SUVOI, suvoaie, s. n. Curent de apa care se scurge cu repeziciune pe locuri inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); p. ext. curs de apa (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundenta si repede. ♦ Fig. Val, multime de oameni (in miscare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: sivoi s. n.] – Din magh. sio (dupa puvoi).

CIOPOR, ciopoare, s. n. 1. Grup de animale de acelasi fel (si de aceeasi varsta). V. card, cireada, turma. 2. Grup, ceata, multime de oameni. – Din magh. csoport.

NAVALA, navale, s. f. 1. Faptul de a se ingramadi (cu graba) undeva; inghesuiala, imbulzeala; (concr.) multime de oameni sau de obiecte (in miscare). ♦ Loc. vb. A da navala = a navali. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau in ceva; miscare impetuoasa, fuga. ♦ Graba, iuteala, zor. ♦ (Adverbial) in chip navalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intentii agresive. 4. Izbucnire, rabufnire (extrem de violenta); revarsare abundenta (si violenta). – Din navali (derivat regresiv).

RAU, rauri, s. n. 1. Apa curgatoare (permanenta) formata din unirea mai multor paraie si care se varsa intr-un fluviu, in alt rau, intr-un lac etc. 2. P. a**l. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Sir, coloana, multime de oameni in mers. * Expr. Rauri-rauri = in numar mare, fara sfarsit; potop. 3. (La pl.) Cusatura in linii serpuitoare, care impodobeste manecile, de la altita la manseta, si pieptii camasilor de la costumul national. – Lat. rivus.

SARACIME s. f. Totalitatea oamenilor saraci (1); multime de oameni saraci. – Sarac + suf. -ime.

cimou, cimouri, s.n. (reg.) 1. legatura, papusa. 2. multime de oameni, gloata.

naboi¹, naboaie, si naboiuri, s.n. (inv. si reg.) 1. puhoi, torent provocat de umflarea apelor (in timpul primaverii). 2. gramada, ceata, multime de oameni. 3. lipsa de aer.

MASA s.f. 1. Marime caracteristica unui corp, exprimata prin catul dintre forta care se exercita asupra lui si acceleratia pe care o are acest corp. ♦ (Curent) Corp solid, compact; bloc. 2. Mare multime de oameni. ◊ Mase populare = totalitatea claselor si paturilor sociale dintr-o anumita etapa istorica ale caror interese concorda cu cerintele dezvoltarii societatii. ♦ Cantitate mare. [Cf. fr. masse, it., lat. massa].

AFLUENTA s. f. 1. acces al apei superficiale sau subterane intr-un rau, lac ori mare. 2. multime de oameni; imbulzeala, aflux. 3. cantitate mare, abundenta. (< fr. affluence, lat. affluentia)

VILEAG, vileaguri, s. n. (Pop.) 1. Lume, multime de oameni. ◊ Loc. adv. In vileag = in fata lumii, in public. ◊ Expr. Catu-i (sau pana-i) lumea si vileagul = niciodata. A da (sau a scoate) in (sau la) vileag = a face cunoscut, a divulga. 2. (In expr.) In vileagul vantului = in bataia vantului. – Magh. vilag.

ZBENG, zbenguri, s. n. Zburdalnicie, zbenguiala. ♦ (Inv.) Gloata, multime de oameni in miscare; invalmaseala. [Var.: zbeg s. n.] – Sb. zbeg.

PUBLIC, -A adj. 1. (Op. privat) Care priveste tot poporul, care apartine intregii natiuni. ♦ Care poate fi folosit de toata lumea. 2. Care se petrece, care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. ♦ Opinie publica = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; multime, lume. 2. Totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta etc. [Cf. fr. public, it. pubblico, lat. publicus].

cird (cirduri), s. n. – 1. Grup de animale de acelasi fel, turma, multime. – 2. Ceata mare de oameni, multime. – 3. Zbor. – Mr. (girdel’u), megl. card. Sb. krd (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 42; Conev 57), din sl. krudo; cf. bg. kurd, cr. kerd, slov. kerdelo (cf. mr.), rut. kerd, kyrd. – Der. cirdui (var. incirdui), vb. (a orindui, a aranja, a pune in ordine; a forma un sir, a se pune la rind; a se asocia, a se imprieteni); incirdosi (var. incordosa), vb. (a face companie, a insoti).

