Rezultate din textul definițiilor
ACVILIN, -A, acviline, adj. (In sintagmele) nas acvilin = nas coroiat (ca ciocul acvilei 1). Privire acvilina = privire aspra, patrunzatoare, taioasa (caracteristica acvilelor 1). – Din lat. aquilinus, fr. aquilin.
BATISTA, batiste, s. f. Bucata patrata de panza intrebuintata la sters nasul, fata, mainile etc. – Din fr. batiste.
BELCIUG, belciuge, s. n. 1. Veriga de metal de care se prinde un lacat, un lant etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva), a avea (pe cineva) in mana. (Fam.) A (nu) fi castigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoana careia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Brat de rau care in perioadele de seceta ramane ca un lac sinuos. – Din. sl. belicugu.
BOBARNAC, bobarnace, s. n. Lovitura data peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului aratator sau mijlociu dupa ce a fost incordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie rautacioasa, intepatura la adresa cuiva. – Et. nec.
B****U, -IE, b****i, adj. (Pop. si fam.; despre oameni) Care are trasaturi grosolane, urate. ◊ nas b****u = nas urat. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Badaran. – Din tc. bokcu „ticalos”.
BORS, borsuri, s. n. Zeama acra preparata din tarate de grau, de secara sau de sfecla de zahar fermentate in apa; p. ext. ciorba preparata cu aceasta zeama. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) in bors sau a sufla in borsul cuiva = a se amesteca (neintrebat) in treburile cuiva. (Fam.) A manca bors = a minti. A-i da (cuiva) borsul = a-i tasni cuiva sangele din nas. A se face bors = a se infuria. ♦ (Arg.) Sange. – Din rus., ucr. borsci.
BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Fam.) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.
BOTEZA, botez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasma pe credinciosi si casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adauga apa in lapte (sau in vin etc.). 3. Tranz. A avea calitatea de nas sau de nasa la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocura); a supranumi; a porecli. – Lat. batizare (= baptizare).
BRETESA, bretese, s. f. 1. Lucrare de fortificatie medievala care intarea alta fortificatie. 2. Armatura mobila a coifului care apara nasul. – Din fr. bretesse.
CARN, -A, carni, -e, adj. 1. (Despre nas, rar despre bot) Mic, scurt si cu varful ridicat putin in sus. ♦ (Despre oameni, rar despre animale; adesea substantivat) Care are nasul sau botul carn (1). 2. Fig. (Despre obiecte) Cu varful strambat, indoit in sus; p. ext. stramb. – Din sl. krunu.
CARNI, carnesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A (se) indrepta in alta directie; a (se) intoarce. ◊ Expr. (Tranz.) Iti carneste nasul din loc = miroase extrem de urat. A-si carni nasul sau (intranz.) a carni din nas = a se arata nemultumit (stramband din nas); a stramba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotarate, a nu mai face ce a spus, ce a hotarat. 2. Tranz. A taia, a rupe varful lastarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din carn.
CEBOCEFALIE, cebocefalii, s. f. (Med.) Malformatie congenitala caracterizata prin nas turtit si ochi foarte apropiati. – Din fr. cebocephalie.
CICLOCEFALIE, ciclocefalii, s. f. (Med.) Monstruozitate constand din lipsa totala sau partiala a nasului si situarea ochilor, uniti, intr-o singura orbita. – Din fr. cyclocephalie.
CORIZA, corize, s. f. Inflamatie a mucoasei nasului; guturai. ◊ Coriza spasmodica = boala alergica aparuta la persoanele sensibilizate la diferite substante din aer. Coriza contagioasa = boala de natura virotica sau microbiana, intalnita la unele pasari de curte (gaini si curci). – Din fr. coryza.
ETMOID, etmoide, s. n. Os mic nepereche al craniului, strabatut de numeroase orificii, traversate de nervii olfactivi, si situat in scobitura osului frontal, formand o parte din scheletul nasului. – Din fr. ethmoide.
GLABELA, glabele, s. f. Regiune anatomica situata la radacina nasului, intre arcadele sprancenelor. – Din fr. glabelle.
HERPES, herpesuri, s. n. Boala de piele virotica cu caracter recidivant, care se manifesta prin aparitia, de obicei in jurul buzelor, al nasului sau al organelor genitale, a unor grupuri de basicute pline cu lichid. – Din fr. herpes, lat. herpes.
IBRISIN, ibrisine, s. n. Fir de ata alba sau colorata, rasucita, din bumbac sau din matase, infasurat pe un sul subtire de carton si intrebuintat la cusut, la brodat sau la impletit. ◊ Expr. (Reg.) A-i trage (cuiva) un ibrisin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiota. [Var.: ibrisim s. n.] – Din tc. ibrisim.
INTRANAZAL, -A, intranazali, -e, adj. Care se introduce prin nas. – Din fr. intranasal.
INNADI, innadesc, vb. IV. 1. Tranz. A-i adauga unui obiect (cosand, innodand, lipind etc.) o bucata, o portiune (de acelasi fel), pentru a-l mari, a-l lungi etc.; a pune o nada. ◊ Expr. (Refl.) A se innadi la vorba = a se porni la vorba, a se pune pe taifas. 2. Refl. Fig. A prinde pofta de ceva bun, a lua obiceiul, naravul; a (se) naravi. ◊ Expr. A se innadi la cascaval = a se obraznici. a-si lua nasul la purtare. ♦ A se obisnui sa mearga prea des undeva, sa faca ceva (nepermis). – In + nada.
JAB, jaburi, s. n. Lovitura repetata la box, plasata in regiunea nasului, prin care se urmareste agasarea si dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab.
NUN, -A, nuni, -e, s. m. si f. Nume dat, in ziua casatoriei, fiecareia dintre persoanele care asista pe miri la cununia religioasa si care sunt solicitate sa indeplineasca obligatiile cerute de ritualul crestin; (la pl.) barbatul si femeia care indeplinesc aceste forme; nas. – Lat. nonnus.
TAFNA, tafne, s. f. (Pop.) 1. Ifos, aroganta; trufie. ♦ Artag. ◊ Expr. A-i sari (cuiva) tafna = a se mania. A umbla cu tafna in nas = a fi mereu gata de cearta. 2. Cobe (1). – Din ngr. tsifna.
TAFNI, tafnesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A pufni pe nas de manie, a vorbi cu ciuda. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nari, a sforai. – Din tafna.
TUICA, tuici, s. f. Bautura alcoolica obtinuta prin fermentarea si distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊ Cazan de tuica = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu tuica in nas = afumat, ametit, beat. ♦ Cantitate de tuica care incape intr-un pahar. – Cf. scr. cujka.
UNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inima = a da, a crea cuiva o satisfactie deosebita. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravan pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mita. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gat = a bea. 2. Tranz. A investi in functie un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fatui, a varui, a spoi. ♦ A murdari, a manji. – Lat. ungere.
ZBARCI1, zbarcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbarcituri; a se strange in cute, a face riduri; a se increti, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbarci din nas = a stramba din nas, v. stramba. A zbarci sprancenele = a se incrunta. ♦ (Rar) A se inchirci, a se crispa. – Cf. bg. barca.
ZBARCIOG, zbarciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu palaria zbarcita, bruna-negricioasa sau cenusie-roscata (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbarciog = manifestand neplacere, dispret etc. ◊ Compus: zbarciogi-grasi = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din padurile de conifere, cu palaria zbarcita, carnoasa si umflata, bruna-roscata, negricioasa sau alba-galbuie (Gyromitra). – Cf. scr. smrcak (dupa zbarci1).
FARNAI, farnai, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas; a fonfai, a fornai. ♦ A produce un zgomot caracteristic cand respira, din cauza nasului infundat. – Formatie onomatopeica.
nasIE s. f. Faptul de a fi nas2 (la un botez, sau la o cununie); legatura de inrudire intre nas2 si fin; calitatea de nas2. – nas2 + suf. -ie.
NAZOFARINGIAN, -A, nazofaringieni, -e, adj. Care tine de nas si de faringe, referitor la nas si la faringe. [Pr.: -gi-an] – Din fr. nasopharingien.
PRAJINA, prajini, s. f. 1. Bucata de lemn lunga si subtire, de obicei folosita pentru a fixa sau a sustine ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prajina la nas, se spune despre un om increzut, infumurat. A paste (pe cineva) cu prajina = a urmari (pe cineva) pentru a-i face rau. A lua (pe cineva) cu prajina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoana foarte inalta (si slaba). 2. Tija lunga (de metal) cu diverse intrebuintari (tehnice). 3. Bara de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosita in atletism la saritura in inaltime; proba atletica practicata cu acest instrument. 4. Veche unitate de masura pentru lungimi, echivalenta cu circa 5- 7 metri; veche unitate de masura pentru suprafete, egala cu circa 180-210 metri patrati. ♦ (Concr.) Instrument cu care se facea altadata masuratoarea acestor lungimi si suprafete. – Et. nec.
SMIORCAI, smiorcai, smiorcai, vb. IV. (Pop. si fam.) 1. Intranz. A trage (in mod repetat) aerul pe nas (din cauza plansului, a unui tic nervos etc.), producand un zgomot caracteristic. 2. Intranz. si refl. A plange (alintat si prefacut) sau a se preface ca plange; a scanci. – Cf. smarcai.
STRANUTA, stranut, vb. I. Intranz. (Despre oameni si unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gura, aerul din plamani, printr-o miscare brusca si involuntara a muschilor expiratori. ◊ Praf de stranutat = substanta medicamentoasa iritanta care provoaca stranutul. – Lat. sternutare.
FONF, FOANFA, fonfi, foanfe, adj. (Despre oameni) Care vorbeste pe nas, care pronunta nazal; care vorbeste cu dificultate; fonfait, farnait2, fornait2. – Formatie onomatopeica.
FRONTALITATE s. f. (In sintagma) Legea frontalitatii = canon in sculptura arhaica prin care se impunea reprezentarea din fata si strict simetrica a corpului in raport cu planul median ce trece prin saua nasului, stern si ombilic. – Din fr. frontalite.
PAIA, paiele, s. f. Titlu onorific dat, in ierarhia boiereasca din tarile romanesti, boierilor care nu aveau slujba de stat; persoana care avea acest titlu. ◊ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a maguli, a flata pe cineva; a fi prea ingaduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye.
PINCE-NEZ s. n. Ochelari care se prind pe nas cu ajutorul unui arc. [Pr.: pens-ne] – Cuv. fr.
PLOCON, plocoane, s. n. 1. Dar omagial intrand in obligatiile vasalilor catre Poarta sau ale supusilor catre curtea domneasca sau catre stapanul mosiei; (astazi, fam.) dar, cadou (facut adesea pentru un serviciu, o favoare). ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva in fata cuiva. ♦ Spec. Dar care se da nasilor (la nunta, la botez sau in anumite ocazii). 2. (Inv.) Jertfa, ofranda. 3. (Si in sintagma plocon de nume) Denumire data, in evul mediu, in tarile romane, unor dari sau daruri, devenite apoi obligatii ale birnicilor. [Var.: poclon s. n.] – Din sl. poklonu.
