MUSCOI, muscoi, s. m. Augmentativ al lui musca (I); p. restr. musca-mare. – musca + suf. -oi.

BOANZA s. v. musca-hoiturilor, musca-albastra, musca de carne, musca-mare, streche.

BOARNA s. v. musca-hoiturilor, musca-albastra, musca de carne, musca-mare.

MATCA s. 1. albie. 2. v. matita. 3. (ENTOM.) imparateasa, mama, regina, (reg.) craiasa, craita, musca-mare. (~ albinelor.) *4. (reg.) parvac, roi. (Stupul vechi se numeste ~.) 5. v. cotor. 6. v. talon. 7. v. cleste. 8. (TEHN.) toc. (~ de la coltarul dulgherului.)

muscaHANTULUI s. v. musca hoiturilor, musca-albastra, musca de carne, mus-ca-mare.

musca s. (ENTOM.) 1. (musca domestica) (inv. si reg.) musita, (reg.) baza, gaza. 2. musca-calului (Gastrophitus equi) = (inv. si reg.) sclept, (reg.) muscoi, taun, gaza-calului, musca-craiasca, strechea-cailor, trantor-de-cai; musca hoiturilor v. musca-albastra; musca-albastra (Calliphora vomitoria) = musca hoiturilor, musca de carne, musca-mare, (reg.) boanza, boarna, musca-hantului, musca-nazdravana; musca-betiva v. musita; musca columbaca (Simulium columbaezensis) = (reg.) goanga-de-marha, musca-d-a-mica, musca-naprasnica, musca-otravitoare, musca-rea, musca-veninoasa; musca de carne v. musca-albastra; musca-mare v. musca-albastra.

musca-mare s. v. imparateasa, mama, matca, regina.

musca-NAZDRAVANA s. v. musca hoiturilor, musca-albastra, musca de carne, musca-mare.

REGINA s. 1. suverana, (inv. si pop.) craiasa. (~ Angliei.) 2. v. dama. 3. (SPORT) dama. (~ la jocul de sah.) 4. (ENTOM.) imparateasa, mama, matca, (reg.) craiasa, craita, musca-mare. (~ albinelor.) 5. (IHT.; Eupomotis gibbosus) (reg.) ochean, reginica, sines, soare, sorel, sorete, sticlete, caracuda-colorata, caras-galben, imparatul-pestilor, mana-diavolului, regele-pestilor, trei-colori. 6. (BOT.) regina-noptii (Nicotiana alata si silvestris) = (reg.) tutun, tutunas, floarea-duhanului, floarea-miresei, floarea-noptii, floare-de-tabac.

musca-mare s. f.

ADEVASIT adj. (Mold.) Extenuat, prapadit. I-au venitu-i muste mari... de-l potricaliia si-i raniia piialea, care era adevasita si sfirsita de post. DOSOFTEI, VS. Etimologie: adevasi. Vezi si adevasi, neadevasit.

albina f., pl. e (lat. pop. alvina, cl. alvearium, stup, d. alvus, stup, roi. V. albie). Un fel de musca imenoptera mai mare care produce miere si ceara si pe care oamenii o ingrijesc tinind-o in stup, unde ia [!] traieste cu semenele ei ca intr' o republica supt conducerea unei albine mai mari numite matca sau regina. (Trintorii is albinele masculine. In partea din apoi [!] albinele au un ac veninos, cu care impung cind is furioase si care mai tot-de-a-una ramine in impunsatura si cauzeaza o unflatura foarte dureroasa). Harnic ca o albina, foarte harnic. V. bondar, gargaun, vespie [!].

HIPODERMOZA, hipodermoze, s. f. Boala parazitara a animalelor rumegatoare mari, provocata de larvele unei muste care se localizeaza in straturile profunde ale pielii. – Din fr. hypodermose.

SFASIA, sfasii, vb. I. Tranz. 1. A rupe cu mana in bucati, in fasii, a sfartica o panza, o hartie etc. fara a folosi instrumente taioase. ♦ Fig. A chinui, a indurera pe cineva. ◊ Expr. A sfasia (sau, refl., a i se sfasia) cuiva inima = a produce (sau a simti) o mare durere. ♦ (Despre animale) A musca, a sfartica, a rupe pe cineva sau ceva cu coltii, cu ghearele. 2. A ataca pe cineva cu indarjire, cu rautate; a defaima, a barfi. [Pr.: -si-a] – Lat. *exfasciare.

TABANIDA s. f. (La pl.) Familie de insecte din ordinul Diptera, asemanatoare cu mustele; se caracterizeaza prin dimensiuni mari (11-25 mm), corp gros, lipsa perilor, antene scurte, ochi voluminosi, aparat bucal foarte puternic, adaptat pentru intepat. Femelele fecundate sunt hematofage, atacand animalele (bovine, cabaline, cervidee) si uneori omul, in zilele calde de vara. Sunt vectori pentru numerosi agenti infectiosi (bacterii, virusuri) si parazitari. Exista peste 2.000 de specii; la noi sunt cunoscuti sub numele de tauni.

aparator, -oare adj. Care apara. S. m. Avocat de o treapta mai joasa si care pledeaza numai pe la judecatorii. S. f., pl. ori. Lucru care apara, care fereste de lovituri, de lumina s. a. (ca scutu, cozorocu, burdufurile de fringhie intre vasele plutitoare s. a.). Pomatuf [!] mare de coada de cal (de pene de hirtie) de alungat mustele ori de sters colbu. (Acesta se numeste si batatoare).

BOALA, boli, s. f. 1. (La om si la animale) Modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afecteaza organismul; maladie, afectiune, betesug. ◊ Boala somnului = boala infectioasa grava transmisibila prin intepatura mustei tete. Boala papagalilor = psitacoza. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boala lunga (sau mare) = febra tifoida. Boala seaca = tuberculoza pulmonara. Boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga pe cineva in (toate) boale(le) = a supara, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva sa sufere din punct de vedere moral, a-l face sa se simta prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organica, patologica sau biochimica. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boala pe cineva = a avea ciuda, necaz, pica, invidie pe cineva. [Pl. si: boale] – Din sl. bolĩ.

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zbate foarte tare; a se lupta cu moartea, a fi pe moarte. ♦ A se chinui, a se zbuciuma. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. exbattere (= battuere).