ARMATA s. f. 1. totalitatea fortelor militare ale unui stat; oaste. ◊ serviciu militar. ◊ mare unitate operativa formata din mai multe unitati de arme intrunite. 2. (fig.) mare colectivitate de oameni; multime, ceata. (< it. armata)

PUBLIC, -A I. adj. 1. care priveste tot poporul, apartine intregii natiuni. ◊ care poate fi folosit de toata lumea. ◊ (despre persoane) care ocupa o functie de stat. 2. care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. II. s. n. 1. colectivitate mare de oameni; multime. 2. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta. (< lat. publicus, fr. public)

AFLUENTA s. f. multime de oameni care se indreapta spre acelasi punct; aflux, imbulzeala, navala. ♦ Cantitate mare, abundenta, belsug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluence, lat. affluentia.

ALAI, alaiuri, s. n. multime de oameni care insoteste o ceremonie, o persoana de seama etc.; parada, pompa. ◊ Loc. adv. Cu (sau in) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ multime de oameni care se ia dupa cineva; p. ext. galagie provocata de aceasta multime. ♦ (Inv.) Suita care intovarasea sau intampina un domnitor. – Din tc. alay.

VIERMAT s. n. (Reg.) Viermarie. ♦ Fig. multime de oameni care merg de colo pana colo. – Vierme + suf. -et.

omENIRE s. f. 1. Intreaga populatie a globului, totalitatea oamenilor de pe Pamant, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ multime de oameni; lume, public. 2. (Inv.) omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, cf. omeni.

FURNICAR¹, furnicare, s. n. 1. Ridicatura mica de pamant care adaposteste o colonie de furnici; musuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr-un musuroi. 2. Fig. multime (de oameni) care misuna. – Lat. *formicarius.

CIURDA, ciurde, s. f. (Reg.) 1. Cireada. ♦ Turma de animale necornute. 2. (Fam.) multime de oameni, de copii etc.; ceata, card. – Din magh. csorda.

MULTITUDINE, multitudini, s. f. multime (de oameni); numar mare (de lucruri); aspect variat (sub care se prezinta o problema). – Din lat. multitudo, -inis, fr. multitude.

TALA, tale, s. f. (Reg.) Adunatura galagioasa de oameni; ceata, multime. ♦ Galagie, larma. ◊ Expr. A sta de tala = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, in forma tala) Incet-incet, haide-hai. – Et. nec.

DEMONSTRA, demonstrez, vb. I. 1. Tranz. A arata in mod convingator, prin argumente, prin rationamente logice sau prin exemple concrete, adevarul sau neadevarul unei afirmatii, al unui fapt etc.; a proba, a dovedi. ♦ A face dovada, prin calcule si prin rationamente, a adevarului exprimat intr-o teorema, intr-o formula etc. 2. Intranz. (Despre multimi de oameni) A manifesta. – Din fr. demontrer, lat. demonstrare.

ADUNATURA ~i f. 1) Ceea ce a fost adunat de pe unde s-a putut, fara nici un discernamant; stransura. 2) depr. multime de oameni adunati intamplator. ~ de gura-casca. /a aduna + suf. ~atura

AFLUENTA ~e f. 1) multime de oameni care se indreapta spre un anumit loc; aflux. ~ de spectatori. 2) Cantitate mare; abundenta; belsug. ~ de marfuri. [G.-D. afluentei] /<fr. affluence, lat. affluentia

AFLUX ~uri n. 1) Acumulare a unui lichid (mai ales a sangelui) intr-o anumita parte a corpului. 2) multime de oameni care se indreapta intr-un anumit loc; afluenta. ~ de vizitatori. [Sil. a-flux] /<fr. afflux, lat. affluxus

BOGATIE ~i f. 1) Cantitate de bunuri care intrece cu mult necesitatile obisnuite; belsug; indestulare; abundenta. 2) Situatie de om bogat. 3) multime de bunuri materiale (in natura sau in bani); avutie. 4) Cantitate mare de valori spirituale; abundenta. ~ de idei. ~ de mijloace de expresie. 5) Aparenta de lucru bogat; caracter bogat; fastuozitate; somptuozitate. ~a unui decor. [Art. bogatia; G.-D. bogatiei; Sil. -ti-e] /bogat + suf. ~ie

BUSCULADA ~e f. rar 1) Ingramadire de lucruri sau de fiinte in neoranduiala; invalmaseala. 2) Forfota a unei multimi de oameni; invalmaseala. /<fr. bousculade

