1. (Cu valoare adjectivala) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indica un numar foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivala) Unde merge mia, mearga si suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = in numar foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii si sute sau mii si mii = extrem de multi. A avea o mie si o suta pe cap = a avea foarte multa treaba sau griji, nevoi etc. 3. (Intra in componenta numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numarul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnota a carei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).
MINAT, -A, minati, -te, adj. 1. In care sau sub care s-au pus mine1 (2), cu mine1. 2. Fig. Ruinat, distrus; nimicit. – V. mina.
MINIatURIZARE, miniaturizari, s. f. Actiunea de a miniaturiza si rezultatul ei. [Pr.:-ni-a-] – V. miniaturiza.
NOUAR, nouari, s. m. (Fam.) Carte de joc de noua puncte. [Pr.: no-uar] – Noua + suf. -ar.
neISPRAVIT, -A, neispraviti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care este lasat neterminat, care nu are capat sau sfarsit. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) care nu are nici o situatie, nici un rost, care este fara capatai, de nimic; (om) incapabil. – ne- + ispravit.
neCALCAT, -A, necalcati, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este calcat cu fierul; sifonat, mototolit, botit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi strabatut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat inca nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – ne- + calcat.
neRECUNOSCatOR, -OARE, nerecunoscatori, -oare, adj., s. m. si f. (Persoana) care nu-si manifesta recunostinta, lipsita de recunostinta; (om) ingrat. – ne- + recunoscator.
TANZANIAN, -A, tanzanieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Tanzaniei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Tanzaniei sau populatiei ei, privitor la Tanzania sau la populatia ei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. tanzanien.
REMANIERE, remanieri, s. f. Actiunea de a remania si rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. remania.
ASADAR adv., conj. 1. adv. v. astfel. 2. conj. dar, deci, (livr.) or. (~, nu ne putem limita la ...)
CA adv., prep., conj. 1. adv. decat. (E mai in varsta ~ el.) 2. adv., prep. cat. (E inalt ~ bradul.) 3. cat, cum, precum. (Noi ~ si ei...) 4. adv. drept. (Socoteste-te ~ absent.) 5. conj. prep. de, drept, pentru, spre. (~ incercare.) 6. prep. drept, (inv. si reg.) spre. (Cere ~ rasplata ...)
CALITATE s. 1. v. insusire. 2. insusire, natura. (~ unui lucru.) 3. v. valoare. 4. insusire, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de pret.) 5. v. nivel. 6. v. dar. 7. (pop.) mana. (Faina de ~ a doua.) 8. titlu. (Are ~ de inginer.) 9. autoritate, cadere, competenta, drept, indreptatire, (inv.) volnicie. (Nu am ~ sa ma pronunt.) 10. v. functie.
CEARTA s. 1. v. neintelegere. 2. discutie, vorba, zarva, (pop.) galceava, sfada. (Multa ~ s-a facut intre ei pentru mine.) 3. admonestare, admonestatie, certare, dojana, dojenire, imputare, morala, mustrare, observatie, repros (pop. si fam.) besteleala, mustruluiala, ocara, (inv. si reg.) infruntare, probozeala, (reg.) probaza, probozenie, (prin Mold.) banat, (Mold.) smotru, (inv.) dascalie, imputaciune, invatatura, preobrazitura, probozire, rapste, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) sapuneala, scuturatura. (~ pe care a primit-o l-a potolit.)
Cat conj., adv., prep., s. I. 1. conj. ca, cum, precum. (Noi ~ si ei ...) 2. adv., prep. ca, precum. (E inalt ~ bradul.) 3. adv. (pop.) precat. (~ imi dau seama ...) 4. conj. oricat. (~ era el de retinut, tot ...) 5. conj. ci, ce, cum. (~ as mai rade!) 6. adv. v. ce. II. s. (Mat.) (inv.) catuitor, cuprinzator, cvotient, petrecator. (~ al unei impartiri.)