PODIDI, podidesc, vb. IV. Tranz. (Despre ras si, mai ales, despre plans) A cuprinde (pe cineva) cu putere, navalnic; a napadi. ♦ (Despre dor, somn, griji etc.) A coplesi, a razbi. ♦ (Despre lacrimi, sange etc.) A porni sa curga brusc si cu putere (pe nas sau pe gura); a tasni, a izbucni, a napadi. – Et. nec.
VOMER, vomere, s. n. Os lat nepereche care alcatuieste scheletul osos al nasului si care desparte fosele nazale. – Din fr. vomer.
PLATIRIN, platirine, s. n. (La pl.) Grup de maimute cu nasul latit si turtit, originare din America de Sud si Centrala; (la sg.) maimuta din acest grup. – Din engl. platyrrhina.
SCOBI, scobesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A face o gaura, o adancitura in ceva (taind, desprinzand, scotand materialul din interior cu o unealta); a gauri, a sapa; a scormoni, a scociori. ♦ Spec. A grava, a cizela. ♦ Spec. A ciopli, a sculpta. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se cauta, a se scotoci in buzunare, in portofel etc. 3. Tranz. si refl. A(-si) vari degetele in nas, intre dinti etc. pentru a (se) curata. – Din scoaba.
PRIZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira tutun pe nas. – Din fr. priser.
PSEUDOMEMBRANA, pseudomembrane, s. f. Membrana formata pe amigdale, pe cerul gurii si in nas, in unele boli ca anghina difterica, laringita etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudo-membrane.
PURCEA, -ICA, purcele, s. f. 1. Puiul de s*x feminin al scroafei; p. gener. scroafa (tanara). ◊ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coada (sau de nas) = a se imbata. 2. (Art.) Numele unui joc de copii la care unul dintre jucatori impinge cu un baston o minge, o bila, un os etc., in timp ce ceilalti jucatori cauta sa-i impiedice cu bastoanele trecerea; p. restr. minge, popic etc. care serveste la acest joc. – Lat. porcella.
PURTARE, purtari, s. f. Actiunea de a (se) purta si rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe brate). 2. Folosire, intrebuintare. ◊ Loc. adj. De purtare = (despre imbracaminte sau incaltaminte) care se poarta in mod curent, de toate zilele, de lucru. ◊ Expr. A lua (un lucru) la purtare = a incepe sa intrebuintezi (un lucru) in mod obisnuit, zilnic. A-si lua nasul la purtare = a deveni obraznic. 3. Fel de a se comporta; conduita, comportare. – V. purta.
OBRAZNICI, obraznicesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-si lua nasul la purtare. 2. Tranz. (Fam.) A certa cu vorbe aspre, a ocari pentru o obraznicie. – Din obraznic.
OCHELARI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protectie format din doua lentile (fixate intr-o rama), care se pune la ochi (sprijinit pe radacina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apara ochii de praf, de o lumina prea puternica etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din doua bucati de piele prinse de curelele laterale ale capetelei si asezate in dreptul ochilor cailor pentru a-i impiedica sa vada lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane marginite, care vad lucrurile printr-o prisma prea ingusta. – Din ochi1 (dupa lat. ocularis).
COROIAT, -A, coroiati, -te, adj. (Despre ciocul pasarilor, p. ext. despre nasul oamenilor) Incovoiat cu varful in jos, adus; acvilin: coroietic. ♦ (Despre oameni) Care are nasul incovoiat. – Coroi + suf. -at.
FARNAIT2, -A, farnaiti, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbeste pe nas; fonf, fonfait, fornait2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic cand respira, din cauza nasului infundat. – V. farnai.
FASAI, fasai, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot suierator si surd la iesirea cu presiune printr-un orificiu stramt. 2. (Despre unele fiinte) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete suieratoare. Gascanul fasaie. [Var.: fasai vb. IV] – Fas + suf. -ai.
COROIA, pers. 3 coroiaza, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se incovoia (ca ciocul coroiului). [Pr.:-ro-ia] – Din coroiat (derivat regresiv).
FIN2, -A, fini, -e, s. m. si f. Persoana considerata in raport cu nasii sai (de botez sau de cununie). – Lat. *filianus.
OTORINOLARINGOLOGIE s. f. Ramura a medicinii care studiaza anatomia, fiziologia si patologia urechii, a nasului si a laringelui. – Din fr. oto-rhino-laryngologie.
LUNGI, lungesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) face mai lung; a (se) intinde. ◊ Expr. (Refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a rabda de multa vreme de foame, a fi foarte flamand. A i se lungi (cuiva) ochii (sau cautatura) a drum = a fi dornic de a pleca (departe). A i se lungi (cuiva) nasul = a se obraznici. (Tranz.) A lungi pasul = a merge mai repede, a se grabi. ♦ Refl. (Fam.) A se inalta, a creste in inaltime. 2. Refl. (Fam.) A se intinde pe ceva; a se culca. 3. Tranz. A subtia, a dilua (o mancare, o bautura) pentru a mari cantitatea. 4. Tranz. si refl. A face sa dureze sau a dura (mai) mult; a (se) mari, a (se) prelungi. ◊ Expr. (Tranz.) A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decat trebuie, a (nu) lungi discutia. – Din lung.
MUSTACI, mustacesc, vb. IV. Intranz. 1. A rade pe sub mustata, a zambi retinut. 2. A stramba din nas, a fi nemultumit de ceva. – Din mustata.
MUCOS, -OASA, mucosi, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, caruia ii curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretentii nepotrivite cu varsta; tangau. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secretii organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.
MIROSI, miros, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A simti, a percepe un miros (2). ♦ Tranz. A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2). 2. Intranz. A avea (si a raspandi) un miros (2). ◊ Expr. Miroase a... = prevesteste, anunta (ceva). 3.Tranz. si intranz. Fig. (Fam.) A presimti, a banui. ♦ Tranz. A dibui, a simti prezenta cuiva sau a ceva. [Var.: (pop.) amirosi vb. IV] – Din sl. mirosati.
MOPS, (1) mopsi, s. m., (2) mopsuri, s. n. 1. S. m. Caine de statura mica, cu capul mare, patrat, cu botul turtit, cu parul scurt si neted; buldog. ♦ Epitet dat unei persoane cu nasul turtit. 2. S. n. Cleste cu falci curbate folosit la strangerea tevilor, a vanelor etc. in cadrul operatiilor de montare. – Din germ. Mops.
nasOL, -OALA, nasoli, -oale, adj., s. m. si f. (Arg.) 1. Adj., s. m. si f. (Om) urat sau ridicol. 2. Adj. (Despre obiecte) De proasta calitate; urat, uzat; caraghios. – Din tig. nasvalo „bolnav'”, nasul „rau, meschin”.
nas1 s. m. invar. Numele literei „n” din alfabetul chirilic. – Din sl. nasi.
nas2, -A, nasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana care tine in brate pruncul in timpul botezului, devenind astfel ruda cu familia respectiva. ◊ Expr. A fi nasul cuiva = a sti sa potoleasca, sa faca inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a invata pe cineva minte. A-si gasi nasul = a da de o persoana care stie sa puna la punct (pe cineva), sa struneasca (pe cineva). 2. Nun(a). [Var.: (inv. si pop.) nanas, -a, (Inv. si reg.) nanas, -a s. m. si f.] – Nun + suf. -as.
NAZAL, -A, nazali, -e, adj. 1. Care tine de nas (1), privitor la nas, al nasului. 2. (Fon.; despre voce, sunete; adesea adverbial) Care are un timbru specific, rezultat din faptul ca, in timpul emiterii, aerul este expirat (exclusiv sau partial) pe nas (1); p. ext. (despre timbru, rezonanta) caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe nas. ♦ (Substantivat, f.) Sunet nazal (2); spec. consoana nazala. – Din fr. nasal.
NAnas, -A s. m. si f. v. nas2.
NARTOS, -OASA, nartosi, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; nasos, nasut. ♦ Fig. Mandru; arogant. – Cf. nartila.
nasAILA s. m. sg. (Pop.) Om cu nasul mare; nartila. – nas + suf. -aila.
nasOI, nasoaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui nas; nas mare. – nas + suf. -oi.
nasOS, -OASA, nasosi, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care are nasul mare; nartos, nasut. – nas + suf. -os.
nasUC, nasucuri, s. n. Diminutiv al lui nas; nasusor, nasut. – nas + suf. -uc.
nasUSOR, nasusoare, s. n. (Rar) nasuc. – nas + suf. -usor.
nasUT, nasuturi, s. n. nasuc. – nas + suf. -ut.
nasEL, -EA, nasei, -ele, s. m. si f. (Rar) nasic. – nas2 + suf. -el.
nasI, nasesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A(-i) fi (cuiva) nas2 la un botez sau la o cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva nas2, a i se adresa cuiva cu numele de nas2. – V. nas2.
nasIC, -A, nasici, -ce, s. m. si f. Diminutiv al lui nas2; nasel. – nas2 + suf. -ic.
NAnas, -A s. m. si f. v. nas2.
COCARJAT, -A, cocarjati, -te, adj. 1. (Despre oameni) Indoit, adus de spate; garbovit. 2. (Despre nas sau cioc) Coroiat, incovoiat. [Var.: cocarjit, -a adj.] – V. cocarja.
ELEFANT, elefanti, s. m. Numele a doua animale mamifere din ordinul proboscidienilor, cele mai mari animale terestre de azi, cu pielea groasa si aspra, cu nasul modificat intr-o trompa mobila si cu colti foarte lungi de fildes (Elephas maximus si Loxodonta africana). – Din fr. elephant, lat. elephantus.
ENDONAZAL, -A, endonazali, -e, adj. (Anat.) Al mucoasei nazale; referitor la interiorul nasului. – Din fr. endonasal.
TABAC1, tabacuri, s. n. Tutun macinat, care se aspira pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.
TIFLA, tifle, s. f. Gest batjocoritor facut cu palma intinsa, cu degetul mare apropiat de varful nasului si cu celelalte degete desfacute si agitate; bleanda2. ◊ Expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tifla = a) a face gestul descris mai sus; b) a dispretui, a desconsidera, a sfida; a renunta cu dispret la ceva. – Din ngr. tifla.
TELANGIECTAZIE, telangiectazii, s. f. (Med.) Dilatatie a vaselor mici sau terminale, care apare de obicei pe nas si pe pometii obrajilor. [Pr.: -gi-ec-] – Din fr. telangiectasie.
TROMPA, trompe, s. f. 1. Excrescenta carnoasa in forma de tub, care prelungeste
nasul la elefant, la tapir etc. si care serveste la pipait si la apucat. ♦ Prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care serveste la supt).
2. Canal prin care se elimina ovulele formate in ovar.
3. (In sintagma)
Trompa lui Eustache = canal interior al urechii, care face legatura intre timpan si faringe.
4. Aparat folosit pentru ventilarea sau
evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o incapere etc., pentru a realiza un vid.
5. Element de constructie in forma de bolta trunchiata, inlesnind de obicei trecerea de la un plan patrat la un plan poligonal sau circular. – Din
fr. trompe.
TAPIR, tapiri, s. m. Animal mamifer imparicopitat din zona tropicala, cu corpul masiv, pielea neteda, buzele si nasul prelungite intr-un fel de trompeta scurta (Tapirus americanus si indicus). – Din fr. tapir.