FURNICAR¹ ~e n. 1) Movila mica de pamant in care traieste o colonie de furnici; musuroi. 2) Totalitate a furnicilor dintr-o astfel de movila. 3) fig. multime de oameni sau de animale care misuna. /<lat. formicarius

INVALMASEALA ~eli f. 1) v. A SE INVALMASI. 2) Ingramadire de lucruri sau de fiinte in neoranduiala. 3) Forfota a unei multimi de oameni. /a invalmasi + suf. ~eala

POPOR ~oare n. 1) Comunitate de oameni care locuiesc pe acelasi teritoriu, vorbesc aceeasi limba si au aceleasi traditii culturale. 2) Ansamblu de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; populatie. 3) Totalitate de oameni de o anumita nationalitate; neam; semintie. 4) Masa formata din oamenii muncii ai unei tari. 5) pop. multime de oameni; lume. /cf. lat. populus, it. popolo

SUVOI ~oaie n. 1) Curent vijelios de apa care vine cu repeziciune la vale; torent; puhoi. 2) pop. Ploaie abundenta si repede; puhoi. 3) fig. multime de oameni care se misca intr-o directie; puhoi. /cf. ung. sio

TOI ~iuri n. 1) Moment de maxima intensitate in desfasurarea unei actiuni sau a unui fenomen; miez ~ recoltei. 2) pop. Forfota a unei multimi de oameni; invalmaseala. 3) inv. Grup mare de oameni, de animale aflat in dezordine; card. [Monosilabic] /<turc. toy

A VUI pers. 3 ~ieste intranz. 1) (despre vant, vifor) A produce un zgomot suierator si prelung; a urla; a vajai. 2) (despre multimi de oameni) A face zarva; a vocifera. 3) (despre spatii) A se umple de sunete puternice si prelungi; a rasuna. /Onomat.

AFLUENTA s.f. 1. (Rar) Cantitate mare de apa care se indreapta catre un anumit loc. 2. multime de oameni care se indreapta spre un anumit loc; imbulzeala. ♦ Abundenta, puzderie; belsug. [Cf. fr. affluence, lat. affluentia].

AFLUENTA s. f. multime de oameni care se indreapta spre acelasi punct; imbulzeala. ♦ Cantitate mare; belsug. – Fr. affluence (lat. lit. affluentia).

ALAI, alaiuri, s. n. multime de oameni care insoteste o ceremonie, o parada, o persoana de seama etc. ◊ Loc. adv. Cu (sau in) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ multime de oameni care se ia dupa cineva; p. ext. galagie provocata de aceasta multime. ♦ (Inv.) Suita care intovarasea sau intampina un domnitor. – Tc. alay.

MISENITA, misenite, s. f. (Reg.) multime (de oameni, de animale) care se agita in toate partile; furnicar. – Din misina² + suf. -ita.

ComPACT, -A (‹ fr., lat.) adj. 1. Care se compune din particule strins legate intre ele; indesat, dens; fara goluri. ◊ (POLIGR.) Caractere compacte = litere aldine. ♦ (Despre un grup de oameni, o multime etc.) Numeros si des. 2. Fig. (Despre noapte, intuneric) Intunecat, intunecos. 3. (MAT.) multime c. = multime care contine punctele ei aderente. ◊ Interval c. = interval inchis.

GLOATA, gloate, s. f. 1. (Depr.) multime (pestrita) de oameni stransi la un loc; buluc, adunatura. 2. (In oranduirea feudala) Unitate de infanterie alcatuita din tarani. – Din sl. glota.

ROI², roiuri, s. n. 1. Grup compact de albine, iesite din stup impreuna cu matca lor in cautarea unui adapost nou. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) multime de insecte sau de pasari mici care zboara in grupuri. ♦ Grup compact de oameni in miscare. ♦ multime de lucruri de acelasi fel (vazute in miscare). 3. Grup de corpuri ceresti, relativ concentrate in spatiu, avand caracteristici care sugereaza o provenienta comuna. – Din sl. roj.

PROSTIME s. f. (Inv.) oameni de rand; multime, norod, saracime, gloata. – Prost + suf. -ime.

