OCNAS, ocnasi, s. m. Condamnat la munca silnica intr-o ocna; p. gener. puscarias. – Ocna + suf. -as.

OCNA, ocne, s. f. 1. Mina (mai ales de sare); salina. ◊ Expr. (Adverbial) Sarat ocna = foarte sarat, prea sarat. 2. Inchisoare pentru cei condamnati la munca silnica in saline; p. gener. inchisoare, puscarie. ♦ Pedeapsa executata intr-o astfel de inchisoare. – Din sl. okno „fereastra”.

OCNAS ~i m. inv. Persoana condamnata la munca silnica in ocna; salgau. /ocna + suf. ~as

OCNA ~e f. 1) Mina de sare; sararie; salina. 2) inv. Inchisoare subterana pentru cei condamnati la munca silnica in minele de sare. 3) Institutie corectionala in care isi ispasesc pedeapsa persoanele condamnate la privatiune de libertate; puscarie; inchisoare. /<sl. okno

CRIMA s.f. Violare a legii penale, care se pedepseste cu detentiune riguroasa, munca silnica, temnita grea, moarte etc.; omor. ◊ Crima de razboi = actiune savarsita de membrii unor forte armate in timp de razboi, impotriva normelor dreptului international care reglementeaza legile razboiului. ◊ Crima contra umanitatii = atrocitati recunoscute pe plan international ca violand legile elementare ale umanitatii. [< fr. crime, cf. lat. crimen – acuzare].

DELICT s.n. (Jur.) 1. Termen general pentru o violare a legilor penale, care se pedepseste cu inchisoare, munca silnica, amenda etc. V. contraventie, infractiune, crima. 2. (P. ext.) Act nepermis de lege si sanctionat printr-o pedeapsa corectionala. [< lat. delictum, cf. fr. delit].

GALERIAN s.m. Condamnat la munca silnica (ca vaslas) pe galere. [Pron. -ri-an. / < fr. galerien].

catarga s.f. 1. (inv.) corabie cu condamnati la munca silnica; galera. 2. (reg.) sanie mica, cioacla.

CRIMA s. f. 1. violare a legii penale, care se pedepseste cu detentie riguroasa, munca silnica, temnita grea, moarte etc.; omor. ♦ ~ de razboi = actiune savarsita de membrii unor forte armate in timp de razboi nesocotind normele dreptului international care reglementeaza legile razboiului; ~ contra umanitatii = atrocitati recunoscute pe plan international ca violand legile elementare ale umanitatii. 2. nelegiuire, faradelege. ◊ pacat. (< fr. crime)

GALERA s. f. nava de comert sau de razboi, lunga si cu puntea joasa, cu vele si rame manuite de sclavi sau de condamnati la munca silnica. (< fr. galere)

GALERIAN s. m. condamnat la munca silnica, ca vaslas, pe galere. (< fr. galerian)

aflictiv, -a adj. (d. lat. afflictus, izbit, cu sufixu -iv). Se zice despre pedepsele care lovesc corpu, ca moartea, munca silnica, detentiunea si recluziunea: pedepsele infamante nu-s tot-de-a-una aflictive.

SILNIC, -A, silnici, -ce, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care se face in sila, de nevoie; care este impus, fortat, silit² (1). ◊ munca silnica = pedeapsa judiciara grea, care se aplica pentru fapte penale grave, constand din inchisoare si munca fortata (in ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apasator, penibil. 3. Care este nenatural; fortat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit² (2). II. S. m. si f. (Rar la f.) Numele a doua plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina taratoare, cu flori albastre sau violete, ale caror flori si frunze se intrebuinteaza in medicina populara (Glechoma hederaceum si hirsutum). – Din sl. silĩnĩku.

ocna (ocne), s. f. – 1. Salina, mina de sare. – 2. munca silnica pe viata, care se facea odinioara in saline cu ocnasii (sec. XVII-XIX). Sl. okno „fereastra” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb. okno „put de mina”, pol. okna, ngr. οϰνα „salina” (‹ rom.). – Der. Ocnas, s. m. (condamnat; muncitor in salina); ocnita, s. f. (nisa, firida), din sl. okunice „fereastra”. Der. din ngr. pornind de la sl. (Meyer, Neugr. St., II, 49), nu pare probabila.

silnic adj. 1. fortat, impus, silit. (munca ~.) 2. brutal, fortat, violent. (Mijloace ~.) 3. v. abuziv. 4. v. afectat.

munca ~ci f. 1) Activitate fizica sau intelectuala indreptata spre a crea bunuri materiale si spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) in vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) inv. mai ales la pl. Suferinta fizica sau/si morala (foarte puternica); chin greu; cazna; tortura; supliciu. 5): ~ silnica pedeapsa prin care un condamnat era lipsit de libertate si pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka