ABSIDA, abside, s. f. Nisa semicirculara sau poligonala care prelungeste nava centrala a unei biserici, unde se savarseste cultul. – Fr. abside (lat. lit. absida).

absida s. f. nisa in forma semicirculara situata in continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici. (< fr. abside, lat. absida)

COR s. n. I. 1. (in teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic in desfasurarea actiunii unei opere dramatice, dansand si cantand versuri. 2. ansamblu de cantareti care executa impreuna muzica vocala. ◊ (fig.) grup, multime. 3. compozitie muzicala destinata a fi cantata de un cor (2). II. ansamblul navelor, centrala si laterale, ale unei biserici (catolice). (< lat. chorus, gr. khoros, it. coro)

nava² ~e f. Partea centrala a unei biserici ortodoxe (intre altar si pronaos); naos. /<fr. nave, lat. navis, it. nave

nava s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigatie; vas, corabie, vapor, barca. ♦ Vehicul aerian care zboara; aeronava. ◊ nava cosmica (sau spatiala) = astronava; nava de linie = cea mai mare nava de razboi, prevazuta cu artilerie grea, mijlocie si antiaeriana, precum si cu o cuirasa puternica; nava-far = nava ancorata in locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrala a unei biserici crestine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus].

NAOS ~uri n. 1) Partea centrala a unei biserici ortodoxe (intre altar si pronaos); nava. 2) Incapere a unui templu antic, unde se afla statuia divinitatii. /<ngr. naos

nava s. f. 1. vas plutitor de dimensiuni mari, amenajat si echipat pentru a se deplasa pe, sau sub apa; vapor. 2. aeronava. ♦ ~ cosmica = astronava. 3. partea centrala a unei biserici crestine; naos, nefa. (< fr., it. nave, lat. navis)

DEAMBULATORIU, -IE, deambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. De plimbare, care este in legatura cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulatie in prelungirea navelor laterale, in spatele altarului din absida centrala a unei biserici romane sau gotice. [Pr.: de-am-] – Din fr. deambulatoire.

ABSIDA, abside, s.f. Nisa semicirculara sau poligonala care inchidea nava centrala a unei bazilici romane. ♦ Incapere semicirculara destinata altarului in bisericile crestine. – Din fr. abside, lat. absida.

NAOS, naosuri, s. n. Parte principala a unei biserici, situata in mijlocul cladirii, intre altar si pronaos; nava. ♦ Incapere centrala a unui templu antic, destinata adapostirii zeului caruia ii era inchinat templul. – Din ngr. naos.

ABSIDA s.f. Parte a unei biserici, de forma unei nise semicirculare sau poligonale, situata in continuarea navei centrale. [< fr. abside, cf. lat. absida].