PUHOI¹, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apa care curge cu repeziciune si forta; apa curgatoare umflata de ploi, care se revarsa cu forta; suvoi. ♦ Ploaie mare, torentiala. ♦ Fig. multime mare de oameni sau de alte fiinte care se deplaseaza navalnic in aceeasi directie. ♦ (Adverbial) In cantitate sau in numar foarte mare, gramada. [Var.: (reg.) pohoi, povoi s. n.] – Din sl. povonĩ.

NOROD, noroade, s. n. 1. (Pop.) Popor, natiune, neam; persoana sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumita natiune. ♦ (Inv. si pop.) Totalitatea credinciosilor care apartin unui cult crestin, unei eparhii etc. 2. Numar mare, multime, masa de oameni. 3. Grosul populatiei; spec. taranimea. – Din sl. narodu.

omET s. n. (Inv. si reg.) multime mare de oameni, lume, popor. – om + suf. -et.

ORDIE, ordii, s. f. (Inv.) Hoarda, oaste (turceasca sau tatara); tabara militara. ♦ multime mare de oameni; gloata. – Din bg., scr. ordija.

DEZAGLomERA, dezaglomerez, vb. I. Tranz. si refl. (Despre un loc, un spatiu) A (se) elibera de (o parte din) multimea inghesuita de oameni, de vehicule etc. – Dez- + aglomera.

SODom s. n. (Pop.) multime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva). ♦ Prapad, nenorocire, pustiire; p. ext. potop. – Din sl. Sodomu.

BULUC² ~uri n. 1) multime mare de oameni, stransi la un loc in dezordine; droaie; gloata. 2) (in evul mediu) Unitate militara formata din mercenari, avand aproximativ efectivul unei companii. /<turc. boluk

CIOPOR ~oare n. inv. 1) Grup mare de animale de acelasi fel care umbla impreuna; turma; card. Un ~ de oi. 2) fig. peior. multime neorganizata de oameni; gloata. [Sil. cio-por] /<ung. csoport(t)

ComPACT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este format din elemente coerente; constituit din elemente strans legate intre ele. 2) (despre multimi, grupuri de oameni) Care este format din multe persoane stranse la un loc. Populatie ~ta. In randuri ~te. 3) fig. (despre intuneric) Care este lipsit de lumina; care nu are nici un loc luminos. /<fr. compact, lat. compactus

GLOATA ~e f. 1) multime mare de oameni, stransi intr-un loc, in dezordine. 2) Totalitate a oamenilor simpli; prostime. 3) (in Moldova si in Muntenia medievala) Ceata de pedestrasi, formata din tarani. /<sl. glota

ORDIE ~i f. inv. 1) Oaste turceasca sau tatara. 2) multime neorganizata de oameni; gloata; buluc. /<bulg., sb. ordija

PUHOI ~oaie n. 1) Curs vijelios de apa format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; torent; suvoi. 2) Ploaie torentiala. 3) fig. multime nenumarata (de oameni sau de alte fiinte) care se indreapta navalnic in aceeasi directie. /<sl. povoni

VILEAG n. inv. Numar mare de oameni in dezordine; multime; gloata. ◊ A da (sau a scoate) in ~ a face cunoscut in public; a scoate la iveala; a da pe fata. /<ung. vilag

omenet s.m. (inv. si reg.) multime mare de oameni, lume, popor.

pihota, pihote, s.f. (inv. si reg.) 1. unitate militara de infanterie; pedestrime. 2. (reg.) armata. 3. (reg.) adunatura, multime mare de oameni.

MASA s. f. 1. cantitate de materie a unui corp, considerata ca o marime caracteristica in raport cu volumul. ♦ ~ verde = furaj; ~ critica = masa minima a unui material radioactiv in care poate aparea o reactie de fisiune nucleara in lant. 2. ingramadire de elemente care formeaza impreuna un singur corp; corp solid, compact; bloc. ♦ ~ de aer = portiune imensa, omogena, a troposferei, cu proprietati distincte. 3. corp metalic masiv la care se leaga punctele unei retele, ale unei masini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. 4. (fam.) cantitate mare. ♦ a vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusa schimbarilor. 5. multime compacta de oameni. ♦ e populare = totalitatea claselor si categoriilor sociale dintr-o anumita etapa istorica, ale caror interese fundamentale concorda cu cerintele si sensul actiunii legilor obiective ale dezvoltarii societatii. 6. ~ continentala = continent. (< fr. masse, germ. Masse)

BATRANIME s. f. (Rar) multime de batrani; oameni batrani. – Din batran + suf. -ime.

