Rezultate din textul definițiilor
AFRETA, afretez, vb. I. Tranz. A inchiria o nava pentru transportul de marfuri; a navlosi. – Din fr. affreter.
AFRETA vb. tr. a inchiria o nava pentru transport de marfuri; a navlosi. (< fr. affreter)
BUTANIER s. n. nava pentru transportul butanului lichid. (< fr. butanier)
CABLIER s. n. nava pentru transportul si montarea cablurilor submarine. (< fr. cablier)
PORTCONTAINER s. n. nava pentru transportul de marfuri in containere. (< fr. porte-containers)
AFRETA, afretez, vb. I. Tranz. A inchiria o nava pentru transportul de marfuri de la un port la altul. – Fr. affreter.
DROMON s.n. 1. (Ant.) nava de transport. 2. nava medievala de razboi cu vasle. [< fr., gr. dromon].
CABLIER, cabliere, s. n. nava care transporta si instaleaza cablurile submarine. [Pr.: -li-er] – Din fr. cablier.
PORTCONTAINER, portcontainere, s. n. nava destinata transportului de marfuri in containere. – Din fr. porte-containers.
TARTANA, tartane, s. f. Mica nava de transport si de pescuit, cu o singura panza, triunghiulara, folosita mai ales in Marea Mediterana. – Din fr. tartane, it. tartana.
SELANDRA, selandre, s. f. nava de transport din timpul cruciadelor. – Din fr. selandre.
CABLIER ~e n. nava de transport folosita in lucrarile de asezare a cablurilor submarine. [Sil. -bli-er] /<fr. cablier
NAVLU ~ri n. 1) Plata pentru inchirierea unei nave de transport. 2) Costul transportului unei marfi cu o nava. /<ngr. navlon
ASFALTIER s.n. nava pentru transportat asfalt. [Pron. -ti-er. / < fr. asphaltier].
DOLON s.n. Vela mica patrata, invergata pe un catarg inclinat, la o nava de transport feniciana. [< gr. dolon, cf. lat. dolo].
UXER s.n. nava de transport cu vasle si panze, folosita mai mult la transportul cailor. [< fr. uxer].
CARGOBOT s.n. nava de transport pentru marfuri; cargou. [Pl. -turi. / < engl. cargoboat].
DEADWEIGHT s.n. (Mar.) Greutatea maxima pe care o poate transporta o nava (marfa, pasageri etc.). [Pron. ded-ueit. / < engl. deadweight < dead – inert, weight – greutate].
SELANDRA s.f. nava de transport din timpul cruciadelor. [< fr. selandre].
TARTANA s.f. (Mar.) Mica nava de transport si de pescuit, cu o singura panza triunghiulara, folosita mai ales in Marea Mediterana. [< fr. tartane, it. tartana].
CARBONIER, -A I. adj. referitor la carbune. II. s. n. nava destinata transportului de carbuni. (< fr. charbonnier)
CURIER, -A I. s. m. f. cel care transporta la destinatie corespondenta, mesaje etc.; factor postal. ◊ stafeta. II. s. n. 1. transportul scrisorilor, al ziarelor etc. ◊ scrisorile expediate sau primite deodata. 2. mijloc de transport (vehicul, nava, avion) care serveste la transportul corespondentei sau asigura un serviciu comercial regulat. 3. cronica dintr-un jurnal sau dintr-o revista. (< fr. courrier)
DOLON s. n. vela mica, patrata, invergata de un catarg inclinat, la o nava de transport feniciana. (< fr. dolon)
GABARA s. f. 1. ambarcatie mare de lemn cu vele, folosita in trecut, pentru transportul marfurilor. 2. nava cu fundul plat, la transportul pietrei de constructii. (< fr. gabare, it. gabarra)
GOELETA s. f. veche nava de transport cu doi-trei arbori si vele aurice. (< fr. goelette)
SELANDRA s. f. nava de transport din timpul cruciadelor. (< fr. selandre)
SALAND s. n. 1. nava fara autopropulsie, folosita la transportul marfurilor. 2. nava, cu sau fara propulsie proprie, servind pentru transportul materialelor dragate. (< fr. chaland)
TRANSCONTAINER s. n. container de mare capacitate, folosit in efectuarea transporturilor combinate: nava-tren-autovehicul. (< fr. transcontainer)
transportOR, -OARE I. adj. care transporta. II. s. n. 1. utilaj pentru transportarea materialelor, a produselor etc. la distante relativ mici. 2. autovehicul blindat, cu posibilitati de deplasare pe orice teren, cu care se transporta trupele si statele-majore, munitii etc. 3. ~ aerospatial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spatial capabil de a reveni pe pamant. 4. avion, nava de transport. III. s. m. 1. (chim.) element intermediar capabil de a transmite o substanta. 2. (biol.) gazda care transmite infectia fara a fi afectata de ea. IV. s. m. f. muncitor care executa lucrari de transport (3); transportator. (< fr. transporteur)
CARGOBOT, cargoboturi, s. n. nava pentru transportul marfurilor. – Fr. cargo-boat (< engl.).
