CONSTIINTA s.f. 1. Forma cea mai inalta, proprie omului, de reflectare a realitatii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- si al vietii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzand senzatii, perceptii, reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = viata spirituala a societatii ca reflectare a vietii ei materiale; constiinta de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ◊ Proces de constiinta = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale.; mustrare de constiinta = remuscare. 4. Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pron. -sti-in-. / < fr. conscience, cf. lat. conscientia, dupa stiinta].

REMUSCARE ~ari f. Parere de rau cauzata de o nereusita sau de savarsirea unei fapte reprobabile; mustrare de cuget; cainta; regret. ◊ A avea ~ari a-l mustra constiinta pe cineva. /re- + muscare

MUSTRARE, mustrari, s. f. Actiunea de a (se) mustra si rezultatul ei; dojana. ♦ Sanctiune disciplinara care consta in notificarea scrisa facuta unui angajat care nu si-a indeplinit obligatiile de serviciu si caruia i se recomanda sa ia masuri de indreptare. ◊ mustrare de constiinta = (mai ales la pl.) parere de rau, remuscare, cainta. – V. mustra.

CUGET ~e n. 1) Capacitatea de a gandi; gandire. 2) Sentimentul responsabilitatii morale; constiinta. ◊ A-l mustra pe cineva ~ul, a avea mustrari de ~ a fi chinuit de remuscari. 3) Facultate a omului de a gandi si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect; minte; ratiune; judecata. /v. a cugeta

CUGET, cugete, s. n. 1. Capacitate de a gandi; gandire. 2. Gand, idee, parere. ♦ Imaginatie, fantezie. 3. Minte, intelect. 4. (Inv.) Intentie, plan, proiect. 5. constiinta. ◊ Expr. A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrari de cuget = a fi chinuit de remuscari, a-l chinui (pe cineva) remuscarea, regretul. – Din cugeta (derivat regresiv).

mustra, mustru, vb. I. Tranz. si refl. (recipr.) A (se) dojeni, a(-si) imputa, a(-si) reprosa. ◊ Expr. (Tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau constiinta) = a avea remuscari, a se cai. – Lat. monstrare.

1) cuget n., pl. e (d. cuget 2). Rar azi. Gind, minte: citesc in cugetu tau. Gind, plan, scop: hotu are cuget rau. constiinta: a avea cugetu curat. mustrare de cuget, adinca cainta.

A mustra mustru tranz. A trata cu reprosuri si observatii aspre; a dojeni. ◊ ~ pe cineva cugetul (sau constiinta) a avea remuscari; a-i parea rau pentru faptele comise. /<lat. monstrare

MORALA s.f. 1. Forma a constiintei sociale care cuprinde anumite idei, conceptii, convingeri privind normele de convietuire si de comportare a oamenilor in raporturile dintre ei si fata de societate. 2. (Fam.) mustrare, dojana. 3. Parte a unei fabule care contine o invatatura; concluzie moralizatoare desprinsa dintr-o scriere literara. [Cf. fr. morale, lat. moralis].

constiinta ~e f. 1) Forma de reflectare psihica a realitatii, proprie oamenilor, produs al activitatii creierului uman. 2) Capacitate de intelegere; simt de raspundere; cuget. ◊ ~ morala capacitate de autocontrol si de autoapreciere din punct de vedere moral a actiunilor savarsite. mustrare de ~ parere de rau; remuscare. A fi fara ~ a nu avea scrupule. 3): Libertate de ~ dreptul de a se bucura de o deplina libertate in ceea ce priveste convingerile religioase, filozofice etc. [G.-D. constiintei; Sil. -sti-in-] /<fr. conscience, lat. conscientia

constiinta s. f. 1. forma cea mai evoluata, proprie omului, de reflectare psihica a realitatii obiective prin intermediul senzatiilor, perceptiilor si gandirii, sub forma de reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. ◊ gandire, spirit. 2. faptul de a-si da seama; intelegere. ♦ ~ sociala = ansamblul conceptiilor etc. unei societati ca reflectare a vietii ei materiale; ~ de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ♦ proces de ~ = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuscare. 4. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. (< fr. conscience, lat. conscientia)