TABARA, tabere, s. f. 1. Loc (intarit) unde stationeaza trupele un timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren cu efective de mari unitati; tabie (2). ♦ Popas; etapa. 2. Asezare vremelnica in corturi. ♦ Asezare (in aer liber) pentru adapostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflati la odihna sau a sportivilor in timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care in mers sau in popas; convoi. 4. (Inv.) Oaste; p. ext. multime, gloata. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociatie care lupta pentru o anumita cauza. – Din sl. taboru.

ComPACT, -A, compacti, -te, adj. 1. Care se compune din particule strans legate intre ele; indesat, dens. ◊ Caractere compacte = litere de tipar groase si negre; aldine. ♦ (Despre o multime, un grup de oameni etc.) Numeros si des. 2. Fig. (Despre noapte, intuneric etc.) In care nu strabate nici o raza de lumina; intunecos. – Din fr. compact, lat. compactus.

DROAIE s. f. multime, ceata mare de oameni sau de animale. ◊ Loc. adv. Cu droaia = in numar mare, cu gramada. ♦ P. gener. multime, gramada, numar mare (din ceva). ♦ (Adverbial) In mare numar. [Pr.: droa-ie] – Cf. alb. droe, droje.

TURMA, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau salbatice, care traiesc impreuna. 2. (Depr.) multime, grup (mare) de oameni (in dezordine). 3. (In limbajul bisericesc) multimea credinciosilor. – Lat. turma.

LINSAJ ~e n. Ucidere fara judecata a unui om de catre o multime agitata. /<fr. lynchage

COHORTA s.f. 1. Unitate din infanteria romana, cu un efectiv reprezentand a zecea parte dintr-o legiune. 2. (Fig.) multime, ceata. 3. Colectivitate a oamenilor care au trait acelasi eveniment demografic intr-o perioada de timp. [< lat. cohors, cf. fr. cohorte].

DESIS, desisuri, s. n. 1. Grup de arbusti, de tufe, de buruieni etc.; p. ext. padure tanara foarte deasa. 2. Fig. (Rar) multime mare, ingramadeala, imbulzeala (de oameni). – Des² + suf. -is.

MOJICIME s f. (Inv.) multime de tarani sau de oameni simpli, de rand. – Mojic + suf. -ime.

MASA³ ~e f. multime mare si compacta de oameni. ◊ De ~ pentru toata lumea; care cuprinde pe toti. ~e populare totalitate a claselor si categoriilor sociale. [G.-D. masei] /<fr. masse

prosteta s.f. (inv.) 1. (cu sens colectiv) oameni de rand, prostime, gloata, norod, multime. 2. atitudine, purtare prosteasca.

STRANSURA, stransuri, s. f. I. 1. Adunare, gramada, multime (stransa la un loc); stransatura. ♦ (Peior.) oameni lipsiti de valoare; adunatura. ◊ Loc. adj. De stransura = de tot felul; comun, mediocru, improvizat. Oaste de stransura = (in organizarea militara medievala a Moldovei) oaste formata din tarani, targoveti si boieri cu slugile lor, care luptau alaturi de trupele regulate. 2. Plante erbacee care se culeg de pe camp si se pun la pastrare; recolta; nutret. II. Apasare, presare; presiune. – Strans² + suf. -ura.

ARMATA s.f. 1. Totalitatea unitatilor militare si a serviciilor lor dintr-un stat; oaste. ♦ Mare unitate militara formata din mai multe corpuri de armata si din unitati din diferite arme. 2. (Fig.) Mare colectivitate de oameni (actionand pentru un scop comun); masa. ♦ multime; ceata; sir. [Dupa it. armata, fr. armee].

posidie s.f. (reg.) multime, droaie (galagioasa) de copii sau de oameni.

