FERICIRE, fericiri, s. f. Stare de multumire sufleteasca intensa si deplina. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de imprejurari favorabile. – V. ferici.

DULCEATA, dulceturi, s. f. 1. Insusirea de a fi dulce; gustul mancarurilor sau bauturilor dulci sau indulcite; p. ext. gust placut al unei mancari sau bauturi. 2. Preparat alimentar facut din fructe sau petale de flori fierte in sirop de zahar. 3. Aliment extrem de gustos; bunatate. 4. Fig. Calitatea de a fi placut; ceea ce desfata pe cineva sau procura cuiva o senzatie placuta. ◊ Loc. adv. Cu dulceata = cu drag; din toata inima. ♦ Placere, desfatare; multumire sufleteasca, bucurie, fericire. 5. Fig. Blandete, bunatate, duiosie. [Pl. si: dulceti] – Dulce + suf. -eata.

FERICIT, -A, fericiti, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se afla intr-o stare de deplina multumire sufleteasca, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoaca multumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfintenie acordat cuiva de sinod sau de papa. – V. ferici.

SENIN, -A, senini, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre cer) Fara nori, limpede, clar; linistit. ♦ Luminos. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestarile lor) Care exprima liniste, multumire sufleteasca; netulburat, luminos, linistit, fericit. 3. S. n. Seninatate, limpezime, claritate (a cerului). ◊ Loc. adv. Din (chiar) senin = dintr-o data, pe neasteptate, fara veste; fara motiv (vizibil). [Var.: (inv. si reg.) sarin, -a adj.] – Lat. serenus.

BUCURIE ~i f. 1) Exaltare sufleteasca intensa provocata de emotii puternice; multumire sufleteasca. ◊ A nu (mai) putea de ~ a fi nespus de bucuros. 2) Factor extern care provoaca o asemenea stare sufleteasca. [Art. bucuria; G.-D. bucuriei; Sil. -ri-e] /a (se) bucura + suf. ~ie

FERICIRE ~i f. 1) Stare de multumire sufleteasca deplina. 2) Stare de satisfactie deplina. ◊ Din ~ datorita unei imprejurari favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici

seninare¹, seninari, s.f. (inv. si reg.) seninatate, liniste, multumire sufleteasca.

BUCURIE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de multumire, de satisfactie sufleteasca. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toata bucuria = din toata inima. ◊ Expr. A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. Noroc si bucurie, formula de salut. 2. (Concr.) Persoana, obiect, veste etc. care bucura. – Din bucura + suf. -ie.

BUCURIE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de multumire vie, de satisfactie sufleteasca. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toata bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucura pe cineva. – Bucura + suf. -ie.

DISPUS, -A, dispusi, -se, adj. Aflat intr-o situatie sau intr-o stare sufleteasca potrivita pentru a face un lucru; inclinat sa... gata sa... Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea buna dispozitie, a fi vesel, multumit; b) a fi usor ametit de bautura. A fi rau (sau prost) dispus = a fi intr-o stare sufleteasca rea. – V. dispune.

sufletesc ~easca (~esti) 1) Care tine de suflet; propriu sufletului. Stare ~easca. 2) Care tine de trasaturile morale ale omului. Tarie ~easca. multumire ~easca. [Sil. su-fle-] /suflet + suf. ~esc