RINITA, rinite, s. f. Inflamatie acuta sau cronica a mucoasei nasului; coriza, guturai. – Din fr. rhinite.
RINOLOGIE s. f. Ramura a medicinii care studiaza anatomia, fiziologia si bolile nasului. – Din fr. rhinologie.
RINOPLASTIE, rinoplastii, s. f. Operatie chirurgicala plastica sau reparatorie, efectuata cu scopul de a reface un
nas distrus, urat conformat sau mutilat, prin grefarea sau prin
transplantarea unei portiuni de piele din alta parte a corpului. – Din
fr. rhinoplastie.
SAGETATURA, sagetaturi, s. f. 1. Tragere cu arcul; sagetare, 2. Lovitura de sageata; rana provocata de o sageata. 3. Fig. Durere vie, patrunzatoare, care strabate pe neasteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni si animale, care se manifesta prin dureri acute de cap, ochi, nas masele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrala. – Sageta + suf. -tura.
SFARCAI, sfarcai, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trece cu putere (si cu zgomot) aerul pe nas; a smarcai, a smiorcai. – Cf. smarcai.
SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub in forma de U rasturnat folosit pentru a face ca un lichid sa treaca de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care impiedica scurgerea libera a lichidului. 2. Dispozitiv in forma de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalatie sanitara si o conducta de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apa, trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie etansa de sticla, de material plastic etc., cu peretii grosi, folosita pentru pastrarea si debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apa gazoasa obtinuta prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spalarea si dezinfectarea anumitor cavitati ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomotie sau de circulatie in forma de palnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.
CRIJMA, crijme, s. f. (Reg.) Bucata de panza noua in care nasa infasoara copilul la botez, dupa ce este scos din cristelnita. – Din ucr. krijmo.
CUMATRU, -A, cumetri, -e, s. m. si f. 1. nasul sau nasa in raport cu parintii copilului botezat ori cu alte rude. 2. Termen de adresare la tara intre barbati si femei de aceeasi varsta (sau mai in varsta). ♦ (In basme, in fabule) Termen de adresare in lumea animalelor. ♦ P. ext. (Fam.) Barbat sau femeie. – Din sl. kumotra.
CUNUNA, cunun, vb. I. 1. Refl. recipr. A se casatori (religios). 2. Tranz. A declara pe miri casatoriti din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva in timpul serviciului religios al cununiei, in calitate de nas. ♦ (Despre parinti) A-si casatori (dupa ritualul religios) fiul sau fiica. – Lat. coronare.
CUPEROZA, cuperoze, s. f. Inflamatie cronica a glandelor cutanate ale fetei. ♦ Nume dat vinisoarelor rosii sau vinete care apar la oamenii in varsta in jurul nasului si pe umerii obrajilor. – Din fr. couperose.
BOBARNAC s. (Mold.) sfarla. (I-a tras un ~ peste nas.)
BORCANAT adj. gros, umflat, (reg.) borcanos. (Are nasul ~.)
BUSUIOC s., adj. 1. s. (BOT.; Ocimum basilicum) (prin Transilv.) matacina. 2. s. (BOT.) busuioc-de-camp (Prunella vulgaris) = soparlaita, soparlita, busuioc-rosu, busuioc-salbatic, (reg.) soparlarita, iarba-neagra; busuioc-rosu (Prunella vulgaris) = soparlaita, soparlita, busuioc-de-camp, busuioc-salbatic, (reg.) soparlarita, iarba-neagra; busuioc-rosu (Amaranthus caudatus) = (reg.) bujor, motul-curcanului, nasul-curcanului; busuioc-salbatic (Prunella vulgaris) = soparlaita, soparlita, busuioc-de-camp, busuioc-rosu, (reg.) soparlarita, iarba-neagra. 3. adj. v. tamaios.
COROIA vb. a se incovoia. (I s-a ~ nasul.)
COROIAT adj. acvilin, adus, cocarjat, curbat, incovoiat, (reg.) coroietic. (nas ~.)
DEZVOLTAT adj. 1. evoluat. (Fiinta ~.) 2. v. crescut. 3. mare. (Falci ~; nas ~.) 4. avansat, civilizat, evoluat, inaintat. (O tara ~; un popor ~.) 5. v. ama-nuntit.
INCOVOIA vb. 1. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) indoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (inv. si reg.) a (se) incujba, a (se) scovarda. (A ~ o bara metalica.) 2. v. apleca. 3. a (se) cocosa, a (se) curba, a (se) indoi, a (se) stramba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povara.) 4. v. garbovi. 5. a se coroia. (I s-a ~ de tot nasul.) 6. v. incovriga.
LORNION s. 1. pincenez. (Si-a prins pe nas ~ul.) 2. v. lornieta.
MOASA s. v. bunica, mama-mare, nasa.
MOS s. v. ascendent, bunic, ghibort, inaintas, nas, palamida-de-balta, tata mare, unchi.
MOT s. 1. (reg.) motoc, motochina, (Transilv., Mold. si Bucov.) cucui, (prin vestul Transilv.) pup, (prin Transilv. si Ban.) pupui, (Mold.) tuluc. (~ de pene, de par.) 2. (BOT.) motul-curcanului = a) (Polygonum orientale) = (reg.) creasta-cocosului, nasul-curcanului; b) (Amaranthus angustifolius) stir.
MUC s. 1. (rar) mucarnita. (~ de lumanare.) 2. chistoc. (~ de tigara.) 3. (mai ales la pl.) (pop., glumet) untura. (Ii curg ~ii din nas.)
NAN s. v. liliputan, nas, pitic.
NARA s. v. nas.
nas s. 1. (ANAT.) (inv. si reg.) nara. 2. (TEHN.) pinten. (~ la o piesa.)
nasUL-CURCANULUI s. v. busuioc-rosu, motul-curcanului.
nas s. 1. (reg.) mos, nan. (~ la botezul pruncului.) 2. v. nun.
nasA s. 1. (reg.) moasa. (~ la botezul unui copil.) 2. nuna. (~ de cununie.)
nasAILA s. (reg.) narila, nartila, nasoi, nasotea. (Omului cu nasul mare i se spune in deradere ~.)
NUN s. nas. (A fost ~ la cununia lor.)
NUNA s. nasa. (~ de cununie.)
PINTEN s. 1. (Mold.) spor, (inv.) dezghin. (~ la cizma unui calaret.) 2. (TEHN.) nas. (~ la o piesa.) 3. (reg.) castana, pipa. (~ format la piciorul calului.)
SMIORCAI vb. 1. a (se) miorcai, a plange, (glumet) a (se) miorlai, a oracai. (Copilul s-a ~ toata ziua.) 2. a se lamenta, a (se) scanci, a se sclifosi. (Nu te mai ~ atata!) 3. (reg.) a sfarcai, a smarcai. (~ pe nas.)
SUFLA vb. I. 1. a gafai, a pufai, (reg.) a rasufla. (~ dupa atata alergatura.) 2. a-si trage. (Te rog sa-ti ~ nasul!) 3. v. canta. 4. v. suna. 5. v. sopti. 6. a bate, a trece, (reg.) a vantura. (Crivatul rece ~ peste sat.) II. v. polei.
SUFLARE s. I. 1. v. respiratie. 2. suflu. (Dintr-o ~ a facut sa zboare hartia de pe masa.) 3. tragere. (~ nasului.) 4. v. bataie. 5. adiere, boare, pala, suflu, unda, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici o ~ de vant.) II. 1. v. poleire. 2. (TEHN.) sablaj, sablare, sablat. (~ unei piese metalice.)
TRASATURA s. 1. v. insusire. 2. linie, (inv.) trasura, (fig.) taietura. (O ~ elina a nasului.) 3. linie, (inv.) trasura. (Din cateva ~i i-a facut portretul.)
TRANTI vb. 1. v. dobori. 2. v. culca. 3. a (se) izbi, (pop. si fam.) a (se) bufni, a (se) busi. (I-a ~ un pumn in nas.) 4. a izbi, a lovi. (A ~ cu pumnul in masa.) 5. a izbi, a repezi. (A ~ usa de perete.)
TURTIT adj. 1. v. strivit. 2. tesit, (reg.) tarsit. (nas ~.) 3. lataret, plat, (reg.) lataus. (Obiect de for-ma ~.)
TASNI vb. 1. v. erupe. 2. a iesi. (Un izvor care ~ printr-o crapatura.) 3. (reg.) a sari, a zaleti, (prin Ban. si Transilv.) a pustica. (Sangele ~ pe nas.) 4. v. izbucni.
ZGARCI s. 1. cartilaj. 2. (ANAT.) sfarc. (~ al nasului.) 3. (TEHN.) (reg.) scoaba. (~ cu care dogarul curata muchiile vaselor de lemn.)
nan (pitic, nas) s. m., pl. nani
nana (pitica, nasa, lele) s. f., g.-d. art. nanei; pl. nane
nas s. n., pl. nasuri
nas (litera chirilica) s. m. invar.
nas (persoana) s. m., pl. nasi
nasa s. f., g.-d. art. nasei; pl. nase
nasoi (nas mare) s. n., pl. nasoaie
priza (a trage pe nas, a aprecia) vb., ind. prez. 1 sg. prizez, 3 sg. si pl. prizeaza
ACVILIN ~a (~i, ~e) Care aminteste de acvila. ◊ nas ~ nas coroiat. Privire ~a privire agera. /<lat. aquilinus, fr. aquilin
ADUS ~sa (~si, ~se) 1) v. A ADUCE. 2) Care este indoit; incovoiat. nas ~. ◊ ~ de spate garbovit. /v. a aduce
ARDEI ~ m. 1) Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, cu gust dulce sau iute. 2) Fructul acestei plante. ~ borcanos. ~ dulce. ◊ Iute ca ~ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. A da cuiva cu ~ pe la nas a supara cu vorba pe cineva; a intepa; a irita. /a arde + suf. ~ei
BASMA ~le f. 1) Bucata de tesatura (uni sau pestritata) avand forma patrata sau triunghiulara si folosita, mai ales de femei, pentru a-si acoperi capul; batic. ◊ A scoate (pe cineva) ~ curata a scoate (pe cineva) nevinovat dintr-o afacere (murdara). A iesi (sau a scapa) ~ curata a iesi (a scapa) cu bine dintr-o incurcatura. 2) pop. Bucata mica de panza, folosita pentru a sterge nasul sau fata; batista. [Art. basmaua; G.-D. basmalei] /<turc. basma
BATISTA ~e f. Bucata mica de panza, folosita pentru a sterge nasul sau fata. /<fr. batiste
BARLIGAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A BARLIGA. 2) fam. (despre nas) Care are varful intors in sus; carn. /v. a barliga
BELCIUG ~ge n. Veriga de metal, fixata cu o scoaba sau cu un surub (pe o usa, pe o poarta, pe un usor etc.), prin care se trece un lacat, o franghie sau un lant etc. ◊ A pune (sau a atarna) cuiva ~gul la nas a pune stapanire pe cineva; a lua pe cineva in maini. /<sl. belitugu
BOT ~uri n. 1) Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ A bea la ~ul calului a bea ultimul pahar, in picioare, inainte de plecare. 2) depr. Cavitate a capului omului in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentatiei si al vorbirii; gura. ◊ A pune (pe cineva) cu ~ul pe labe a pune (pe cineva) la punct; a obliga la tacere (pe cineva). A se sterge pe ~ de ceva a fi nevoit sa renunte la ceva de mult ravnit. A se intalni (cu cineva) ~ in ~ a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa in ~ cu cineva a fi in mare prietenie cu cineva. A face ~ a se bosumfla. 3) Partea din fata (ascutita) a unui obiect. ~ul automobilului. ~ul pantofului. /Orig. nec.