CUM adv., conj., interj. 1. adv. ce, cat. (~ as mai rade!) 2. conj. (temporal) cand. (Frunza-n codru ~ invie.) 3. conj. (cauzal) cand, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stim ca vine, sunt emotionat.) 4. conj. (modal) (pop.) care. (Se inalta un palat ~ nu mai exista.) 5. conj. (comparativ) ca, cat, precum. (Noi ~ si ei.) 6. interj. (interogativ) ce? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit.)
DEPARTA vb. 1. v. indeparta. 2. a (se) dezlipi, a (se) indeparta. (Sa nu te ~ de mine.) 3. v. spatia. 4. v. scoate. 5. v. izgoni. 6. a se indeparta, v. instraina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. v. abate.
EPatA vb. a surprinde, a soca. (vrea sa ne ~.)
INSTRAINA vb. 1. (inv. si reg.) a (se) straina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se departa, a se indeparta. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)
INTAMPLA vb. 1. a se petrece, a se produce, a surveni, (inv. si reg.) a se prileji, (inv.) a se purta. (S-au ~ multe lucruri de atunci.) 2. a fi, a se petrece. (Cum s-a ~?) 3. v. produce. 4. v. surveni. 5. v. desfasura. 6. a se petrece, (inv.) a se trece. (Cate nu s-au ~ intre noi!) 7. (inv. si reg.) a se sfeti. (Sa vezi ce i s-a ~.) 8. a se face. (Cum a zis, asa s-a ~.) 9. v. pomeni. 10. v. nimeri. 11. a apuca, a nimeri, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce se ~.)
PETRECE vb. 1. v. trai. 2. (astazi rar) a trece. (Isi ~ noptile studiind.) 3. a sta. (A ~ cu el intreaga seara.) 4. v. intampla. 5. a fi, a se intampla. (Ce s-a ~ acolo?) 6. v. desfasura. 7. a se intampla, (inv.) a se trece. (Cate nu s-au ~ intre noi.) 8. v. desfasura. 9. v. insoti. 10. v. distra. 11. v. chefui.
autunian adj. m. (sil. -ni-an) [au- pron. fr. o-], pl. autunieni (sil. -ni-eni); f. sg. autuniana, pl. autuniene
A SE AGatA ma agat intranz. 1) (despre fiinte) A se apuca strans; a se anina; a se prinde. 2) (mai ales despre obiecte de imbracaminte) A se rupe prinzandu-se intr-un obiect ascutit. Mi s-au agatat ciorapii. /<lat. accaptiare
A ARATA arat 1. tranz. 1) (fiinte, obiecte etc.) A expune intentionat vederii; a lasa sa se vada. 2) (lucruri, valori etc.) A face sa fie vazut printr-un gest, semn etc.; a indica. ~ greselile de punctuatie. ~ cararea. Termometrul arata zero grade. ◊ ~ cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rau in mod direct despre cineva. ~ usa cuiva a da afara dintr-un local pe cineva. 3) fam. A pune in fata; a prezenta; a infatisa. ~ legitimatia. ~ un bolnav medicului. 4) A face sa inteleaga; a explica; a lamuri. ~ cum se rezolva problema. 5) A adeveri prin rationamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. El vrea sa arate ce stie. A-si ~ curajul. ◊ Ti-oi arata eu! te-oi invata eu minte! 6) A face sa se arate. 2. intranz. A avea o anumita infatisare. ~ bine. ~ cam bolnav. /<lat. arrectare
A LA lau tranz. pop. (persoane) 1) A spala (pe cap). 2) fig. fam. A m**a din toate partile; a uda in intregime; a scalda. ◊ La-ma-mama om marginit la minte. /<lat. lavare
NAJIT n. pop. 1) (denumire generica) Durere nevralgica (de urechi, de dinti etc.) provenita din raceala. 2) Inflamatie a ugerului la unele animale (vaci, oi). /<bulg. nezit
NOSTRU2 noastra (nostri, noastre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de un grup din care face parte vorbitorul) Voi chema dintre ai nostri sa ma ajute. ◊ Ai nostri membrii familiei, rudele, prietenii. /<lat. noster, nostra
NOUTATE ~ati f. 1) Insusirea de a fi nou. 2) Achizitie sau realizare noua; inovatie. ~ati ale ecranului. 3) Informatie care devine cunoscuta; mesaj; stire, veste. ~atile zilei. [G.-D. noutatii; Sil. no-u-] /<lat. novitas, ~atem, fr. nouvelle
BIZON s.m. Animal salbatic, asemanator unui bou salbatic, astazi pe cale de disparitie. V. bour, zimbru. // s.n. Pielea acestui animal tabacita; imitatie a ei. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. bison].