PACHEBOT, pacheboturi, s. n. nava (mare) care transporta (mai ales) calatori. – Din fr. paquebot.
TANC, tancuri, s. n. 1. Masina de lupta blindata, inzestrata cu tunuri, mitraliere etc. instalate in turela si in partea din fata a vehiculului, cu rotile montate pe senile, care poate strabate terenuri accidentate. 2. Rezervor din tabla sau din otel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul inzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = nava folosita la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit in mine, cu capacitatea de o tona. 3. (Fot.) Cutie de plastic de constructie speciala, in care se developeaza filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.
ESCORTA ~e f. 1) Grup de oameni inarmati care insotesc un detinut, pazindu-l sa nu evadeze. 2) Grup de persoane care insotesc un demnitar sau o ceremonie; cortegiu; convoi; suita; alai. 3) Grup de nave sau avioane militare care escorteaza nave comerciale de transport sau de pasageri. [G.-D. escortei] /<fr. escorte
ESCORTOR ~oare n. nava sau avion care escorteaza (nave comerciale, de transport etc.) /<fr. escorteur
NAVIGATIE ~i f. 1) v. A NAVIGA. 2) transport efectuat cu nave sau cu aeronave. ~ maritima. ~ aeriana. 3) Stiinta care se ocupa cu studiul conducerii navelor. /<fr. navigation, lat. navigatio, ~onis, it. navigazione
PACHEBOT ~uri n. nava maritima pentru transportul postei si al pasagerilor. /<fr. paquebot
TONAJ ~e n. 1) Greutate a unui corp, exprimata in tone. 2) Capacitate de transport a unei nave, exprimata in tone-registru. 3) Capacitate volumetrica a unei nave, exprimata in tone de apa dezlocuita. 4) Greutate maxima pe care o poate transporta un vehicul. /<fr. tonage
CABLIER s.n. nava adaptata pentru transportul si asezarea cablurilor submarine. [Pron. -li-er, pl. -re. / < fr. cablier].
PLETINA s.f. nava remorcata pentru transportat marfuri pe ape interioare cu adancimi mici. [Cf. pilotina].
TANC s.n. 1. Car de lupta blindat si inarmat puternic (cu mitraliere, tunuri etc.), avand rotile montate pe senile. 2. Rezervor din tabla de otel pentru diferite lichide. ♦ Vagonet metalic de o tona. ♦ Tanc petrolier = nava comerciala destinata transportului produselor petroliere. [< engl., fr. tank, germ. Tank].
ASFALTIER s. n. nava amenajata pentru transportat asfalt. (< fr. asphaltier)
CARGOU s. n. 1. nava comerciala destinata transportului de marfuri; cargobot. 2. avion de marfa. (< fr. cargo)
CEREALIER, -A I. adj. care produce cereale. II. s. n. nava speciala pentru transportul cerealelor. (< fr. cerealier)
DROMON s. n. 1. nava bizantina de transport, cu vele si rame sprijinite direct pe bordaj. 2. nava medievala de razboi, cu rame. (< it. dromone, fr., gr. dromon)
METANIER s. n. nava speciala pentru transportul de gaz metan lichefiat. (< fr. methanier)
MINERALIER s. n. nava speciala pentru transportul de minereuri. (< fr. mineralier)
PASAVANT s. n. 1. punte superioara de legatura intre partea dinainte si cea dinapoi a unei nave. 2. permis de transportat marfuri (fara taxe vamale). (< fr. passavant, it. passavanti)
PETROLIER, -A I. adj. referitor la petrol. II. s. n. nava speciala pentru transportul produselor petroliere. (< fr. petrolier)
PILOTINA s. f. nava mica ce transporta pilotii1 (2) care conduc navele la intrarea sau la iesirea din port. (< fr. pilotin)
TRAMP s. n. nava comerciala pentru transportul de marfuri, care navigheaza din port in port pentru a fi inchiriata. (< engl. tramp)
VIVIERA s. f. 1. compartiment etans pentru pastrat si transportat pestele viu. 2. nava special amenajata in acest scop. (< fr. vivier)
BALENIERA, baleniere, s. f. Ambarcatie echipata pentru vanatoarea de balene. ♦ Ambarcatie usoara si rapida (cu motor), care serveste pentru transportul persoanelor de pe navele mari la tarm. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. baleiniere.