A BOTEZA botez tranz. 1) A supune botezului. 2) A inzestra cu nume de botez. 3) A participa la botez in calitate de nasa sau de nas. 4) fig. pop. (vin, lapte) A falsifica, adaugand apa. 5) pop. A denumi printr-un supranume calificativ. /<lat. baptizare
CADELNITA ~e f. Vas de metal, sustinut de trei lantisoare, in care se arde tamaie in timpul slujbei religioase. ◊ A-i da cuiva cu ~a pe la nas a-i canta cuiva ditirambi. /<sl. kadilinica
CARN ~a (~i, ~e) 1) (despre nas) Care este scurt si cu varful ridicat in sus. 3) si substantival (despre oameni) Care are nasul mic si ridicat in sus. 3) ist. Care are nasul taiat (ca pedeapsa). 4) fig. (despre obiecte) Care are varful adus in sus sau strambat. /<sl. krunu
A CARNI ~esc 1. intranz v. A CARMI. ◊ ~ din nas a-si manifesta nemultumirea (dezaprobarea, dispretul etc.) printr-o grimasa. 2. tranz. (vita de vie, tomate, bumbac etc.) A supune unei operatii de inlaturare a varfurilor la lastarii principali sau la ramurile laterale. /Din carn
COLACAR ~i m. pop. Persoana din alaiul de nunta care duce colacii nasilor sau spune oratia traditionala. /colac + suf. ~ar
CRIJMA ~e f. pop. Bucata de panza noua, in care nasa inveleste copilul la botez, dupa ce a fost scos din cristelnita. /<ucr. krizmo
CUMATRU ~atra (~etri, ~etre) m. si f. 1) nasul (nasa) in raport cu parintii copilului botezat. 2) Termen de adresare la tara intre femei si barbati de aceeasi varsta. /<sl. kumotra
A CUNUNA cunun tranz. 1) (mirii) A declara casatoriti, asezand cununa pe cap. 2) A asista la o cununie in calitate de nas. /<lat. coronare
DEGET ~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfarsesc mainile si picioarele. ◊ A arata (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminandu-l); a compromite (pe cineva). A-si musca ~ele a regreta; a se cai. A juca (sau a invarti) (pe cineva) pe ~e a amagi; a duce de nas. A sti (ceva) pe ~e a cunoaste in detalii; a sti in amanunte. A scapa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitand dificultatile. A avea (ceva) in (la) ~ul cel mic a sti la perfectie. A-i pune (cuiva) ~ul pe rana a aminti (cuiva) lucruri neplacute sau nedorite; a depista elementul esential al unei probleme, al unei situatii. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitala in loc de semnatura. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfarsitul labei. 3) Parte a unei manusi care acopera prelungirile mainii. 4) pop. Unitate de masura a lungimii, suprafetei sau capacitatii, egala cu latimea unui deget. 5) tehn. (la seceratori sau cositori) Piesa care sprijina plantele in momentul taierii, separandu-le in fasii inguste. /<lat. digitus
DIAFRAGMA ~e f. 1) Muschi care desparte cavitatea toracica de cea abdominala. 2) Cartilaj care desparte narile nasului. 3) (la unele aparate acustice) Membrana elastica care produce sunetele prin v******e. 4) (la aparate optice) Disc opac cu un orificiu reglabil, care lasa sa treaca in camera aparatului cantitatea necesara de lumina. 5) Dispozitiv folosit la masurarea vitezei apei dintr-o conducta. [Sil. di-a-] /<fr. diaphragme, lat. diaphragma
DOInas ~i m. Cantaret de doine. [Sil. doi-nas] /doina + suf. ~as
ELEFANT ~ti m. Mamifer de talie mare, cu nasul modificat intr-o trompa lunga, mobila, si cu colti lungi de fildes. /<fr. elephant, lat. elephantus
A FARNAI farnai intranz. 1) (despre oameni cu defecte in rostire) A rosti neclar unele sunete nazale; a vorbi pe nas; a fonfai. 2) A face zgomot in timpul respiratiei din cauza nasului infundat. [Sil. -na-i] /Onomat.
FIN1 ~a (~i, ~e) m. si f. (in ritualul crestin) Persoana privita in raport cu nasii sai (de botez sau de cununie). /<lat. filianus
FONF foanfa (fonfi, foanfe) si substantival (despre persoane) Care vorbeste pe nas; care pronunta cuvintele nazal. /Onomat.
A FONFAI fonfai intranz. (despre persoane cu defecte in rostire) A fi fonf; a scoate sunete nazale neplacute in timpul vorbirii; a vorbi pe nas; a farnai. /fonf + suf. ~ai
A GASI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautand sau din intamplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ◊ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte ingrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine in urma unui efort; a dobandi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea intr-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa incuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti
GLABELA ~e f. Portiune a fetei cuprinsa intre arcadele sprancenelor si radacina nasului. /<fr. glabelle
HERPES ~uri n. Stare patologica constand in aparitia pe piele a unor grupuri de basicute pline cu lichid mai ales in jurul gurii, al nasului si al organelor genitale. /<fr. herpes, lat. herpes, ~etis
IBRISIN ~e n. Fir de ata de matase sau de bumbac rasucit, folosit la cusut, brodat sau tricotat. ◊ A-i trage cu ~ pe la nas a) a lua in ras pe cineva; b) a vorbi cuiva despre ceva neplacut, jenant. [Sil. i-bri-] /<turc. ibrisim
A INSTILA ~ez tranz. (medicamente lichide) A introduce picatura cu picatura intr-o cavitate a unui organ (ureche, nas etc.); a pica; a picura. /<fr. instiller, lat. instillare
IMBINAT ~ta (~ti, ~te) v. A IMBINA si A SE IMBINA. ◊ Sprancene ~te sprancene care se unesc la radacina nasului. /v. a imbina
JAB ~uri n. Lovitura repetata plasata in regiunea nasului, aplicata la box. /<engl. jab
JOS1 adv. 1) La o inaltime relativ mica fata de pamant sau fata de alt loc; aproape de pamant. ◊ A (se) da ~ a (se) cobori. A lasa ~ a pune pe pamant sau pe podea. A lasa ochii in ~ a manifesta sfiala; a privi rusinat spre pamant. A privi (sau a masura pe cineva) de sus in ~ a privi (sau a masura pe cineva) cu o privire dispretuitoare. Cu nasul in ~ umilit; rusinat. De sus pana ~ in intregime. Din ~ dintr-un loc asezat mai la vale (sau mai la sud); din vale. In ~ in partea inferioara a unui obiect. De ~ a) de mai la vale; b) de la sud; c) din mase; din popor. 2) La acelasi nivel cu pamantul sau cu locul pe unde se umbla. ◊ Pe ~ a) pe pamant; pe podea; b) cu picioarele; fara nici un mijloc de locomotie. De pe ~ de pe pamant sau de pe podea. /<lat. deo(r)sum
LORNION ~oane n. Ansamblu constituit din doua lentile, care se fixeaza pe nas cu ajutorul unui resort si care apropie obiectele marind imaginea. /<fr. lorgnon
LUNG2 n. mai ales art. : De-a (sau in) ~ul orientat in lungime; de la un capat la altul. In ~ si in lat peste tot; in toate directiile. A-si cunoaste ~ul nasului a-si aprecia just locul si rolul sau in societate. /<lat. longus
A SE LUNGI ma ~esc intranz. 1) A deveni (mai) lung; a creste in lungime. ◊ A i se ~ (cuiva) urechile de foame a flamanzi peste masura. A i se ~ (cuiva) nasul a deveni obraznic. 2) A se prelungi in timp (mai mult decat este necesar); a se intinde. Adunarea s-a ~it. 3) fam. A creste in inaltime; a se inalta; a se ridica. 4) (despre fiinte) A se intinde pentru a se odihni sau a dormi; a se culca. /Din lung
A MIORLAI miorlai intranz. 1) (despre pisici) A scoate sunete prelungi, caracteristice speciei; a mieuna. 2) fig. fam. (despre persoane) A canta prost. 3) fig. fam. (mai ales despre copii) A plange prefacut, tragand repetat si zgomotos aerul pe nas; a se smiorcai; a se sclifosi. 4) fig. peior. A vorbi cu glas subtire si tanguitor. /Din miorlau
A MIROSI2 miros tranz. 1) A simti cu ajutorul mirosului; a percepe prin simtul mirosului. 2) A examina cu ajutorul nasului (pentru a percepe un miros). 3) fig. A simti din timp (prin intuitie); a presimti. 4) (despre animale) A descoperi cu ajutorul mirosului; a adulmeca. /<sl. mirosati
MUCOS1 ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre copii) Care are muci la nas; cu muci la nas. 2) (despre organe) Care secreta mucus. 3) (despre secretii) Care are aspect de mucus; asemanator cu mucusul. /muc + suf. ~os
nas ~a (~i, ~e) m. si f. 1) (in ritualul crestin) Persoana care participa la oficierea botezului tinand pruncul in brate. ◊ A fi ~ul cuiva a-i veni cuiva de hac. A-si gasi ~ul a da peste omul care poate pune la punct pe cineva. 2) Persoana care a fost nun in timpul oficierii unei casatorii. /nun + suf. ~as
NAZAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de nas; propriu nasului. Respiratie ~a. 2) si adverbial (despre sunete ale vorbirii) Care se articuleaza cu expirarea aerului. Sunet ~. 3) Care este propriu vocii sau sunetului emis pe nas. Timbru ~. /<fr. nasal
A SE NAZALIZA se ~eaza intranz. (de-spre sunete vocale) A capata caracter (timbru) nazal; a fi pronuntat pe nas. /<fr. nasaliser
NAFRAMA ~e f. 1) Bucata de tesatura fina, de obicei de borangic, folosita ca broboada. 2) Portiune patrata de panza tivita la margini si folosita pentru a sterge nasul sau fata; batista. /<turc. mahrama
nasOS ~oasa (~osi, ~oase) Care are nasul mare. /nas + suf. ~os
A nasI ~esc 1. intranz. A face nas la botez sau la cununie. 2. tranz. fam. A trata cu numele de nas. /Din nas
nasIE f. 1) Legatura de rudenie prin alianta, stabilita intre nasi si fini. 2) Calitatea de nas. /nas + suf. ~ie
A SE OBRAZNICI ma ~esc intranz. A se abate de la normele de buna-cuviinta; a deveni obraznic; a-si lua nasul la purtare. [Sil. -bra-] /Din obraznic
ORELIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Medic specializat in tratarea bolilor de urechi, nas si faringe. /o[to]r[ino]l[aringologie] + suf. ~ist
OTORINOLARINGOLOGIE f. Ramura a medicinei care se ocupa cu studiul bolilor de urechi, de nas si de laringe. /<fr. oto-rhi-nolaryngologie
PINCE-NEZ [pr.: pens-ne] n. Ochelari care se prind pe nas cu un arc. /Cuv. fr.