IDOneU, -EE adj. (Liv.) Care are calitatile cerute si necesare pentru ceva. ♦ Adecvat, convenabil, potrivit. [Pron. -eu, pl. -ei, -ee. / cf. it. idoneo, lat. idoneus].
neANTIZARE s.f. (Liv.) Actiunea de a (se) neantiza si rezultatul ei. [Pron. ne-an-. / < neantiza].
CADMIERE s.f. Actiunea de a cadmia si rezultatul ei. [Pron. -mi-e-. / dupa fr. cadmiage].
CARDAN s.n. Sistem de suspensie sau de articulatie care permite uneia dintre partile lui sa-si pastreze o anumita pozitie sau directie indiferent de miscarile suportului ei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cardan, cf. Cardan – matematician italian].
EPONIM s.m. Magistrat care, in cetatile Greciei antice si in vechea Roma, dadea numele sau anului; (mai ales) primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. // adj. Care da numele sau unui loc, unui oras etc. [< fr. eponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume].
FILOLOGIE s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul culturii scrise a popoarelor, in special cu studiul textelor vechi si al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influentelor suferite, al modelului in care ni s-au transmis si al autenticitatii, precum si cu editarea lor. [Gen. -iei. / < fr. philologie, cf. gr. philos – prieten, logos – vorbire].
cangrena (cangrene), s. f. – Distrugere sau putrezire a unei parti din tesuturile unui organism. – Var. gangrena. Fr. gangrene. Oricit ar fi de incorecta, forma cu c- pare a fi inlocuit definitv forma etimologica, cu siguranta datorita unei apropieri instinctive cu cancer. – Der. cangrena, vb.; cangrenos, adj.
EPONIM, -A I. adj. care da numele sau unui loc, unui oras etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dadea numele sau anului; primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. 2. termen pentru desemnarea unei statiuni arheologice unde a fost cercetata prima data o cultura materiala si care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. eponyme, gr. eponymos)
FILOLOGIE s. f. stiinta care se ocupa cu studiul textelor vechi si al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influentelor suferite, al modului in care ni s-au transmis si al autenticitatii, precum si cu editarea lor. (< fr. philologie)
INTELIGENTA s. f. capacitate a individului de a se adapta la imprejurari noi, de a sesiza relatiile esentiale si de a gasi o iesire dintr-o anumita situatie, de a rezolva probleme noi; desteptaciune. ◊ om inteligent. ♦ ~ artificiala = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obtine performante cvasiumane. (< fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz)
isca (isc, iscat), vb. refl. – 1. (Cu pron. in dat.) A se i nazari cuiva, a-i trece prin minte. – 2. A se produce, a se intimpla, a se ivi. – 3. (Tranz.) A produce, a provoca. Sl. iskati „a dori”, prin intermediul bg. iska mi se „am chef de” (Candrea; DAR; cf. Cihac, II, 149). Este gresita parerea lui Tiktin, care pleaca de la iasca › *iesca „a aprinde”.
