MAISTRU, maistri, s. m. 1. Persoana care are (si practica) o meserie; mester; meserias; (in special) muncitor calificat care conduce de obicei o sectie productiva intr-o intreprindere sau intr-un atelier; maestru. ♦ Persoana iscusita, indemanatica, abila, priceputa. 2. Persoana care invata, instruieste pe cineva. – Din germ. Meister.

PIEPTANATOR, -OARE, pieptanatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care piaptana anumite fibre textile; muncitor calificat in pieptanatul¹ fibrelor textile. 2. S. f. Masina (sau organ de masina, unealta) de pieptanat fibrele textile. ◊ (Adjectival) Cilindru pieptanator. – Pieptana + suf. -ator.

CIOCANAR, ciocanari, s. m. 1. Muncitor intr-o echipa de nituit cu mana; muncitor calificat care lucreaza cu un ciocan¹ (mecanic). 2. (Depr.) Muncitor necalificat. – Ciocan¹ + suf. -ar.

AJUSTOR, -OARE s. m. f. muncitor calificat in operatii de ajustare a unor piese. (< fr. ajusteur)

LAMINATOR, -OARE s. m. f. muncitor calificat in operatii de laminare; laminorist. (< lamina + -tor)

PRESOR², -OARE I. adj. care face sa creasca presiunea. II. s. m. f. muncitor calificat care lucreaza la presa; presator. (< fr. presseur)

RECTIFICATOR, -OARE I. adj. care rectifica. II. s. m. f. muncitor calificat care efectueaza rectificari. III. s. n. dispozitiv care separa vaporii de apa antrenati vaporii de amoniac, in instalatiile frigorifice. (< fr. rectificateur)

TRICOTER, -EZA I. s. m. f. muncitor calificat la masinile de tricotat. II. s. f. masina de tricotat. (< fr. tricoteur, -euse)

ZINCOGRAF, -A s. m. f. muncitor calificat care executa clisee in zinc. (< fr. zincographe)

AJUSTOR, -OARE, ajustori, -oare, s. m. si f. muncitor calificat care executa operatii de ajustare. – Din fr. ajusteur.

BULDOZERIST, -A, buldozeristi, -ste, adj., s. m. (muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

FAIANTATOR, -OARE, faiantatori, -oare s. m. si f. muncitor calificat in operatia de faiantare; faiantar. [Pr.: fa-ian-] – Faianta + suf. -tor.

OPERATOR, -OARE, operatori, -oare s., adj. 1. S. m. si f. muncitor calificat care supravegheaza functionarea unei masini de lucru, a unui aparat sau care efectueaza diverse operatii cu acestea. ♦ Spec. Persoana care manuieste aparatul de luat vederi in timpul filmarii; persoana care proiecteaza filmul pe ecran. 2. S. m. si f. Persoana care face anumite operatii chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Functie intre doua spatii vectoriale, compatibila cu structura vectoriala a spatiilor respective. 4. S. m. (Fil.) Conectiv. 5. Adj. (In sintagma) Bloc operator = complex in cadrul unei sectii de chirurgie care include sala de operatii, sala de preanestezie si salile aferente. – Din fr. operateur, lat. operator, -oris.

FOCHIST, fochisti, s. m. muncitor calificat care asigura arderea combustibilului intr-un focar (3); focar (7). – Din it. f(u)ochista.

FORJAR, forjari, s. m. muncitor calificat care lucreaza la forjare. – Forja + suf. -ar.

FORMATOR, -OARE, formatori, -oare, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. muncitor calificat care confectioneaza forme de turnatorie; formar. 2. Adj. Care are capacitatea, posibilitatea de a forma. – Forma + suf. -tor.

PAVATOR, -OARE, pavatori, -oare, s. m. si f. muncitor calificat care executa pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor.

PENDULARIST, pendularisti, s. m. muncitor calificat care lucreaza la un ferastrau mecanic. – De la pendula.

ARZATOR, -OARE, arzatori, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogoreste; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzatoare actualitate. ♦ Care cere o solutie imediata, urgenta. Problema arzatoare. II. S. m. muncitor calificat care incinge cuptoarele in fabrici. III. S. n. Aparat care serveste la amestecarea cu aer a combustibililor in scopul arderii. – Arde + suf. -ator.

APRETOR, -OARE, apretori, -oare, s. m. si f. muncitor calificat care se ocupa cu apretarea. – Din fr. appreteur.