BANANIER, (1) bananieri, s. m., (2) bananiere, s. n. 1. (Livr.) Banan. [Pr.: -ni-er]. 2. nava care serveste la transportul bananelor – Din fr. bananier.
CARGOBOT, cargoboturi, s. n. nava maritima comerciala destinata transportului de marfuri la mare distanta; cargou. – Din fr. cargo-boat (< engl.).
PLETINA, pletine, s. f. nava mica remorcata, destinata transportului marfurilor pe cai de navigatie cu adancimi mici. [Acc. si: pletina] – Cf. pilotina.
NAVIGATIE, navigatii, s. f. 1. Faptul de a naviga; drum parcurs de un vehicul maritim, fluvial, aerian sau spatial (1) pe apa, calatorie facuta cu o nava. 2. Stiinta si tehnica de a conduce o nava sau o aeronava. 3. transport organizat de marfuri sau de persoane cu o nava sau o aeronava. – Din fr. navigation, lat. navigatio, it. navigazione.
A ESCORTA ~ez tranz. 1) (persoane oficiale) A duce sub escorta; a acompania pentru a face onoare sau pentru a asigura securitatea in timpul deplasarii; a insoti. 2) (detinuti) A tine sub escorta; a avea in paza pentru a impiedica sa fuga. ~ un arestat. 3) (nave comerciale sau de transport) A proteja de atacul inamicului. /<fr. escorter
PILOTINA ~e f. nava usoara care insoteste vapoarele mari la intrarea si la iesirea din port sau care serveste la transportul pilotilor spre bordul navei. /<fr. pilotin
PLETINA ~e f. nava remorcata, folosita la transportul marfurilor. /cf. pilotina
PUITOR ~i m. Muncitor specializat in aranjarea colilor de hartie la presa de imprimat. ◊ ~ de mine nava militara amenajata pentru transportul si punerea minelor marine. [Sil. -pu-i-] /a pune + suf. ~tor
PACHEBOT s.n. nava mare, rapida, care transporta calatori, colete postale si mici cantitati de marfuri. [< fr. paquebot, engl. packet-boat].
PETROLIER, -A adj. Referitor la petrol. // s.n. nava special construita pentru transportul petrolului. [Pron. -li-er. / < fr. petrolier].
CHARTER [CEARTAR] s. n. 1. tip de contract de transport cu avioane sau nave inchiriate de o agentie de turism ori comerciala, care permite tarife mai reduse decat pe liniile regulate. 2. avion, nava care circula conform unui charter (1). (< engl. charter)
FERICAR s. n. mijloc de navigatie (nava, ponton, slep) destinat transportului de autovehicule. (< engl. ferry-car)
NAVIGATIE s. f. 1. conducere a unei (aero)nave; navigare. 2. stiinta si tehnica de a conduce o (aero)nava; nautica. 3. ramura a transporturilor si a comunicatiilor pe apa si in aer. (< fr. navigation, lat. navigatio)
NEGRIER s. n. nava care servea la transportul sclavilor negri. (< fr. negrier)
PACHEBOT s. n. nava comerciala rapida, care transporta calatori si coletarie, executand curse regulate pe un intinerar fix. (< fr. paquebot)
PATASA s. f. veche nava cu vele pentru transportul corespondentei si pasagerilor. (< fr. patache)
TRAMPING s. n. transport de marfuri cu nave care navigheaza din port in port, fara un intinerar fix. (< engl. tramping)
GALION, galioane, s. n. 1. nava cu panze folosita in trecut de spanioli ca nava de razboi si pentru transportul marfurilor. 2. Ornamentatie (in lemn) montata la prora unor nave cu panze. 3. (Tipogr.) Planseta de metal sau de lemn pe care se asaza randurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleona, fr., it. galion.
PUITOR, -OARE, puitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Lucrator tipograf care alimenteaza cu coli de hartie presa de imprimat. 2. S. n. (In sintagma) Puitor de mine = nava de lupta amenajata pentru transportul si punerea minelor marine. [Pr.: pu-i-] – Pune + suf. -tor.
FERIBOT, feriboturi, s. n. nava special amenajata pentru a transporta oameni, vehicule etc. de pe un mal pe celalalt al unei ape. – Din fr., engl. ferry-boat.