AMESTECA, amestec, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) uni formand un amestec. ♦ Tranz. A schimba ordinea; a incurca. 2. Refl. (Despre grupuri de fiinte deosebite) A patrunde unii printre altii. ♦ A se pierde, a disparea undeva. Am sa ma-mbrac si eu in irod, sa m-amestec printre masti (ALECSANDRI). 3. Refl. A interveni (nechemat) intr-o actiune, intr-o discutie etc.; p. ext. a se interesa de ceva. ◊ Expr. A se amesteca (sau a umbla) unde nu-i fierbe oala = a se vari unde nu este chemat, unde nu are ce cauta. – Lat. *ammixticare.
CANNING [kæniŋ], George (1770-1827), om politic britanic. Unul dintre liderii partidului tory; ministru de Externe (1807-1819; 1822-1827) si prim-min. (apr.-aug. 1927); a urmarit intarirea dominatiei engleze in europa si extinderea ei in America Latina; s-a opus politicii „Sfintei Aliante”.
CADMIERE, cadmieri, s. f. Actiunea de a cadmia si rezultatul ei. [Pr.: -mi-e]
PAI1 adv. (Fam.) 1. (Exprima o afirmatie, o aprobare) a) Desigur, se intelege. Pai ca bine zici (SEZ.); b) se putea altfel? 2. (Exprima rezerva, ezitare) Cum sa spun? stiu eu? Ce cei pe dansul? – Pai, ce-i vrea sa-mi dai (ISPIRESCU). 3. (Exprima neincredere) Pai cine stie ce ai de gand! 4. (Exprima mirare) Pai cum, omule! [Var.: poi adv.] – Din apai (< apoi).
neON (‹ fr. {i}; {s} gr. neos „nou”) s. n. Element chimic (ne; nr. at. 10, m. at. 20,179); gaz nobil, monoatomic, incolor. Se gaseste in aerul atmosferic in proportie de 1,8 x 10-3% volume. Se obtine prin distilarea fractionata a aerului lichid. Lampile cu descarcari electrice in gaze (utilizate pentru reclame luminoase) umplute cu n., dau o lumina rosie caracteristica. A fost descoperit de oamenii de stiinta englezi Sir W. Ramsey si M.W. Travers in 1898.
NICHEL (‹ fr., germ. {i}) s. n. Element chimic (Ni; nr. at. 28, m. at. 58,71, p. t. 1.452ºC, p. f. 2.840ºC, gr. sp. 8,90), metal alb-cenusiu, lucios, maleabil si ductil, feromagnetic. Se gaseste in natura sub forma de sulfuri, de arseniuri etc. Se extrage prin reducerea cu carbune a oxidului obtinut prin prajirea minereului. Formeaza combinatii stabile in starea de valenta 2; este rezistent la actiunea agentilor chimici; se foloseste la obtinerea unor oteluri speciale, a unor aliaje (argentan, alpaca, constantan, nichelina etc.) si la nichelare. Fin divizat, piroforic, este utilizat drept catalizator in reactiile de hidrogenare. A fost descoperit (1751) de chimistul si mineralogul suedez Axel F. Cronstedt.
batogesc (ma) v. refl. (d. batog). Fam. Ma usuc, ma fac ca batogu, ma zbircesc: om batogit. V. batucesc.
aoleo (eo dift.), aoleu si aoileu (vest), auleu, auileu, aleu, valeu si valeu (est), interj. de durere, mirare si admiratiune (serios ori ironic): Auleu, rau ma doare ! Auleu, ce foc! Auleu, ce frumoasa e! Auleu, da destept mai esti! Auleu si vai de mine! – In nord. si vaileu (rev. I. Crg. 14,43 si 44). V. si alelei si oleoleo.
apartin, -ut, a -tine si (nord) -tinea v. tr. (fr. appartenir). Is al cuiva: cartea imi apartine mie. Posed, am: atita bunatate nu-ti apartine de cit tie. Tin de, fac parte din: eu apartin patriii. A-ti apartine (tu tie), a fi al tau, a fi liber.
aservesc v. tr. (fr. asservir, d. serf, serv. V. servesc). Robesc, subjug, reduc la o dependenta extrema: Jidanii vor sa ne aserveasca finantei lor.
euROPIU (‹ fr. {i}; {s} gr. europe „europa”) s. n. Element chimic (eu; nr. at. 63, m. at. 151,96) din grupa lantanoidelor; metal (d 5,26, p. t. 826ºC), utilizat la reactoarele nucleare. A fost identificat de W. Crockes (1889) si izolat de E. Demarcay (1896).
