CAZARMA, cazarmi, s. f. 1. Ansamblu de cladiri, constructii si instalatii afectat militarilor. 2. (In sintagma) Cazarma echipajului = compartiment situat sub puntea unei nave de lupta, destinat odihnei echipajului. – Din rus. kazarma.

ESCADRA, escadre, s. f. Mare unitate de nave de lupta a fortelor maritime militare. ♦ Mare unitate militara de aviatie. – Din fr. escadre.

CRUCIERA, cruciere, s. f. Actiune de lupta dusa de una sau mai multe nave de lupta pe cai indepartate de comunicatie maritima ale inamicului, sistematic si pe timp mai indelungat, in scopul dezorganizarii transporturilor acestuia. [Pr.: -ci-e-] – Din it. crociera.

ESCADRILA s. f. subunitate tactica a unui regiment de aviatie, compusa din cateva patrule. ◊ grupare compusa din 3-4 nave de lupta (distrugatoare, vedete, dragoare). (< fr. escadrille)

ESCORTA s. f. 1. grup de oameni inarmati, trupa care insoteste pe cineva pentru a-l proteja sau supraveghea; suita unui demnitar. 2. formatie de (aero)nave de lupta care insoteste un convoi de nave comerciale, pentru a le proteja impotriva inamicului. (< fr. escorte)

REDUIT s. n. 1. fortificatie de dimensiuni limitate, cu caracter autonom in cadrul altei fortificatii, inzestrata cu mijloace de foc si subzistenta pentru a rezista timp indelungat. 2. (in trecut) compartiment cuirasat in care era instalata artileria pe marile nave de lupta. (< fr. reduit)

DISTRUGATOR, -OARE, distrugatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. nava de lupta de tonaj mediu si cu viteza mare, fara cuirasa, care dispune de armament de artilerie, rachete si torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ator (dupa fr. destructeur).

SUBMARIN, -A, submarini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se gaseste sau se produce sub suprafata marii sau oceanului, ori pe fundul lor; referitor la regiunea de sub suprafata marii sau oceanului. 2. S. n. nava de lupta sau de cercetare care poate naviga atat la suprafata cat si sub suprafata unei ape; submersibil (2). – Sub¹- + marin (dupa fr. sous-marin).

PORTAVION, portavioane, s. n. nava de lupta de mare tonaj, construita special pentru a permite gararea, decolarea si aterizarea avioanelor. [Pr.: -vi-on] – Din fr. porte-avions.

PUITOR, -OARE, puitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Lucrator tipograf care alimenteaza cu coli de hartie presa de imprimat. 2. S. n. (In sintagma) Puitor de mine = nava de lupta amenajata pentru transportul si punerea minelor marine. [Pr.: pu-i-] – Pune + suf. -tor.

STATIONAR, -A, stationari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu variaza catva timp; constant. ♦ (Despre planete) Care (in aparenta) nu-si schimba catva timp locul pe sfera cereasca. ♦ Care ramane in aceeasi stare, care nu mai evolueaza, care nu progreseaza; spec. (despre boli) care nu se agraveaza (dar nici nu se amelioreaza). 2. (Despre un mediu fluid) Care are in fiecare punct o viteza independenta de timp; (despre un camp de forte) care are in fiecare punct o intensitate independenta de timp. II. S. n. 1. Serviciu intr-un spital sau institutie spitaliceasca in care sunt internati (pentru un timp mai scurt) bolnavii in vederea stabilirii diagnosticului si pentru tratament. 2. (Inv.) nava de lupta care supraveghea traficul vaselor dintr-un port. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. stationnaire, lat. stationarius.

DRAGOR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevreaza comenzile unei drage (1). 2. S. n. nava de lupta special amenajata pentru indepartarea minelor marine. – Din fr. dragueur.

TORPILA, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prevazut cu motor propriu si cu incarcatura exploziva, care se lanseaza impotriva unei nave inamice de pe o nava de lupta, din avion sau de pe coasta. 2. Peste marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal si ventral, capabil sa produca la atingere, descarcari electrice cu care isi ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Iesit din uz; in compusul) Om-torpila = torpila (1) condusa la tinta de unul sau doi oameni, care se indepartau dupa ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille.

