TRUDA, trude, s. f. (Pop.) 1. Efort fizic sau intelectual deosebit; munca grea, istovitoare; oboseala, osteneala. ◊ Loc. adv. Cu truda = din greu, cu mare efort. ♦ Rodul, rezultatul concret al ostenelii cuiva; agoniseala, folos, castig. 2. Chin, suferinta; durere, necaz. – Din trudi (derivat regresiv). Cf. sl. trudu.

SALAHORIE s. f. Starea, munca de salahor; p. gener. munca grea; salahorit. – Salahor + suf. -ie.

STRAPAT, strapaturi, s. n. (Reg.) Arsita. – Cf. germ. Strapaze „munca grea, oboseala”.

INHAMA vb. 1. a prinde, a pune. (~ caii la caruta.) *2. (fig.) a se injuga. (S-a ~ la o munca grea.)

A IOBAGI ~esc intranz. 1) ist. A fi iobag; a serbi. 2) fig. A munci din greu (ca un iobag); a presta o munca grea; a serbi; a robi. /Din iobag

A SE INDOI² ma indoi intranz. 1) (mai ales despre obiecte maleabile sau mladioase) A capata forma de arc; a deveni curb; a se incovoia; a se curba; a se mladia; a se arcui; a se coroia. 2) fig. A se face garbov (de batranete sau de munca grea); a se garbovi; a se ghebosa; a se cocosa; a se cocarja. ~ de spate. /in + doi

A SE POVARNI ma ~esc intranz. 1) A-si schimba pozitia normala, lasandu-se pe o parte; a se inclina. 2) fig. A se face garbov (de batranete sau de munca grea); a se garbovi; a se ghebosa; a se indoi. 3) A cadea brusc (si cu zgomot) de la inaltime sfaramandu-se; a se prabusi; a se rasturna. /<bulg. povarna, sb. povrnuti

chifligi (-gesc, -it), vb. – 1. Despre fructe, a (se) inmuia. – 2. A (se) flescai. Creatie expresiva (cf. Graur, BL, IV, 98). Circula mai ales in Mold., cu multe var.: chiflosi, chilfosi, chirfosi. Pentru acest ultim cuvint, pe care DAR il explica gresit prin „a murdari”, cf. Iordan, BF, II, 172 si Graur, BL, IV, 185 (Bogrea, Dacor., III, 729, propune explicatia prin sb. krvosalija „munca grea”). – Der. chirfoseala (var. chilfoseala), s. f. (incurcatura, harmalaie).

HAMALAC s. n. 1. (Inv.) Meseria hamalului; munca de hamal. 2. Fig. munca grea, istovitoare. – Din tc. hamallik.

JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, in unele tari, se fixeaza de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, caruta, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ munca grea, neplacuta; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gatul cailor si prin care se trec hamurile. 3. Piesa in forma de cadru sau de inel, care serveste la sustinerea altor piese ale unei masini sau ale unei unelte. ♦ Grinda sau rigla de lemn folosita la constructia acoperisurilor. 4. Parte componenta a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei masini electrice, care nu are infasurari electrice. – Lat. jugum.

TUHAI, tuhaiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A purta pe cineva incoace si incolo fara rost, a-l pune la munci grele; a hartui, a plictisi, a sacai. – Et. nec.

ROB, ROABA, robi, roabe s. m. si f. 1. (In evul mediu, in tarile romane) Om aflat in dependenta totala fata de stapanul feudal, fara ca acesta sa aiba dreptul de a-l omori. ♦ Om care munceste din greu. ♦ Persoana luata in captivitate (si folosita la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Detinut, intemnitat. ♦ Fig. Persoana foarte supusa, foarte devotata cuiva. ♦ (In limbajul bisericesc) Persoana credincioasa; crestin. 2. Om aflat in relatii social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoana subjugata de o pasiune, de o preocupare coplesitoare, de o obligatie. – Din sl. robu.

SALAHOR, salahori, s. m. Muncitor necalificat, platit cu ziua, care lucreaza mai ales la constructii de case, de sosele etc., (in trecut) taran scutit de dari, pus de domnie la dispozitia Portii Otomane pentru repararea cetatilor turcesti, intretinerea drumurilor si pentru alte munci grele. [Var.: (pop.) salaor s. m.] – Din tc. salahor.