2) ca conj. (lat. quia, fiind-ca). In unire cu sa al conjunctivului, arata scopu (pentru a) sau rezultatu (in cit): Maninc ca sa traiesc. Adun azi ca sa am mine [!]. Era prea mindru ca sa cerseasca (era asa de mindru in cit nu putea cersi). Cu verbele de necesitate ori deciziune, se pune ca numai cind aceste vorbe-s separate de subjunctiv: e necesar, trebuie, se cuvine, s´a hotarit ca patria sa fie aparata. Dar: patria trebuie (sa fie) aparata, hotarim sa´ncepem lupta. Tot asa: ca sa porti razboi, iti trebuie bani (urit pentru ca sa!). Cu vorbele de miscare sau de afect e mai elegant fara ca: ma duc sa vad (nu ca sa vad), doresc, vreau sa ma duc (nu ca sa ma duc). Vechi (in porunci): ca sa n´aiba = sa n´aiba. Est. Fam. Ca mai ba, de loc, nici de cum (cu conjunctivu): auzind asta, ca mai ba sa plece (n´a mai plecat).
bizui (ma) si -iesc a -i, v. refl. (ung. bizni). Am incredere, ma sprijin, ma bazez: ma bizui pe bani, pe condei, pe sabie, pe brate; ma bizui la orice cu pusca asta. – Si imb-.
blehuiesc v. tr. (s. bleah). Mold. Pun bleah osiii. V. refl. Ma hodorogesc, ma prostesc: om blehuit.
ciorovaiesc si -voiesc (ma) v. refl. (sirb. cavarijati, a flecari, ruda cu rut. cvara, ciorovaiala, si poate si cu turc. cav-cav, ciripire, ung. csor-por, ciorobor, csorompolni, a vocifera. V. sfara 2). Fam. Ma cert ori discut cu glas tare: Sa ne ciorovaim pentru nimicuri? Joia viitoare mergem impreuna sa facem actele, cum se cuvine intre frati (Rebr. 2, 40). V. cicalesc, ciondanesc.
HALMIROLIZA ({s} gr. halmyros „sarat” + lysis „dizolvare”) s. f. Proces de alterare si sintetizare a mineralelor noi, care au loc la mici adancimi, in apele litorale ale marilor si oceanelor (ex.: glauconitul).
2) cistig (est) si castig (vest), a -a v. tr. (lat. castigo, -are, pedepsesc, indreptez, corijez, d. castus, curat, si agere, a face; it. castigare, pv. castiar, fr. chatier, sp. pg. castigar, a pedepsi. D. rom. vine sirb. kastigovati, a pedepsi, kastiga, pedeapsa. V. purg). Obtin pin [!] munca: a cistiga un franc, un proces, o batalie. Obtin pin sort: a cistiga la loterie. Fig. Atrag: a cistiga pe cineva pin blindeta [!], a cistiga inima cuiva. V. refl. Vechi. Vest. Ma ingrijesc, am grija. – In est pop. cislig.
2) coc, copt, a coace v. tr. (lat. coquere [din pŏquere], pop. cŏcere, ruda cu vgr. pepto, germ. backen, vsl. pesti-pekon; it. cuocere, pv. pg. cozer, fr. cuire, sp. cocer. V. cucina, pepene, precoce, becer, pecie. – Coc, coci, coace, coacem, coaceti, coc; sa coaca; sa coacem, sa coaceti; copsei, copsesi, coapse, coapseram, coapserati, coapsera; copsesem). Prepar unele mincari la foc: a coace pine [!], placinta, mere, castane. Aduc in stare matura, vorbind de fructe: soarele coace grinele, fructele. V. intr. Buba coace, produce puroi. I-o coc eu, ii prepar (clocesc) eu ceva, am sa ma razbun. V. refl. Devin copt: pinea s´a copt (la foc), griu s´a copt (la soare). M´am copt de caldura, am suferit mare caldura. Buba s´a copt, a ajuns aproape sa se sparga, s´a spart.
