SIF s.n. (Germanism) Galion²; nava mare. [< germ. Schiff].

BALENIERA, baleniere, s. f. Ambarcatie echipata pentru vanatoarea de balene. ♦ Ambarcatie usoara si rapida (cu motor), care serveste pentru transportul persoanelor de pe navele mari la tarm. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. baleiniere.

PACHEBOT, pacheboturi, s. n. nava (mare) care transporta (mai ales) calatori. – Din fr. paquebot.

TRANSATLANTIC, -A, transatlantici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care strabate, care traverseaza Oceanul Atlantic. 2. S. n. nava mare de pasageri, care traverseaza in cursa regulata Oceanul Atlantic (facand legatura intre Europa si America). – Din fr. transatlantique.

CUIRASA ~e f. 1) Invelis de otel cu care se blindeaza corpul navelor mari de lupta pentru a rezista proiectilelor. 2) ist. Pieptar din placi de metal, care se imbraca pentru a proteja pieptul si spatele luptatorului; platosa. 3): ~ toracica aparat in forma de pieptar cu ajutorul caruia se face respiratia artificiala. [Sil. cu-i-] /<fr. cuirasse

nava s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigatie; vas, corabie, vapor, barca. ♦ Vehicul aerian care zboara; aeronava. ◊ nava cosmica (sau spatiala) = astronava; nava de linie = cea mai mare nava de razboi, prevazuta cu artilerie grea, mijlocie si antiaeriana, precum si cu o cuirasa puternica; nava-far = nava ancorata in locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrala a unei biserici crestine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus].

PACHEBOT s.n. nava mare, rapida, care transporta calatori, colete postale si mici cantitati de marfuri. [< fr. paquebot, engl. packet-boat].

DISTRUGATOR, -OARE adj. Care distruge, distructiv. // s.n. nava usoara de lupta de mare viteza, inarmata cu tunuri, torpile etc. si folosita mai ales pentru protectia navelor mari, a convoaielor si la vanatoarea de submarine. V. contratorpilor. [< distruge + -(a)tor, dupa fr. destructeur, destroyer, engl. destroy].

GALERA s.f. nava mare cu panze si vasle, manuite de sclavi sau de condamnati (folosita pana in sec. XVIII). [Cf. fr. galere, it. galera].

TRANSATLANTIC, -A adj. Care strabate Oceanul Atlantic. ♦ Aflat peste Oceanul Atlantic. // s.n. nava mare de pasageri care traverseaza Oceanul Atlantic. [Cf. fr. transatlantique].

CITADELA s. f. 1. fortareata medievala care domina un oras. ◊ oras (intarit). 2. cetate, castel construit in afara zidurilor unui oras, in scop de aparare. 3. (fig.) bastion, focar, centru (al unei miscari). 4. compartiment pe navele mari de lupta, limitat de pereti etansi la gaze si radiatii. (< fr. citadelle, it. cittadella)

DIPTANC s. n. tanc special de balast, amplasat la centrul navelor mari pentru a asigura stabilitatea si asieta acestora. (< engl. deeptank)

DISTRUGATOR, -OARE I. adj. care distruge, nimicitor; distructiv. II. s. n. nava militara rapida, inarmata cu tunuri, rachete si torpile, destinata lovirii torpiloarelor si submarinelor, precum si pentru protectia navelor mari, a convoaielor; contratorpilor. (dupa fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer)

DORI s. m. mica ambarcatie de pescuit, cu fundul plat, din dotarea unei nave mari. (< amer. doris)

FREGATA s. f. 1. veche nava de razboi cu vele, rapida, cu trei catarge si artilerie puternica, de recunoastere, de paza si de legatura intre navele mari. ◊ nava militara moderna de tonaj mic, manevriera si rapida. 2. pasare palmipeda din marile tropicale, cu coada si aripi foarte lungi. (< fr. fregate, it. fregata)

REDUIT s. n. 1. fortificatie de dimensiuni limitate, cu caracter autonom in cadrul altei fortificatii, inzestrata cu mijloace de foc si subzistenta pentru a rezista timp indelungat. 2. (in trecut) compartiment cuirasat in care era instalata artileria pe marile nave de lupta. (< fr. reduit)

SUPERnava, supernave, s. f. nava de tonaj foarte mare. – Super- + nava.

SUGERE, sugeri, s. f. 1. (Rar) Actiunea de a suge si rezultatul ei; supt. 2. Atractie a unei nave spre mal sau spre o nava mai mare care trece prin apropiere, datorita variatiilor de presiune create la viteze mari in vecinatatea bordurilor. – V. suge.

AMARINA vb. I tr. A obisnui echipajul unei nave cu marea, cu viata de bord. [Var. amariniza vb. I. / < fr. amariner].

PROBELA s.f. 1. (Ist.) nava actionata cu vapori. 2. nava de mare care poate naviga pe Dunare. [Var. propela s.f. / < engl. propeller].

CUIRASAT s.n. nava de razboi de mare tonaj, care are o cuirasa puternica si este inarmata cu artilerie de mare calibru; nava de linie. [Pl. -te, var. chiurasat s.n. / cf. fr. cuirasse].

LIMBARE s.f. Actiunea de a limba si rezultatul ei. ♦ Transportarea unei incarcaturi cu o nava fluviala pana la o nava de mare. [< limba].

TRAVERSADA s.f. (Liv.) Traversare. ♦ Drum efectuat de o nava pe mare, de la un port la altul, pentru transportul de marfuri sau de pasageri. [Cf. it. traversata, fr. traversee].

BLOCHAUS s. n. 1. bloc². 2. comanda cuirasata din care se conduce o nava militara mare in timpul luptei. (< germ. Blockhaus)

BOTMAN, botmani, s. m. Sef de echipaj pe o nava; cel mai mare in grad dintre marinarii de la bordul unei nave de comert; nostrom. – Din rus. botman.

GABARA, gabare, s. f. nava sau ambarcatie mare, servind, de obicei, la transbordarea pe punte a unor materiale de pe o nava care nu poate acosta in raza portului. – Din fr. gabare, it. gabarra.

ESCADRA, escadre, s. f. mare unitate de nave de lupta a fortelor maritime militare. ♦ mare unitate militara de aviatie. – Din fr. escadre.

TRANSOCEANIC, -A, transoceanici, -ce, adj. s. n. 1. Adj. Care este situat dincolo de ocean, de peste ocean; care se face intre mai multe oceane. 2. S. n. nava (comerciala) de mare tonaj folosita pentru transportul intre porturi situate de o parte si de alta a unui ocean. – Din fr. transoceanique.

