COMUNICARE (‹ comunica) s. f. 1. Instiintare, stire, veste. ♦ (Dr.) Aducere la cunostinta partilor dintr-un proces a unor acte de procedura (actiune, intimpinare, hotarire) in vederea exercitarii drepturilor si executarii obligatiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, in limita unor termene care curg obisnuit de la data comunicarii. 2. Prezentare, intr-un cerc de specialisti, a unei lucrari stiintifice. 3. (SOCIOL.) Mod fundamental de interactiune psiho-sociala a persoanelor, realizata prin limbaj articulat sau prin alte coduri, in vederea transmiterii unei informatii, a obtinerii stabilitatii sau a unor modificari de comportament individual sau de grup. ◊ (ETOL.) C. animala = schimb de semnale, de natura diversa, intre doua sau mai multe animale, avind ca efect aparitia unei adaptari reciproce comportamentale (ex. recunoasterea specifica, obligatorie pentru animalele care isi imparte terit. cu alte specii si general valabila in tot regnul animal; recunoasterea tinerilor de catre parinti este legata de diferiti stimuli vizuali si sonori; anumite secvente comportamentale, prealabile imperecherii, constituie un adevarat dialog, reactia unuia dintre parteneri declansind actiunea urmatoare a celuilalt). 4. (REL.) Comunicarea insusirilor = (in hristologie) consecinta unirii celor doua firi, omeneasca si dumnezeiasca, in persoana lui Iisus Hristos, constind in trecerea insusirilor uneia celeilalte, insa fara contopire si confuzie intre ele.

BROASCA, broaste, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fara coada, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sarit, cu gura larga si ochii bulbucati. ◊ Expr. Ochi de broasca = ochi bulbucati. ◊ Compus: broasca-testoasa = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul inchis intr-o carapace osoasa, dintre care unele traiesc pe uscat (Testudo graeca si hermanni), iar altele in apa (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = planta erbacee acvatica cu frunze lucioase, cufundate in apa, si cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Planta arborescenta exotica cu flori mari, galbene si cu frunze groase, cultivata ca planta de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o usa, la un sertar etc., pentru a le incuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

chit interj. – Imita sunetele mai multor animale in special soarecii si sobolanii. Formatie spontana; cf. bg. kvic, sb. kvecati, slov. kvicati, toate cu sensul de „a geme.” Dupa Cihac, din sl. kvicati „a grohai porcii”, cf. covita. – Der. chitai (var. chitcai), vb. (a scoate sunete ascutite soarecii); chitcan, s. m. (sobolan), a carui der. nu este clara.

ADELFOFAGIE s. f. 1. absorbtie a unuia sau a mai multor embrioni animali ori vegetali de catre cel mai dezvoltat dintre ei. 2. devorare a unui animal de catre altul din aceeasi specie ori din specii diferite. 3. unire a doi gameti de acelasi s*x. (< fr. adelphophagie)

MEDUZA, meduze, s. f. Nume dat mai multor (specii de) animale marine din increngatura celenteratelor, cu corpul gelatinos, transparent, in forma de ciuperca. – Din fr. meduse.

TRITON¹, tritoni, s. m. 1. Zeitate marina greaca, inchipuita cu bust de om si cu coada de peste. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu infatisarea unor mormoloci de broasca, avand de obicei in lungul spatelui o creasta viu colorata (Triturus). [Acc. si: triton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis.

CRAB, crabi, s. m. Nume dat mai multor specii de animale crustacee marine, cu zece picioare, cu abdomenul scurt si indoit sub cefalotoracele mare si turtit; mai cunoscuta este o specie din Marea Neagra, cu carnea foarte gustoasa (Carcinus moenas). – Din fr. crabe.

MULTIPARA adj., s.f. 1. (Femeie) care a nascut de mai multe ori. 2. (Despre animale) Care naste mai multi pui deodata. [< fr. multipare, cf. lat. multus – numeros, parere – a naste].

pufulin, -a, adj. (inv.; despre animale) care are mult puf; pufos.

sugaret, sugareata, adj. (reg.) 1. (despre copil sau despre pui la animale) care suge mult si lacom. 2. (despre oameni) betiv.

SELECTIONAT, -A adj. Ales (cu ingrijire); de calitate superioara. ♦ s.f. Echipa sportiva formata din jucatori alesi prin selectionare din mai multe echipe. ♦ (Despre animale si plante) Obtinut prin selectie artificiala. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. selectionne].

SELECTIONAT, -A adj. 1. ales; de calitate superioara. ◊ (s. f.) echipa sportiva din jucatori alesi prin selectionare din mai multe echipe. 2. (despre animale si plante) obtinut prin selectie artificiala. (< fr. selectionne)

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. Cu catel, cu purcel = cu toata familia si cu intreg avutul. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule, dispus sa faca orice. 3. Compuse: catelul-pamantului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozatoarelor, care traiesc sub pamant; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

Y s. m. invar. 1. A treizecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (avand in general diversele valori ale lui „i”); se foloseste in neologisme cu caracter international si in nume proprii. 2. (MAT.) Simbol literal pentru necunoscuta unei ecuatii sau a unui sistem de ecuatii si pentru variabila independenta a unei functii. 3. (GENET.) Cromozomul Y = cromozom care intervine in determinarea sexului. La om si la mai multe specii de animale combinatia XY determina sexul masculin; in lipsa cromozomului X (cariotip OY) organismul nu este viabil. Are dimensiuni mai mici decat majoritatea celorlalti cromozomi. 4. Simbol chimic pentru ytriu.

1) corcodel si -il m., pl. eli, ili si ei (alb. korkodhili, d. ngr. krokodilos, vgr. -deilos, lat. corco- si crokodilus, crocodil. Cp. cu lat. hirudo, lipitoare, si hirundo, rindunica; lacerta, sopirla, si ngr. lakerda, lacherda; vsl. liliiaku, bodirlau, si rom. liliac, un animal, s. a. multe). Dun. Cufundac, o pasare acuatica cu picioarele ca lisita si cu mot de pene in prejuru [!] capului (colymbus). V. califar si bodirlau.

MULTIPAR, -A, multipari, -e, adj. (Despre animale) Care naste mai multi pui deodata. ♦ (Despre femei; si substantivat, f.) Care a avut mai multi copii, mai multe nasteri. – Din fr. multipare.

