NATÚRĂ, naturi, s. f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima. ◊ Științele naturii = științe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică și organică; științele naturale. Natură moartă = grup de obiecte mărunte, neînsuflețite, de uz curent (fructe, flori, vânat etc.), natură statică; p. ext. pictură care înfățișează un astfel de grup. ◊ Loc. adj. și adv. După natură = având ca model obiectele din realitate. ◊ În natură = a) (loc. adv.) în realitate, aievea, în persoană; b) (loc. adj. și adv.) în obiecte, în produse (nu în bani). 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; Universul considerat ca o forță activă, creatoare, condusă după anumite legi. 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere, care rezulta din conformația sa și care o caracterizează, constituind esența sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament. 4. Caracter specific al unui lucru, însușire caracteristică; calitate. ◊ Loc. adj. De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... ◊ Expr. Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles. – Din fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur.

NATÚRĂ s. 1. făptură, fire, lume, univers. (Cântecul se răspândea peste întreaga ~.) 2. (PICT.) natură moartă = natură statică; natură statică v. natură moartă. 3. v. esență. 4. v. calitate. 5. v. factură. 6. v. conformație. 7. v. fire.

ABRUDAN, Petre (1907-1979, n. Zucor, jud. Sălaș), pictor român. Portrete, compoziții istorice, naturi statice și peisaje într-o manieră realistă tradițională („Sfatul cucoanelor”). Pictură monumentală și mozaic.

ACONTZ, Nutzi (1894-1957, Focșani), pictoriță română. Naturi statice și peisaje de un colorit subtil, într-un spirit decorativ modern („Flori roșii”).

BĂLȚATU, Adam (1899-1981, n. Huși), pictor român. Prof. univ. la București. Scene de gen, naturi statice și, mai ales, peisaje, în tradiția coloristică interberlică („Peisaj din Huși”, „Case vechi din București”).

BĂNCILĂ, Octav (1872-1944, n. Corni, jud. Botoșani), pictor român. Compoziții cu un puternic caracter de protest social („1907”, „Grevistul”, „Peticarul”, „Spre casă”) și naturi statice cu flori și fructe („Liliac”).

CHINTILĂ, Spiru (1921-1978, n. Buzău), pictor român. Portrete, peisaje, naturi statice, compoziții, organizate după principii metodologice ale cubismului, cu detalii figurative înscrise în forme geometrice („natură statică cu mere”).

CIUPE, Aurel (1900-1988, n. Lugoj), pictor român. Prof. univ. la Cluj. Temperament liric și colorist prin excelență. Peisaje, naturi statice și portrete compoziționale („Apus de soare”, „natură statică cu măști”).

COVALIU, Ion Brăduț (1924-1991, n. Sinaia), pictor român. Peisaje citadine și rurale („Cîntec de toamnă”), naturi statice („Flori albe”), compoziții, portrete („Pictorul”), solid construite, cu accentuată tendință către decorativism („Desfășurare în spațiu”, „Pămîntul copiilor”).