PIPER ~i m. 1) Arbust exotic cu tulpina taratoare, avand frunze ovale, flori mici, galbene, si fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ◊ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi rautacios. A i se sui ~ul la nas a se supara. 2) reg. Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben sau rosu, avand gust dulce sau iute intepator; ardei. ◊ ~-rosu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. piperi, sl. piperu
PRAJINA ~i f. 1) Bat lung si subtire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect inalt. ◊ A scoate pe cineva in ~ (sau in protap) a destainui in public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu ~a la nas a fi foarte infumurat. 2) fig. Persoana (foarte) inalta si subtire. 3) sport Bara lunga de bambus sau de alt material (elastic), intrebuintat drept suport la proba de sarituri in inaltime. 4) Proba sportiva executata cu astfel de bara. 5) Veche unitate de masura pentru lungimi (egala cu aproximativ 7 m). ◊ ~ falceasca veche unitate de masura pentru suprafete (egala cu aproximativ 180 m2). [G.-D. prajinii] /<bulg. prajina
A PRIZA ~ez tranz. (tabac) A trage pe nas; a aspira pe nas. /<fr. priser
PRIZA3 ~e f. Cantitate dintr-un medicament prevazuta pentru o singura data. ◊ ~ de tabac portie de tabac trasa pe nas dintr-o singura data. [G.-D. prizei] /<fr. prise
PROEMINENT ~ta (~ti,~te) 1) Care depaseste limitele obisnuite evidentiindu-se. nas ~. 2) (despre persoane) Care se distinge prin calitati deosebite; iesit din comun prin aptitudini. /<fr. proeminent
PURTARE ~ari f. 1) v. A PURTA. si A SE PURTA. ◊ A lua la ~ un lucru a incepe sa intrebuinteze un lucru zilnic. 2) Mod de a se purta; comportare; conduita. ◊ A-si lua nasul la ~ v. nas. /v. a (se) purta
RASA1 ~e f. 1) biol. Categorie sistematica intermediara intre specie si individ. 2) Ansamblu de organisme animale cu anumite trasaturi ereditare comune; soi; specie. Cal de ~ araba. 3) Grup etnic format pe un anumit teritoriu din cele mai vechi timpuri, unitar prin caractere ereditare comune (pigmentatia pielii, forma capului, ochilor, nasului etc.). ~ mongoloida. ~ europoida. [G.-D. rasei] /<fr. race, germ. Rasse
A RADE rad intranz. 1) A-si exprima buna dispozitie prin ras. ~ cu pofta. ◊ ~ in barba (sau pe sub mustata) a rade abia observat. ~ in pumni a rade pe ascuns. ~ cu hohote (sau cu lacrimi) a rade foarte tare. A-i ~ cuiva inima a simti o mare bucurie. A-i ~ cuiva norocul (sau soarta) a i se deschide cuiva o perspectiva luminoasa, promitatoare. 2) A-si bate joc (de cineva sau de ceva). ◊ ~ cuiva in nas (sau in fata, in obraz) a sfida fatis pe cineva. Rade harb de oala sparta (sau rade ruptul de carpit) se spune despre cineva, care critica pe altul pentru un cusur, pe care il are el insusi. Rad si cainii (sau ciorile, curcile etc.) de cineva se spune despre cineva care a ajuns de rasul tuturor. ~ de cineva (sau de ceva) a lua in ras pe cineva (sau ceva). /<lat. ridere
RINOCER ~i m. Mamifer exotic erbivor, de talie mare, cu piele foarte groasa si aproape lipsita de par, avand pe nas unul sau doua coarne. ~ african. ~ indian. /<fr. rhino-ceros, lat. rhinoceros
RINOLOGIE f. Ramura a medicinei care se ocupa cu studiul bolilor nasului, precum si cu metodele de tratare si de profilaxie a acestora. /<fr. rhinologie
RINOPLASTIE ~i f. Interventie chirurgi-cala de refacere a nasului mutilat sau diform. /<fr. rhinoplastie
A SE SCLIFOSI ma ~esc intranz. 1) A plange prefacut, tragand zgomotos si repetat aerul pe nas; a se smiorcai. 2) depr. A avea o comportare de copil cu nazuri; a face f*****e; a se fasoni; a se marghioli; a se fandosi. /<ngr. stilvosa
A SE SCOBI ma ~esc intranz. A cauta insistent; a scotoci. ~ in buzunare. ◊ ~ in nas (sau in dinti) a-si curata nasul (sau dintii). /Din scoaba
SIFON ~oane f. 1) Tub in forma de U, folosit pentru trecerea unui lichid de la un nivel superior la un nivel inferior. 2) Butelie in care se pastreaza sub presiune apa gazoasa. 3) Piesa montata pe o conducta de canalizare pentru a impiedica iesirea gazelor din canal in incapere. 4) Aparat pentru spalarea si dezinfectarea unor cavitati ale corpului (nas, gura etc.). 5) Organ de locomotie in forma de tub la unele moluste marine. /<fr. siphon, lat. sipho, ~onis, germ. Siphon
SMIORC interj. (se foloseste, adesea repetat, pentru a imita zgomotul facut de cineva cand isi sufla nasul) /Onomat.
A SMIORCAI smiorcai intranz. A trage intruna aerul pe nas (mai ales in timpul plansului), producand un sunet caracteristic. /smiorc + suf. ~ai
A SE SMIORCAI ma smiorcai intranz. A plange prefacut, tragand repetat si zgomotos aerul pe nas; a se sclifosi. /smiorc + suf. ~ai
A STRANUTA stranut intranz. A elimina brusc si cu zgomot, pe nas si pe gura, aerul din plamani printr-o contractie involuntara a muschilor expiratori. /<lat. sternutare
A STRAMBA stramb 1. tranz. 1) A face sa se strambe. ◊ ~ (sau a muta) cuiva falcile a trage cuiva o bataie zdravana. 2) (persoane) A imita in batjocura; a lua in ras prin imitare. 2. intranz. : ~ din nas (sau din buze) a-si manifesta nemultumirea, dispretul sau dezaprobarea printr-o miscare caracteristica a fetei. /Din stramb
TABAC1 ~uri n. Preparat din frunze uscate de tutun, macinate fin, care se aspira pe nas; tutun prizat. /<ngr. tampakos, germ. Tabak
TAICA m. invar. pop. 1) (si cuvant de adresare a copilului catre tatal sau) Barbat considerat in raport cu copiii sai; tata. ◊ A scapa de d****l si a da peste ~-sau a iesi dintr-o incurcatura si a da peste alta (si mai mare). A trimite de la d***u la ~-sau a amagi, a insela pe cineva; a duce de nas pe cineva. 2) (cuvant de adresare a celor tineri catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva; tata. [G.-D. taichii; Sil. tai-] /Din tata
TIFLA ~e f. Gest batjocoritor la adresa cuiva facut prin apropierea degetului mare de varful nasului si prin miscarea celorlalte desfacute. ◊ A da cuiva cu ~a a) a arata cuiva acest gest; b) a desconsidera pe cineva. [Sil. ti-fla] /<ngr. tifla
TROMPA ~e f. 1) (la unele mamifere) Organ tubular membranos, care este o prelungire musculara a nasului si serveste la pipait si la apucat. 2) (la unele insecte) Organ bucal pentru supt. 3) Canal de eliminare a ovulelor formate in ovar. 4) Element arhitectural in forma de nisa boltita, situat langa plafon in ungherele unei incaperi. /<fr. trompe, it. tromba
TAFNA ~e f. 1) pop. Pornire spre cearta; artag. ◊ A umbla cu ~a in nas a) a fi intotdeauna gata de cearta; b) a fi vesnic nemultumit. A-i sari cuiva ~a a se infuria. 2) Purtare sfidatoare, obraznica; aroganta. /<ngr. tsifna
UNGHI ~iuri n. 1) Figura geometrica formata din doua semidrepte care pleaca din acelasi punct. ◊ ~ facial unghi format de doua drepte care pleaca de la baza nasului, una spre partea superioara a fruntii, alta spre deschizatura urechii. 2) Loc unde se intretaie doua laturi sau doua suprafete; colt. ◊ ~ de vedere felul cum intelege cineva o chestiune; punct de vedere. /<lat. angulus
VOMER ~e n. Os ce desparte fosele nazale, constituind sceletul nasului. /<fr. vomer
A ZBARCI ~esc 1. intranz. : ~ din nas a) a manifesta nemultumire; b) a fi mofturos; a face mofturi. 2. tranz. : ~ sprancenele a lua o infatisare suparata; a se incrunta. /cf. bulg. barta
ACVILIN, -A adj. De vultur, vulturesc. ◊ nas acvilin = nas coroiat; privire acvilina = privire patrunzatoare. [Cf. fr. aquilin, lat. aquilinus].
POLIP s.m. 1. Animal nevertebrat de apa care are capul inconjurat de tentacule. 2. Excrescenta carnoasa formata pe mucoasa nasului, a laringelui etc. [< fr. polype, cf. lat. polypus, gr. polypous < polys – numeros, pous – picior].
CEBOCEFALIE s.f. Malformatie congenitala in care nasul este turtit, iar ochii foarte apropiati. [Gen. -iei. / < fr. cebocephalie, cf. gr. kebos – maimuta, kephale – cap].
ELEFANT s.m. Mamifer din jungla Asiei si Africii, foarte mare, cu nasul modificat in forma de trompa si cu colti mari de fildes. [Cf. fr. elephant, it. elefante, lat. elephantus, gr. elephas].
JETAJ s.n. Secretie care se scurge din nasul animalelor bolnave de rinita, de morva etc. [< fr. jetage].
MANDRIL s.m. Maimuta mare originara din Guineea, cu coada mica, cu fata de culoare albastra, nasul rosu si blana galbena. [< fr. mandrill].
MASTISOL s.n. Solutie cu care se lipesc perucile, barbile, mustatile, nasurile false in teatru. [Cf. germ. Mastix].
MICTERISM s.n. (Rar) Atitudine sarcastica, sfidatoare; sarcasm. [Cf. fr. mycterisme, gr. mykterismos < mykter – nas].
NAZO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) nas”. [Var. naso-, naz-. / < lat. nasus].
NAZAL, -A adj. 1. Relativ la nas, al nasului. 2. (Despre sunetele limbii) Pronuntat pe nas. // s.f. 1. Consoana nazala. 2. (Ist.) Armatura a coifului care apara nasul. [< fr. nasal, cf. lat. nasalis < nasus – nas].
OLIVA s.f. 1. (Rar) Maslina. 2. Obiect avand forma unei masline. ♦ Piesa folosita in fonetica experimentala, care se introduce in nas pentru a se inregistra suflul nazal. 3. (Arhit.) Ornament de forma alungita asemanator unei masline. 4. Formatie anatomica proeminenta si rotunjita. ♦ Proeminenta rotunjita situata in partea superioara si laterala a bulbului rahidian. [< fr. olive, germ. Olive, lat. oliva – maslina].
PARENETIC2, -A adj. Care se refera la nas (la botez), al nasului. ♦ (Fam.) Referitor la porecle. [Cf. fr. parrain – nas].