RAIE s. f. 1. (Pop.) Boala de piele la oameni si la animale, cauzata de un parazit si caracterizata prin aparitia unor bubulite (localizate mai ales intre degete) care produc mancarime; scabie. ◊ Expr. Se tine ca raia de om, se zice despre cineva de care nu mai poti sa scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni si animale rele, care provoaca multe necazuri; pacoste, napasta. 3. (In sintagma) Raia neagra a cartofului = boala a cartofului provocata de o ciuperca si manifestata prin aparitia unor excrescente moi, negre-brune, pe partile subterane ale plantei. [Pr.: ra-ie] – Lat. aranea.

DARWINISM n. Conceptie despre legile de dezvoltare a naturii vii, intemeiata de Ch. Darwin, care explica originea si evolutia speciilor de plante si de animale prin interactiunea mai multor factori, dintre care rolul definitoriu ii revine selectiei naturale. /<fr. darwinisme

LAPTOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre animale) Care are lapte mult; cu lapte mult. 2) Care are aspect de lapte; asemanator cu laptele. /lapte + suf. ~os

LANOS ~oasa (~osi, ~oase) (despre animale) Care are lana multa; cu lana bogata. /lana + suf. ~os

MULTIPAR ~a (~i, ~e) 1) (despre animale) Care naste mai multi pui deodata. 2) (despre femei) Care a avut mai multe nasteri. /<fr. multipare

CHILOPODE s.n.pl. (Zool.) Ordin de artropode cu multe picioare; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. chilopod. / < engl. chilopodes].

ENANTIOBIOZA s. f. simbioza intre doua, ori mai multe organisme vegetale sau animale, cu relatii antagonice. (< fr. enantiobiose)

BLANA, (I 1, 2, II) blani, (I 2,3) blanuri, s. f. I. 1. Piele de animal (viu), cu par mult si des. 2. Piele de animal cu par cu tot, prelucrata. 3. Haina imblanita. II. Scandura groasa. – Bg. blana.

CHILOPOD, chilopode, s. n. (La pl.) Ordin de artropode cu multe picioare; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din engl. chilopodes.

LANOS, -OASA, lanosi, -oase, adj. (Despre animale) Bogat in lana (1), cu multa lana. ♦ (Despre parul oamenilor sau al unor animale) Ca lana, asemanator la aspect cu lana; p. ext. moale. – Lana + suf. -os.

SAGETATURA, sagetaturi, s. f. 1. Tragere cu arcul; sagetare, 2. Lovitura de sageata; rana provocata de o sageata. 3. Fig. Durere vie, patrunzatoare, care strabate pe neasteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni si animale, care se manifesta prin dureri acute de cap, ochi, nas masele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrala. – Sageta + suf. -tura.

CARUSEL ~e n. 1) Instalatie distractiva pentru copii, prevazuta cu mai multi caluti de lemn (alte animale, vehicule), care se invarteste in jurul unei axe verticale; calusei. 2) fig. Miscare continua a unor oameni, animale sau lucruri in diverse scopuri. /<fr. carrousel

CALUSEL ~i m. la pl. Instalatie distractiva pentru copii, prevazuta cu mai multi caluti de lemn (alte animale, vehicule), care se invarteste in jurul unei axe verticale; carusel. /cal + suf. ~us + suf. ~el

FURAJ ~e n. Produs de natura vegetala (mai rar animala sau minerala), folosit ca hrana pentru animalele erbivore domestice; nutret. ◊ ~e combinate nutret sub forma de granule, obtinut pe cale industriala din amestecul a mai multor feluri de produse (vegetale, animale si minerale). /<fr. fourrage

POLICELULAR ~a (~i, ~e) Care are mai multe celule; din mai multe celule; multicelular. Clasa de animale ~e. /<fr. polycellulaire

POLIMORF ~a (~i, ~e) 1) (despre substante cristalizate) Care are mai multe forme cristaline. 2) (despre organisme animale sau vegetale) Care, sub influenta conditiilor de mediu, capata noi proprietati morfologice. /<fr. polymorphe

POLIMORFISM n. 1) chim. Proprietate a unei substante de a se cristaliza in mai multe forme. 2) biol. Trasatura a indivizilor aceleiasi specii de organisme vegetale sau animale de a capata mai multe forme morfologice. /<fr. polymorphisme

nunti, nuntesc, vb. IV (pop.) 1. a face nunta, a (se) casatori, a (se) cununa; a se pregati de nunta. 2. a se tocmi prea mult, a se targui. 3. (despre animale) a se imperechea.

seuos, -oasa, adj. (inv.; despre tesuturi animale, despre carne etc.) cu mult seu.

POLIFAG, -A adj. 1. (despre organisme) care paraziteaza mai multe specii de plante sau animale. 2. cu nutritie variata. (< fr. polyphage)

PREPOTENTA s. f. 1. atotputernicie; autoritate absoluta. 2. (biol.) capacitate a unui animal de a genera descendenti mult mai asemanatori lui decat in mod obisnuit. (< fr. prepotence, lat. praepotentia)

carbune m. (lat. carbo, -onis, it. carbone, pv. carbo, fr. charbon, sp. carbon, pg. carvão). Lemn aprins care nu mai arde cu flacara. (Stins in aceasta stare, se numeste tot carbune sau mangal, iar daca mai are lemn nears, se numeste taciune). Fig. Iron. Carbune acoperit (de cenusa), om care face dragoste pe ascuns. Carbune de pamint sau de peatra [!] (numit si huila), carbune fosil intrebuintat ca combustibil. (Din el se scoate gazu de iluminat, coxu s. a. Principalele zacaminte si mine is in Anglia, Belgia, Francia, Germania si Statele Unite). Med. Dalac (pustula). Agr. (fr. charbon). Taciune, o boala a grinelor. – In stare nativa, carbunele. numit de chimisti si carbon, exista ca diamant si ca grafit. animalele si plantele contin foarte mult carbune. E tetravalent si are o greutate atomica de 12. V. scinteie.

GLOBIGERINA, globigerine, s. f. (La pl.) Gen de foraminifere cu cochilia perforata si impartita in mai multe camere sferice; (si la sg.) animal care apartine acestui gen. – Din fr. globigerine.

HAMUI, hamuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A istovi un animal punandu-l sa traga prea mult la ham². – Ham² + suf. -ui.

HETEROMORF, -A, heteromorfi, -e, adj. (Despre unele substante) Care are doua sau mai multe forme cristaline diferite. ♦ (Despre unele animale) Care prezinta, in cursul dezvoltarii, mai multe aspecte morfologice. – Din fr. heteromorphe.