TRANSOCEANIC² ~ce n. nava comerciala de mare tonaj care executa transporturi peste ocean. /<fr. transoceanique

CROAZIERA s.f. 1. Calatorie (turistica) pe mare. ♦ Voiajul unei nave militare cu multe escale. ♦ (Rar) Actiunea de patrulare pe mare in timp de razboi de catre o nava militara. 2. Viteza de croaziera = regim de zbor al unui avion la o viteza mai mica decat cea maxima, pentru a se reduce uzura si consumul de combustibil; (p. ext.) viteza de drum a unui autoturism. [Pron. croa-zi-e-. / < fr. croisiere].

VAPORIZATOR s.n. 1. Aparat in care se efectueaza vaporizarea unei substante lichide. 2. Pulverizator. 3. (Mar.) Boiler din instalatia de distilare a apei de mare la bordul navei; evaporator. [Cf. fr. vaporisateur].

ancora (ancore), s. f. – Piesa de metal cu brate ca niste gheare care se coboara cu un lant de pe o nava pe fundul marii. – Var. (inv.) anghira. – Mr. angura. Lat. ancora (sec. XIX). Var. (sec. XV) din sl. anukira si acesta din ngr. ἄγϰυρα sau ἄγϰουρα (Philippide, II, 631), cf. alb. angure. – Der. ancora, vb. (a fixa cu ajutorul ancorei); ancoraj, s. n. (ancorare).

EPAVA s.f. 1. Resturi, ramasite ale unei nave distruse sau naufragiate, aruncate de mare pe tarm; nava distrusa sau naufragiata. 2. (Fig.) Om distrus, ruinat (fizic si moral). [< fr. epave].

nauscopie s.f. (inv.) observarea navelor de la mare distanta, cu ajutorul nauscopului.

TRANSOCEANIC, -A adj. De dincolo de ocean; (de) peste ocean. // s.n. nava comerciala de mare tonaj care executa transporturi peste ocean. [Pron. -ce-a-. / cf. fr. transoceanique].

ANTECALA s. f. parte a calei unei nave, sub nivelul marii. (< it. antecala)

CVADRImaraN s. n. nava maritima de mare viteza, de 60 de noduri pe ora, cu patru motoare si patru coci paralele unite printr-o punte. (< engl. quadrimaran)

DERELICT s. n. epava a unei nave abandonate in mare, nescufundata. (< engl. derelict)

PORTAVION s. n. nava militara de mare tonaj destinata transportului si lansarii avioanelor de lupta. (< fr. porte-avion)

SARDINIER s. n. nava mica in marea Mediterana pentru pescuit sardele. (< fr. sardinier)

TRANSOCEANIC, -A I. adj. (de) peste ocean. ◊ care traverseaza oceanul. II. s. n. nava comerciala de mare tonaj care executa transporturi peste ocean. (< fr. transoceanique)

VAPORIZATOR s. n. 1. aparat, instalatie in care se efectueaza vaporizarea unor solutii, in scopul concentrarii sau al distilarii acestora. 2. pulverizator. 3. (mar.) boiler din instalatia de distilare a apei de mare la bordul navei; evaporator. (< fr. vaporisateur)

ZEPPELIN, zeppeline, s. n. nava aeriana dirijabila de mari dimensiuni, construita din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai usor decat aerul; dirijabil. – Din germ. Zeppelin.

PORTAVION, portavioane, s. n. nava de lupta de mare tonaj, construita special pentru a permite gararea, decolarea si aterizarea avioanelor. [Pr.: -vi-on] – Din fr. porte-avions.

CUIRASAT, -A, cuirasati, -te, s. n., adj. 1. S. n. nava de razboi de mare tonaj, protejata de o cuirasa si inarmata cu artilerie grea. 2. Adj. (Despre nave de razboi) Protejat de o cuirasa si inarmat cu artilerie grea. [Pr.: cu-i-. – Var.: chiurasat s. n.] – Din fr. cuirasse.

BASTIMENT ~e n. nava maritima militara de mare tonaj. ~ de escorta. /<it. bastimento

CORVETA ~e f. 1) inv. Vas militar cu trei catarge, prevazut cu artilerie usoara, intermediar intre fregata si bric. 2) nava militara mica cu mare mobilitate, echipata cu armament special, folosita impotriva submarinelor sau in escortare. /<fr. corvette

CROAZIERA ~e f. 1) Calatorie (turis-tica) pe mare. 2) Voiaj al unei nave militare, cu intrarea in mai multe porturi. [G.-D. croazierei; Sil. cro-a-zi-e-] /<fr. croisiere

GRUIE ~ f. rar 1) Dispozitiv construit pe principiul scripetilor, folosit pentru ridicarea si deplasarea (pe distante scurte) a obiectelor grele; macara. 2) Dispozitiv, la bordul unor nave, pentru ridicat greutati mari (de pana la cateva tone). /<fr. grue

PORTAVION ~oane n. nava maritima militara de mari dimensiuni, prevazuta cu o platforma speciala care permite aterizarea si decolarea avioanelor. [Sil. -vi-on] /<fr. porte-avions

TORPILOR s.n. nava (usoara) de lupta, cu viteza mare, care ataca alte nave mai ales cu torpile. // s.m. Marinar specializat in manevrarea si lansarea torpilelor. // adj. Vedeta torpiloare = nava usoara de lupta, cu tonaj mic si viteza foarte mare, inzestrata cu tuburi de lansare a torpilelor, cu grenade antisubmarine si cu armament antiaerian. [Cf. fr. torpilleur].

BASTIMENT s. n. nava de razboi de mare tonaj. (< it. bastimento)

CUIRASAT I. s. n. nava de linie de mare tonaj avand corpul protejat de o cuirasa puternica si tunuri de mare calibru. II. adj. (despre nave de razboi) protejat de o cuirasa. (< fr. cuirasse)

ESCADRA s. f. 1. mare unitate navala de lupta, compusa din portavioane, crucisatoare, nave purtatoare de rachete etc. ◊ grupare navala din 4-8 nave de acelasi tip. 2. mare unitate militara de aviatie. (< fr. escadre)

MARINAR s. m.. membru al echipajului unei nave; matelot. ♦ guler ~ = guler mare, dreptunghiular, lasat pe spate. (marinia + -ar)

POZITIE s. f. 1. mod in care este asezat sau situat ceva sau cineva; (p. ext.) loc unde se gaseste ceva sau cineva. ◊ (muz.) loc al unei note sau al unei chei pe portativ; felul in care sunt tinute mainile in timpul cantatului la instrumentele muzicale. ◊ locul pe care il ocupa un sunet intr-un cuvant. 2. teren, loc pe care sunt dispuse trupele pe front sau navele de razboi pe mare, servind ca baza de atac sau de aparare. 3. atitudine a corpului; tinuta. 4. situatie, stare in care se gaseste cineva sau ceva. ◊ situatie sociala, rang. (< fr. position, lat. positio, germ. Position)

SUBMARIN, -A I. adj. care se gaseste, se petrece sub suprafata marii. II. s. n. nava speciala construita pentru a putea naviga sub apa; submersibil. (dupa fr. sous-marin, /II/ engl. submarine)

SUPERnava s. f. nava de tonaj foarte mare. (dupa fr. super-navire)

ZEPELIN, zepeline, s. n. nava aeriana dirijabila, de mari dimensiuni, construita din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen. [Var.: tepelin s. n.] – Germ. Zeppelin.