PINCE-NEZ s.n. (Frantuzism) Ochelari care se prind pe nas cu ajutorul unui arc. [Pron. pens-ne, scris si pensne. / < fr. pince-nez].
PLATIRINIENI s.m.pl. Grup de maimute inferioare cu septul nazal latit si turtit, cu coada prehensila si degete cu gheare, care traiesc in America de Sud si Centrala; (la sg.) maimuta din acest grup. [Var. platirine s.n.pl. / < fr. platyrrhiniens, cf. gr. platys – lat. rhis – nas].
PLATIRINIE s.f. Diformitate caracterizata prin nas larg si plat. [Gen. -iei. / < platyrrhinie, cf. gr. platys – turtit, rhis – nas].
PRIZA s.f. 1. Dispozitiv prin care se face legatura intre un aparat electric si reteaua electrica respectiva. ♦ Dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conducta, dintr-un recipient etc. 2. Trecerea in stare solida a pastei unui liant hidraulic. 3. Priza de aterizare = ansamblul manevrelor care preceda aterizarea unui avion executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 4. A avea priza = a avea trecere, a trezi interesul. 5. Mica portie de praf de tutun care se trage pe nas. ♦ (Med.) Administrare perorala a unui medicament facuta la un moment dat; luare a unui medicament. 6. Asperitate, proeminenta pe care un alpinist o foloseste pentru a escalada o stanca. 7. Luare, apucare, prindere. 8. (Sport) Pozitia mainilor in momentul in care se prinde sau se arunca mingea de handbal sau de baschet etc.; mod in care atletii tin sulita sau prajina, tenismenii racheta sau paleta. ♦ (Despre o piesa de sah) In priza = amenintata sa fie capturata. 9. Priza directa = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul in care arborele primar transmite direct miscarea arborelui secundar; b) pozitie a schimbatorului de viteze care da acest cuplu. [< fr. prise].
PROBOSCIDIENI s.m.pl. Ordin de mamifere mari, greoaie, care au nasul prelungit cu o trompa, cuprinzand elefantii; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -di-eni, sg. proboscidian. / fr. proboscidiens].
RINO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) nas”, „nazal”. [Var. rin-. / < fr. rhino-, it. rino-, cf. gr. rhis, rhinos].
RINALGIE s.f. Durere de nas. [Gen. -iei. / < fr. rhinalgie, cf. gr. rhis – nas, algos – durere].
RINENCEFAL s.n. (Anat.) Parte mediana a creierului, care cuprinde formatiile anatomice olfactive. [< fr. rhinencephale, cf. gr. rhis – nas, enkephalos – creier].
RINOFIMA s.f. (Med.) Hipertrofie a partii inferioare a nasului. ♦ Afectiune a pielii localizata pe nas ca urmare a agravarii acneei rozacee. [< fr. rhinophyma, cf. gr. rhis – nas, phyme – tumoare].
RINOLALIE s.f. Tulburare a vocii, datorita modificarilor rezonantei cavitatilor nazale; rinofonie. [Gen. -iei, / < fr. rhinolalie, cf. gr. rhis – nas, lalie – vorbire].
RINOLIT s.n. (Med.) Concretiune pietroasa in nas; calcul nazal. [< fr. rhinolithe, cf. gr. rhis – nas, lithos – piatra].
RINORAFIE s.f. (Med.) Sutura a nasului. [Gen. -iei. / < fr. rhinorrhaphie].
RINOREE s.f. (Med.) Scurgere de mucozitati nazale. [Pron. -re-e. / < fr. rhinorrhee, cf. gr. rhis – nas, rhein – a curge].
RINOSCLEROM s.n. (
Med.) Boala infectioasa caracterizata printr-o secretie cronica si infiltratia sclerozanta a
mucoasei nazale. [Pl.
-oame. / < fr.
rhinosclerome, cf. gr.
rhis –
nas,
skleroma – tumoare dura].
RINOTOMIE s.f. (Med.) Deschidere operatorie a unei fose nazale. [Gen. -iei. / < fr. rhinotomie, cf. gr. rhis – nas, tome – taiere].
TAPIR s.m. Mamifer erbivor care traieste in zona tropicala a Asiei si a Americii, avand nasul prelungit cu o trompa mobila, pielea groasa si neteda si coada foarte scurta. [< fr. tapir, cf. port. tapir < cuv. tupi].
TELERECEPTOR s.m. Exteroceptor (ochiul, urechea, nasul) care receptioneaza stimuli senzoriali de la distanta. [< fr. telerecepteur].
CONCA s. f. 1. mare cochilie concava. 2. (anat.) excavatie profunda a pavilionului urechii sau nasului. 3. bolta in sfert de sfera pentru acoperirea absidelor. (<fr. conque)
BATISTA s.f. Bucata mica de panza folosita la stersul nasului, al fetei etc. [< fr. batiste].
cinghel, cinghele si cingheluri, s.n. (reg., inv.) 1. carlig de la macelarie pentru atarnarea carnii. 2. belciug (pus in nasul ursilor domesticiti).
CUPEROZA s.f. Afectiune a pielii care apare la oameni in varsta, caracterizandu-se printr-o coloratie rosie-violacee a pometilor obrazului si a nasului; acnee rozacee. [< fr. couperose].
cumatru, cumatra, cumetri, cumetre, s.m. si f. (reg.) 1. nas, nun. 2. (la sg. art.) dans popular moldovenesc. 3. (la f. sg.) planta de leac si podoaba mirositoare; priboi.
cumbara, cumbari, s.f. (reg.) cumatra, nasa, nanasa.
finie s.f. (inv.) rudenie sufleteasca dintre fini si nasi.
fofarna, fofarne, s.f. (reg.) femeie carna care vorbeste pe nas.
hobot, hobote, s.n. (reg.) 1. nas mare si diform. 2. botul saniei; botnita, cruce. 3. basmaua miresii dupa cununie; balt, broboada, nemetet, patilat, procov, savon, zabranic, tulbent, tulpan, val.
hoharca s.f. (reg. deprec.) femei carna care vorbeste pe nas.
ENDONAZAL, -A adj. Referitor la mucoasa dinauntrul nasului. [Cf. fr. endonasal].
iabasa (iavasa), iabasale, s.f. (reg.) cleste de lemn sau de fier cu care se apuca nasul cailor naravasi cand se potcovesc.
inzabala vb. I (reg.) 1. a pune zabala unui cal. 2. (fig.) a se face stapan pe cineva, a-l duce de nas, a-l purta pe degete, a-l conduce dupa voie, a-l infrana.
HERPES s.n. Boala de piele manifestata prin aparitia unor grupuri de basicute cu lichid, localizate mai ales in jurul gurii, al nasului si al organelor genitale. [Pl. -suri. / < fr., gr. herpes].
nasaila s.m. sg. (pop.) 1. om cu nasul mare; nartila, nasoaca, nasoi, nasotea, narila. 2. (reg.) persoana care se amesteca in toate.
nasoaca s.m. sg. (pop. si fam.) nasaila, nartila, narila, nasoi, nasotea (om cu nasul mare).
nasolea s.f. sg. (reg.) femeie cu nasul mare.
nasui, nasui, vb. IV refl. (reg.) a se masura, a se cumpara; a se obraznici, a-si ridica nasul.
nasusnita, nasusnite, s.f. (reg.) nas mare, nasoi.
nasut, nasuta, adj. (reg.) 1. cu nasul mare si diform; nasos. 2. (fig.) care-si baga nasul peste tot; curios, obraznic. 3. (despre oi) de culoare neagra cu o pata alba pe bot sau de culoare alba cu o pata neagra pe bot. 4. (s.f.) pasare de balta denumita si babita.
INTRANAZAL, -A adj. Care se introduce prin nas. [< fr. intranasal].
batista (batiste), s. f. – 1. Tesatura fina. – 2. Bucata de pinza intrebuintata la sters nasul etc. Fr. batiste.
partus, -a, adj. (reg.) care are nasul lat.
pis adj. invar. (reg.; despre oameni) cu nasul carn; carn.
bobirnac (bobirnace), s. n. – Lovitura data peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului aratator sau mijlocitor dupa ce a fost incordat pe degetul mare. Germ. Schabernack (Iordan, BF, VI, 164).
plut, -a, adj., s.m. si f.(reg.) 1. (adj.; despre nas) coroiat. 2. (s.m. si f.) persoana cu nas mic si turtit; persoana carna.
LORNION s.n. Ochelari (plianti) cu maner. ♦ Ochelari de prins pe nas. [Pron. lor-nion, pl. -oane. / < fr. lorgnon].
popos, poposuri, s.n. (reg.) cartilajul care desparte intre ele fosele nazale; popul nasului.
posoaca s.f. 1. (inv. si reg.) sange sau lichid amestecat cu sange, puroi etc. care curge din gura, din nas sau dintr-o rana. 2. terciuiala, zdrobire. 3. murdarie. 4. mancare rea.
privez s.n. (reg.) bucata mare de stofa sau de matase pe care nasul sau nasa o daruieste miresei si care se pune, la cununie, pe spatele mirilor.
prizil s.n. sg. (inv.) tabac, tutun (de prizat, de tras pe nas).
MOPS s.m. Buldog. ♦ Epitet dat cuiva cu nasul turtit. // s.n. Cleste cu falci curbate, folosit la strangerea tevilor. [< germ. Mops, cf. fr. mops].
NAZALITATE s.f. Particularitate a unui sunet de a se pronunta pe nas. [Cf. fr. nasalite].
NAZALIZA vb. I. tr. A pronunta pe nas (un sunet). ♦ refl. (Despre sunete) A capata un caracter nazal. [Cf. fr. nasaliser].
NAZOFARINGIAN, -A adj. Referitor la nas si la faringe. [Cf. fr. naso-pharyngien].
scarn2, -a, adj. (reg.; despre oameni sau despre nasul lor) carn.
scarneci, scarneci, s.n. (reg.) copil cu nasul carn, mic.
smarci, smarcesc, vb. IV (reg.) 1. (despre apa) a musti; a plescai. 2. (despre oameni) a plange inabusit (alintat si prefacut) tragand aerul pe nas cu zgomot; a (se) smiorcai. 3. (despre vite) a sorbi. 4. a ravni (sa bea, sa manance).
smarcit, -a, adj. (reg.) 1. care trage aerul repetat pe nas, provocand un zgomot caracteristic; sfarcait; caruia ii curge nasul. 2. care plange inabusit, si intretaiat, tragand aerul pe nas cu zgomot; smiorcait, plangacios, plangaret.
smarcui, smarcuiesc, vb. IV (reg.) a smiorcai (a trage repetat aerul pe nas, provocand un zgomot caracteristic), a sfarcai.
smiorcani, smiorcanesc, vb. IV (reg.) 1. a plange (a se preface ca plange) inabusit (alintat si prefacut) tragand aerul pe nas cu zgomot; a (se) smiorcai. 2. (despre copii) a bate (facand sa planga). 3. (despre pisici) a intarata. 4. a produce un zgomot asemanator clipocitului apei (prin miscare, izbire).