bucur, a -a v. tr. (alb. bukuroni, a infrumuseta, bukura, frumos). Aduc bucurie: va aduc o veste care va va bucura, va voi bucura pe toti c’o veste buna. V. refl. Simt bucurie: s’a bucurat de vestea buna. Imi arat bucuria: sa bem si sa ne bucuram! Ma folosesc, am, posed (dupa fr. se rejouir): se bucura de o buna sanatate, reputatiune. A te bucura la, a rivni la, a te bucura sa poti ocupa (apuca): nu te bucura la biata lui casuta, ci iarta-i datoria! Fals se bucura de o sanatate zdruncinata ori asta ma bucura (dupa germ. das freut mich). Corect: are o sanatate zdruncinata, o urita reputatiune si ma bucur de asta. – In Trans. si imbucur: pe toti i-a imbucurat, toti s’au imbucurat.
Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.
cruzesc (ma) v. refl. (d. crud ori d. lat. crudesco, crudire). Ma fac iar crud, vorbind de cozonaci, pine [!] s. a.: nu scutura cozonacu ferbinte [!], ca se cruzeste.
TREBUINTA, trebuinte, s. f. 1. nevoie, necesitate. ◊ Loc. adj., adv. De trebuinta = folositor, necesar, util; trebuincios. ◊ Expr. Imi face trebuinta (sau am trebuinta de...) = imi este necesar, imi trebuie... ♦ Interes. 2. (Iesit din uz) Treaba, afacere, chestiune. – Trebui + suf. -inta.
PARMEN, parmeni, -e, adj. (In sintagmele) Mar parmen (auriu) (si substantivat, m.) = varietate de mar originara din Anglia, cu fructele de culoare galbena-aurie, cu dungi carmin. Mar parmen (auriu) (si substantivat, n.) = fructul marului definit mai sus. – Din fr. parmain [d’or]. germ. Parmane.
LA3, lau, vb. I. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) spala (pe cap); A (se) scalda, a (se) imbaia. ◊ Compus: la-ma-mama subst. = om prost, lalau. [Prez. ind.: lau, lai, la, lam, lati, lau] – Lat. lavare.
MANIA, manii, vb. I. Refl. A se lasa ori a fi cuprins de manie (1), a se supara foarte tare, a-si iesi din fire, a se infuria. ◊ Tranz. Cele auzite l-au maniat. [Pr.: -ni-a-] – Din manie.
MIOARA, mioare, s. f. Oaie tanara de la varsta de l an pana la 2 ani; p. gener. oaie. ♦ (Adjectival; despre oi) Tanara. [Pr.:-mi-oa-] – Mia + suf. -ioara.
NatARAU, natarai, adj., s. m. (Om) cu mintea marginita, care pricepe greu un lucru, care actioneaza fara judecata; prost, neghiob, netot, natang. – netare (inv. „(om) slab, neputincios” < ne- + tare) + suf. -au.
neLALOCUL adj., adv. (Urmat de un adj. pos.) (Care este, se desfasoara etc.) in mod nepotrivit, altfel de cum ar fi normal. – ne- + la + loc.
neTRUCAT, -A, netrucati, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) in care nu s-au folosit trucaje. – ne- + trucat.
neREPARAT, -A, nereparati, -te, adj. l. Care nu este refacut, readus in stare buna, care nu este repus in stare de functionare. 2. Fig. Care nu a fost indreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricaciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au platit daune. – ne- + reparat.