BASTIMENT, bastimente, s. n. nava (de razboi) de dimensiuni mari. – Din it. bastimento.

SUBMARIN, -A, submarini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se gaseste sau se produce sub suprafata marii sau oceanului, ori pe fundul lor; referitor la regiunea de sub suprafata marii sau oceanului. 2. S. n. nava de lupta sau de cercetare care poate naviga atat la suprafata cat si sub suprafata unei ape; submersibil (2). – Sub¹- + marin (dupa fr. sous-marin).

CLIPER, clipere, s. n. nava rapida cu panze, de mari dimensiuni, cu cel putin trei catarge si cu puntea superioara mult ridicata la prora si la pupa. – Din fr., engl. clipper, germ. Klipper.

REMORCHER, remorchere, s. n. nava de dimensiuni mici si cu motor propriu de putere mare, care remorcheaza ambarcatii sau nave fara propulsie proprie. – Din fr. remorqueur.

VAPOR s. (MAR.) nava, vas, (rar) bastiment. (~ de mare tonaj.)

BATISFERA ~e f. Cabina metalica etansa, de forma sferica, inzestrata cu echipament special, care, fiind suspendata de o nava, permite cercetari submarine la mari adancimi. [Sil. -ti-sfe-] /<fr. bathysphere

PILOTINA ~e f. nava usoara care insoteste vapoarele mari la intrarea si la iesirea din port sau care serveste la transportul pilotilor spre bordul navei. /<fr. pilotin

TORPILA ~e f. 1) Proiectil submarin autopropulsat, care este lansat si dirijat pentru a scufunda navele. 2) Peste marin de talie mare, cu solzi cartilaginosi, care produce descarcari electrice la atingere cu prada. /<fr. torpille

VASEL ~e n. inv. nava maritima militara de dimensiuni mari; bastiment. /<ngr. vaselo

PAVOAZ s.n. Ansamblu de pavilioane sau de lumini arborate de o nava cu ocazia unei festivitati. ◊ marele pavoaz = ansamblul pavilioanelor codului international de semnalizare ridicate intre catargele din prora si din pupa in ordinea culorilor nationale ale statului respectiv; micul pavoaz = ansamblul pavilioanelor nationale arborate la prora, la pupa si la fiecare catarg al navei. [Pron. -voaz. / cf. fr. pavois, it. pavese].

BRIGADA s. f. 1. formatiune (stabila) de lucru format din muncitori, organizata pentru anumite sarcini de productie. ◊ formatiune de politie intr-un anumit scop, cu un anumit profil. ◊ ~ artistica = echipa de artisti amatori care prezinta programe scurte, inspirate din viata colectivului din care fac parte. 2. echipa de specialisti care controleaza si indruma activitatea unei institutii, intreprinderi etc. 3. mare unitate militara din doua sau trei regimente din aceeasi arma, mai mica decat divizia. ◊ mare unitate navala din sase-noua nave mijlocii (distrugatoare, submarine) sau doua-trei nave mici (vedete) ◊ ~azi internationale = mari unitati militare constituite in Spania din voluntari de diferite nationalitati in razboiul din 1936-1939. 4. subunitate silvica din mai multe cantoane (3) si supravegheata de un brigadier (2). (< fr. brigade, rus. brigada)

BASTIMENT, bastimente, s. n. nava (de razboi) de dimensiuni mari. – It. bastimento.

MARINAR, marinari, s. m. Persoana care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lasat pe spate (ca cel purtat de marinari la uniforma). – Marina + suf. -ar.

COASTA, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, inguste si arcuite, articulate in spate de coloana vertebrala, iar in fata de stern, care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poti numara coastele sau ii numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece, a avea coastele lipite = a fi foarte flamand, a fi mort de foame. 2. Partea laterala a corpului omenesc, de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva in coaste = a se simti stingherit in actiuni de prezenta permanenta (si indiscreta) a cuiva. A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (si greu). ♦ Latura. ◊ Loc. adv. Pe o coasta = pe o parte, intr-o dunga. ♦ Fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala, de rezistenta, a bordajului unei nave. 3. Panta. 4. Mal, tarm (al unei mari). 5. (Iesit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa.

AVIZO ~uri n. nava de mic tonaj cu viteza mare, dotata cu armamentul necesar si folosita pentru paza coastelor. /<fr. aviso

LAINER ~e n. nava (maritima sau aeriana) de dimensiuni mari, rapida, cu circulatie regulata, destinata transportului de pasageri. /<engl. liner

ANTECALA s.f. Parte a calei unei nave care se gaseste sub nivelul marii. [< it. antecala].

BASTIMENT s.n. nava, vas (de razboi) de dimensiuni mari. [< it. bastimento].

BATISCAF s.n. nava submarina care permite explorarea la mari adancimi. [< fr. bathyscaphe, cf. gr. bathys – adanc, skaphe – luntre].

SALUTIER s. n. nava mica utilizata de pescari (in marile nordice). (< fr. salutier)

TRABACOL s. n. nava de cabotaj cu vele, in marea Adriatica. (< fr., it. trabaccolo)

Charybdis, fiica monstruoasa a lui Poseidon si a lui Gaea, care salasluia odinioara pe coasta Siciliei, in apropiere de Messina. Lacoma si nesatioasa din fire, Charybdis se spunea ca ar fi devorat cirezile lui Heracles, fapt pentru care, drept pedeapsa, a fost lovita de trasnetul lui Zeus si transformata intr-un monstru marin. Charybdis inghitea de trei ori pe zi apa marii si o data cu ea, navele corabierilor nesabuiti care s-ar fi aventurat prin partea locului. Insusi Odysseus era sa fie inghitit de ea, dar a scapat ca prin minune de moarte, agatindu-se de ramurile unui smochin care se afla la intrarea pesterii unde statea ascuns monstrul. In fata Charybdei, de cealalta parte a strimtorii care despartea Italia de Sicilia, se afla un alt monstru, Scylla (v. si Scylla).