TURELA ~e f. mil. Adapost mic, blindat care pastreaza armament si permite tragerea in diferite directii din tancuri, nave de lupte, cazemate etc. /<fr. tourelle

NAUMAHIE s.f. Spectacol la vechii romani, constand dintr-o lupta navala; loc unde se dadea aceasta lupta. [Pron. na-u-, gen. -iei. / < lat., gr. naumachia < gr. naus – nava, mache – lupta].

CANONIERA s. f. mica nava de lupta, pentru patrulare, escortare etc. (<fr. canonniere)

BRIC¹ s. n. velier cu doua catarge si bompres, folosit in trecut ca nava de lupta, iar astazi ca nava-scoala. (< fr. brick)

CORVETA s. f. nava de lupta de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement patrat, inarmata usor si avand mobilitate mare in actiune, folosita pentru escorta. (< fr. corvette)

GEAC s. n. (mar.) pavilion national de dimensiuni mici, care se arboreaza de navele de lupta si de unele nave comerciale la prora in timpul cat sunt acostate. (< engl. jack)

PORTELICOPTER s. n. nava de lupta echipata cu platforme si hangare pentru elicoptere militare. (< fr. porte-helicopteres)

ROSTRU¹ s. n. 1. (ant.) pinten la prova navelor de lupta, cu care se spargea bordajul navelor inamice. 2. tribuna oratorilor in forul roman, impodobita cu prore de corabii capturate in razboaie. 2. (bot., anat.) prelungire in forma de cioc la partea terminala a unui organ, prelungire cartilaginoasa a botului unor pesti. ◊ trompa alungita la unele insecte. (< fr. rostre, lat. rostrum)

TARTANA s. f. mica nava de lupta si de comert, in Marea Mediterana. (< fr. tartane, it. tartana)

TURELA s. f. 1. dispozitiv blindat orientabil pe o nava de lupta, pe un tanc, avion etc., in care sunt asezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu. 2. (cinem.) parte a camerei de luat vederi care asigura o schimbare rapida a obiectivelor. (< fr. tourelle)

CRUCISATOR (dupa fr. croiseur) s. m. nava de lupta de tonaj de 5.000-30.000 t, prevazuta cu cuirasa, dotata cu artilerie de calibru mijlociu si mare si cu rachete.

CUIRASA ~e f. 1) Invelis de otel cu care se blindeaza corpul navelor mari de lupta pentru a rezista proiectilelor. 2) ist. Pieptar din placi de metal, care se imbraca pentru a proteja pieptul si spatele luptatorului; platosa. 3): ~ toracica aparat in forma de pieptar cu ajutorul caruia se face respiratia artificiala. [Sil. cu-i-] /<fr. cuirasse

DRAGOR s.n. 1. nava mica de lupta folosita la deminare. 2. Avion sau hidroavion special amenajat pentru dragarea minelor marine magnetice. [Pl. -oare. / cf. fr. dragueur].

TORPILOR s.n. nava (usoara) de lupta, cu viteza mare, care ataca alte nave mai ales cu torpile. // s.m. Marinar specializat in manevrarea si lansarea torpilelor. // adj. Vedeta torpiloare = nava usoara de lupta, cu tonaj mic si viteza foarte mare, inzestrata cu tuburi de lansare a torpilelor, cu grenade antisubmarine si cu armament antiaerian. [Cf. fr. torpilleur].

DISTRUGATOR, -OARE adj. Care distruge, distructiv. // s.n. nava usoara de lupta de mare viteza, inarmata cu tunuri, torpile etc. si folosita mai ales pentru protectia navelor mari, a convoaielor si la vanatoarea de submarine. V. contratorpilor. [< distruge + -(a)tor, dupa fr. destructeur, destroyer, engl. destroy].

AVIZO s. n. nava mica de lupta, rapida, care transporta ordine de lupta, corespondenta etc. (< fr. aviso)

CITADELA s. f. 1. fortareata medievala care domina un oras. ◊ oras (intarit). 2. cetate, castel construit in afara zidurilor unui oras, in scop de aparare. 3. (fig.) bastion, focar, centru (al unei miscari). 4. compartiment pe navele mari de lupta, limitat de pereti etansi la gaze si radiatii. (< fr. citadelle, it. cittadella)

JURNAL, jurnale, s. n. 1. Publicatie periodica avand aparitie zilnica; ziar, gazeta. 2. (De obicei in sintagma jurnal de moda) Publicatie periodica in care se dau desene si tipare de imbracaminte si accesorii. 3. Insemnari zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viata sa; insemnari zilnice ale unor observatii stiintifice. ◊ Jurnal de calatorie = relatare in scris, zi de zi, a unei calatorii. Jurnal de bord = registru in care se consemneaza cronologic faptele survenite in timpul calatoriei unei nave. Jurnalul actiunilor de lupta = document militar in care sunt descrise zilnic pregatirea si desfasurarea actiunilor de lupta. 4. (Iesit din uz) Emisiune de radio si televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei inaintea filmului artistic de lung metraj, care prezinta evenimente, stiri, informatii de stricta actualitate. 5. (Cont.) Registru in care sunt inscrise cronologic operatiile banesti, evenimentele supuse evidentei etc. – Din fr. journal.

LIBURNA s. f. nava romana usoara de lupta sau de transport, cu un singur rand de rame. (< lat. liburna)

ESCORTA s.f. 1. Grup de oameni inarmati, trupa inarmata care insoteste pe cineva pentru a-l proteja sau pentru a-l supraveghea; suita unui demnitar, a unui suveran. 2. Formatie de nave sau de avioane de lupta care insotesc (in timp de razboi) nave comerciale pentru a le proteja. [< fr. escorte].

BLOCHAUS s. n. 1. bloc². 2. comanda cuirasata din care se conduce o nava militara mare in timpul luptei. (< germ. Blockhaus)

ESCADRA s. f. 1. mare unitate navala de lupta, compusa din portavioane, crucisatoare, nave purtatoare de rachete etc. ◊ grupare navala din 4-8 nave de acelasi tip. 2. mare unitate militara de aviatie. (< fr. escadre)

ABORDA vb. I. 1. intr. (Despre nave) A trage la tarm; a acosta o nava (cu scopul de a o captura prin lupta); a se ciocni cu o alta nava. ♦ A se opri langa o nava bord la bord. 2. tr. (Fig.) A se apropia de cineva si a-i vorbi. ♦ A incepe studiul, tratarea unei probleme; a deschide o discutie. [< fr. aborder, cf. it. abbordare].

ARMAMENT s. n. 1. totalitatea mijloacelor tehnice de lupta din dotarea unei unitati militare, a unei nave, tari etc. 2. tot ce exista la bordul unei nave gata de plecare. (< fr. armement, lat. armamentum)

GALION s. n. 1. nava spaniola cu vele, de comert si de lupta, din sec. XVI-XVII. 2. prelungire a etravei navelor cu vele care sustine bompresul. 3. sculptura la prora unor nave cu vele. 4. (poligr.) sif. (< fr. galion)

MONITOR¹ s. n. nava fluviala de tonaj mic, cuirasata, cu artilerie grea, destinata luptei impotriva obiectivelor de pe mal. (< fr. monitor)

CAZEMATA, cazemate, s. f. Lucrare de aparare, construita din lemn si pamant sau din beton armat, in care sunt instalate diferite mijloace de lupta impotriva artileriei si impotriva bombardamentelor aeriene; buncar (4). ♦ Incapere blindata pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. – Din fr. casemate.

PORTAVION s. n. nava militara de mare tonaj destinata transportului si lansarii avioanelor de lupta. (< fr. porte-avion)

CRUCISATOR s. n. nava militara cuirasata, rapida, armata cu tunuri de calibru mijlociu, pentru misiuni de lupta, de escorta, de recunoastere etc. (dupa fr. croiseur)

ABORDAJ ~e n. 1) Ciocnire accidentala intre doua nave sau a unei nave de un obstacol. 2) Atacare a unei corabii inamice prin alaturare la bordul ei. Lupte de ~. /<fr. abordage