FRANGHIE¹, franghii, s. f. Fir lung si gros facut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum si din fibre sintetice, rasucite una in jurul alteia; funie. [Acc. si: (reg.) franghie] – Lat. fimbria.

CLOPOTEL, clopotei, s. m. 1. Diminutiv al lui clopot; spec. clopot mic (cu maner) care se agita cu mana (pentru a indica recreatiile la scoala, pentru a chema pe cineva sau a anunta ceva etc.) sau care se agata de gatul unor animale. 2. (La pl.) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, in forma de clopot (1) (Campanula). – Clopot + suf. -el.

IHTIOZAUR ~i m. 1) Subordin de reptile marine, din era mezozoica, asemanatoare cu pestele, dar cu corpul mult mai mare (pana la 12 m). 2) animal din acest subordin. [Sil. -ti-o-za-ur] /<fr. ichtyosaure

MIRIAPODE s.n.pl. (Zool.) Clasa de animale inferioare, cu corpul format din segmente sau inele si care au foarte multe perechi de picioare; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Sg. miriapod. / < fr. myriapodes, cf. gr. myrios – foarte numeros, pous – picior].

BALTATURA, baltaturi, s. f. Pata de culoare deschisa la animalele baltate. ♦ Obiect colorat tipator, cu culori multe si neasortate, incarcat. – Baltat + suf. -ura.

GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezinta un obiect, o fiinta, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obtinuta prin clasificarea creatiilor artistice dupa forma, stil, tema. ◊ Pictura de gen = pictura care infatiseaza aspecte ale vietii de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale in care se impart operele literare si care cuprind creatiile asemanatoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticala bazata pe distinctia dintre fiinte si obiecte, precum si dintre fiintele de s*x masculin si cele de s*x feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematica, subordonata familiei, care cuprinde una sau mai multe specii inrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasa de obiecte care au note esentiale comune si cuprind cel putin doua specii. – Din lat. genus, -eris.

ARTICULATIE, articulatii, s. f. 1. Legatura intre doua sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legaturi; incheietura. ♦ Legatura mobila a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legatura intre doua sau mai multe corpuri solide, care permite rotatia lor relativa in jurul uneia sau a doua axe sau in jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Din fr. articulation, lat. articulatio, -onis.

DINAINTE, adv. 1. In fata, inainte. ◊ Pe dinainte = prin fata. ◊ Loc. adj. De dinainte = din fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat, in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal. 2. De mai inainte, de mai de mult. ◊ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne facea placinte (JARNIK-BIRSEANU). ◊ Loc. adj. De dinainte = de mai inainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de⁴ + inainte.

MIRIAPOD, miriapode, s. n. (La pl.) Clasa de animale inferioare, cu corpul alcatuit din segmente sau din inele si cu multe perechi de picioare; (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. [Pr.: -ri-a-] – Din lat. myriapoda, fr. myriapode.

LATOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre animale sau despre blana lor) Care are multe late. 2) (despre oameni) Care are parul sau barba neingrijita si lunga. /late + suf. ~os

PATA, pete, s. f. 1. Urma lasata pe suprafata unui obiect de un corp gras, de o materie colorata, de murdarie etc., suprafata pe care se intinde o astfel de urma; substanta care a lasat aceasta urma. ♦ Portiune diferit colorata pe un fond de o culoare mai mult sau mai putin omogena. 2. Portiune pe corpul animalelor sau al pasarilor, unde parul sau penele sunt de alta culoare fata de rest. ♦ Particica a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate fata de rest. 3. Portiune de nuanta diferita (mai inchisa) care se observa cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) pete in Soare = a cauta cu orice pret defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Fapta, atitudine, situatie etc. reprobabila, care stirbeste onoarea sau reputatia cuiva; rusine, stigmat. ◊ Loc. adj., adv. Fara (de) pata = curat, nevinovat; neprihanit, cast. – Et. nec.

RAZGHINA, razghin, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-si rupe picioarele, departandu-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Raz- + [im]bina.

RUMEGATOR, -OARE, rumegatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Care rumega (1). 2. S. f. (La pl.) Subordin de mamifere avand conformatia dintilor si stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare; (si la sg.) animal care face parte din acest subordin. – Rumega + suf. -ator.

SFINX, sfincsi, s. m. I. Monstru fabulos din mitologia antica (greaca si egipteana), cu corp de leu, cu cap de om si cu aripi de vultur; monument arhitectonic de piatra infatisand acest animal. ♦ Fig. Personaj enigmatic. II. Nume dat mai multor specii de fluturi mari, care zboara in timpul serii si noaptea. – Din fr., lat. sphinx.

MIRIAPOD ~e n. 1) la pl. Clasa de nevertebrate terestre, cu corpul format din segmente sau inele si cu multe perechi de picioare (reprezentanti: urechelnita, scolopendra etc.). 2) animal din aceasta clasa. [Sil. -ri-a-] /<lat. myriapoda, fr. myriapodes

MITOS ~oasa (~osi, ~oase) (despre animale sau despre blana lor) Care are mite multe; cu mite multe. /mita + suf. ~os

CIINE (lat. canis) s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor (Canis familiaris). Este unul dintre primele animale domesticite de om. In prezent exista mai mult de 300 de rase de c., foarte diferite ca aspect si ca folosire (ex. c. de paza, c. ciobanesc, c. lup etc.). Longevitatea maxima: 20 ani. ◊ Caine enot v. enot. 2. (IHT.) Caine-de-mare = rechin din Marea Neagra, cu corpul de c. 1 m lungime, de culoare albastra-cenusie (Acanthias vulgaris). Nu e periculos pentru om. 3. (ZOOL.) Ciinele-babei = larva mare si paroasa a unor fluturi de noapte.

MARGEAN subst. 1. Nume dat unor specii de animale care traiesc in colonii marine formate din mai multi indivizi de culoare rosie, mai rar alba, infipti pe un schelet calcaros; coral¹ (Corallium); p. ext. scheletul calcaros al acestor animale, din care se fac podoabe; podoaba facuta din acest schelet. 2. Sirag de margele facut dintr-un material asemanator cu margeanul (1). – Din tc. mercan.

POLIFAG, -A adj. 1. (Rar) Care mananca mult; mancacios, mancau; care mananca orice, de toate. 2. (Despre animale) Care utilizeaza hrana variata (animala si vegetala). [< fr. polyphage, cf. gr. polys – numeros, phagein – a manca].

BALTATURA, baltaturi, s. f. Obiect colorat fara gust, cu culori multe si neasortate, incarcat. ♦ Pata de culoare deschisa la animalele baltate. – Din baltat + suf. -ura.