CORABIE ~abii f. (in trecut) nava cu panze folosita pentru transport si pentru actiuni militare. ◊ A i se ineca ~abiile a fi foarte intristat, amarat. [Art. corabia; G.-D. corabiei; Sil. -bi-e] /<sl. korabli
HIDROBUZ ~e n. nava maritima usoara, folosita la transportul pasagerilor de-a lungul coastei. /hydro- + [auto]buz
nava1 ~e f. Vehicul destinat transporturilor in mediul acvatic. ◊ ~ cosmica vehicul destinat zborurilor extraterestre. /<fr. nave, lat. navis, it. nave
AVIZO s.n. nava de mic tonaj, care facea transporturi de ordine, corespondenta etc. ; nava militara usoara care transmite comenzile, ordinele, face recunoasteri in cadrul unei escadre etc. [Pl. -ouri, scris si aviso. / Cf. fr. aviso, it. avviso].
PACOTILA s.f. (In trecut) Marfa care putea fi imbarcata de oamenii echipajului sau de pasagerii unei nave, fara plata taxelor de transport. ♦ Marfa de calitate inferioara. [< fr. pacotille, cf. sp. pacotilla].
SUPERCARGO s.m., s.n. 1. Persoana ambarcata pe o nava comerciala de catre proprietarul marfurilor in scopul de a-i reprezenta interesele comerciale, a supraveghea transportul etc. 2. Marinar pe bordul navelor S.U.A. cu atributii de secretariat si contabilitate. [< engl., fr. supercargo].
SALAND s.n. nava pentru dragare in care se arunca pamantul scos din draga. ♦ (Rar) nava cu fundul plat pentru transportul marfurilor. [Pl. -de, -duri, var. salanda s.f. / < fr. chaland, cf. gr. khelandion].
BARJA s. f. 1. barca cu o vela patrata, pentru pescuitul pe rauri. 2. nava cu fundul plat, pentru transporturi grele pe caile navigabile. (<fr. barge)
GALION1 s.n. 1. nava spaniola cu vele, care transporta in Spania, la sfarsitul evului mediu, produsele minelor de aur si de argint din America (Mexic si Peru). 2. Prelungire a etravei navelor cu panze, care sustine bompresul. ♦ Ornamentatie care se monteaza uneori la prora navelor cu panze. [Pron. -li-on. / < fr. galion].
HIDROBUZ s. n. nava de mic tonaj pentru transport de pasageri. (< hidro- + /auto/buz)
MANIFEST, -A I. adj. (si adv.) vadit, evident, vizibil. II. s. n. 1. declaratie cu caracter program prin care de un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literara etc. isi fac cunoscute public intentiile, profesiunea de credinta. ◊ text politic raspandit in scop de agitatie. 2. document de transport in care se inscriu marfurile incarcate pe o nava. ◊ lista a pasagerilor si bagajelor imbarcate pe o (aero)nava sau alt mijloc de transport. (< fr. manifeste, lat. manifestum)
PACOTILA s. f. 1. (in trecut) marfa care putea fi imbarcata de oamenii echipajului sau de pasagerii unei nave, fara plata taxelor de transport. 2. marfa de calitate inferioara. (< fr. pacotille)
P****A s. f. nava fluviala, slep, folosita la transportul marfurilor. (< fr. peniche)
SHIPPING PING/ s. n. transport pe apa, comert, cu nave. (< engl. shipping)
CORABIE (‹ sl.) s. f. nava cu pinze, folosita pentru transport si pentru actiuni militare. Din sec. 19 au inceput sa fie inlocuite cu nave cu propulsie mecanica.
MAHONA, mahone, s. f. Nume dat unor vase sau unor ambarcatii (cu fundul plat) folosite la transportul marfurilor, la incarcarea si descarcarea navelor, la pescuit etc. [Var.: mahoana s. f.] – Din fr. mahonne.
PASAGER, -A, pasageri, -e s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care este numai in trecere printr-un loc, printr-o localitate etc., persoana care circula sau calatoreste folosind un mijloc de transport (in comun); calator. 2. S. n. nava de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecator. – Din fr. passager.
SLEP, slepuri, s. n. nava (fara propulsie proprie) folosita pentru transportul marfurilor pe fluvii, pe canale sau pe lacuri. – Din germ. Schlepp[kahn].
LIMBARE, limbari, s. f. Actiunea de a limba si rezultatul ei. ♦ transportare a unei incarcaturi cu o nava fluviala pana la o nava maritima. – V. limba.
VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum
LIBURNA s.f. nava usoara de razboi sau de transport. [< lat. liburna].