PIETRAR, pietrari, s. m. 1. muncitor calificat care prelucreaza piatra (pentru constructii); cioplitor in piatra. ♦ (Inv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruieste drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. Peste rapitor cu corpul in forma de fus, de culoare galbena pe aripioare si bruna spre coada, care traieste in apele dulci adanci cu fundul pietros sau nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietrosel sur. – Piatra + suf. -ar.

PRAJITOR, -OARE, prajitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. muncitor calificat care lucreaza in fabrici la cuptoarele unde se prajesc minereurile. 2. S. f. Incapere, sectie, instalatie intr-o fabrica, unde se executa operatiile de prajire a minereurilor. ♦ Aparat folosit in gospodarii pentru a praji paine sau boabe de cafea. – Praji + suf. -tor.

PROFESIONAL, -A, profesionali, -e, adj. Care tine de o profesiune, privitor la o profesiune; care este legat de o profesiune. ◊ Secret profesional = informatie pe care o detine cineva gratie profesiunii sale si pe care nu are dreptul sa o divulge nimanui. Invatamant profesional = invatamant pentru pregatirea si pentru specializarea muncitorilor calificati. Boala profesionala = boala specifica unei profesiuni sau provocata de o anumita profesiune. ♦ (Adverbial) Cu obisnuinta unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel.

SABLATOR, -OARE, sablatori, -oare, s. m. si f. muncitor calificat in sablare. – Sabla + suf. -tor.

FILATOR, -OARE, filatori, -oare, s. m. si f. muncitor calificat in filarea fibrelor textile. – Din fr. filateur.

OTELAR, otelari, s. m. muncitor calificat care efectueaza intr-o otelarie² operatiile de elaborare a sarjei de otel. – Otel + suf. -ar.

LAMINATOR, -OARE, laminatori, -oare, s. m. si f. muncitor calificat care lucreaza la operatia de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

RABOTOR, rabotori, s. m. muncitor calificat care lucreaza la raboteza. – Din fr. raboteur.

MESERIE, meserii, s. f. Profesiune sau indeletnicire bazata pe un complex de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, care permit celui care le poseda sa execute anumite operatii de transformare si de prelucrare a obiectelor muncii sau sa presteze anumite servicii; indeletnicirea meseriasului; calificarea profesionala a meseriasului; mestesug, mesterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ Scoala de meserii = scoala in care se pregateau in trecut cadre de muncitori calificati. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat intr-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupatie; preocupare. – Din mesereare (inv. „slujba, functie” < lat.).

MINER, mineri, s. m. muncitor calificat care lucreaza intr-o mina¹ (1). – Din fr. mineur.

MINERITA, minerite, s. f. Muncitoare calificata care lucreaza intr-o mina¹ (1). – Miner + suf. -ita.

CONTRAMAISTRU, contramaistri, s. m. 1. muncitor calificat care supravegheaza si dirijeaza un sector dintr-o intreprindere industriala. 2. (In vechea organizare a armatei) Grad in corpul subofiterilor de marina; persoana care avea acest grad. – Contra¹- + maistru (dupa fr. contremaitre).

EXCAVATORIST, -A, excavatoristi, -ste, s. m. si f. muncitor calificat care lucreaza cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist.

TRICOTER, -A, tricoteri, -e, s. m. si f. muncitor calificat care lucreaza la masinile de tricotat. – Din fr. tricoteur.

RECTIFICATOR, -OARE, rectificatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care rectifica; care aduce o rectificare. 2. S. m. si f. muncitor calificat care lucreaza la masina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separa vaporii de apa antrenati de vaporii de amoniac, folosit in instalatiile frigorifice cu absorbtie. – Din fr. rectificateur.

RAFINOR (1), rafinori, s. m., (2) rafinoare, s. n. 1. S. m. muncitor calificat pentru operatiile de rafinare; rafinator (1). 2. S. n. Masina folosita la macinarea semifabricatelor lanoase ori a pastei de hartie; rafinator (2). – Din fr. raffineur.

STRUNGAR¹, strungari, s. m. muncitor calificat in prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strugar s. m.] – Strung + suf. -ar.

COMBINER, -A, combineri, -e, s. m. si f. muncitor calificat care manevreaza o combina. [Var.: combainer, -a s. m. si f.]