PLEIADA s. f. 1. grup de sapte poeti greci din Alexandria; grup de poeti francezi dominat de Ronsard. ◊ grup de oameni ilustri cu aceleasi conceptii, preocupari etc. ◊ multime, totalitate. 2. ansamblul izotopilor unui element. ◊ grup de elemente chimice cu proprietati asemanatoare. (< fr. pleiade, lat. Pleiades)

PAI paie n. 1) Tulpina cilindrica subtire, neramificata, goala pe dinauntru, avand noduri pronuntate, specifica plantelor graminee. ◊ A nu lua un ~ de jos a nu face nimic. A se agata si de un ~ a incerca intr-o situatie grea chiar si cel mai neinsemnat mijloc de salvare. 2) multime de astfel de tulpini ramase dupa treierat. ◊ om de paie. v. om. Vaduva (sau vaduv) de paie sotie ramasa temporar fara sot (sau invers). A-si aprinde paie-n cap a-si provoca singur neplaceri. A pune paie pe foc a inrautati o situatie (favorizand o cearta). 3) Tub folosit pentru a sorbi anumite bauturi. /<lat. palea

DESPRINDE, desprind, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi si a scoate sau a lua ceva din locul in care a fost prins, asezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, sireturile etc. care il sustin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tractiune; a dejuga, a deshama. II. Refl. 1. A se desface si a cadea sau a se indeparta de la locul unde era prins, fixat; a se detasa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se deslusi. ♦ (Despre oameni) A iesi dintr-un grup sau dintr-o multime, a se detasa. ♦ (Rar) A se desparti, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reiesi. ♦ A se distinge, a se intelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des¹- + prinde.

confete n. pl. (d. it. confetti, cofeturi, fiind-ca, la inceput, se arunca cu cofeturi mici ca alicele, apoi cu cofeturi de gips, iar azi cu bucatele de hirtie). Bucatele de hirtie (discuri de 5-6 mm.) pe care si le arunca oamenii unii in altii la sarbarile [!] carnavalului. (La Paris, nebunia multimii e asa de mare, in cit, pe marile bulevarde, la Martea Grasa si Mercurea [!] Cenusii, se formeaza adevarate troiene de confete).

VEGETATIE, vegetatii, s. f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zona, tara etc., distribuite si asociate dupa anumite conditii naturale; multime de plante. 2. Excrescenta care se formeaza, se dezvolta pe corpul omului sau al animalelor; polip. [Var.: vegetatiune s. f.] – Din fr. vegetation, lat. vegetatio, -onis.

ECCE HomO! (lat.) iata omul! – Ioan, 19, 5. Exclamatia lui Pilat din Pont, cand l-a aratat multimii pe Iisus.

INTELECTUALITATE, intelectualitati, s. f. 1. Categorie sociala neomogena formata din oameni pentru care munca intelectuala reprezinta sursa principala de existenta. 2. Totalitatea intelectualilor; multime de intelectuali; inteligenta (2). [Pr.: -tu-a-] – Din fr. intellectualite, germ. Intellektualitat.

POSIDIC, (1) posidicuri, s. n., (2) posidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) multime, droaie, gloata de copii; p. ext. multime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statura. [Var.: posandic, posodic s. n., s. m.] – Cf. magh. posadek.

GREGAR, -A, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care traieste in grupuri compacte, in turme, cete, carduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determina unele animale sa traiasca, sa migreze etc. in turme, cete, carduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = spirit sau instinct care indeamna pe unii oameni sa se supuna orbeste, sa-si piarda cu totul individualitatea in mijlocul multimii din care fac parte. – Din fr. gregaire, lat. gregarius.

EGAL, -A I. adj. 1. la fel, asemenea. ◊ uniform. 2. (despre expresii matematice) care are aceeasi valoare cu o alta expresie sau cu un numar dat. ◊ (despre multimi) format din aceleasi elemente. ◊ (despre figuri geometrice) care se suprapun exact. 4. (despre oameni; si s. m.) de acelasi rang, de aceeasi valoare. II. s. n. semn (=) care exprima o egalitate. (< fr. egal)

TURMA ~e f. 1) multime de indivizi din aceeasi specie, care umbla impreuna; card. 2) fam. depr. Grup mare, neorganizat de oameni (docili sau inraiti, agresivi). 3) bis. Totalitate a credinciosilor. /<lat. turma

ZVON, zvonuri, s. n. 1. Stire, veste (care circula din om in om); p. ext. informatie neintemeiata, care nu a fost verificata (si uneori tendentioasa). 2. Rumoare produsa de glasuri, de activitatea sau de miscarea unei multimi; galagie. 3. Zgomot confuz, usor, nedefinit din natura (produs de ape, frunze, vant, pasari etc.); fosnet, murmur, zumzet. 4. Sunet departat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoana s. f.] – Din sl. zvonu.

