CALIOPE (KALLIOPE) (in mitologia greaca), muza poeziei epice si a elocintei, mama lui Orfeu si a sirenelor. Este reprezentata tinind in miini o tablita si o unealta de scris. Dupa traditie, era considerata si muza filozofiei.

Calliope, una dintre muze, inspiratoarea poeziei, a celei epice in special. Era fiica lui Zeus si a Mnemosynei si mama lui Orpheus (v. si Musae).

muza ~e f. 1) Zeita a poeziei, inspiratoare a poetilor. 2) Izvor al inspiratiei poetice. 3) livr. Opera poetica. 4) Inspiratie poetica, evocata de o femeie considerata ideala. /<lat., it. musa, fr. muse, germ. Muse

muza (muze), s. f. – Zeita a poeziei. Fr. muse. – Der. muzeu, s. n., din fr. musee.

Erato, una dintre muze, fiica lui Zeus si a Mnemosynei. Patrona poezia e*****a (v. si Musae).

Euterpe, una dintre muze, fiica lui Zeus si a Mnemosynei. Patrona poezia lirica (v. si Musae).

PARNAS s.n. (Fig.) Lacasul poeziei; poezie; poetica. [< fr. parnasse, cf. Parnas – munte in Grecia consacrat lui Apolo si muzelor].

muza s. f. 1. (mit. gr.) fiecare dintre cele noua zeite ocrotitoare ale artelor si stiintelor; (p. ext.) zeita poeziei, inspiratoare a poetilor. ◊ (fig.) femeie iubita de un poet, pe care il inspira. 2. (fig.) inspiratie poetica. (< lat., it. musa, fr. muse, germ. Muse)

muza s.f. Fiecare dintre cele noua zeite, fiice ale lui Zeus, care ocroteau artele si stiintele; (p. ext.) zeita poeziei, inspiratoare a poetilor. ♦ (Fig.) (Izvor de) inspiratie poetica. [< lat. musa].

muza, muze, s. f. 1. (Mitol.) Fiecare dintre cele noua divinitati alegorice ocrotitoare si inspiratoare ale artelor si ale stiintelor; spec. zeita a poeziei, care inspira pe poeti. 2. Inspiratie poetica. 3. (Livr.) Poezie, literatura. – Din lat., it. musa, fr. muse, ngr. musa, germ. Muse.