DARVALA, darvale, s. f. (Pop.) munca grea si istovitoare; corvoada. ◊ Loc. adj. De darvala = a) (despre oameni) care indeplineste muncile fizice cele mai grele, mai neplacute; b) (despre haine, imbracaminte) care se poarta la lucru, care poate fi rupt, murdarit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A ramane de darvala = a ramane pe drumuri, a nu mai avea posibilitati de trai. A face (pe cineva) de darvala = a ocari, a batjocori, a face de doua parale. – Et. nec.

OSTENEALA, osteneli, s. f. (Inv. si pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseala; istovire, extenuare. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frant) de osteneala = (a fi) peste masura de obosit, de istovit. 2. munca grea, obositoare, extenuanta; efort, truda, stradanie. ◊ Expr. A-si da (toata) osteneala = a depune toate eforturile, a-si da toata silinta, a se stradui. – Osteni + suf. -eala.

SNOPI, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strange si a lega cerealele paioase in snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rau pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop.

DARVALA f. munca grea si istovitoare; corvoada. ◊ De ~ care nu prezinta valoare si poate fi folosit pentru orice. A face pe cineva de ~ a face pe cineva de doua parale; a batjocori. /Orig. nec.

greu³ n. 1) Ambianta nefavorabila. A invinge ~l. A fugi de ~. ◊ Din ~ a) cu mare efort; b) cu intensitate; adanc; profund. La ~ unde se cere multa munca. A da de ~ a intampina greutati. 2) munca grea si istovitoare; truda. ◊ A duce ~l a face ce este mai greu. /<lat. grevis

HAMALAC ~uri n. inv. 1) Munca de hamal. 2) fig. munca grea, istovitoare. /<turc. hamallik

JUG ~uri n. 1) Piesa de lemn care se pune pe grumazul unor animale, in special al boilor, care trag la car sau la plug. ◊ A trage la ~ a) a trage carul sau plugul; b) a munci din greu; a indeplini sarcini grele; a se speti. A se baga in ~ a se angaja sa faca ceva foarte greu. 2) fig. Constrangere materiala sau morala. 3) fig. munca grea si istovitoare. 4) Piesa tehnica folosita ca suport pentru alte piese ale unui mecanism. ~ de joagar rama ferastraului. /<lat. jugum

OSTENEALA ~eli f. pop. 1) Stare a celui ostenit; oboseala. ◊ (A fi) rupt (sau frant) de ~ (a fi) obosit peste masura. 2) munca grea si obositoare; stradanie. ◊ A-si da toata ~eala a depune toate eforturile. /a (se) osteni + suf. ~eala

ROB (roaba (robi, roabe) m. si f. 1) (in oranduirea sclavagista) Persoana aflata in dependenta totala de un stapan; sclav; serv; serb. ◊ Calea (sau Drumul)-~ilor constelatie constituita dintr-o ingramadire de stele in forma de brau luminos; Calea Lactee. 2) ist. Prizonier de razboi folosit la munci grele; captiv. ~ la turci. 3) fig. Persoana care munceste din greu. 4) fig. Persoana foarte supusa, care asculta si executa orbeste ordinele cuiva; sclav. ◊ ~ul lui Dumnezeu se spune, in limbajul bisericesc, oricarui credincios. 5) fig. Persoana obsedata permanent (de o preocupare); sclav. ~ al pasiunii. /<sl. robu

SALAHOR ~i m. Lucrator necalificat, platit cu ziua, care indeplineste munci grele, mai ales la constructii. /<turc. salahor

SALAHORIE f. 1) Stare de salahor. 2) fig. munca grea, istovitoare. / salahor+ suf. ~ie

SPETEALA ~eli f. 1) (la animalele de tractiune) Intepenire a tesuturilor musculare de la spate cauzata de un supraefort, care se manifesta prin mers greoi sau schiopatat. 2) (la oameni) Durere acuta in regiunea salelor din cauza unei munci grele. /a speti + suf. ~eala

SUDOARE ~ori f. 1) Lichid secretat de glandele sudoripare si eliminat din organism prin porii pielii; transpiratie. Broboane de ~. ◊ A-i trece cuiva ~ori (reci) prin spate (sau a-l trece pe cineva (toate) ~orile) a fi cuprins de o emotie puternica. 2) fig. munca grea si istovitoare; truda; osteneala. ◊ Cu (sau in) ~oarea fruntii depunand eforturi extrem de mari. /<lat. sudor, ~oris