COSTA, pers. 3 costa, vb. I. 1. Intranz. A avea un pret, o valoare in bani; a pretui. ♦ A se putea obtine numai cu contravaloarea in bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. Intranz. si tranz. (Masura valorii fiind altceva decat banii) A (se) plati cu..., a (se) dobandi cu pretul a... ◊ Expr. (Tranz.) Ce ma costa? = nu am ce pierde. Nu ma costa (nimic) = mi-e usor, nu-mi cere nici un efort. – Din it. costare.
ASCUNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tainui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) matrasi, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (inv.) a (se) supune. (S-a ~ in padure.) 2. a se baga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. v. feri. 5. v. acoperi. 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, a tainui, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevarul.) 8. a masca, a tainui, (inv. si reg.) a tagadui, (inv.) a retacea, (fig.) a acoperi. (Isi ~ ignoranta.) 9. a tainui, (fig.) a inabusi. (Si-a ~ durerea.)
DEOCAMDatA adv. 1. v. acum. 2. provizoriu. (~ vei locui la mine.)
DESI conj. 1. (concesiv) (Transilv. si Mold.) batar, (prin Transilv.) maga, maram, pedig, (inv.) barem, savai. (~ n-ai fost cu mine, totusi ...) 2. (adversativ si concesiv) ca. (Calul, ~ e cu patru picioare, si tot se poticneste.)
DOSI vb. 1. v. ascunde. 2. a ascunde, a pune. (Spune-mi imediat unde ai dosit banii!)
IMPReuNA adv. 1. laolalta, (rar) olalta, (inv. si reg.) delaolalta, (prin Munt.) tamba. (Au venit ~ la mine.) 2. dimpreuna, laolalta, (inv.) depreuna. (Cu totii ~ sa ...) 3. v. alaturi.
PREZENTA vb. 1. a (se) recomanda, (inv.) a (se) sistisi. (Ma ~ Popescu; l-am ~ lui ...) 2. v. exprima. 3. v. transmite. 4. v. reprezenta. 5. v. oferi. 6. v. zugravi. 7. v. descrie. 8. v. povesti. 9. v. rosti. 10. v. preda. 11. v. infatisa. 12. a se infatisa. (Virusul se ~ sub forma de corpusculi.)
vrea vb. 1. v. dori. 2. v. cere. 3. v. pofti. 4. a cere, a pretinde, a voi. (Iata ce ~ eu de la voi; cat ~ pe ceas?) 5. v. consimti. 6. v. intentiona.
neafiliat adj. m. (sil. ne-a-, -li-at), pl. neafiliati; f. sg. neafiliata, pl. neafiliate
tot o data s. n. + num. (mananca tot o data), adv. + num. (tot o data am citit si eu cartea, nu de doua ori)
CRANIOTE f. pl. Animale care au craniu. [Sil. -ni-o-] /Din craniu
A SE INCREDE ma incred intranz. 1) A avea (toata) nadejdea. Ma incred in tine. 2) (mai ales in constructii negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o parere exagerata despre sine; a se supraevalua. /in + a crede
nePUTINTA ~e f. (negativ de la putinta) Stare de om neputincios; becisnicie. /ne- + putinta
neRUSINARE f. 1) Lipsa de rusine; ne-obrazare; nesimtire. 2) Lipsa de buna-cuviinta; necuviinta; insolenta; impertinenta. 3) Fapta sau vorba de om nerusinat; neobrazare. /ne + rusinare
NOVatiE ~i f. Act juridic constand in stingerea unei obligatii vechi (intre doua persoane sau organizatii) si inlocuirea ei cu alta noua. /<fr. novation, lat. novatio, ~onis
SANATOS2 ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care nu este bolnav de nimic. ◊ ~ tun foarte sanatos. A nu fi ~ la minte a fi (cam) nebun; zalud; smintit. Sa fii ~! a) formula de urare; b) treaba ta; ma rog; nu ai decat. Sa-i (sau s-o) porti ~ se spune unei persoane care imbraca ceva nou. 2) (despre aer, clima etc.) Care are o actiune favorabila asupra organismului; prielnic sanatatii; salubru. ◊ Atmosfera ~oasa ambianta favorabila. 3) Care are un temei serios; sprijinit pe o baza solida;temeinic. O judecata ~oasa. /<lat. sanitosus
SI1 conj. 1. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) eu si tu. E si frumos si destept. ◊ Ei si? ce-mi pasa mie? Ce importanta are? 2) (exprima un raport aditiv sau asociativ, formand numerale c*******e, numerale zecimale etc.) Treizeci si patru. Cinci intregi si doua zecimi. ◊ Si cu plus. 3) (exprima un raport adversativ) Dar; iar; insa. Il aude si nu-l vede. 4) (exprima un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus ca fac si voi face. 5) (stabileste legatura cu cele spuse anterior, mai ales, la inceputul unei propozitii interogative) Si unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu functie subordonatoare) pop. (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. Si a stiut dar n-a spus. /<lat. sic
AUGUSTIN s.m. Calugar din ordinul sf. Augustin. [Pron. au-gus-, pl. -ni. / < lat. med. augustinus < Augustinus – teolog si filozof idealist].