OTORINOLARINGOLOGIE s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul urechii, al nasului si al laringelui, precum si cu bolile lor. [Gen. -iei. / < fr. oto-rhino-laryngologie, cf. gr. ous – ureche, rhis – nas, larynx – laringe, logos – studiu].
sparc2, sparcuri, s.n. si sparci, s.m. 1. (s.n.) bucata de slanina; sorici fript. 2. (inv.) bucata mica de carne de proasta calitate, slaba, de piele sau de pielita. 3. (in sintagma) sparcul nasului = cartilagiul nasului. 4. (s.m.; deprec.) copilandru; persoana lipsita de importanta.
stanrochie, stanrochii, s.m. (reg.) al doilea nas la nunta.
stranut, stranuta, adj., s.m. si f. (inv. si pop.) (cal) cu o pata alba pe nas sau pe bot.
sniucar, sniucari, s.n. (reg.) persoana care trage pe nas (prizeaza) fumul de tutun.
sniucui, sniucuiesc, vb. IV (reg.; despre tabac) a trage fumul pe nas, a priza.
snuiftabac s.n. (reg.) tabac, tutun pentru prizat (pentru tras fumul pe nas).
PRIZA2 vb. I. tr. A trage praf de tutun pe nas. [< fr. priser].
PSEUDOMEMBRANA s.f. (Med.) Membrana falsa care se formeaza in fundul gurii, in gat si in nas in cazuri de anghina difterica. [Cf. fr. pseudo-membrane].
timona, timone, s.f. (inv. si reg.) 1. oiste, protap. 2. roata de manevra a carmei la nave. 3. (ironic) nas.
RINOLOGIE s.f. Parte a medicinii care studiaza bolile nasului. [Gen. -iei. / < fr. rhinologie, cf. gr. rhis – nas, logos – studiu].
RINOPLASTIE s.f. Operatie estetica chirurgicala de refacere a unui nas distrus, prin transplantarea pielii din alte parti ale corpului. [Gen. -iei. / < fr. rhinoplastie, cf. gr. rhis – nas, plastos – modelat].
RINITA s.f. Inflamatie a mucoasei nasului; coriza. [< fr. rhinite, cf. gr. rhis – nas].
RINOCER s.m. Mamifer pahiderm erbivor din regiunile tropicale ale Asiei si Africii, care are pe nas unul sau doua coarne caracteristice. [< fr. rhinoceros, cf. gr. rhis – nas, kerras – corn].
RINORAGIE s.f. (Med.) Hemoragie pe nas. [Gen. -iei. / < fr. rhinorragie, cf. gr. rhis – nas, rhegnynai – a curge].
RINOSCOPIE s.f. Examinare a foselor nazale. [Gen. -iei. / < fr. rhinoscopie, cf. gr. rhis – nas, skopein – a examina].
SPECUL s.n. Instrument chirurgical folosit pentru a largi sau pentru a deschide anumite cavitati ale organismului (nas etc.) cu scopul de a le putea examina mai bine. [Var. speculum s.n. / < fr. speculum, cf. lat. speculum – oglinda].
TELANGIECTAZIE s.f. (Med.) Dilatatie a capilarelor din piele, in special ale nasului si ale pometilor obrajilor. [Pron. -gi-ec-, gen. -iei. / < fr. teleangiectasie, cf. gr. tele – departe, angeion – vas, ektasis – dilatatie].
TROMPA s.f. 1. Prelungire carnoasa in forma de tub a nasului unor animale ca elefantul, tapirul etc. ♦ Organ in forma de tub, adaptat pentru supt, la unele insecte. ♦ Conducta, canal prin care se elimina celulele s*****e formate in ovar; oviduct. ♦ Trompa lui Eustache = canal interior al urechii care face legatura intre timpan si faringe. 2. (Tehn.) Aparat folosit pentru evacuarea gazelor dintr-un recipient. 3. (Arhit.) Element de constructie, in forma de bolta trunchiata, inlesnind de obicei trecerea de la un plan patrat la un plan octogonal. [< fr. trompe, cf. germ. Trumpa].
cucunoz (-zi), s. m. (Inv.) Soim. Var. cucunos. Sl. (bg.) kukunos „cu nas coroiat”.
ACVILIN, -A adj. ca de acvila o nas ~ = nas coroiat; privire ~a = privire patrunzatoare. (< fr. aquilin, lat. aquilinus)
ANGIOLUPOID s. n. tuberculoza cutanata atipica, situata de obicei pe fata si pe nas, caracterizata prin placi rosii. (< fr. angiolupoide)
BATISTA s. f. bucata mica de panza pentru sters nasul, fata etc. (< fr. batiste)
BICHON ON/ s. m. caine de talie mica, cu parul lung, cu botul subtire, nasul negru si craniul plat. (< fr. bichon)
CEBOCEFALIE s. f. malformatie prin nas turtit si ochi foarte apropiati. (< fr. cebocephalie)
CERATOZAUR s. m. dinozaur carnivor fosil avand pe nas o creasta osoasa. (< cerato- + -zaur)
CICLOCEFALIE s. f. monstruozitate congenitala constand in absenta nasului si situarea ochilor, uniti, intr-o singura orbita. (< fr. cyclocephalie)
CUPEROZA s. f. afectiune a pielii care apare la oameni in varsta, caracterizata printr-o coloratie rosie-violacee a pometilor obrazului si a nasului; rozacee2. (< fr. couperose)
ELEFANT s. m. mamifer din Asia si Africa, foarte mare, cu nasul modificat in forma de trompa si cu colti mari, de fildes. ♦ a avea memorie de ~ = a fi ranchiunos, a nu uita un rau facut de cineva. (< fr. elephant, lat. elephantus)
ENDONAZAL, -A adj. referitor la mucoasa dinauntrul nasului. (< fr. endonasal)
ETMOCEFAL s. m. monstru cu nasul in forma de trompa. (< fr. ethmocephale)
FRONDA s. f. 1. miscare de revolta a nobilimii franceze din sec. XVII impotriva puterii regale despotice. 2. (fig.) opozitie neprincipiala, razvratire cu caracter persiflant, pornita din motive personale. 3. organ vegetal de forma unei frunze. ◊ frunza aeriana a ferigilor care poarta sporangele. 4. (med.) bandaj de panza destinat a fixa pansamentele barbiei sau nasului. (< fr. fronde)
FRONTONAZAL, -A adj. referitor la frunte si la nas. (< engl. frontonasal)
HERPES s. n. dermatita virotica, manifestata prin aparitia unor grupuri de basicute cu lichid, mai ales in jurul gurii, al nasului si al organelor genitale. (< fr. herpes)
INTRANAZAL, -A adj. care se introduce prin nas. (< fr. intranasal)
JETAJ s. n. secretie care se scurge din nasul animalelor bolnave de rinita, de morva etc. ◊ orice scurgere nazala la om. (< fr. jetage)
LEPTORIN, -A adj., s. m. f. (individ) cu nasul ingust si lung. (dupa fr. leptorhinien)
LORNION s. n. 1. ochelari care se prind pe nas cu un resort; pince-nez. 2. ochelari (plianti) cu maner; fasamen. (< fr. lorgnon)
MANDRIL s. m. maimuta cinocefala din Africa, cu coada mica, cu fata de culoare albastra, nasul rosu si blana galbena. (< fr. mandrill)
MASTISOL s. n. solutie cu care se lipesc perucile, barbile, mustatile, nasurile false, in teatru. (dupa germ. Mastix)
MOPS I. s. m. buldog; carlin. ◊ epitet dat cuiva cu nasul turtit. II. s. n. cleste cu falci curbate si prevazute cu dinti. (< germ. Mops)
NAZ(O)- elem. „nas”. (< fr. nas/o/-, cf. lat. nasus)
NAZAL, -A I. adj. 1. relativ la nas. ◊ (s. n.) os mic, pereche, in compunerea scheletului nasului. 2. (despre sunetele vorbite, voce) emis pe nas. ◊ (s. f.) consoana nazala. II. s. n. armatura a coifului care apara nasul. (< fr. nasal)
NAZALITATE s. f. particularitate a unui sunet de a fi pronuntat pe nas. (< fr. nasalite)
NAZALIZA vb. I. tr. a pronunta pe nas (un sunet). II. refl. (despre sunete) a capata un caracter nazal. (< fr. nasaliser)
NAZILANT, -A adj. care vorbeste pe nas; nazal. (< fr. nasillant)
OLIVA s. f. 1. piesa in fonetica experimentala, care se introduce in nas pentru a se inregistra suflul nazal. 2. (arhit.) ornament in forma alungita, asemanator unei masline. 2. formatie anatomica proeminenta si rotunjita. ◊ proeminenta rotunjita in partea superioara si laterala a bulbului rahidian. (< lat. oliva, fr. olive, germ. Olive)
OPOCEFAL s. m. monstru caracterizat prin atrofia regiunii inferioare a craniului, prin fuziunea urechilor si absenta gurii si a nasului. (< fr. opocephale)
OTORINOLARINGOLOGIE s. f. ramura a medicinei care studiaza anatomia, fiziologia si patologia urechii, nasului si laringelui. (< fr. oto-rhino- laryngologie)
PARENETIC2, -A adj. care se refera la nas. ◊ (fam.) referitor la porecle. (< engl. parenetic)
PLATIRINIE s. f. diformitate caracterizata prin nas lung si plat. (< fr. platyrhinie)
POLIP1 s. m. 1. animal celenterat fixat, cu corpul in forma de saculet, cu un orificiu buco-a**l, inconjurat de tentacule. 2. excrescenta pediculata, carnoasa sau fibroasa, care apare pe mucoasa nasului, a laringelui etc. (< fr. polype)
PRIZA1 vb. tr. a trage praf de tutun pe nas. (< fr. priser)
PROBOSCIDIENI s. m. pl. ordin de mamifere ungulate mari, greoaie, cu nasul prelungit cu o trompa: elefantii. (< fr. proboscidiens)
RIN(O)-, -RIN elem. „nas, trompa”. (< fr. rhin/o/-, -rhine, cf. gr. rhis, rhinos)
RINALGIE s. f. durere de nas. (< fr. rhinalgie)
RINOCER s. m. mamifer pahiderm erbivor din Asia si Africa, avand pe nas unul sau doua corane caracteristice. (< fr. rhinoceros, lat. rhinoceros)
RINOFIMA s. f. 1. hipertrofie a partii inferioare a nasului. 2. afectiune a pielii localizata pe nas, ca urmare a agravarii acneei rozacee. (< fr. rhinophyma)
RINOLOGIE s. f. ramura a medicinei care studiaza anatomia, fiziologia si patologia nasului. (< fr. rhinologie)
RINOPLASTIE s. f. operatie estetica de refacere a unui nas diform, distrus sau mutilat. (< fr. rhinoplastie)
RINORAFIE s. f. sutura a nasului. (< fr. rhinorraphie)
TABAC I. s. n. tutun macinat care se aspira pe nas. II. adj. inv. de culoarea tutunului. (< germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak)
TAPIR s. m. mamifer erbivor din zona tropicala a Asiei si a Americii, cu nasul prelungit cu o trompa scurta, avand pielea groasa si neteda. (< fr. topir)
TELANGIECTAZIE s. f. dilatatie a capilarelor din piele, in special ale nasului si ale pometilor obrajilor. (< fr. teleangiectasie)
TELERECEPTOR s. m. exteroceptor (ochiul, urechea, nasul) care receptioneaza stimulii senzoriali de la distanta. (< fr. telerecepteur)
TROMPA s. f. 1. prelungire carnoasa a nasului la elefant, tapir etc., pentru prinderea hranei si pentru aparare. ◊ organ adaptat pentru supt, la unele insecte. 2. canal prin care se elimina celulele s*****e formate in ovar; oviduct; salpinx. ♦ a lui Eustache = canal interior al urechii intre timpan si faringe. 3. (tehn.) carcasa metalica in care se monteaza lagarele unui arbore. ◊ aparat de laborator, din sticla, pentru evacuarea aerului dintr-un recipient. 4. (arhit.) bolta de colt in consola pentru sustinerea unui element in relief fata de planul fatadei. ◊ element de constructie, bolta trunchiata, inlesnind trecerea de la un plan patrat la unul octogonal. (< fr. trompe)
TRUFA vb. tr. 1. a garnisi cu trufe (2). 2. (fam.) a impana, a umple (cu). 3. a insela, a duce de nas; a escroca. (< fr. truffer)
TRUFA s. f. 1. inducere in eroare; inselatorie, sarlatanie. ◊ abuz de incredere, escrocherie. 2. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof. 3. produs de cofetarie pe baza de crema de unt si ciocolata. 4. nas al unui caine. (< fr. truffe)
hirb (harburi), s. n. – Ciob, ciuruc. – Mr. hrup, megl. arb, herb. Sl., cf. bg. harb (DAR, dupa Miklosich, Slaw. Elem., 52 si Cihac, II, 135, din sl. crepu). – Cf. hirbar, s. n. (loc unde se arunca cioburile); hirbarie, s. f. (lucruri stricate); hirbui, vb. refl. (a se preface in hirburi, a se strica); hirbar, adj. (bagaret), plecindu-se de la ideea ca „isi baga nasul prin toate oalele”; hirbaret, adj. (bagaret, indiscret).