TRAVALIU ~i n. livr. 1) munca grea si istovitoare; truda. 2) Perioada cuprinsa intre aparitia durerilor de nastere si nasterea propriu-zisa. /<fr. travail, it. travaglio

TRUDA ~e f. 1) munca grea si istovitoare. 2) Rod al muncii; agoniseala; castig. [G.-D. trudei] /v. a trudi

truda (-de), s. f. – munca grea, stradanie, efort. Sl. trudu „munca” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 424; Conev 66), cf. sb., cr. trud. – Der. trudi, vb. (a se obosi, a se stradui, a munci din greu), din sl. truditi „a chinui”; trudnic, adj. (obositor, epuizant), din sl. trudiniku; trudelnic, adj. (trudnic, obositor), rar.

beilic n., pl. uri (turc. beilik, calitatea de bei, guvern, dijma de animale). Vechi. Conacu (casa, palatu) inaltilor demnitari ai Portii in Bucuresti si Iasi. Rechizitiune vexatorie care consista in luarea anuala a unui numar de oi p. Poarta. Claca (corvoada, prestatiune, angara) in folosu domnului. Azi. Fig. munca grea, gratuita si fara placere: a lucra de beilic. Vita de beilic, vita supusa la munci grele. V. havalea, jold, oierit.

corvada f., pl. e si ezi (fr. corvee, din latina merovingiana corrogata [subint. opera], adica „munca pe care ti-o fac mai multi pe care i-ai rugat”, cum faceau vasalii fata de senior. Din corogata s´a facut coroata, corvada, corvee). Munca soldatilor la cazarma. Fig. munca grea in folosu altuia. V. beilic, claca, podvada, culuc.

HAM², hamuri, s. n. Ansamblu de curele (sau de franghii) cu care se inhama calul sau alte animale (de tractiune) la un vehicul. ◊ Gura de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul si gatul calului si din cele doua sleauri. ◊ Expr. A trage in (sau la) ham = a trai o viata grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepozitii) Tractiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. ham.

HAMAL, hamali, s. m. Muncitor care transporta poveri (in porturi si in gari). ◊ Expr. (A munci) ca un hamal = (a munci) din greu, pana la istovire. – Din tc. hamal.

SALAHORI, salahoresc, vb. IV. Intranz. A munci ca salahor; p. gener. a munci din greu. – Din salahor.

ROBI, robesc, vb. IV. 1. Tranz. A lua cuiva libertatea; a tine in captivitate, a aduce in stare de rob. 2. Intranz. A trai in robie, a fi rob. ◊ A munci din greu. 3. Tranz. A mentine o persoana sau o colectivitate in relatii de subjugare politica, economica si sociala, a aservi o tara, un popor etc.; a exploata. 4. Tranz. Fig. A inlantui, a inclesta, a subjuga pe cineva (prin farmecul pe care il execita). ◊ Refl. A fi robul unei pasiuni, a fi dominat de cineva sau de ceva. – Din rob.

ROBOTI, robotesc, vb. IV. Intranz. 1. A munci din greu. 2. A face treburi marunte pe langa gospodarie, trecand de la una la alta; a trebalui. – Din robota.

NADUSEALA, naduseli, s. f. 1. Faptul de a nadusi (1) nadusire; (concr.) substanta lichida secretata de glandele sudoripare; sudoare, transpiratie. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) naduselile = a) a munci din greu (transpirand din abundenta); b) a fi cuprins de spaima, de emotie. 2. (Pop.) Caldura mare, inabusitoare; arsita, zapuseala, canicula. – Nadusi + suf. -eala.

TRUDI, trudesc, vb. IV. Intranz. si refl. (Pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se cazni, a se chinui. ♦ Tranz. (Inv. si pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din sl. truditi.

SIMBRIE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Rasplata in bani (sau in natura) care se dadea unei persoane angajate pentru un timp in serviciul cuiva; salariu, leafa. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) sluga fara simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fara nici un profit material. ♦ Spec. Solda pe care o primeau soldatii mercenari. ♦ Recompensa, rasplata (materiala sau morala). 2. (Reg.) Slujba platita cu simbrie (1). 3. (Inv. si reg.) Arenda; chirie; plata data pentru arenda sau chirie. – Sambra + suf. -ie.