NAVIGATIE s.f. Faptul de a naviga, navigare; arta si tehnica de a conduce o nava sau o aeronava; ramura a transporturilor si a comunicatiilor pe apa si in aer. [Gen. -iei, var. navigatiune s.f. / cf. it. navigazione, lat. navigatio].
AVIZO s. n. nava mica de lupta, rapida, care transporta ordine de lupta, corespondenta etc. (< fr. aviso)
CARGO s. n. 1. incarcare completa a unei nave. 2. asigurare a marfurilor in timpul transportului. (< germ. Kargo)
PORTAVION s. n. nava militara de mare tonaj destinata transportului si lansarii avioanelor de lupta. (< fr. porte-avion)
SLEP s. n. nava, cu sau fara propulsie, pentru transporturi de marfuri pe ape interioare. (< germ. Schlepp/kahn/)
TRANSOCEANIC, -A, transoceanici, -ce, adj. s. n. 1. Adj. Care este situat dincolo de ocean, de peste ocean; care se face intre mai multe oceane. 2. S. n. nava (comerciala) de mare tonaj folosita pentru transportul intre porturi situate de o parte si de alta a unui ocean. – Din fr. transoceanique.
CEAM ~uri n. nava fluviala remorcata, fara punte, destinata pentru transportul incarcaturilor (mai ales piatra, nisip etc.). /<turc. cam
TRANSOCEANIC2 ~ce n. nava comerciala de mare tonaj care executa transporturi peste ocean. /<fr. transoceanique
VAPOR ~oare n. nava propulsata de un motor, care efectueaza transportul maritim. /<it. vapore, lat. vapor, fr, vapeur
TRANSOCEANIC, -A adj. De dincolo de ocean; (de) peste ocean. // s.n. nava comerciala de mare tonaj care executa transporturi peste ocean. [Pron. -ce-a-. / cf. fr. transoceanique].
LIBURNA s. f. nava romana usoara de lupta sau de transport, cu un singur rand de rame. (< lat. liburna)
PASAGER, -A I. s. m. f. calator cu un mijloc de transport, cu vaporul etc. II. s. n. nava de pasageri (I). III. adj., adv. trecator. (< fr. passager)
TRANSOCEANIC, -A I. adj. (de) peste ocean. ◊ care traverseaza oceanul. II. s. n. nava comerciala de mare tonaj care executa transporturi peste ocean. (< fr. transoceanique)
HIDROBUZ, hidrobuze, s. n. nava de mic tonaj, folosita de obicei pentru transportul pasagerilor de-a lungul coastei marii. – Hidro- + [auto]buz.
VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticla, de metal, de lemn, de pamant etc., de diferite forme si marimi, care serveste la pastrarea (si transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masa si la pregatirea mancarii. 2. Vehicul pentru transportul pe apa al calatorilor si al marfurilor; nava. 3. Fiecare dintre formatiile tubulare inchise prin care circula sangele, limfa etc. in interiorul organismului. ♦ Celula vegetala alungita sau tub capilar gol prin care circula seva in plante. – Lat. vasum.
A AFRETA ~ez tranz. (nave maritime sau fluviale) A inchiria in vederea transportului de marfuri. [Sil. -fre-ta] /<fr. affreter
A NAVLOSI ~esc tranz. (nave maritime sau fluviale) A inchiria in vederea transportului de marfuri. /<ngr. enavlosa
P****A s.f. nava fluviala asemanatoare cu un slep, folosita la transportul marfurilor. [< fr. peniche, cf. engl. pinnace].
STEM s.n. (Mar.) Acord de angajare a unei nave prin care armatorul se obliga sa efectueze transportul, se hotarasc data si locul incarcarii, cantitatea de incarcat ramanand eventual a se stabili ulterior. [< engl. stem].
STEM s. n. acord de angajare a unei nave prin care armatorul se obliga sa efectueze transportul, se hotarasc data si locul incarcaturii, cantitatea de incarcat ramanand eventual a se stabili ulterior. (< engl. stem)
SUPERCARGOU s.m., s.n. 1. persoana ambarcata pe o nava comerciala de catre proprietarul marfurilor in scopul de a-i reprezenta interesele comerciale, a supraveghea transportul etc. 2. delegat al marinei militare pe o nava comerciala care face parte dintr-un convoi. ◊ ~ aerian = avion de transport de mare capacitate. (< engl., fr. supercargo)
MANIFEST s.n. 1. Declaratie sau program scris prin care un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literara etc. isi arata public intentiile sau isi modifica conduita; text politic raspandit in scop de agitatie. 2. (Mar.) Document de transport in care se inscriu marfurile incarcate pe o nava. [< fr. manifeste, engl. manifest].