DUBLA vb. I. tr., refl. a (se) face de doua ori mai mare; a (se) indoi. II. tr. 1. a face o lucrare similara cu alta existenta, sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. ◊ a captusi (o haina, bordajul sau puntea unei nave etc.). 2. a inlocui un actor intr-un anumit rol pe care il detine intr-o distributie, a fi dublura unui actor; (fig.) a secunda, a insoti. ◊ a executa un dublaj (1). 3. (sport) a depasi cu un tur un concurent. 4. (mar.) a ocoli cu nava un obstacol sau un reper de navigatie. ◊ a intari o vela in vederea luptei sau in caz de vreme rea. (< fr. doubler)

MANEVRA s. f. 1. manevrare. 2. (pl.) pregatire tactica a trupelor terestre sau a flotei in conditii asemanatoare cu cele de pe campul de lupta. 3. totalitatea operatiilor de compunere si de descompunere a treburilor, de conducere a unei nave etc. 4. parama la fixarea si manevrarea velelor, la legarea catargelor etc. 5. (fig.) uneltire, intriga, masinatie. (< fr. manoeuvre)

PATRULA s. f. 1. mic detasament militar insarcinat cu recunoasterea terenului, a pozitiilor, a miscarilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; nava, avion cu misiune de supraveghere. 2. formatie de zbor din trei-patru avioane de lupta. (< germ. Patrulle)

ARMAMENT s.n. 1. Totalitatea mijloacelor tehnice de lupta ale unei unitati militare, ale unei tari etc. 2. Echipajul, proviziile si combustibilul necesar pe o nava. [Pl. -te. / < fr. armement, cf. lat. armamentum].

REVISTA s. f. 1. publicatie periodica cu articole, studii, recenzii etc. din domenii variate sau de stricta specialitate. 2. (mil.) ~ de front (sau de bord) = inspectie a trupelor (sau a echipajului navei) de catre comandant pentru verificarea gradului de pregatire, a starii echipamentului, armamentului si tehnicii de lupta. ♦ a trece in ~ = a) a face inspectia trupelor; b) a examina pe rand anumite fapte. 3. gen de spectacol de estrada cu muzica, dans, cuplete si scenete vesele. (< it. rivista, dupa fr. revue)

MASCA vb. I. tr., refl. a(-si) acoperi fata cu o masca. II. tr. 1. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparente, cu intentia de a inslea. ◊ a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de lupta, diverse obiective; a camufla. 2. (mar.) a orienta astfel un velier incat velele sa primeasca vantul din fata, stopand nava. ◊ a interpune o vela intre vant si o alta vela, impiedicand-o sa primeasca vant. ◊ a manevra astfel un velier incat sa ajunga in vantul altei ambarcatii cu vele. 3. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, facandu-l ininteligibil. (< fr. masquer)

INCRUCISA, incrucisez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a aseza crucis; a cruci. ◊ Expr. A incrucisa bratele (pe piept) = a sta in inactivitate. A incrucisa sabiile = a incepe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe langa altul, venind din directii diferite. ♦ (Despre drumuri) A se intretaia. 3. Intranz. (Frantuzism, despre nave) A naviga in larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicatie; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A imperechea diferite animale sau plante pentru a obtine urmasi cu insusiri superioare. – In + crucis.

MANEVRA s.f. 1. Manevrare. 2. (Mil.; la pl.) Pregatire tactica a trupelor terestre sau a flotei in conditii asemanatoare cu cele de pe campul de lupta; (p. ext.) deplasare a unei armate sau a unei flote pe campul de lupta pentru a da inamicului o lovitura neasteptata. 3. Totalitatea operatiilor de compunere si de descompunere a trenurilor, de conducere a unei nave etc. ♦ (Mar.) Franghie folosita la legarea si manuirea panzelor, la legarea catargelor etc. 4. (Fig.) Uneltire, intriga, masinatie. [Cf. fr. manoeuvre, rus. manevr, germ. Manover < lat. manus – mana, opera – lucru].