STROPI, stropesc, vb. IV. Tranz., intranz., refl. si refl. recipr. A (se) uda (usor, superficial) prin improscare, a (se) umezi usor, a (se) acoperi cu stropi (de apa sau de alt lichid). ◊ Expr. (Tranz.) A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. ♦ Refl. Fig. A se acoperi cu pete mici: a se pata. – Cf. sl. kropiti.

HAM² ~uri n. Ansamblu de curele sau de franghii cu ajutorul carora se inhama calul la un vehicul. ◊ A trage in ~ a munci din greu. A pune ~urile a inhama. /<ung. ham

HAMAL ~i m. 1) (in gari si in porturi) Muncitor care transporta bagajele pasagerilor. 2) Muncitor specializat in lucrari de incarcare, descarcare si transportare a greutatilor. ◊ A munci ca un ~ a munci din greu. /<turc. hamal

A LUCRA ~ez 1. intranz. 1) A actiona depunand eforturi sustinute (fizice sau intelectuale); a depune o munca; a munci. ~ la uzina. ~ din greu. ◊ ~ ca un rob a presta o munca foarte grea, obosind peste masura. 2) A exercita o activitate profesionala sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/si intelectual sustinut permanent (pentru a obtine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, masini, aparate etc.) A fi in actiune; a-si indeplini functia; a functiona; a merge. 5) A actiona in mod eficace; a avea efect. Legea ~eaza. Medicamentul ~eaza. 2. tranz. A supune unei actiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin munca. ~ pamantul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare

PLUG ~uri n. 1) Unealta agricola pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormana. ◊ ~ de zapada vehicul special amenajat pentru curatarea zapezii de pe o cale de circulatie. ~ de carbune agregat folosit la taierea si incarcarea carbunilor in mine. ~ nivelator masina folosita pentru nivelare in lucrarile rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din tarani. A trage in ~ a munci din greu (obosind peste masura). 2) munca aratului. Taranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frana schiurile, apropiindu-le varfurile. /<sl. plugu

A ROBI ~esc 1. tranz. 1) v. A INROBI. 2) fig. A transforma in rob, fiind incantat de anumite insusiri; a subjuga. 2. intranz. 1) A fi rob. 2) fig. A munci din greu (ca un rob); a iobagi; a serbi. /Din rob

A ROBOTI ~esc intranz. 1) pop. A se ocupa cu diferite lucruri marunte prin gospo-darie; a trebalui; a se porai. 2) inv. A munci din greu. /Din robota

A SALAHORI ~esc intranz. 1) A fi salahor. 2) fig. A face munca de salahor; a munci din greu. /Din salahor

SIMBRIE ~i f. inv. 1) Plata acordata unei persoane angajate la stapan. ◊ A fi sluga fara ~ a munci din greu fara nici un castig. A tine pe cineva cu ~ a avea pe cineva in calitate de angajat. 2) Salariu platit soldatilor mercenari; solda. 3) Intovarasire cu scopul de a realiza un lucru comun. [G.-D.simbriei; Sil sim-bri-] /sambra + suf. ~ie

A STROPI ~esc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat si uniform). ~ florile. Ploaia ~it pamantul. ◊ ~ (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haina, ghetele sau un alt obiect) A murdari cu stropi (de noroi, de cerneala, de grasime etc.). 2. intranz. A dispersa apa sau alt lichid uniform si in cantitati mici. ~ pe jos. /Orig. nec.

A SERBI ~esc tranz. 1) ist. A aduce in stare de serb; a iobagi. Taranii liberi erau serbiti. 2) fig. A munci din greu; a robi; a iobagi. /Din serb

A SOLDI ~esc tranz. pop. 1) (fiinte) A vatama prin lovire la solduri sau prin supunere la munci prea grele. 2) (lucruri) A face sa se soldeasca. /Din sold