CAUSTIC, -A, caustici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre substante chimice) Care arde, distruge tesutul animal si vegetal. ◊ Soda caustica = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe intrebuintari in industrie. 2. Adj. Fig. Muscator, satiric. 3. S. f. (Fiz.) Pata luminoasa de forma unei suprafete care infasoara razele reflectate sau refractate intr-un sistem optic, reprezentand imaginea deformata a unei surse de lumina. – Din it. caustico, lat. causticus.

CLABUC, clabuci, s. m. 1. Spuma facuta de sapunul amestecat cu apa. ♦ Spuma care apare la suprafata unor lichide cand sunt agitate, cand fierb sau cand fermenteaza. 2. Saliva spumoasa, albicioasa (si cu basici). ◊ Expr. A face clabuci la gura = A vorbi mult si cu furie. 3. Sudoare spumoasa pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului si a caldurii. 4. (Rar, la pl.) Rotocoale de fum sau de aburi. – Din bg. klabuk, scr. klobuk.

LAPTOS, -OASA, laptosi, -oase, adj. 1. (Pop.; despre animale, mai ales despre vaci) Care are sau produce lapte mult. ◊ Expr. A le crede toate laptoase = a le crede pe toate adevarate; a fi lesne crezator. 2. De culoare sau cu aspectul laptelui. – Lapte + suf. -os.

POLIMORFISM s.n. 1. Proprietate a unor substante chimice de a se prezenta sub mai multe forme cristaline; pleomorfism. 2. Existenta mai multor forme diferite in cadrul aceleiasi specii, in special la animalele care traiesc in colonii sau in societati. [< fr. polymorphisme, cf. gr. polys – numeros, morphe – forma].

COSMOPOLIT, -A adj. 1. (si s.) referitor la cosmopolitism; cu manifestari de cosmopolitism. 2. care tine de mai multe culturi, comun mai multor tari; universal. ◊ (despre orase etc.) pestrit, amestecat. 2. (despre plante, animale) cu o larga raspandire geografica; ubicvist (1). (< fr. cosmopolite, /1/ rus. kosmopolit)

MANGAN (‹ germ.) s. n. Element chimic (Mn; nr. at. 25, m. at. 54,938, gr. sp. 7,2, p. t. 1.247ºC, p. f. 2.030ºC), metal alb-cenusiu, foarte dur si foarte sfaramicios, care se gaseste in natura sub forma de oxizi. Formeaza combinatii in starile de valenta 2, 3, 4, 6 si 7. Se intrebuinteaza la fabricarea unor oteluri speciale. Este un oligoelement indispensabil vietii, fiind prezent in tesuturile animale si vegetale. Organismul uman contine c. 30 mg. de m. multe saruri ale m. sunt folosite in terapeutica. Mari cantitati de m. se afla pe fundul oceanelor. A fost izolat (1774) de J.G. Gahn.

PRODUCTIV, -A, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care da randament. ◊ Pamant productiv = pamant fertil, rodnic. Rasa (de animale) productiva = rasa fecunda, prolifica. ♦ (Despre intreprinderi, meserii etc.) Rentabil, banos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formeaza, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugari) Care se imbogateste mereu. – Din fr. productif.

DINOZAURIENI s.m.pl. Ordin de reptile fosile uriase, care traiau in era secundara si se sprijineau mai mult pe picioarele dinapoi si pe o coada puternica; (la sg.) animal din acest ordin; dinozaur. [Sg. dinozaurian. / pron. -za-u-ri-eni. / < fr. dinosauriens].

EPIDERMA, epiderme, s. f. 1. Epiteliu care acopera corpul omului si al animalelor superioare, avand la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la cele vertebrate mai multe straturi. 2. Tesut vegetal exterior de protectie al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule. – Din fr. epiderme, lat. epidermis.

TRICOMONAS s. m. Nume dat mai multor protozoare flagelate, cu corpul piriform, parazite la oameni si la unele animale (Trichomonas). – Din fr. trichomonas.

DINAINTE adv. 1. (Local) In fata, inainte. ◊ Loc. adj. De dinainte = aflat in fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva; a acorda cuiva o deosebita consideratie. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat; in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai inainte, de mai de mult. ◊ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioara. ♦ Din timp, de cu vreme. – De⁴ + inainte.

HRANACI ~e adj. pop. 1) (despre animale) Care mananca bine, ingrasandu-se. 2) fam. iron. (despre persoane) Care mananca mult. /hrana + suf. ~aci

TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate intre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractiune animala, prin cablu de tractiune etc. 2. ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate in serviciu. ♦ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze, format din axul intermediar si pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al masinilor din filatura de bumbac la descretirea si paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de doua sau trei roti cu ajutorul caruia avionul ruleaza pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvente si amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train)

FOSFOR (‹ fr. {i}; {s} gr. phosphoros „purtator de lumina”) s. n. Element chimic (P; nr. at. 15, m. at. 30,974). Functioneaza in combinatii in starile de valenta 3 si 5. Se gaseste in natura, mai ales sub forma de fosfati (principalul mineral este apatitul), in organismul animal (oase, nervi, u***a), in guano si in soluri fertile. Prezinta mai multe modificatii alotropice. ◊ F. alb, masa alba, uneori galbuie, moale ca ceara (p. t. 44ºC, p. f. 287ºC), solubil in sulfura de carbon, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, inflamabil, fosforescent; se pastreaza sub apa; lumineaza in intuneric. ◊ F. rosu, modificatie alotropica stabila, netoxica, folosita la fabricarea chibriturilor. F. a fost descoperit de alchimistul H. Brand in 1669.

PADUCHE, paduchi, s. m. 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care traiesc pe corpul oamenilor si al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu munceste si traieste din munca altuia; parazit. 2. Nume dat unor insecte parazite care traiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hranindu-se pe seama acestora. 3. Compus: paduche-de-lemn = plosnita. – Lat. peduculus.

ZGARDA zgarzi f. 1) Curea prevazuta cu o catarama (sau cu un cerc de metal), care se prinde in jurul gatului la caini si de care se prinde lantul sau o alta curea (pentru a fi legat sau purtat). ◊ A pune ~ (sau a lega cu ~ ) pe cineva a lipsi pe cineva de libertate in actiuni; a tine in frau pe cineva. 2) Fire, de obicei de lana, rasucite, care se prind in jurul gatului la unele animale (pentru a le recunoaste). 3) inv. Podoaba constand dintr-un sirag (sau mai multe) de margele, monede sau alte obiecte decorative, purtata la gat de femei. [G.-D. zgarzii] /Cuv. autoht.