MANEVRA ~e f. 1) mai ales la pl. Deplasare a trupelor, sustinuta de regruparea organizata si rapida a acestora in timpul operatiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neasteptate sau pentru a le reorganiza in urma unui insucces. 2) Ansamblu de exercitii tactice, prevazute pentru instruirea militara a trupelor in conditii asemanatoare cu cele de lupta. 3) Totalitate de operatii necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de operatii executate in vederea schimbarii directiei de deplasare a unei nave, mai ales in timpul acostarii sau iesirii din port. 5) fig. Mijloc de a actiona in vederea atingerii cu orice pret a unui scop. 6) Parama folosita la fixarea si manuirea panzelor si a catargelor. /<fr. manoeuvre

TANC s.n. 1. Car de lupta blindat si inarmat puternic (cu mitraliere, tunuri etc.), avand rotile montate pe senile. 2. Rezervor din tabla de otel pentru diferite lichide. ♦ Vagonet metalic de o tona. ♦ Tanc petrolier = nava comerciala destinata transportului produselor petroliere. [< engl., fr. tank, germ. Tank].

BOTEZ, botezuri, s. n. 1. Ritual crestin de primire a cuiva printre credinciosii bisericii, insotit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activa la o lupta. 2. Apa folosita pentru savarsirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasma a credinciosilor si a caselor lor de catre preot, cu prilejul unor slujbe sau sarbatori bisericesti. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apa a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).

DEZARMA vb. I. tr. 1. A smulge, a lua armele cuiva, a sili pe cineva sa predea armele. ♦ (Fig.) A lua cuiva orice motiv de suparare, a pune pe cineva in imposibilitatea de a se opune la ceva. ♦ (Fig.) A face neputincios, a lua puterea (de lupta) cuiva. 2. intr. (Despre state) A renunta la pregatiri militare, a desfiinta sau a reduce inarmarile. 3. tr. A lua, a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificatie; a lua armamentul de pe o nava de razboi. [Cf. fr. desarmer].

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

MANEVRA, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizata si rapida a unor unitati militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. lupta. ♦ Pregatire tactica a unei armate sau a unei flote, in conditii asemanatoare cu cele de razboi. 2. Ansamblu de operatii executate pentru a alcatui sau a desface o garnitura de tren, pentru a deplasa vagoanele in directia voita etc. ♦ Ansamblu de operatii executate pentru deplasarea unei nave in directia voita, in special la acostare sau la iesirea din port. ♦ (Concr.) Parama folosita la legarea si la manuirea panzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea miscarilor executate, dupa un plan dinainte stabilit, in cursul unei interventii. Manevra obstetricala. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire intreprinsa de cineva pentru a-si atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.

CORP¹ ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ ~ neinsufletit cadavru. lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) Partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. ~ul navei. ◊ ~ de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : ~ delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. ~ de litera. 8) Grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) Mare unitate militara formata din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus

TANC, tancuri, s. n. 1. Masina de lupta blindata, inzestrata cu tunuri, mitraliere etc. instalate in turela si in partea din fata a vehiculului, cu rotile montate pe senile, care poate strabate terenuri accidentate. 2. Rezervor din tabla sau din otel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul inzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = nava folosita la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit in mine, cu capacitatea de o tona. 3. (Fot.) Cutie de plastic de constructie speciala, in care se developeaza filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

MAESTRU, -A I. s. m. f. 1. persoana cu calitati exceptionale si contributii valoroase intr-un anumit domeniu de activitate. ◊ creator al unei scoli sau al unui curent. ♦ ~ al sportului = titlu care se acorda cuiva pentru merite deosebite intr-o ramura sportiva. ◊ termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 2. (in trecut) profesor de lucru de mana, de muzica, desen, gimnastica etc. ◊ nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere). 3. titlu ierarhic in anumite organizatii militare, politice, religioase. ♦ ~ de ceremonii = persoana insarcinata sa dirijeze, dupa protocol, desfasurarea unei solemnitati. II. s. n. registru de contabilitate continand conturile sintetice, in care se inscriu operatiile economice si financiare grupate dupa natura lor. III. adj. (mar.) cuplu ~ = cea mai lata parte a unei nave. (< it. maestro)

FLANC s. n. 1. extremitate laterala a unei formatii, a unui dispozitiv de lupta. ♦ din ~ = dintr-o parte; in ~ (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. carton special care serveste la confectionarea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 3. (teatru) nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. 4. portiune laterala dintr-o cuta de teren, in care straturile isi mentin inclinarea aproximativ constanta. ◊ fiecare dintre partile laterale exterioare ale unei nave. 5. fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal. (< fr. flanc)