LORAN s. n. (Nav.) Sistem de radionavigatie pentru distante mari, constand in determinarea pozitiei unei aero(nave) cu ajutorul semnalelor emise de doua perechi de statii terestre ale caror coordonate sunt cunoscute. – Din engl., fr. loran.

NAVIGATOR, -OARE, navigatori, -oare, s. m. si f. 1. Persoana care intreprinde lungi calatorii pe mari si oceane; persoana care conduce o nava (1) sau face parte din personalul unei nave; p. ext. persoana care calatoreste pe apa. 2. Membru al echipajului unei aeronave care conduce efectiv zborul ei. – Din fr. navigateur, it. navigatore.

BATISCAF ~e n. Aparat submarin (in forma de nava) folosit pentru studii subacvatice la adancimi mari. [Sil. -ti-scaf] /<fr. bathyscaphe

CARGOBOT ~uri n. nava maritima pentru transportarea incarcaturilor la distante mari; cargou. /<fr. cargo-boat

CORSAR ~i m. 1) Capitan al unei nave particulare care, fiind autorizat de guvern, jefuia si captura navele ce apartineau altor state. 2) Hot de mare; pirat. /<it. corsaro, fr. corsaire /<fr. corset

FELUCA ~ci f. nava maritima lunga si ingusta, folosita pe marile sudice la transportul incarcaturilor marunte de-a lungul litoralului sau pentru pescuit. /<fr. felouque, it. feluca

CLIPER¹ s.n. 1. nava de comert cu vele, cu viteza mare, pentru curse lungi, folosita mai ales in ultima jumatate a sec. XIX. ♦ Barca de sport cu o forma speciala care ii da suplete la manevre. 2. Avion de cursa lunga, folosit la transportul rapid de oameni si de materiale. [Pl. -re. / < engl., fr. clipper].

AMERIZA vb. intr. (despre hidroavioane, nave cosmice) a lua contact cu suprafata marii, venind din zbor. (dupa fr. amerrir)

CARAVELA s. f. nava rapida, cu trei catarge si raza mare de actiune, din sec. XV-XVI. (< fr. caravelle, port. caravela)

nava s. f. 1. vas plutitor de dimensiuni mari, amenajat si echipat pentru a se deplasa pe, sau sub apa; vapor. 2. aeronava. ♦ ~ cosmica = astronava. 3. partea centrala a unei biserici crestine; naos, nefa. (< fr., it. nave, lat. navis)

TARTANA s. f. mica nava de lupta si de comert, in marea Mediterana. (< fr. tartane, it. tartana)

TRANSCONTAINER s. n. container de mare capacitate, folosit in efectuarea transporturilor combinate: nava-tren-autovehicul. (< fr. transcontainer)

BATISFERA, batisfere, s. f. Cabina in forma de sfera in care cercetatorii pot cobori pana la mari adancimi submarine, pastrand legatura prin cablu cu nava-mama. – Din fr. bathysphere.

CARGOBOT, cargoboturi, s. n. nava maritima comerciala destinata transportului de marfuri la mare distanta; cargou. – Din fr. cargo-boat (< engl.).

SALUTIER s.n. nava mica utilizata de pescari, in special in marile nordice. [Pron. -ti-er, var. (dupa alte surse) salutier. / < fr. salutier].

CALA¹ s.f. 1. Incapere aflata intre puntea cea mai de jos si carlinga navei, in care se pune incarcatura. 2. Plan inclinat catre mare pe care se construiesc sau se repara nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a cobori].

NAUPATIE s.f. Rau de mare. [Gen. -iei. / < fr. naupathie, cf. gr. naus – nava, pathos – suferinta].

PIRAT s.m. Hot, talhar care strabate marile pentru a jefui, a prada. V. corsar. ♦ nava pirata = nava armata al carei echipaj savarseste acte de piraterie. ♦ Cel care savarseste acte de piraterie. ♦ Cel care savarseste acte de piraterie aeriana. ♦ (Fig.) Individ fara scrupule, care se imbogateste prin jaf etc. [< fr. pirate, it., lat. pirata].

SUBMARIN, -A adj. Aflat sub suprafata sau la fundul marii. ♦ Care se intampla sub apa. // s.n. nava special construita pentru a putea naviga sub apa, submersibil. [Cf. fr. sous-marin].

CALA¹ s. f. 1. incapere intre puntea inferioara si carlinga navei, in care se pune incarcatura. 2. plan inclinat catre mare pe care se construiesc sau se repara nave. 3. piesa pentru calarea (1) rotilor unui vehicul, a unei piese. 4. piesa de diverse forme cu care se controleaza dimensiunile pieselor in constructia de masini. (< fr. cale)

SLING s. n. dispozitiv din benzi de fibre vegetale sau sintetice la pachetajul marfurilor in unitati mai mari, pentru a fi mai usor manevrate pe nave. (< engl. sling)

BATISCAF (‹ fr.; {s} bati + gr. skaphos „barca”) s. n. nava submarina, echipata special pentru studii oceanografice la mari adincimi. Primul b. a fost construit in 1948 de A. Piccard. La 23 iun. 1960, J.A. Piccard si J. Walsh au coborit cu b. „Trieste” la 10.912 m pe fundul Gropii Marianelor.

CARTIER, cartiere, s. n. 1. Parte a unui oras deosebita de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.) si care formeaza o unitate organica. ♦ Locuitorii acestei parti a orasului. 2. Parte din comandamentul unei mari unitati, compusa din personalul de deservire si din mijloacele de transmisiuni. ◊ marele cartier general = (in timp de razboi) organul suprem de conducere a armatei in frunte cu comandantul sau suprem. ♦ Loc (intarit) unde stationeaza trupele timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren, cu efective mari de unitati; tabara. 3. Fiecare dintre partile laterale ale navei de la mijlocul ei spre pupa. [Pr.: -ti-er] – Din fr. quartier.

DISTRUGATOR, -OARE, distrugatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. nava de lupta de tonaj mediu si cu viteza mare, fara cuirasa, care dispune de armament de artilerie, rachete si torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ator (dupa fr. destructeur).

FLOTA, flote, s. f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. ♦ Totalitatea marilor unitati navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop sub o conducere unica. 2. Solutie sau suspensie de coloranti sau de alte substante chimice, folosita in operatiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.). 3. Bazin de tabacire cu zemuri concentrate, in care pieile se tin nemiscate un timp indelungat, dupa ce au parcurs sirurile de bazine de pretabacire. – Din fr. flotte.