RELATIE, relatii, s. f. 1. Legatura, conexiune, raport intre lucruri, fapte, idei, procese sau intre insusirile acestora. ♦ (In logica matematica) Conexiune intre doi sau mai multi termeni (in multimea perechilor ordonate de elemente ale unei multimi date). 2. (La pl.) Legatura intre doua sau mai multe persoane, popoare, state etc. ◊ Relatii de productie = raporturi economice care se stabilesc intre oameni in procesul de productie a bunurilor materiale. Relatii diplomatice = relatii politice cu caracter de continuitate intre state, stabilite prin agentiile diplomatice ale acestora. ♦ Legaturi de prietenie (cu oameni de seama, influenti). 3. Expunere, informatie; povestire, relatare. ◊ Loc. vb. A da relatii = a informa, a referi, a relata. [Var.: (inv.) relatiune s. f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.

multime, multimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinari) Numar mare de fiinte sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multa stransa laolalta, gramada de oameni; spec. masele largi ale populatiei; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietati caracteristice lor si numai lor. ◊ multime vida = multime care nu contine nici un element. Multimi disjuncte = multimi care nu au nici un element comun. Multimi echivalente = multimi intre care se poate stabili o corespondenta biunivoca. – Mult + suf. -ime.

INFAMIE ~i f. 1) Caracter infam; ticalosie; josnicie; nemernicie. 2) Fapta de om infam; ticalosie; marsavie; ignominie. ◊ Stalpul ~ei loc unde in trecut erau tinuti legati infractorii si criminalii, pentru a putea fi dezaprobati si loviti de multime. A tintui la stalpul ~ei a supune oprobriului public; a infiera. [G.-D. infamiei] /<fr. infamie, lat. infamia

CARD, carduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de pasari, de pesti de acelasi fel, care se afla impreuna. 2. (De obicei peior.) Ceata (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) in card cu cineva = a se asocia, a se intovarasi cu cineva (in vederea unor actiuni reprobabile). 3. (Fam.) multime, sir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un card de vreme = de un timp incoace. Un card de ani = foarte multi ani. – Din scr. krd.

PUBLIC¹ n. 1) Numar mare de persoane; lume; multime. 2) Totalitate a persoanelor care asista la un spectacol sau la o conferinta. ◊ Marele ~ masele largi ale populatiei. In ~ in vazul lumii; in fata unui numar mare de oameni. /<lat. publicus, fr. public

PADURE ~i f. 1) multime de copaci care acopera compact o intindere relativ mare de pamant. ~ de salcami. ~ de pini. 2) Suprafata de teren pe care creste o astfel de multime de copaci. ◊ ~ v*****a padure neexplorata. ~-livada padure de copaci si arbusti care furnizeaza material de constructie si materie prima pentru industria alimentara. ~-parc masiv silvic din zona verde a unui oras destinat odihnei oamenilor. De ~ care traieste sau creste in padure. Din ~ a) salbatic; b) grosolan; necioplit. A fi crescut in ~ a) a fi needucat; b) a fi inapoiat. A cara lemne in (sau la) ~ a face un lucru inutil. Nu este ~ fara uscaturi nu exista colectivitate fara elemente criticabile in sanul ei. 2) fig. (urmat de determinari) multime omogena si compacta de obiecte in pozitie verticala. O ~ de maini s-au ridicat in clasa. [G.-D. padurii] /<lat. padule

PANEM ET CIRCENSES (lat.) paine si jocuri de circ – Iuvenal, „Satirae”, X, 81. In perioada de decadenta a Romei imperiale, multimilor plebee nemultumite li se ofereau spectacole de circ in arene, la sfarsitul carora li se imparteau gratuit alimente. In atmosfera de coruptie generala, insasi gloata reclama aceste spectacole. In sens general, a da panem et circenses, a oferi oamenilor pomeni neinsemnate, de care nu au nevoie, pentru a le distrage atentia de la problemele lor reale.

liota (liote), s. f. – Banda, trupa, multime. – Var. lea(h)ota. Origine indoielnica. Dupa Candrea si Scriban, din bg., sb., rut. lihota, pol. lichota „lucru inutil” sau „lucru rau”, din sl. lichu „inutil” (cf. Berneker 718); dar der. nu este clara. Dupa Tiktin, din germ. med. ljute (› germ. Leute) „oameni”, care e si mai putin sigur. Probabil trebuie pornit de la radacina expresiva leo-, cf. leoarba, li(o)pai, leurda, cu finala ca in pihota.