CANCELLING [CENSLING] s. n. clauza intr-un contract de transport maritim potrivit careia se poate rezilia contractul daca nava nu soseste in portul de incarcare la termenul convenit. (< engl. cancelling)
AVIATIE ~i f. 1) Totalitate a navelor aeriene de care dispune o tara, o societate de transport etc. ~ civila. 2) Ramura a stiintei si tehnicii care se ocupa cu studiul navigatiei aeriene. [G.-D. aviatiei; Sil. -vi-a-ti-e] /<fr. aviation, it. aviazione
FELUCA ~ci f. nava maritima lunga si ingusta, folosita pe marile sudice la transportul incarcaturilor marunte de-a lungul litoralului sau pentru pescuit. /<fr. felouque, it. feluca
CHESON s.n. 1. Vehicul cu doua roti, compartimentat, folosit pentru transportul munitiei. 2. Fiecare dintre incaperile etanse, create prin compartimentarea unei nave, pentru a impiedica in caz de avarie patrunderea masiva a apei in tot vasul. ♦ Lada pentru tinerea proviziilor si a ustensilelor pe bordul unui vas. 3. Constructie asemanatoare unei cutii cu ajutorul careia se pot executa fundatii sub apa. [Pl. -soane. / < fr. caisson].
TRAVERSADA s.f. (Liv.) Traversare. ♦ Drum efectuat de o nava pe mare, de la un port la altul, pentru transportul de marfuri sau de pasageri. [Cf. it. traversata, fr. traversee].
DEBARCA vb. I. tr. 1. a cobori pe uscat dintr-o nava (pasageri, marfuri etc.). 2. (fam.) a inlatura, a inlocui (pe cineva) dintr-o functie, de la conducere. II. intr., tr. 1. a (se) transporta pe un litoral inamic trupe si materiale aduse pe nave (speciale). 2. a (se) cobori, a (se) da jos (din tren, din masina etc.). (< fr. debarquer)
SALUPA ~e f. nava usoara, propulsata de un motor, folosita in diferite scopuri (pentru transport, remorcare, pescuit, intreceri spor-tive etc.). /<fr. chaloupe
PRIMAJ s. n. 1. antrenarea apei dintr-un cazan de catre aburul produs. 2. stimulent procentual, bonificatie care se acorda armatorului sau capitanului unei nave comerciale, impreuna cu navlul, pentru efectuarea in bune conditii a transportului marfurilor. (< fr. primage)
PLUTIRE, plutiri, s. f. 1. Faptul de a pluti; mentinere sau miscare a unui corp pe suprafata unui lichid sau in masa unui fluid. 2. transport organizat de marfuri sau de persoane care se face pe o nava; trafic pe apa; navigatie. – V. pluti.
LAINER ~e n. nava (maritima sau aeriana) de dimensiuni mari, rapida, cu circulatie regulata, destinata transportului de pasageri. /<engl. liner
PONTON ~oane n. 1) Pod plutitor improvizat, format dintr-o platforma de scanduri sustinuta de barci sau de alte vase legate intre ele. 2) Ambarcatie care sustine platforma unui astfel de pod. 3) Platforma construita pe o ambarcatie si destinata acostarii navelor. 4) Vas fara motor si fara punte, care, fiind remorcat, serveste la transportul marfurilor. /<fr. ponton
CHESON s. n. 1. vehicul cu doua roti, compartimentat, in trecut pentru transportul munitiei (de artilerie). 2. fiecare dintre incaperile etanse create prin compartimentarea unei nave, pentru a impiedica patrunderea masiva a apei in tot vasul in caz de avarie. ◊ dulap pentru tinerea proviziilor si a ustensilelor pe bordul unei nave. 3. constructie de lemn, beton etc. (cutie) pentru lucrari subacvatice ori in terenuri cu multa umiditate. 4. piesa prefabricata din beton armat, avand forma unei placi cu nervuri de intarire, folosita ca element de rezistenta la plansee si acoperisuri. 5. (arhit.) caseta (4). (< fr. caisson)
CHESON, chesoane, s. n. 1. Vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr-o lada de tabla inchisa, impartita in compartimente, destinat pentru transportul munitiei. 2. Fiecare dintre despartiturile cu pereti metalici care se fac la o nava, cu scopul de a evita patrunderea masiva a apei in caz de avarie. ♦ Dulap pentru pastrarea efectelor pe bordul unei nave. 3. Constructie de beton, de otel etc. de forma unei cutii, care serveste la executarea fundatiilor sub apa sau in terenurile umede, precum si la repararea unei nave sub linia de plutire. – Din fr. caisson.