TORPILA s.f. 1. Peste de mare cartilaginos, din familia calcanului, capabil sa produca descarcari electrice la atingere. 2. Proiectil mare autopropulsat care este lansat si dirijat catre o nava pentru a o scufunda; torpedo¹ (3) [in DN]. [< fr. torpille, cf. it. torpedine].

AMIRAL s.m. I. Cel mai inalt grad in marina militara (care corespunde gradului de general-colonel din armata terestra); militar care are acest grad. ◊ Vas-amiral = nava care poarta pavilionul amiralului. II. Fluture de zi, mare, frumos colorat, ale carui larve traiesc pe urzici. [< fr. amiral, cf. it. ammiraglio < ar. amir – sef].

CROAZIERA s. f. 1. calatorie de agrement pe o nava de pasageri, pe un iaht sau avion, pe un itinerar stabilit, cu multe escale. 2. viteza de ~ = viteza de drum a unei (aero)nave sau a unui autoturism, in conditii normale, pe un parcurs lung. 3. actiune de patrulare pe mare in timp de razboi executata de catre o nava militara. (< fr. croisiere)

PLATFORMA s. f. I. 1. suprafata orizontala plana, planseul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urca sau coboara calatorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor si elicopterelor. ♦ suprafata de teren pe care se ridica noi constructii. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spatiala = satelit artificial de mari dimensiuni, baza de lansare de pe orbita a navelor interplanetare; ~ industriala = zona in care sunt concentrate mai multe unitati industriale. 3. parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 4. (sport) instalatie orizontala rigida de pe care se executa sarituri in apa. 5. portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ ~ continentala = zona a fundului marii care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ constructie plutitoare sau fixa destinata forajului marin. ♦ loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. (< fr. pate-forme)

CEAM, ceamuri, s. n. nava fluviala remorcata care are magazii cu deschideri de dimensiuni mari si care este folosita mai ales pentru transportul pietrei sau nisipului. – Din tc. cam.

CORVETA, corvete, s. f. 1. nava de razboi de mic tonaj, usor armata si cu mare mobilitate in actiune. 2. (Iesit din uz) Corabie de razboi cu trei catarge, mai mica decat fregata si mai mare decat bricul. – Din fr. corvette.

TRAULER, traulere, s. n. nava de pescuit prevazuta cu traule si destinata pescuitului pe mare, la diferite adancimi, sau folosita pentru dragarea epavelor. – Din rus. trauler, engl. trawler, germ. Trawler.

A ARMA ~ez tranz. 1) (arme de foc) A pregati pentru tragere. 2) v. A INARMA. 3) (elemente de constructii, mine) A intari cu armatura. 4) (nave) A echipa cu cele necesare pentru a iesi in mare. /<fr. armer, lat. armare

GABARA ~e f. 1) nava folosita la transportarea materialelor de constructie. 2) (in trecut) Ambarcatie mare cu care se transportau marfuri. /<fr. gabare, it. gabarra

VINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutatilor mari la inaltimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /<it. vinciglio

BOTMAN s.m. (Mar.) Sef de echipaj; cel mai mare in grad dintre marinarii de la bord pe o nava de comert. [< rus. botman].

PAVOAZA vb. I. tr. 1. A impodobi de sarbatoare (o sala, o cladire etc.) cu stegulete, cu draperii, cu tablouri etc. 2. A ornamenta o nava cu pavilioanele din codul national si international cu ocazia marilor sarbatori nationale. [< fr. pavoiser].

AMIRAL s. m. I. cel mai inalt grad in marina militara. ♦ (adj.) nava ~ = nava care poarta pavilionul amiralului. II. fluture ~ = fluture de zi, mare, frumos colorat. (< fr. amiral)

amiral m. (fr. amiral, d. ar. amir si emir, sef; amir-al-bahr, sefu marii. V. emir). Ofiteru cel mai mare in marina (ca generalu pe uscat). Adj. fix: vas, nava amiral, pe care e un amiral.

GABARA s. f. 1. ambarcatie mare de lemn cu vele, folosita in trecut, pentru transportul marfurilor. 2. nava cu fundul plat, la transportul pietrei de constructii. (< fr. gabare, it. gabarra)

MARSUIN s. m.. 1. cetaceu asemanator cu delfinul; porc-de-mare. 2. aparatoare de parama fixata la prova si la pupa unor nave pentru manevre. (< fr. marsouin)

FLOTILA, flotile, s. f. 1. Unitate de nave militare care actioneaza pe fluvii si pe lacuri, uneori si pe mari, in vecinatatea litoralului; mare unitate militara navala. 2. (Iesit din uz; adesea determinat prin „de aviatie”) Unitate in aviatia militara, corespunzand regimentului din armata de uscat. – Din fr. flottile.

ZBOR ~uri n. 1) (la pasari si la insecte) Mentinere si deplasare in aer a unor pasari sau insecte cu ajutorul aripilor. 2) Deplasare a unui avion, a unei rachete sau a unei nave cosmice prin atmosfera sau prin spatiul interplanetar. 3) fig. Deplasare cu viteza mare; mers iute; goana. 4) fig. Stare de insufletire puternica; avant; entuzuasm. /v. a zbura

MAHONA s.f. Barca cu vasle, de dimensiuni mari, cu fundul lat, folosita in porturi la transportarea incarcaturii de pe nave. [< fr. mahonne, cf. sp. mahona < ar. ma'on – vas].

RACHETA¹ s. f. 1. vehicul spatial fusiform, fara echipament de sustentatie, propulsat cu ajutorul unui motor cu reactie. ♦ ~ cosmica = racheta de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a satelitilor artificiali si a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteza a unui jet gazos; ~ meteorologica = racheta recuperabila, dotata cu aparate speciale de masura, folosita pentru investigatii ale atmosferei pana la 15⁰ km altitudine. 2. cartus special, cu materii explozibile, care ard producand lumina de diferite culori. (< germ. Rakete, rus. raketa)

VEDETA s. f. I. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea sa iasa in evidenta. II. nava militara rapida, mica, cu armament puternic, destinata unor misiuni de cercetare, supraveghere, aparare. ◊ mica ambarcatie cu motor pentru comunicatiile din rada porturilor. III. rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ◊ cuvant, grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. (< fr. vedette)

DIVIZIE s. f. 1. mare unitate militara din mai multe regimente de arme diferite sau mai multe nave de acelasi tip. ◊ comandamentul unei asemenea unitati militare. 2. categorie de calificare a echipelor sportive. 3. ansamblu de mai multe birouri sub directia unui sef; sectie, serviciu (la caile ferate). (< rus. diviziia)

SUPERCARGOU s.m., s.n. 1. persoana ambarcata pe o nava comerciala de catre proprietarul marfurilor in scopul de a-i reprezenta interesele comerciale, a supraveghea transportul etc. 2. delegat al marinei militare pe o nava comerciala care face parte dintr-un convoi. ◊ ~ aerian = avion de transport de mare capacitate. (< engl., fr. supercargo)

HIDROBUZ, hidrobuze, s. n. nava de mic tonaj, folosita de obicei pentru transportul pasagerilor de-a lungul coastei marii. – Hidro- + [auto]buz.