PADURE, paduri, s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multime densa de copaci crescuti in stare salbatica, in care predomina una sau mai multe specii, pe langa care se mai afla arbusti, plante erbacee, muschi etc., precum si diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante si animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure, se spune despre o persoana cu o comportare urata, lipsita de educatie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) Gramada mare de obiecte de acelasi fel (de obicei in pozitie verticala) care acopera o suprafata. – Lat. padule.

LEGIUNE s. f. 1. unitate de baza a armatei romane cu un efectiv intre 4200 si 6000 de oameni, in cohorte, manipule si centurii. 2. nume ale unor formatii militare neregulate din diferite epoci. ♦ ~ la de onoare = unul dintre cele mai inalte ordine, in Franta, care se acorda pentru merite militare si civile; L~ straina = (in Franta si Spania) corp de armata din mercenari, cu garnizoana in colonii, destinat asigurarii autoritatii statului si administratiei colonialiste. 3. (fig.) multime organizata; ceata. (< fr. legion, lat. legio)

LEGIUNE s.f. 1. Unitate militara romana compusa din aproximativ 6000 de oameni (infanteristi si cavaleristi). 2. Nume al unor formatii militare neregulate din diferite epoci. ◊ Legiunea de onoare = unul dintre cele mai inalte ordine, in Franta, care se acorda pentru distinctii militare si civile; legiunea straina = (in Franta si in Spania) corp de trupa format din mercenari, cu garnizoana in colonii si care era destinat asigurarii autoritatii statului si administratiei colonialiste. 3. (Fig.) multime mare, organizata; ceata. [Var. leghion s.n., leghiune s.f. / cf. fr. legion, it. legione, lat. legio].

PLEBE s. f. 1. (In Roma antica) Categorie sociala de oameni liberi fara o activitate permanenta, care traiau din castiguri intamplatoare si din distributii facute de stat. 2. (In evul mediu) Patura cea mai saraca a populatiei orasenesti din apusul Europei, aflata in afara ierarhiei feudale si care, alaturi de taranime, a avut un rol important in revolutiile din sec. XVI-XVII. 3. (Livr.) Patura sociala fara drepturi, asuprita si exploatata; p. ext. multime, gloata. ♦ Fig. Categorie sociala declasata; drojdia societatii. – Din fr. plebe, lat. plebs, -bis.

cartof (vest) m., cartoafa (Munt., est, Mold. sud)., pl. e, si cartofa (nord) f., pl. e (rus. kartofeli, d. germ. kartoffel, care vine d. it. tartufolo, trufa mica, tartufo, trufa, om ipocrit. V. trufa si tartuf). O leguma solanee care produce niste tubercule comestibile foarte intrebuintate in bucatarie (solanum tuberosum). – Cartofii is originari din Chili (America de Sud). Pe la 1532 au fost introdusi in Spania, apoi in restu Europei, iar in Romania pe la 1800. In alimentatiune n´au fost admisi de cit pe la sfirsitu seculului [!] 18, gratie sfortarilor agronomului Francez Parmentier, care a propagat cultura lor. Tuberculele lor contin multa fecula si alcool. Pin [!] cultura, exista astazi o multime de feluri de cartofi. Pe alocuri se numesc si barabule, bandraburce, bulughine, crumpene, picioci s. a.

FAMILIE s. f. 1. forma istorica de comunitate umana, grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire; (spec.) grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti si copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. ~ lexicala = serie de cuvinte inrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ◊ grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba initiala. 4. diviziune a ordinului, mai mare decat genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 6. (mat.) multime de drepte, curbe sau suprafete care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

OPERATIE, operatii, s. f. 1. Activitate efectuata de unul sau de mai multi oameni cu o anumita calificare in vederea atingerii unui anumit scop; actiune efectuata de un aparat, de o masina etc. in cadrul unei munci specifice; p. gener. actiune, lucrare. 2. Actiune terapeutica chirurgicala, efectuata asupra unui organ sau a unui tesut bolnav; interventie chirurgicala. 3. Actiune militara de mare amploare, in vederea realizarii unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzactii financiare sau comerciale; inscriere intr-un registru a unei tranzactii efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obtin unul sau mai multe elemente ale unei multimi. ♦ Regula dupa care se face un calcul sau se aplica o constructie matematica; executare a unui calcul. [Var.: operatiune s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. operation, germ. Operation.