ESCORTA, escortez, vb. I. Tranz. 1. A insoti un detinut pentru a-l impiedica sa fuga. 2. A insoti o persoana care detine un post inalt pentru a o pazi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A insoti (in timp de razboi) vapoare, avioane etc. de transport sau de comert (pentru a le apara contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.
TRANSBORDA, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta marfurile sau oamenii dintr-un tren in altul sau de pe o nava pe alta (continuand calatoria). ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, cand cele doua linii nu au legatura directa. ♦ Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul cand circulatia pe un drum s-a intrerupt intr-un anumit loc. – Din fr. transborder.
TONAJ s.n. Masa, greutate a unui corp exprimata in tone. ♦ Capacitatea unei nave, exprimata in tone-registru. ♦ Greutatea maxima a incarcaturii pe care o poate transporta un vehicul (vagon, autocamion). [< fr. tonnage].
GABARA ~e f. 1) nava folosita la transportarea materialelor de constructie. 2) (in trecut) Ambarcatie mare cu care se transportau marfuri. /<fr. gabare, it. gabarra
CONOSAMENT s. n. contract semnat de armator sau de comandantul unei nave comerciale prin care se confirma primirea marfii, precum si obligatia de a o transporta in conditii bune si a o preda la destinatie. (< rus. konosament, germ. Konnossement)
CHARTER, chartere, s. n. 1. Tip de contract de transport naval sau aerian deosebit de cursele regulate, organizat in functie de necesitati. 2. Avion sau nava care circula conform unui charter (1). [Pr.: ceartar] – Din engl. charter.
SALAND, salande, s. n. nava de constructie speciala, remorcata sau autopropulsata, folosita in lucrarile hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale etc. [Var.: salanda s. f.] – Din fr. chaland.
NAVETA1 s. f. 1. suveica. 2. ac special pentru lucrat fileuri. 3. vehicul de transport in comun, grup de vagoane sau garnitura de tren, vapor care circula regulat, dus si intors, intre aceleasi localitati. ◊ naveta spatiala = vehicul spatial cu echipaj, conceput sa decoleze si sa evolueze ca o nava cosmica, revenind pe pamant prin aterizare. ♦ deplasare dus si intors a aceluiasi mijloc de transport, intre doua localitati. ◊ a face naveta = a strabate regulat aceeasi distanta in ambele sensuri. 4. lada standarizata cu care se transporta unele produse alimentare. (< fr. navette)
PONTON s. n. 1. pod improvizat peste o apa, din barci legate intre ele. 2. ambarcatie (fixa) pentru a usura acostarea navelor, a sustine o instalatie etc. 3. vas fara motor si fara punte cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza vasele mai mari. (< fr. ponton)
CHESON ~oane n. 1) Constructie speciala, in forma de cutie, folosita la executarea de fundatii sub apa sau la repararea unor nave sub linia de plutire. ~ cu compartimente. 2) Trasura de artilerie prevazuta cu compartimente in care se transporta munitiile. /<fr. caisson
PONTON s.n. 1. Pod provizoriu peste o apa, format din barci legate intre ele. 2. Ambarcatie, de obicei fixa, folosita pentru a usura acostarea navelor; pentru a sustine o instalatie etc. 3. Vas fara motor si fara punte cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza vasele mai mari. [Pl. -oane. / < fr. ponton].
CONOSAMENT s.n. (Mar.) Contract semnat de comandantul unei nave comerciale, prin care acesta certifica imbarcarea marfurilor, obligandu-se sa le predea la destinatie. ♦ Document pentru transportul aerian de marfuri. [< germ. Konnossement, cf. fr. connaissement, rus. konosament].
CEAM, ceamuri, s. n. nava fluviala remorcata care are magazii cu deschideri de dimensiuni mari si care este folosita mai ales pentru transportul pietrei sau nisipului. – Din tc. cam.
ESCORTA, escorte, s. f. 1. Paza alcatuita din oameni inarmati care insotesc pe detinuti pentru a-i impiedica sa fuga; oamenii care alcatuiesc aceasta paza. 2. Grup de oameni care insotesc pe inaltii demnitari pentru a-i pazi sau pentru a le fi de folos. 3. Grup de nave sau de avioane militare care insotesc (in timp de pace) o nava sau un avion in care calatoresc persoane oficiale importante sau (in timp de razboi) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comert (pentru a le apara contra atacurilor inamice). – Din fr. escorte.
IMBARCA, imbarc, vb. I. Tranz. si refl. A (se) urca pe o nava pentru o calatorie pe apa; p. gener. a (se) urca pentru a calatori in orice fel de mijloc de transport. – Din fr. embarquer.