A TRAGE trag 1. tranz. 1) A misca spre sine sau spre alt punct, apucand de un capat, de un maner sau de altceva. ~ dulapul. ◊ ~ pe sfoara a pacali; a insela. ~ la raspundere a cere ca cineva sa dea socoteala pentru faptele sale. ~ sapa a) a prasi; b) a munci din greu. 2) (persoane, animale de tractiune, masini etc.) A face sa se miste ducand dupa sine; a tari. Locomotiva trage vagoanele. ~ jugul a munci din greu. A(-si) ~ piciorul, ~ cu piciorul (pe la cineva sau pe undeva) a intra din cand in cand pe la cineva sau pe undeva. 3) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A imbraca potrivind in graba pe corp. ~ pantalonii. 4) (linii, urme, brazde etc.) A imprima pe o suprafata plana. 2. intranz. 1) (despre drumeti, calatori etc.) A se opri pentru un timp; a face un popas. ~ la han. 2) (despre instalatii de ardere sau de ventilare) A asigura evacuarea normala a gazelor de ardere sau a aerului viciat. Soba trage bine. 3) A lansa un proiectil (cu ajutorul unei arme). ~ cu pusca. /<lat. trahere

podvigui, podviguiesc, vb. IV refl. (inv.) 1. a-si impune un canon; a se pocai. 2. a se trudi, a se stradui, a munci din greu.

salahor (salahori), s. m. – 1. (Inv.) Slujbas la curte. – 2. (Inv.) Taran scutit de dari, care avea drept unica obligatie intretinerea anumitor cetati sau drumuri. – 3. Ziler, muncitor cu ziua. Tc. (per.) salahor „scutier” (Seineanu, II, 409; Lokotsch 1841), cf. ngr. σαραχόριδες. – Der. salahori, vb. (a munci din greu, a trudi); salahorie, s. f. (munca de salahor); salahoresc, adj. (de salahor).

EROU, eroi, s. m. 1. Persoana care se distinge prin vitejie si prin curaj exceptional in razboaie, prin abnegatie deosebita in alte imprejurari grele ori in munca. ◊ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai inalta distinctie in Republica Socialista Romania; persoana care a primit aceasta distinctie. ♦ Ostas cazut pe campul de lupta. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei intamplari; persoana care, intr-o anumita imprejurare, atrage atentia asupra sa. 3. (In mitologia greco-romana) Semizeu, persoana nascuta dintr-o zeitate si o fiinta pamanteana, inzestrata cu puteri supraomenesti sau care a devenit celebra prin faptele sale deosebite. – Din fr. heros, lat. heros.

CENUSAREASA ~ese f. 1) Personaj din poveste inchipuit ca o fata persecutata de mama vitrega. 2) fig. Persoana nedreptatita in familie, pusa la muncile cele mai grele. /cenusar + suf. ~easa

munca ~ci f. 1) Activitate fizica sau intelectuala indreptata spre a crea bunuri materiale si spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) in vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) inv. mai ales la pl. Suferinta fizica sau/si morala (foarte puternica); chin greu; cazna; tortura; supliciu. 5): ~ silnica pedeapsa prin care un condamnat era lipsit de libertate si pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka

ROBOTA f. 1) (in tarile romane) munca pe care o prestau taranii saraci in folosul boierilor. 2) munca neintrerupta si grea. /<sl. robota

CRIMA s.f. Violare a legii penale, care se pedepseste cu detentiune riguroasa, munca silnica, temnita grea, moarte etc.; omor. ◊ Crima de razboi = actiune savarsita de membrii unor forte armate in timp de razboi, impotriva normelor dreptului international care reglementeaza legile razboiului. ◊ Crima contra umanitatii = atrocitati recunoscute pe plan international ca violand legile elementare ale umanitatii. [< fr. crime, cf. lat. crimen – acuzare].

SISIFIC, -A adj. (Despre munca) Inutil si greu; istovitor, fara sfarsit. [Cf. Sisif – rege al Corintului, supus la o cazna perpetua].

CRIMA s. f. 1. violare a legii penale, care se pedepseste cu detentie riguroasa, munca silnica, temnita grea, moarte etc.; omor. ♦ ~ de razboi = actiune savarsita de membrii unor forte armate in timp de razboi nesocotind normele dreptului international care reglementeaza legile razboiului; ~ contra umanitatii = atrocitati recunoscute pe plan international ca violand legile elementare ale umanitatii. 2. nelegiuire, faradelege. ◊ pacat. (< fr. crime)

IMPOSIBIL, -A, imposibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care nu e posibil, care nu se poate indeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu, de dificil. O munca imposibila. ♦ (Fam.; despre oameni) Nesuferit, insuportabil. 2. S. n. Ceea ce este (aproape) cu neputinta de realizat. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce ii sta in putinta pentru a realiza ceva. ♦ (Adverbial) Cu neputinta, nici intr-un caz, cu nici un pret. – Din fr. impossible, lat. impossibilis.