DIVIZIE s.f. 1. mare unitate militara care are mai multe regimente de arme diferite sau mai multe nave de razboi. ♦ Comandamentul unei asemenea unitati militare. 2. Categorie de calificare a echipelor sportive. [Gen. -iei. / < rus. diviziia, cf. fr. division].

GOLF² s. n. 1. parte a marii care inainteaza intr-o deschizatura larga a uscatului. 2. portiune mai dilatata a unei nave. (< fr. golfe)

TARTANA, tartane, s. f. Mica nava de transport si de pescuit, cu o singura panza, triunghiulara, folosita mai ales in marea Mediterana. – Din fr. tartane, it. tartana.

DANA ~e f. 1) Loc intr-un port special amenajat pentru acostarea navelor in vederea incarcarii si descarcarii lor. 2) Depozit de marfuri in porturi sau in vamile mari. 3) Fiecare dintre vasele care formeaza un convoi. /<ngr. dana

TARTANA s.f. (Mar.) Mica nava de transport si de pescuit, cu o singura panza triunghiulara, folosita mai ales in marea Mediterana. [< fr. tartane, it. tartana].

VEDETA, vedete, s. f. I. 1. Actor sau actrita care detine un rol principal intr-un spectacol, mai ales intr-un film (si se bucura de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent si popularitate; p. ext. persoana care vrea sa iasa in evidenta, sa epateze. II. nava mica (de razboi) care navigheaza pe fluvii sau in apropierea litoralului, pe o raza redusa de actiune. III. Rand dintr-un text, tiparit cu caractere mai grase, spre a fi scos in evidenta fata de rest. – Din fr. vedette.

RACHETA¹, rachete, s. f. 1. Proiectil alcatuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind in aer, producand o lumina puternica (de diferite culori) pe o traiectorie lunga, si care se foloseste la semnalizari si la focuri de artificii. 2. Aparat de zbor propulsat prin reactie directa cu ajutorul unui motor la distante foarte mari de Pamant. ◊ Racheta cosmica = racheta¹ (2) de mari dimensiuni, folosita pentru plasarea pe orbite a satelitilor artificiali si pe traiectorii stabilite a navelor cosmice. Racheta meteorologica = racheta¹ (2) recuperabila dotata cu aparate speciale de masura a parametrilor meteorologici si de transmitere a informatiei, folosita pentru investigatii ale atmosferei pana la altitudini de 150 km. – Din germ. Rakete, rus. raketa.

PESCADOR ~oare n. nava pescareasca inzestrata cu instalatii de prelucrare (si conservare) a pestelui, folosita pentru pescuitul in largul marii. /<sp., fr. pescador

A CARENA ~ez tranz. 1) (nave) A inclina pe o coasta pentru a curata sau a repara carena; a canarisi. 2) (vehicule de mare viteza) A acoperi cu un carenaj. /<fr. carener, it. carenare

PAVILION² ~oane n. 1) Drapel care se arboreaza pe navele maritime pentru a indica apartenenta la un stat sau care se foloseste la anumite semnalizari pe mare. 2) Steag al unei organizatii sau asociatii care se arboreaza pe cladiri cu ocazia unei festivitati. [Sil. -li-on] /<fr. pavillon, germ. Pavillon

CORVETA s.f. nava de razboi de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement patrat, inarmata usor si avand mobilitate mare in actiune, folosita pentru escorta. [Cf. fr. corvette, it. corvetta].

BAZIN s. n. 1. rezervor mare de apa, alimentat de la o sursa. 2. suprafata de apa in incinta unui port pentru stationarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apa isi aduna afluentii. 4. regiune cu zacaminte de minereuri. 5. vas din metal, piatra sau ceramica, conic ori in forma de calota sferica. ◊ element de arhitectura constand dintr-o cavitate prismatica sau cilindrica, destinata sa contina apa. 6. parte inferioara a cavitatii abdominale, intre oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin)

CORVETA s. f. nava de lupta de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement patrat, inarmata usor si avand mobilitate mare in actiune, folosita pentru escorta. (< fr. corvette)

BALAST, balasturi, s. n. 1. Incarcatura constand din saci plini cu nisip, pietris etc., care asigura echilibrul unei nave sau ajuta la reglarea inaltimii unui aerostat; lest. ♦ Compartiment inchis care se umple cu apa de mare sau cu aer, pentru a ingreuia sau a usura un submarin in vederea scufundarii sau ridicarii lui la suprafata. ♦ Fig. Ceea ce este impovarator, nefolositor; povara. 2. Strat de pietris care se asaza sub traversele unei linii ferate, pentru a forma un pat elastic; amestec de pietris si de nisip, intrebuintat la diferite lucrari tehnice (prepararea betoanelor, pietruirea soselelor). – Fr. ballast.

CRUCISATOR (dupa fr. croiseur) s. m. nava de lupta de tonaj de 5.000-30.000 t, prevazuta cu cuirasa, dotata cu artilerie de calibru mijlociu si mare si cu rachete.

CARENA, carenez, vb. I. Tranz. 1. A repara carena unei nave. ♦ A aseza o nava pe o coasta pentru a o repara. 2. A acoperi cu tabla suprafata exterioara a unui vehicul de mare viteza. – Din fr. carener, lat. carenare.

ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) in pozitia imediat precedenta descarcarii ei. ♦ Tranz. si refl. (Pop.) A (se) inarma. 2. A dota cu armatura o piesa sau un element de constructie din beton pentru a le mari rezistenta. ♦ A consolida o galerie de mina etc. prin montarea unei armaturi. 3. A lansa in serviciu o nava cu intreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare.

PORTAVOCE ~ n. Difuzor de mare putere in forma de palnie, care serveste pentru intensificarea vocii unui vorbitor (folosit la transmiterea informatiilor pe nave, piete, stadioane etc.). /<it. portavoce

CARENA vb. I. tr. 1. (Mar.) A curati carena unei nave de corpurile straine (alge, scoici etc.) lipite de ea. ♦ A repara carena unei nave. ♦ A aseza o nava pe o coasta pentru a o repara. 2. A acoperi cu tabla suprafata exterioara a unui vehicul de mare viteza. [Cf. fr. carener, it. carenare].