CASTOR s.m. Mamifer rozator care traieste in colonii acvatice si care isi face cu multa maiestrie cuiburi pe marginea raurilor; biber. // s.n. Blana prelucrata a acestui animal. ♦ Postav facut din par de castor. [< fr., lat. castor].

smocot¹, smocote, s.n. (reg.) ciucure din lana de mai multe culori, care se pune, ca podoaba, la bici sau la gatul unor animale.

TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate intre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractiune animala, prin cablu de tractiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate in serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze, format din axul intermediar si pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al masinilor din filatura de bumbac servind la descretirea si paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].

FORAMINIFER, foraminifere, s.n. (La pl.) Nume dat unui ordin de animale unicelulare din increngatura protozoarelor, care au corpul invelit intr-o cochilie calcaroasa, alcatuita din una sau mai multe camere comunicand intre ele, si care traiesc in apele marine; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival; despre roci, straturi, formatii geologice etc.) Care contine foraminifere. – Din fr. foraminiferes.

FILARIA s. f. Nume dat mai multor viermi lungi si subtiri ca o ata, care traiesc paraziti la oameni si animale (Filaria). [Pr.: -ri-a] – Din lat. Filaria [bancrofti etc.], numele stiintific al animalului.

CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de par zbarlit (cazut pe frunte). 2. S. m. Nume dat in gluma oamenilor, mai rar animalelor, cu parul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neingrijit. 3. S. m. Numele mai multor pasari rapitoare de noapte din familia bufnitelor, cu doua smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec.

SELECTIONA, selectionez, vb. I. 1. Tranz. A face o selectie, a alege, a tria dupa un anumit criteriu; a selecta; p. ext. a ameliora speciile animale si vegetale prin alegerea, in vederea reproductiei, a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati. 2. Refl. A se supune procesului de selectie naturala. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. selectionner.

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

NARA nari f. 1) Fiecare dintre cele doua orificii exterioare ale cavitatii nazale la om si la unele animale. ◊ Cu narile (sau cu ~a) in vant a) in plina goana; b) cu multa graba; c) plin de sine; trufas. A se umfla in nari (sau a-si umfla narile) a-si da aere. 2) Ori-ficiu pe bordul unei nave, prin care este trecut lantul ancorei. [G.-D. narii] /<lat. naris

OFIUR s.m. (Zool.) animal marin din increngatura echinodermelor, asemanator stelei-de-mare, cu bratele mai subtiri si mult mai lungi; sarpe-de-mare. [Pron. -fi-ur. / < fr. ophiure, cf. gr. ophis – sarpe].

SELECTIE s. f. 1. alegere de persoane sau lucruri dupa un anumit criteriu si cu un anumit scop; selectionare. ◊ (lingv.) operatie prin care sunt alese unitati din axa paradigmatica. 2. (biol.) proces natural ori provocat care favorizeaza supravietuirea sau inmultirea preferentiala a anumitor indivizi. ♦ ~ naturala = supravietuirea si continua evolutie a speciilor animale si vegetale cu o mai mare putere de adaptare la mediu si disparitia celor mai putin dotate; ~ artificiala = metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale in selectionarea in vederea reproductiei a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice. 3. (mat.) orice multime finita de elemente observate. ◊ (stat.) parte selectata dintr-o colectivitate spre a servi la o cercetare selectiva. 4. operatie de alegere efectuata de un selector telefonic pentru a asigura legatura intre doi abonati ai unei centrale automate. (< fr. selection, lat. selectio)

BIRGAU, M-tii Birgaului, munti josi in Carpatii Orientali, delimitati de riurile Somesu Mare (la N), Bistrita ardeleana si Pasul Tihuta (la S), situati intre M-tii Rodnei si M-tii Calimani. Alcatuiti din depozite sedimentare, strapunse de roci eruptive care au generat aparitia mai multor virfuri vulcanice (Miroslava, 1.625 m, Heniu Mare, 1.611, Ciucureasa, 1.392 m, Birgau, 1.362 m etc.). Pasuni. Cresterea animalelor.

CEARA s. f. 1. Substanta plastica galbuie produsa de albine si recoltata de om prin topirea fagurilor; substanta de origine minerala, vegetala sau animala, insolubila in apa; ambele sunt folosite la fabricarea lumanarilor, in apretura si in multe alte ramuri ale industriei. ◊ Ceara de parchet = amestec de ceara sintetica cu parafina si cu alte substante. Ceara rosie = compozitie de guma, lac si rasina, cu care se pecetluiesc scrisorile. 2. Cerumen. – Lat. cera.

articulat, -a adj. Care are mai multe articulatiuni. Enuntat (exprimat) clar. Cu articul: nume articulat. S. n. pl. (sub-int. animal). Prima diviziune a inelatelor, care cuprinde insectele, painjinii, miriapodele si crustaceele (numite si artropode).

SELECTIE, selectii, s. f. 1. Alegere efectuata dupa un anumit criteriu si cu un scop; selectionare. 2. Proces de supravietuire a indivizilor dotati cu cele mai apte insusiri in lupta pentru existenta. ◊ Selectie naturala = fenomen natural constand in persistenta si continua evolutie a speciilor care au o mai mare putere de adaptare la mediu, in detrimentul celor mai putin dotate. Selectie s*****a = alegere naturala si artificiala care se face in urma eliminarii de la actul reproducator a indivizilor slabi si rau inzestrati. Selectie artificiala = metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale, constand in selectionarea, in vederea reproductiei, a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice. 3. Operatie de extragere a unitatilor dintr-o colectivitate generala, dupa anumite principii; parte dintr-o colectivitate cu ajutorul careia se cerceteaza diversele caracteristici ale intregii colectivitati. [Var.: (inv.) selectiune s. f.] – Din fr. selection, lat. selectio, -onis.

RASNITA, rasnite, s. f. 1. Masina rudimentara de macinat sare, porumb etc., compusa din doua pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se invarteste cu ajutorul unui maner. ◊ Expr. A ajunge de la moara la rasnita = a ajunge dintr-o situatie buna intr-una rea; a scapata. A-i umbla cuiva gura ca o rasnita = a vorbi foarte mult; a vorbi intruna; a nu mai tacea din gura. ♦ Moara primitiva miscata cu ajutorul animalelor de tractiune. 2. Instrument de bucatarie cu care se macina boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. rasnica.