ROBOTA s. f. 1. (In evul mediu) Obligatie in munca a iobagilor si jelerilor din Transilvania catre stapanul feudal; (mai tarziu) munca pe care o prestau (de cateva ori pe saptamana) taranii saraci din tarile romane in folosul boierilor; claca, boieresc. 2. munca, activitate neintrerupta (si grea). [Acc. si: robota. – Var.: (inv.) robot s. n.] – Din sl. robota.

SILNIC, -A, silnici, -ce, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care se face in sila, de nevoie; care este impus, fortat, silit² (1). ◊ munca silnica = pedeapsa judiciara grea, care se aplica pentru fapte penale grave, constand din inchisoare si munca fortata (in ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. greu de suportat, apasator, penibil. 3. Care este nenatural; fortat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit² (2). II. S. m. si f. (Rar la f.) Numele a doua plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina taratoare, cu flori albastre sau violete, ale caror flori si frunze se intrebuinteaza in medicina populara (Glechoma hederaceum si hirsutum). – Din sl. silĩnĩku.

ROBOT¹, roboti, s. m. Sistem automatizat care actioneaza pe baza unui program de lucru stabilit sau care reactioneaza la anumite influente exterioare, dand impresia executarii unor actiuni omenesti. ♦ Fig. Persoana care munceste din greu si fara sa inteleaga rostul muncii sale; muncitor de corvoada. – Din fr. robot.

CORVADA ~ezi f. 1) ist. munca gratuita pe care o prestau taranii in folosul mosierilor sau al statului. 2) fig. Obligatie grea si neplacuta; sarcina impusa cu forta. [G.-D. corvezii; Var. corvoada] /<lat. corvada, fr. corvee

ASUDA, asud, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a nadusi. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limba, se zice despre cei care se plang ca au muncit din greu, fara sa fi facut in realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Peretii asuda. 2. Fig. A munci depunand mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare.

Eurystheus, fiul lui Sthenelus si al Nicippei. Cind Heracles era pe punctul de a se naste, Zeus, voind sa-i faca un dar fiului sau, a hotarit ca tronul cetatii Mycenae sa revina primului nou nascut dintre urmasii lui Perseus. De buna seama, el se gindise la erau. Geloasa, Hera i-a zadarnicit insa planurile, facind sa intirzie nasterea lui Heracles si grabind-o in schimb pe cea a lui Eurystheus. In felul acesta Eurystheus a devenit rege in Mycenae. Temindu-se toata viata de erou, atunci cind oracolul ii porunceste lui Heracles sa-l slujeasca pe Eurystheus, acesta din urma il pune la cele mai grele incercari, cu gindul ascuns sa-l piarda (v. si Heracles). Departe de a-i implini voia, cele douasprezece munci ale lui Heracles, savirsite la porunca lui Eurystheus, nu fac altceva decit sa sporeasca gloria eroului. Dupa moartea lui Heracles, ura lui Eurystheus se revarsa asupra fiilor celui dintii, pe care-i urmareste in toate peregrinarile lor (v. si Heraclidae). In cele din urma, Eurystheus cade rapus intr-o lupta impotriva atenienilor.

ASUDA, asud, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a nadusi. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limba, se zice despre cei care se plang ca au muncit din greu, fara sa fi facut, in realitate, (mai) nimic. ♦ A se aburi. Peretii asuda. 2. Fig. A se obosi, a se osteni, a se trudi; p. ext. a munci. – Lat. assudare.

AMAR² ~uri n. 1) Stare de tristete; jale. ◊ Cu ~ a) jalnic; b) greu. 2) Senzatie de suferinta; chin; necaz. ◊ A-si varsa ~ul a-si spune necazul. A-si inghiti ~ul a suferi in tacere. 3) Cantitate mare; numar mare; multime. ~ de munca. /<lat. amarus