FREGATA s.f. 1. Veche nava de razboi cu vele, rapida, inarmata usor, folosita mai ales in operatiile de recunoastere. 2. Pasare palmipeda din marile tropicale, cu coada si aripi foarte lungi. [Cf. fr. fregate, it. fregata].

BAZIN s.n. 1. Rezervor mare de apa, alimentat de obicei de la o sursa. ♦ (Mar.) Parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 2. Regiune de unde isi aduna afluentii un rau sau un fluviu. 3. Regiune in care se gasesc zacaminte de minereuri. 4. Cavitate cuprinsa intre oasele iliace; pelvis. [Pl. -ne, -nuri, var. basin s.n. / < fr. bassin].

BORD s.n. 1. Fiecare dintre coastele laterale ale puntii unei nave; (p. ext.) nava insasi. ◊ De bord = referitor la navigatie. ◊ Pe (sau la) bord = pe puntea unei nave sau in avion. 2. Marginea unui profil de aripa de avion. ◊ A arunca peste bord = a inlatura. 3. (Rar) Tarm de mare. 4. (Rar) Margine a unui obiect, a unui profil, a unei figuri etc. [< it. bordo, cf. fr. bord, germ. Bord].

PESCADOR s.n. nava speciala inzestrata cu instalatii de pescuit, de depozitare, de congelare si uneori de preparare a pestelui, folosita pentru pescuitul pe mare. [Pl. -oare. / < sp. pescador].

CARTIER s. n. 1. parte a unui oras, deosebita de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi. 2. comandament al unei mari unitati militare. ♦ marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei in timp de razboi. ◊ loc unde este cantonata o armata; tabara. 3. portiune a unei nave in fiecare bord inapoia traversului, deasupra liniei de plutire. ◊ portiune a unei vergi, intre baza si capatul ei. 4. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut. (< fr. quartier)

LIMBA, limbez, vb. I. Tranz. A descarca o nava pentru a-i permite trecerea prin locurile mai putin adanci si a o reincarca dupa ce ea ajunge la o adancime mai mare. – Din limb.

PESCADOR, pescadoare, s. n. nava speciala, construita si amenajata cu instalatii de pescuit, de depozitare, de congelare si uneori de preparare a pestelui, folosita pentru pescuitul in largul marii. – Din sp., fr. pescador.

PONTON s. n. 1. pod improvizat peste o apa, din barci legate intre ele. 2. ambarcatie (fixa) pentru a usura acostarea navelor, a sustine o instalatie etc. 3. vas fara motor si fara punte cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza vasele mai mari. (< fr. ponton)

BUNKER [pr.: buncar] ~e n. 1) Recipient (de otel, beton, lemn etc.) de dimensiuni mari, montat pe un schelet de sustinere si destinat depozitarii temporare a unor materiale granulare (carbuni, minereuri). 2) mar. Compartiment special amenajat pentru depozitarea combustibilului pe o nava. 3) mil. Adapost blindat de dimensiuni reduse. /<germ. Bunker

PONTON s.n. 1. Pod provizoriu peste o apa, format din barci legate intre ele. 2. Ambarcatie, de obicei fixa, folosita pentru a usura acostarea navelor; pentru a sustine o instalatie etc. 3. Vas fara motor si fara punte cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza vasele mai mari. [Pl. -oane. / < fr. ponton].

STABILIZATOR, -OARE adj. Care da stabilitate. // s.n. 1. Partea fixa a ampenajului orizontal, care asigura stabilitatea avionului in timpul zborului. 2. Dispozitiv bazat pe principiul giroscopului care reduce oscilatiile unei nave. 3. Aparat pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. // s.m. Substanta care se adauga unei solutii coloidale sau unei suspensii pentru a-i mari stabilitatea; stabilizant. [Cf. fr. stabilisateur].

ABLATIE (ABLATIUNE) (< fr., lat.) s. f. 1. (MED.) Extirpare (totala sau partiala) a unui organ, tumori etc. 2. (GEOGR.) Proces de indepartare a particulelor fine, rezultate in urma dezagregarii, de pe suprafata solului si a rocilor prin procesul de spalare in suprafata. ■ Reducere a masei unui ghetar sau a zapezii prin topire, evaporare si deflatie. 3. (ASTR.) Fenomen fizic in urma caruia un corp ce strabate atmosfera cu mare viteza (meteorit, satelit etc.) pierde din substanta datorita incalzirii sale pana la incandescenta prin frecare cu aerul. ◊ Scut de a. = dispozitiv construit din materiale speciale care protejeaza navele cosmice impotriva a. (3).

CAMILA, camile, s. f. 1. Mamifer rumegator mare din Africa de Nord si din Asia, cu una (dromader) sau cu doua cocoase pe spate, folosit la carat poveri (Camelus bactrianus). 2. (Mar.) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate. – Din sl. kamilĩ (< gr.).

plavie, plavii, s.f. (reg.) 1. insula plutitoare alcatuita din plaur (stuf, ierburi, rizomi, radacini de arbori, crengi si namol); plaur, cocioc, naclada. 2. (cu forma plava) nava, corabie; pluta. 3. padure doborata de vant; palanca. 4. sir de trestii infipte in pamant, din care ciobanii isi fac adapost. 5. limba de foc; plavina. 6. (adv.) in cantitate sau in numar mare.

DUBLA vb. I. tr., refl. a (se) face de doua ori mai mare; a (se) indoi. II. tr. 1. a face o lucrare similara cu alta existenta, sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. ◊ a captusi (o haina, bordajul sau puntea unei nave etc.). 2. a inlocui un actor intr-un anumit rol pe care il detine intr-o distributie, a fi dublura unui actor; (fig.) a secunda, a insoti. ◊ a executa un dublaj (1). 3. (sport) a depasi cu un tur un concurent. 4. (mar.) a ocoli cu nava un obstacol sau un reper de navigatie. ◊ a intari o vela in vederea luptei sau in caz de vreme rea. (< fr. doubler)

PLAJA s. f. 1. tarm jos de mare sau al unui curs de apa, acoperit cu nisip fin, pe care se fac bai de soare. ♦ a face ~ = a face bai de soare. 2. portiune degajata a puntii la prova si la pupa unei nave. 3. (telec.) ~ de modulatie = domeniu de modulatie. 4. suprafata delimitata (a unui obiect, corp etc.). 5. distanta, interval intre doua masuri, dimensiuni, posibilitati. (< fr. plage)

TACHET s. m. 1. (mar.) suport in forma de T pe o nava, de care se leaga paramele si saulele. 2. cilindru metalic scurt din mecanismul de distributie cu supape al unei masini, care are rolul de a impiedica uzura tijei supapei. ◊ element la imbinarea a doua piese cu rolul de a mari suprafata de transmitere a fortelor. 3. (mine) opritor pe care se asaza colivia in statie la rampa si care se indeparteaza in timpul mersului coliviei. (< fr. taquet)

CASTEL, castele, s. n. 1. Cladire mare, medievala, prevazuta cu turnuri si cu creneluri, inconjurata de ziduri si de santuri, care servea ca locuinta seniorilor feudali; (astazi) casa mare care imita arhitectura medievala. ◊ Expr. Castele in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice, iluzii desarte. 2. (In sintagma) Castel de apa = constructie speciala (in forma de turn) care serveste ca rezervor de apa. 3. Fiecare dintre constructiile situate deasupra puntii superioare a unei nave. – Din lat. castellum. Cf. pol. kasztel, it. castello.