STRONGIL, strongili, s. m. Nume dat mai multor specii de viermi paraziti care patrund in aparatul digestiv, respirator sau circulator al unor animale si provoaca diferite tulburari (Strongylus). – Din lat. Strongylus (nume stiintific).

GLAS ~uri n. 1) Sunet sau ansamblu de sunete emise de om cu ajutorul coardelor vocale; facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; grai. ~ puternic. ~ ragusit. ◊ Intr-un ~ toti deodata. A da ~ a) a striga; b) a exprima (verbal sau in scris). A ridica ~ul a se rasti. A capata (sau a prinde) ~ a capata curaj. A-i pieri (sau a i se stinge) ~ul a) a nu mai putea sa vorbeasca; b) a nu mai avea ce raspunde; a se da batut. 2) mai ales la pl. Murmur produs de mai multe persoane ce vorbesc concomitent. 3) Sunet sau ansamblu de sunete scoase de pasari sau de animale. 4) fig. Zgomot produs de unele fenomene naturale. ~ul apelor. 5) fig. Sunet produs de un instrument muzical. ~ de vioara. /<sl. glasu

AMIBA s.f. animal protozoar, unicelular, cu corpul format dintr-o masa protoplasmatica si dintr-unul sau mai multe nuclee. [Var. amoeba s.f. / < fr. amibe, cf. germ. Amobe < gr. amoibe – schimbare].

VARIATIE s.f. 1. Schimbare; stare a unui lucru care prezinta (multe) schimbari. ♦ Diversitate, felurime. ♦ (Biol.) Schimbare a unei insusiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal si vegetal. 2. (La pl.; si in forma variatiuni) Piesa muzicala compusa pe o tema sau pe un motiv dat, caruia i se adauga diferite ornamentatii. ♦ Dans solistic clasic, variat si de virtuozitate. 3. (Mat.) Variatia unei functii = diferenta dintre valorile functiei in doua puncte. 4. (Statist.) Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul in cadrul unei colectivitati sub influenta anumitor factori. [Gen. -iei, var. variatiune s.f. / cf. fr. variation, lat. variatio].

CLASA s.f. I. (Fil.) Clasa sociala = grup mare de oameni care se deosebeste de alte grupuri dupa locul pe care-l ocupa intr-un anumit sistem de productie sociala, dupa raportul fata de mijloacele de productie, dupa rolul indeplinit in organizarea sociala a muncii, dupa felul in care obtin partea de care dispun din bogatia societatii si dupa marimea acestei parti. II. 1. Fiecare dintre subimpartirile si despartiturile mari ale regnului animal sau vegetal. 2. Fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. III. 1. Unitate de invatamant care cuprinde elevi cu acelasi nivel de cunostinte, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. 2. Sala in care se tin cursurile pentru un grup de elevi cu acelasi nivel de cunostinte. 3. Ora de curs. IV. 1. Categorie a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 2. Categorie, grad, rang. [Var. clas s.n. / < rus. klas, cf. fr., it. classe, germ. Klasse, lat. classis].

SELECTIE s.f. 1. Alegere gandita, chibzuita, facuta dupa un anumit criteriu si cu un anumit scop; selectionare. ♦ (Biol.) Selectie naturala = fenomen natural constand in persistenta si continua evolutie a speciilor cu o mai mare putere de adaptare la mediu si disparitia celor mai putin dotate; selectie artificiala = sistem de masuri luate pentru imbunatatirea speciilor animale si vegetale, constand in selectionarea in vederea reproductiei a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati. 2. (Mat.) Orice multime finita de elemente observate. ♦ (Statist.) Parte selectata dintr-o colectivitate statistica spre a servi la o cercetare selectiva; esantion. [Gen. -iei, var. selectiune s.f. / cf. fr. selection, lat. selectio].

CONCURENTA s. f. 1. rivalitate intre industriasi sau comercianti pentru acapararea pietei, pentru obtinerea unor profituri cat mai mari etc. 2. intrecere, lupta pentru intaietate. 3. (biol.) relatie interspecifica antagonista in care doua specii animale sau vegetale „lupta” pentru aceleasi resurse de mediu. 4. (mat.) proprietate a doua ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun. ♦ punct de ~ = punct de intersectie a dreptelor concurente. (< fr. concurrence)

MOLIE, molii, s. f. Nume generic dat mai multor specii de fluturi mici de noapte, ale caror larve rod lucrurile de origine vegetala sau animala. ◊ Compuse: molia-zidurilor sau molie-de-casa = mic crustaceu terestru cu corpul oval, cenusiu, care traieste in locuri umede si intunecoase (Oniscus murarius); molia-stupilor = gaselnita¹. – Din sl. molĩ.

A MUSCA musc 1. tranz. 1) A apuca cu dintii strangand (pana la durere, ranire, invinetire, rupere etc.). ◊ A-si ~ mainile a regreta amarnic, considerandu-se vinovat de ceva; a se cai. A-si ~ limba a regreta mult cele spuse anterior. ~ pamantul (sau tarana) a cadea la pamant ranit sau mort. 2) (despre unele animale, mai ales despre insecte) A intepa producand o senzatie dureroasa; a manca; a ciupi; a pisca. M-a ~t un sarpe. 3) fig. (despre ger, soare etc.) A produce o senzatie dureroasa; a pisca. 4) (o bucata dintr-un aliment) A rupe cu dintii pentru a manca. 5) fig. A ataca rautacios cu ironii sau cu vorbe; a intepa; a inghimpa; a impunge. 2. intranz. (mai ales despre caini) A avea obiceiul de a ataca, ranind cu dintii. /Orig. nec.

TARCAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre parul animalelor) Care are pete sau dungi de alta culoare; baltat. 2) (despre stofe, haine) Care are (prea) multe culori; colorat fara gust. /<ung. tarka

TERIAC s.n. 1. (Ant.) Compozitie medicamentoasa folosita ca remediu contra muscaturilor de sarpe si in multe maladii. 2. Medicament universal; panaceu. [Pron. -ri-ac. / cf. fr. theriaque, gr. theriake (antidosis) – antidot contra animalelor veninoase, salbatice].

AMIBA, amibe, s. f. animal protozoar (microscopic), cu corpul format dintr-o masa de protoplasma si din unul sau mai multe nuclee. – Fr. amibe (< gr.).