CONFITEOR s.n. Rugaciune catolica in timpul liturghiei sau inainte de impartasanie. [Pron. -te-or. / < lat. confiteor – eu declar, cuvant cu care incepe aceasta rugaciune].
NIELARE s.f. Actiunea de a niela si rezultatul ei; nielaj. [Pron. ni-e-. / < niela].
FLUORFOSGEN s.n. Substanta toxica sufocanta de lupta. [Pron. flu-or-. / < fr. fluorphosgene].
OICUMENA s.f. (Geogr.) Spatiul locuibil al suprafetei terestre. [Pron. oi-. / < fr. oikumene, cf. gr. oikoumene – lume].
PARMEN s.n. Parmen auriu = soi de mar originar din Anglia, cu fructele de culoare galbena-aurie cu dungi carmin. // s.n. Fructul acestui pom. [< fr. parmain (d’or), germ. Parmane].
PRIZONIERat s.n. Captivitate, robie. [Pron. -ni-e-. / < prizonier + -at].
noi pron. – Pers. I pl. a pron. personal. – Mr., megl. noi. Lat. nos (Puscariu 1188; Candrea-Dens., 1239; REW 5960), cf. it. noi, prov., cat., v. sp., port. nos, fr. nous. Dativul are o forma tonica, noua ‹ lat. nobῑs, si o forma atona, ne ‹ lat. nῑs. Finala in -i nu este clara; cf. Rohlfs, It., 498, care se gindeste la un reflex al formelor oblice (nobῑs › noi, vobῑs › voi); dupa ipoteza mai putin probabila a lui Pascu, Beitrage, 18, ar fi terminatie de plural.
pamatuf (pamatufuri), s. n. – 1. Felestioc, matauz, pensula de ras, periuta. – 2. Fard, ruj. Sl. pometuchu, din pomesti, pometą „a matura” (Cihac, II, 519; Tiktin); der. din mag. pemetfű „matura”, care apartine aceleiasi familii, e mai putin probabila. Bg. pomatuh (Conev 111) nu ne este sigur; ar putea proveni din rom., ca; i bg. pometusa.
pravalie (pravalii), s. f. – s. f. – Magazin mic, dugheana. Origine incerta. Dupa Tiktin, legat de pravali „a se invirti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prapastie” (Scriban), dar der. nu este convingatoare semantic. In Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbeste de pravalie de vinzare de vin, care se chiama prost circiuma; de unde pare ca s-ar putea presupune ca in sec. XVII cuvintul era simtit mai putin vulgar decit circiuma, lucru imposibil daca se porneste de la pravali. Der. din sl. pravljenije „administratie” (Candrea) nu este posibila fonetic. Ar trebui sa ne gindim la pravarie „magazin de praf de pusca” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut usor la sensul de „pravalie in general, depozit”; cu atit mai mult cu cit in limba veche se obisnuia sa se arate si felul vinzarii: pravalie de vin.