CASTEL s. n. 1. constructie fortificata, medievala, cu turnuri, inconjurata cu ziduri mari si santuri, servind ca resedinta seniorilor feudali. ♦ e in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apa = rezervor, constructie inalta, destinata acumularii apei potabile sau industriale si distribuirii ei. 2. fiecare dintre constructiile metalice sau de lemn deasupra puntii superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello)

TITAN² (‹ fr. {i}; {s} gr. Titan) s. n. Element chimic (Ti; nr. at. 22, m. at. 47,90, p. t. 1.668ºC, p. f. 3.260ºC, gr. sp. 4,5), destul de raspandit in natura (rar in concentratii mari). Metal alb-argintiu usor, foarte stabil din punct de vedere chimic. Mineralele principale din care se extrage t. sunt ilmenitul, rutilul, loparitul s.a. T. si aliajele lui se folosesc ca materiale de constructii in ind. constructoare de avioane, rachete, nave, in ind. chimica, precum si in pictura sub forma de oxid, ca pigment alb (alb de t.). A fost obtinut in stare metalica de Berzelius in 1825, combinatiile sale fiind cunoscute inca din 1789.

TACHET s.m. 1. (Mar.) Suport montat pe o nava, de care se leaga, in general, paramele simple. 2. Cilindru metalic scurt din mecanismul de distributie cu supape al unei masini, care are rolul de a impiedica uzura tijei supapei. ♦ Piesa folosita la imbinarea a doua piese, care are rolul de a mari suprafata de transmitere a fortelor. 3. (Mine) Opritor pe care se asaza colivia in statie la rampa si care se indeparteaza in timpul mersului coliviei. [< fr. taquet].

CASTEL s.n. 1. Constructie fortificata, medievala, prevazuta de obicei cu turnuri, inconjurata cu ziduri mari si cu santuri, care servea ca locuinta seniorilor feudali; (astazi) casa mare, luxoasa, cladita dupa arhitectura medievala. ◊ Castele in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; castel de apa = constructie de beton armat in care se pastreaza apa pentru alimentarea unor fabrici, locuinte etc. 2. Fiecare dintre constructiile metalice sau de lemn care sunt situate pe suprastructura unei nave. [Pl. -le, -luri. / < lat. castellum, cf. pol. kastel, germ. Kastell, it. castello].

BAZIN ~e n. 1) Rezervor mare deschis, construit special pentru colectarea unui lichid, in special a apei, destinat unor operatii tehnice sau practicarii inotului. 2) Regiune din care isi colecteaza afluentii un rau sau un fluviu. ~ul Dunarii. 3) Regiune bogata in zacaminte naturale. ~ carbonifer. 4) mar.: ~ portuar parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 5) anat. Parte a scheletului omenesc situata la baza trunchiului formata din oasele iliace; pelvis. /<fr. bassin

STABILIZATOR, -OARE I. adj. care stabilizeaza, care da stabilitate; stabilizant. II. s. n. 1. partea fixa a ampenajului orizontal, care asigura stabilitatea avionului in timpul zborului. 2. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilatiile unei nave. 3. aparat pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. 4. dispozitiv automat care contribuie la mentinerea constanta a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de miscarile acestuia. III. s. m. substanta care se adauga unei solutii coloidale, unei suspensii pentru a-i mari stabilitatea; stabilizant. (< fr. stabilisateur)

CORP¹ ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ ~ neinsufletit cadavru. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) Partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. ~ul navei. ◊ ~ de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : ~ delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. ~ de litera. 8) Grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) mare unitate militara formata din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus

DOM¹ s. n. 1. catedrala de mari proportii; cupola de deasupra a unui edificiu monumental. 2. structura geologica sau anatomica in forma de cupola. ◊ forma de cristal caracterizata prin existenta a doua fete inclinate, simetrice. 3. recipient montat in partea superioara a unui cazan orizontal cu aburi. 4. acoperire metalica a unui sonar sau a altor aparate de pe fundul unei nave. ◊ sfera de plastic care acopera antena unui radiolocator. 5. (fig.) pestera. (< fr. dome, germ. Dom)

PONTON, pontoane, s. n. 1. Ambarcatie, de obicei fixa, care sustine o instalatie unde acosteaza navele. 2. Pod plutitor improvizat a carui platforma este sustinuta de barci sau de alte vase legate intre ele; fiecare dintre ambarcatiile care sustin platforma unui astfel de pod. 3. Vas fara motor si fara punte, care se remorcheaza la un vas cu motor si cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza bastimentele mai mari. – Din fr. ponton.

MODUL s. n. 1. (mat.) valoare absoluta a unei marimi reale. ◊ numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor componentelor unui numar real. ◊ (stat.) varianta a caracteristicii (4), inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. 2. coeficient care caracterizeaza o proprietate mecanica oarecare. ◊ raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ♦ ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal si lungimea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate de intindere sau incovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apa. 4. parte componenta a unui ansamblu cu functionalitate proprie. ◊ fiecare din partile detasabile ale unei nave spatiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care indeplineste functia de etaj sau de celula intr-un aparat, ori intr-o instalatie electronica. 6. (arhit.) unitate de masura pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr. module, lat. modulus)

SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

ARBORE ~i m. 1) Planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) Stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris

DUBLA, dublez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni de doua ori mai mare; a (se) indoi. 2. Tranz. A reuni doua materiale, punandu-le unul peste altul. ♦ A captusi, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similara cu alta existenta sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. 4. Tranz. (In teatru, la opera etc.) A inlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (In film) A inlocui pe titularul rolului in scenele primejdioase, care cer calitati fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa inapoia coechipierilor din aparare, pentru a putea preveni contraatacurile jucatorilor din echipa adversa. 5. Tranz. (Despre nave) A inconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.