CALCUL, (I) calcule, s. n., (II) calculi, s. m. I. 1. Ansamblu de operatii matematice facute cu scopul de a gasi valoarea uneia sau a mai multor marimi; socoteala. 2. Plan, combinatie, proiect, socoteala. II. Concretiune care se formeaza accidental in anumite organe animale. Calcul renal. – Fr. calcul (lat. lit. calculus).

HIDRA, hidre, s. f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capat, gura inconjurata de 6-8 tentacule si, la celalalt capat, un fel de disc cu care se fixeaza pe un suport (Hydra); (si la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (Mitol.) Monstru fabulos inchipuit ca un sarpe urias cu mai multe capete, care, taiate, cresteau la loc. [Var.: idra s. f.] – Din fr. hydre, lat. hydra.

SUIN, -A, suini, -e, s. m. si f. (La pl.) Subfamilie de paricopitate care cuprinde mai multe genuri si specii de porci salbatici, precum si porcii domestici proveniti din acestia; (si la sg.) animal care face parte din aceasta subfamilie. – Din lat. suinus.

AMIBA, amibe, s. f. animal protozoar (microscopic), cu corpul lipsit de membrana, format dintr-o masa de protoplasma, cu unul sau mai multe nuclee si care se misca cu ajutorul pseudopodelor (Amoeba). – Din fr. amibe.

PADURE, paduri, s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multime densa de copaci crescuti in stare salbatica, in care predomina una sau mai multe specii, pe langa care se mai afla arbusti, plante erbacee, muschi etc., precum si diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante si animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure, se spune despre o persoana cu o comportare urata, lipsita de educatie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) Gramada mare de obiecte de acelasi fel (de obicei in pozitie verticala) care acopera o suprafata. – Lat. padule.

arahnid si aracnid n., pl. e (d. vgr. arahne, painjin [!], si eidos, aspect). Zool. animal articulat care are antene si patru parechi [!] de picioare (ca painjinu, parazitu riii, scorpia, capusa) sau mai multe (ca scolopendra s. a.). Arahnidele-s vecine cu insectele si crustaceele.

LATOS, -OASA, latosi, -oase, adj. (Despre animale si despre coama sau blana lor; p. ext. despre lucruri confectionate din blana sau din lana) Cu late multe, cu par ori fir lung si mitos. ♦ (Despre parul sau barba oamenilor) Cu suvite lungi, care atarna in dezordine; neingrijit; (despre oameni) care are parul sau barba lasate sa creasca lungi si neingrijite. – Late + suf. -os.

DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina intinsa pe pamant, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite in alimentatia omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dovlek.

BALTAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre parul sau penajul animalelor) Care are pete sau dungi de alta culoare; tarcat. 2) (despre animale) Care are asemenea par; tarcat. 3) fam. (despre haine, stofe, tesaturi etc.) Care este colorat fara gust, in prea multe culori tipatoare. Basma ~ta. ◊ A umbla dupa boi ~ti a umbla fara rost. /<lat. balteatus

BLAND ~da (~zi, ~de) 1) (despre persoane) Care are multa bunatate; bun la suflet; blajin; clement. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste bunatate si caldura sufleteasca; blajin. 3) (despre animale) Care nu se teme de oameni. 4) (despre animale) Care nu face rau oamenilor; neagresiv. 5) (despre fenomene ale naturii) Care nu provoaca senzatii violente sau dezagreabile; domol. /<lat. blandus

GOANGA ~ge f. pop. animal nevertebrat cu corpul diferentiat in cap, torace si abdomen, cu trei perechi de picioare si, de cele mai multe ori, cu aripi; insecta. ◊ A se tine de ~ge a fi neserios; a face farse. /Onomat.

PATA pete f. 1) Loc murdarit cu ceva. ~ de ulei. ~ de vin. 2) Portiune de alta culoare pe o suprafata. ◊ ~ alba loc necercetat, necunoscut. A cauta (sau a gasi) pete in soare a cauta (sau a gasi) neajunsuri in lucruri perfecte sau acolo unde nu sunt. 3) (la animale sau pasari) Parte a corpului unde parul sau penele sunt de alta culoare. 4) Marca dezonoranta atribuita cuiva pentru mult timp. ◊ Fara (de)~ (sau pete) nevinovat; neprihanit; curat. [G.-D. petei] /Orig. nec.

CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)

NAUTIL, nautili, s. m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externa spiralata; spec. molusca din marile calde, cu corpul inchis intr-o scoica impartita in mai multe compartimente (Nautilus pompilius). [Pr.: na-u- – Var.: nautilus s. m.] – Din fr. nautile, lat. nautilus.

SAN PEDRO SULA, oras in NV Hondurasului, situat pe Rio Chamelec, in apropiere de granita cu Guatemala, la 160 km NV de Tegucigalpa; 439,1 mii loc. (2001). Aeroport. Port fluvial. Ind. siderurgica, chimico-farmaceutica, de prelucr. a maselor plastice, tutunului si a lemnului (mobila), cimentului sticlariei, textila, hartiei si alim. (zahar, bere). Productie de biciclete si de articole electrice. Centru comercial. Piata agricola (trestie de zahar, orez, porumb, cartofi dulci, cassava, animale). Distrus in mare parte de un uragan in 1974. Fundat initial de spanioli in 1536, orasul a fost refacut in mai multe randuri.

MACAC, macaci, s. m. Numele mai multor specii de maimute mici, cu capul turtit si cu coada (de obicei) scurta, care traiesc in sud-estul Asiei (Macacus); animal care apartine uneia dintre aceste specii. – Din fr. macaque.

PAHIDERM, pahiderme, s. n. Denumire generica data mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasa, cu par putin, cu pantecele mare si cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana lipsita de bun-simt, obraznica. [Var.: pachiderm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme.

FECUNDITATE s. f. Capacitate a animalelor si a plantelor de a se reproduce si de a da descendenti normal dezvoltati. ♦ Capacitatea unui teren de a produce (multe) roade; rodnicie, fertilitate. ♦ Fig. Capacitatea cuiva de a scrie, de a compune, de a publica mult, de a activa intens si pe planuri diverse. – Din fr. fecondite, lat. fecunditas, -atis.