CRUCIERA, cruciere, s. f. Actiune de lupta dusa de una sau mai multe nave de lupta pe cai indepartate de comunicatie maritima ale inamicului, sistematic si pe timp mai indelungat, in scopul dezorganizarii transporturilor acestuia. [Pr.: -ci-e-] – Din it. crociera.
nava, nave, s. f. 1. Vehicul construit, amenajat si echipat pentru a pluti si a se deplasa pe (si sub) apa, in scopul efectuarii transporturilor de marfuri sau de oameni, executarii unor lucrari tehnice etc., vas. 2. (Adesea urmat de determinari) Aeronava; spec. aeronava pentru zborurile extraterestre. 3. Naos. – Din fr. nave, lat. navis, it. nave.
BAC1, bacuri, s. n. Platforma plutitoare, servind la transportul de la un mal la celalalt al unui rau; ambarcatie cu fundul si capetele plate, folosita pentru serviciile auxiliare ale unei nave. – Fr. bac.
TONA ~e f. Unitate de masura a masei egala cu 1000 de kg. ◊ ~-kilometru unitate de masura echivalenta cu transportul unei tone pe distanta de 1 km intr-o unitate de timp determinata. ~-registru unitate de masura a capacitatii de incarcare a unei nave (egala cu 2.832 m3). /<fr. tonne
CHESON, chesoane, s. n. 1. Vehicul pentru transportul munitiei, format dintr-o lada de tabla inchisa, impartita in compartimente. 2. Fiecare dintre despartiturile cu pereti metalici care se fac la o nava, cu scopul de a evita patrunderea masiva a apei in caz de avariere. ♦ Lada pentru pastrarea proviziilor sau a efectelor pe bordul unei nave. 3. Constructie sub apa, de forma unei cutii, in care, dupa secarea interiorului, se fac lucrari de fundatie. – Fr. caisson.
TONA s.f. Unitate de masura egala cu 1000 kg. ♦ Tona-kilometru = unitate de masura pentru volumul transporturilor pe calea ferata, egala cu greutatea de o tona deplasata pe distanta de 1 km; tona-registru = unitate de volum care masoara capacitatea de incarcare a unei nave si este egala cu 2,832 m3. [< fr. tonne].
TONA, tone, s. f. Unitate de masura a masei, egala cu 1000 de kg. ◊ Tona-kilometru = unitate de masura pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferata, egala cu deplasarea unei greutati de o tona pe distanta de 1 km. Tona-registru = unitate de masura pentru volumul interior al unei nave comerciale, egala cu 2,832 m3. – Din fr. tonne.
TONA s. f. unitate de masura a masei, de 1000 kg. ♦ ~-kilometru = unitate de masura pentru exprimarea volumului transporturilor efectuate pe calea ferata sau de catre un autovehicul, cu greutatea de o tona deplasata pe distanta de 1 km; ~-registru = unitate de volum care masoara capacitatea de incarcare a unei nave, de 2,8316 m3. (< fr. tonne)
REMORCA ~ci f. 1) Vehicul fara autopropulsie, remorcat de un altul autopropulsat si destinat transportului de persoane sau de marfuri. ◊ A fi la ~ca cuiva a fi condus de cineva; a fi dependent de cineva sau de ceva. 2) Cablu sau odgon cu care se remorcheaza o nava sau o ambarcatie. /<fr. remorque
CLIPER1 s.n. 1. nava de comert cu vele, cu viteza mare, pentru curse lungi, folosita mai ales in ultima jumatate a sec. XIX. ♦ Barca de sport cu o forma speciala care ii da suplete la manevre. 2. Avion de cursa lunga, folosit la transportul rapid de oameni si de materiale. [Pl. -re. / < engl., fr. clipper].
REMORCA, remorci, s. f. 1. Vehicul fara autopropulsie, tras de un vehicul motor si destinat transportului de persoane sau de marfuri. ◊ Loc. adj. La remorca = remorcat. ◊ Expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). 2. Odgon, cablu cu care se remorcheaza o nava sau o ambarcatie. – Din fr. remorque.
PONTON, pontoane, s. n. 1. Ambarcatie, de obicei fixa, care sustine o instalatie unde acosteaza navele. 2. Pod plutitor improvizat a carui platforma este sustinuta de barci sau de alte vase legate intre ele; fiecare dintre ambarcatiile care sustin platforma unui astfel de pod. 3. Vas fara motor si fara punte, care se remorcheaza la un vas cu motor si cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza bastimentele mai mari. – Din fr. ponton.