DEPANATOR, depanatori, s. m. muncitor calificat care repara autovehicule, masini, aparate etc. aflate in pana². – Depana + suf. -tor.

STRUNGARITA², strungarite, s. f. Muncitoare calificata in prelucrarea pieselor la strung. – Strungar¹ + suf. -ita.

CALFA ~e f. inv. muncitor calificat care, dupa o perioada de ucenicie, era obligat sa mai lucreze un timp in atelierul patronului. /<turc. kalfa

COMBINER ~i m. muncitor calificat care conduce o combina. /combina + suf. ~ar

MAISTRU ~stri m. 1) muncitor calificat care indrumeaza alti muncitori sau care conduce un sector de productie; mester. 2) Persoana care da dovada de pricepere, de iscusinta intr-un anumit gen de activitate. /<germ. Meister

MESTER ~i m. 1) Persoana specializata intr-o meserie. ~-tamplar. 2) muncitor calificat care indruma alti muncitori sau care conduce un sector de productie; maistru. 3) Persoana care da dovada de pricepere, de iscusinta intr-un anumit gen de activitate. /<ung. mester

PROFESIONAL ~a (~i, ~e) Care tine de o profesie; propriu unei profesii. ◊ Invatamant ~ invatamant pentru pregatirea muncitorilor calificati. Secret ~ informatie pe care o detin numai reprezentantii unei profesii. Boala ~a boala specifica unei profesiuni sau provocata de o profesiune. [Sil. -si-o-] /<fr. professionnel

FRIGORIFERIST s.m. muncitor calificat care lucreaza la instalatii frigorifere. [< frigorifer + -ist].

GLAZURATOR, -OARE s.m. si f. muncitor calificat in lucrari de glazurare. [< glazura + -tor].

ZINCOGRAF, -A s.m. si f. muncitor calificat care executa clisee in zinc. [< fr. zincographe].

PENDULARIST s.m. muncitor calificat care lucreaza la un ferastrau mecanic. [Et. incerta].

PROFESIONAL, -A adj. Referitor la o profesiune, legat de o profesiune. ♦ Secret profesional = informatie pe care o detine cineva, legata de profesiunea sa, si pe care nu are dreptul s-o divulge; scoala profesionala = scoala medie tehnica care pregateste cadre de muncitori calificati. // adv. Cu obisnuinta unui profesionist. [Pron. -si-o-. / cf. fr. professionnel].

RECTIFICATOR, -OARE adj. Care rectifica; rectificativ. // s.m. si f. muncitor calificat care lucreaza la rectificari. [Cf. fr. rectificateur].

SCAFANDRU s.m. muncitor calificat pentru a executa coborari si lucrari sub apa cu ajutorul scafandrului; scafandrier. [< it. scafandro].

TRATAMENTIST s.m. muncitor calificat care lucreaza la tratamente (3). [< tratament + -ist].

TRICOTER, -A s.m. si f. muncitor calificat care lucreaza la masinile de tricotat. [< fr. tricoteur].

PROFESIONAL, -A I. adj. referitor la o profesiune, legat de o profesiune. ♦ secret ~ = informatie pe care o detine cineva, legata de profesiunea sa; scola ~a = institutie de invatamant care pregateste cadre de muncitori calificati. II. adv. cu obisnuinta unui profesionist. (< fr. professionnel)

AJUSTOR, -OARE, ajustori, -oare, s. m. si f. muncitor calificat care ajusteaza piesele unei masini. – Dupa fr. ajusteur.

ARZATOR², arzatori, s. m. muncitor calificat care incinge cuptoarele in fabrici. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(a)tor.

MAISTRU s. m. 1. muncitor cu calificare superioara intr-o meserie etc. 2. instructor, indrumator al instruirii practice a ucenicilor, elevilor sau muncitorilor tineri. (< germ. Meister)

NORMA s. f. 1. regula, dispozitie obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. ♦ ~ de consum = cantitatea maxima de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumata pentru obtinerea unei unitati de produs. 5. numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (mat.) numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. (< fr. norme, lat., rus. norma)

NORMA s.f. 1. Regula obligatorie, lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva. ♦ (Estet.) Regula, canon al creatiei artistice. 2. Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentzru a se califica, a obtine un titlu. 3. Criteriu, mijloc de apreciere. 4. Cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. 5. Numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (Mat.) Numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi matematice si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. [Cf. lat. norma, fr. norme, rus. norma].