hobot (hobote), s. n. – 1. (Trans.) nas exagerat de mare. – 2. Stinghia din spate de la sanie. – 3. Val de mireasa. – 4. Val in general. – Var. obot. Sl. chobotu „bot” si „coada” (Tiktin; DAR), cf. bg. hobot, rus. chobot „trompa”. – Der. inhobota, vb. (a pune valul de mireasa).
lornion (lornioane), s. n. – Binoclu, ochelari prinsi de nas. Fr. lorgnon. Cf. lornieta, s. f. (binoclu), din fr. lorgnette.
MACA s. f. (Reg.) Nume dezmierdator dat mamei, matusii, nasei etc. – Din ma[mu]ca.
nas (nasuri), s. n. – 1. Organ al mirosului. – 2. Nerusinare, neobrazare. – Megl. nas, istr. nǫs. Lat. nāsus (Puscariu 1154; Candrea-Dens., 1205; REW 5842), cf. it. naso, friul., prov., cat. nas, fr. nez. – Der. nasos, adj. (cu nas mare); nasut, adj. (nasos), cuvint suspect, pe care Puscariu 1157, Candrea-Dens., 1206 si REW 5843 il deriva din lat. nāsūtus, cf. it. nasuto.
nasol (nasoala), adj. – (Arg.) Urit. Tig. nasvalo (Graur 176; Juilland 170); probabil ca vocalismul se explica pornind de la f. nasoala. S-a confundat cu nasul, adj. (rau, nemernic), din tig. nasul (Vasiliu, GS, VII, 120; Juilland 170). – Der. nasoala, s. f. (femeie; tigara); nasuliu, adj. (urit); nasuli, vb. (despre un negot, a esua); nasulie, s. f. (ghinion, situatie proasta); nasulii, s. f. pl. (carti de joc).
naz (nazuri), s. n. – 1. (Inv.) Pretentie. – 2. Capriciu, moft. – Mr. naje, pl. nazi. Tc. (per.) naz (Seineanu, II, 270; Lokotsch 1563), cf. ngr. νάζί, alb. nas (Meyer 298). – Der. nazuros, adj. (capricios, mofturos, nemultumit).
nisip (nisipuri), s. n. – Granule fine de roca. Sl. nasupu (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 415; Cihac, II, 213) din vb. sypati „a imprastia”, cf. risipi, bg., sb. nasip „dig”. Der. din bg. pesuk (Conev 41) nu e posibila. Der. nisiparita, s. f. (peste, Cobitis taenia); nisiparnita (var. nisipernita), s. f. (clepsidra, nisipar); nisipi, vb. refl. (a se pulveriza; a se acoperi cu nisip); nisipar, s. m. (persoana care vinde nisip); nisipis, s. m. (teren nisipos); nisipiu, adj. (de culoarea nisipului); nisipos, adj. (cu nisip); innisipa, vb. (a umple cu nisip).
ocarina (ocarine), s. f. – Instrument muzical de suflat. It. ocarina. De aici ocarina (var. carina), s. f. (Arg., nas), cf. G. M. Dragos, BF, XI, 108.
priza (prize), s. f. – 1. Prada. – 2. Praf de tutun. – 3. Stecar, dispozitiv electric de legatura. – Mr. preza. Fr. prise; mr. din it. presa, cf. ngr. πρέζα. – Der. priza, vb. (a aspira tutun pe nas), din fr. priser.
semeti (-tesc, -it), vb. – 1. A incuraja, a indrazni. – 2. (Refl.) A se mindri, a se fali. – 3. (Refl.) A face pe grozavul, a-si lua nasul la purtare. – Var. sameti, sumeti, simeti, si der. Sl. sumeti „a indrazni” (Cihac, II, 336; Tiktin; Berneker, II, 47), cf. sb. smeti; probabil contaminat cu formatia expresiva, sau cel putin cu tratamentul expresiv al lui sumuta, asmuta, deoarece ar explica greu fonetismul rom. – Der. semet, adj. (mindru, arogant); semeteste, adv. (cu ingimfare); semetie, s. f. (mindrie, fala, trufie, insolenta).
stranut (-ta), adj. – Cu o pata alba pe nas sau pe bot. – Var. starnut, strenut. Origine incerta. Dupa Tiktin si Candrea, din a stranuta „e elimina cu zgomot aerul din plamini pe nas si pe gura”, dar legatura lor semantica nu este clara. Ar putea fi pus in legatura cu sl. sruna „caprior”, cf. bg. sarna, sb. srna „caprior” (Densusianu, GS, I, 348 si VII, 279; Rosetti, II, 82); desi destul de greu cu got. stairno › germ. Stern „stea” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 254; Puscariu, Lr., 273). Dupa Skok, ZRPh., L, 272, cf. REW 8242N, din lat. stella, cu infixul r, ca bol. strela, sp. estrella.
stranuta (-t, at), vb. – A elimina cu zgomot aerul din plamini pe nas si pe gura. – Var. starnuta, strenuta. Mr. starnut(are). Lat. sternūtāre (Meyer, Alb. St., IV, 120; Pascu, I, 161; REW 8250), cf. it. starnutare, (v. it. stranutare, sicil. stranutari, friul. stranuda), prov., cat., sp. estornudar, fr. eternuer. Lipseste in Trans. de V (ALR, I, 78). – Der. stranut (var. stranutat, stranutatura), s. f. (actiunea de a stranuta, zgomotul produs).
tifla (-le), s. f. – 1. Gest batjocoritor constind din apropierea degetului mare de virful nasului miscind in acest timp celelalte degete. – 2. (Inv.) Noroc, belsug, prosperitate. Ngr. τύφλα, cu primul sens (Roesler 577; Cihac, II, 706; Tiktin; Pascu, II, 56; Candrea; Galdi 261). Sensul al doilea se explica prin semnificatia ngr. „orbire, halucinatie”.
timonie (-ii), s. f. – (Arg.) nas. Ngr. τιμόνι „oiste” (Graur, BL, V, 225).
tromba (-be), s. f. – 1. Trompeta. – 2. Virtej, tub de ventilatie a vapoarelor. Ngr. τρόμπα. Eset dubletul lui trompa, s. f. (canal interior; trompeta; Arg., nas), din fr. trompe; der. trompeta (mr. trumbeta), s. f., din fr. trompette (mr. din it. trombetta › ngr. τρουμπέτα); trompet (var. trompetas), s. m. (trompetist).
AKUTAGAWA [acutagaua], Ryunosuke, (1892-1927), prozator si eseist japonez. Unul dintre intemeietorii literaturii japoneze moderne; povestiri inspirate din mediul intelectual („nasul”).
nas (litera chirilica) s. n., pl. (rar) nasuri
ACVILIN, -A, acviline, adj. n. si f. (In expr.) nas acvilin = nas coroiat (ca ciocul acvilei). Privire acvilina = privire aspra, patrunzatoare (caracteristica acvilelor). – Lat. lit. aquilinus (fr. aquilin).
BRANDO [brændəu], Marlon (1924-2004), actor american de teatru si de film. Principal reprezentant al generatiei de actori ai anilor ’50, formati la „Actors Studio”. Interpret al unor personaje nonconformiste, pline de forta expresiva („Viva Zappata”, „Pe chei”, „nasul”, „Ultimul tango la Paris”, „Apocalipsul, acum”).
BATISTA, batiste, s. f. Bucata patrata de panza sau de matase, intrebuintata pentru sters nasul sau fata. – Fr. batiste.
BELCIUG, belciuge, s. n. Veriga de metal, fixata solid de ceva, prin care se trece un lacat, un lant etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva), a avea (pe cineva) in mana. (Fam., cu aluzie la un joc cu belciugele) Doar nu m-ai castigat la belciuge, se spune aceluia care iti pretinde sa faci un efort prea mare. – Slav (v. sl. belicugu).
BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie si unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; capat, varf. Botul cizmei.
BOTEZA, botez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) supune ritualului botezului. 2. Tranz. A stropi cu agheasma pe credinciosi si casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a adauga apa in lapte (sau in vin etc.) pentru a mari cantitatea; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de nas sau de nasa la botezul cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocura); a porecli. – Lat. baptizare.
PORCI, porcesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A ocari in termeni vulgari; a injura. ♦ Refl. A se obraznici, a-si lua nasul la purtare. – Din porc.
nasITA, nasite, s. f. nasica. – Din nasa + suf. -ita.
nasUI, nasui, vb. IV. Refl. (Pop.) A se obraznici; a face pe grozavul. – Din nas.
anastaltic1 (astringent) (-nas-tal- / -na-stal-) adj. m., pl. anastaltici; f. anastaltica, pl. anastaltice
anastaltic2 (-nas-tal- / -na-stal-) s. n., pl. anastaltice
anastatic (reprodus chimic) (-nas-ta- / -na-sta), adj. m., pl. anastatici; f. anastatica, pl. anastatice
anastigmat (rar) (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmati; f. anastigmata, pl. anastigmate
anastigmatic (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmatici; f. anastigmatica, pl. anastigmatice
anastigmatism (a-nas-tig- / an-a-stig) s. n.
anastomotic (-nas-to- / -na-sto-) adj. m., pl. anastomotici; f. anastomotica, pl. anastomotice
anastomoza (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeaza
anastomoza (-nas-to- / -na-sto-) s. f., g.-d. art. anastomozei; pl. anastomoze
anastrofa (nas-tro- / -na-stro-) s. f., g.-d. art. anastrofei; pl. anastrofe