SCOICA, scoici, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de moluste care au corpul moale, ocrotit de doua valve calcaroase, de obicei cenusii, care formeaza scheletul extern al animalului. ◊ Scoica de rau = gen de scoici comestibile care traiesc pe sub malurile adanci ale raurilor (Unio); molusca din acest gen. Scoica de balta (sau de lac) = gen de scoici comestibile care traiesc de obicei in malul apelor statatoare sau cu un curs linistit (Anodonta); molusca din acest gen. Scoica de margaritar (sau de perle de mare) = scoica din Oceanul Indian si Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera). 2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ♦ Cochilie de melc. 3. Acoperis (de sticla) in forma unei cochilii de scoica (1) sau in forma de evantai, construit la intrarea intr-o cladire. 4. Excrescenta osoasa care se formeaza pe chisita sau pe coroana copitei calului si care face ca animalul sa schiopateze. 5. (La armele de vanatoare) Adancitura inchizatorului, in care este insurubat percutorul. – Din sl. skolika.

GINGAS (GINGAS), -A, gingasi, -e, adj. 1. (Despre fiinte si obiecte) Plapand, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestarile fiintelor) Plin de delicatete (sufleteasca); sensibil. 2. (Despre oameni si animale) Mofturos, dificil la mancare. ♦ (Despre plante) Care nu rezista la frig sau la caldura excesiva. 3. (Despre lucruri, actiuni etc.) Care cere multa pricepere pentru a putea fi dus la bun sfarsit; anevoios, dificil. – Din magh. dial. dsingas.

A SANGERA ~ez 1. intranz. 1) (despre rani sau despre parti ale corpului) A elimina sange. 2) fig. A indura foarte mult. ◊ A-i ~ cuiva inima a fi cuprins de o mare durere. 3) fig. (despre cer) A deveni rosu-aprins (ca sangele). 2. tranz. (animale sacrificate) A supune operatiei de recoltare a sangelui. /<lat. sanguinare

FECUND, -A adj. 1. (Despre animale) Care se inmulteste repede; prolific. 2. (Fig.) Rodnic, productiv, bogat. 3. (Fig.; despre oamenii de stiinta, de arta etc.) Care scrie, compune, produce mult. [< lat. fecundus].

BALTAT, -A, baltati, -te, adj. (Despre animale) Care are parul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de alta culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori tipatoare; colorat fara gust. ♦ (Ir.) Imbracat fara gust; (pop.) imbracat in haine orasenesti. – Lat. balteatus.

RODEO s. n. 1. Serbare organizata cu ocazia marcajului animalelor in unele regiuni din America. 2. Intrecere sportiva in care un calaret trebuie sa incalece si sa se mentina, fara sa, cat mai mult pe un cal sau un taur nedomesticit. [Pr.: -de-o] – Din sp. rodeo, fr. rodeo.

LEMING, lemingi, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere rozatoare asemanatoare cu harciogul, cu coada scurta si cu blana deasa, bruna-roscata, care traiesc in regiunile nordice (Lemmus); animal care apartine unuia dintre aceste genuri. – Din fr. lemming.

JIGODIE ~i f. 1) Boala infectioasa a cainilor tineri, de cele mai multe ori letala, manifestata prin atrofia muschilor si tulburari generale. 2) pop. fam. Caine jigarit, care trezeste mila si repulsie; javra; jigaraie; potaie; cotarla. 3) fam. animal salbatic (fioros); dihanie; jivina; jiganie; lighioana. [G.-D. jigodiei; Sil. -di-e] /cf. ung. zsigora

RASCRUCE ~i f. 1) Loc de intretaiere a doua sau mai multe drumuri; raspantie; incrucisare. ◊ In ~ crucis. 2) fig. Moment crucial in viata cuiva; raspantie. 3) pop. Parte in forma de cruce a unui vehicul cu tractiune animala, de care se prinde protapul sau cele doua orcicuri. 4) rar Totalitate a stinghiilor incrucisate din mijlocul unei ferestre. 5) Parte a vartelnitei, constand din doua brate incru-cisate, pe care se pun cele doua fofeze; fofelnita. /ras- + cruce

COLOANA s. f. 1. stalp cilindric de piatra, marmura etc. destinat sa sustina un antablament. ♦ formatie cu aspect de stalp aparuta in pesteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmita. ◊ coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. masa a unui fluid care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise. ♦ rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. sir vertical de cifre. 5. denumire a mai multor aparate in chimie si in industria chimica, dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, filtrante etc. 6. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge randuit in siruri paralele in adancime. ◊ coloana a cincea = grup de tradatori in slujba dusmanului, care organizeaza diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului. 7. (cinem.) coloana sonora = ansamblu de sunete care insoteste imaginile unui film. (<fr. colonne)

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

besica (est) si ba- (vest) f., pl. i (lat. vesica, besica; it. besciga si vescica, pv. vesiga, fr. vessie, sp. vejiga, pg. bexiga; alb. masika. D. rom. vine sirb. besika). Receptacul membranos care contine u***a in corpu animalelor sau implineste alta functiune la pesti ori pasari. Unflatura pe corp produsa de arsura, de cizma care te roade ori pe palme de multa munca, de gimnastica s.a. Bulbuc, glob cav, unflatura formata de apa, mai ales de sapun: fericirea e ca besicile de sapun, ploua cu besici. Besica de bou, tipla pusa in loc de geam (in vechime).

TATU, tatu, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fara dinti, cu corpul acoperit de placi osoase si cornoase mobile, care traiesc in America Centrala, de Sud si in Mexic; animal apartinand unuia dintre aceste genuri. – Din fr. tatou.

A RAGE rag intranz. 1) (despre unele animale) A scoate ragete caracteristice speciei; a mugi; a racni; a zbiera. 2) fig. depr. (mai ales despre copii) A plange cu glas tare (de cele mai multe ori fara motiv). 3) fam. (despre persoane) A scoate sunete puternice si prelungi; a tipa; a striga; a racni. /<lat. ragere

cinematograf n., pl. e (vgr. kinema, kinematos, miscare, si grapho, scriu). O masina care reproduce pe un plan miscarile fiintelor si lucrurilor. Localu in care se vad proiectiunile acestei masini. – A fost inventata la 1895 de Francezu Ludovic Lumiere si fratele lui prin studierea cinetoscopului lui Edison si a fotografiilor luate in laboratoriu de fiziologie al profesorului Marcy, care studia zboru pasarilor si miscarea altor animale luind fotografii succesive la intervale scurte. Fratii Lumiere au perfectionat aceasta sistema dindu-i o intrebuintare practica. Ei au inventat mijlocu de a lua mai multe fotografii intr´o secunda pentru ca miscarile care se repeta iute sa dea ochilor impresiunea continuitatii. E acelasi fenomen care se intimpla cind, miscind repede un chibrit aprins, capatam aparenta unor linii luminoase. – Primu film a aratat iesirea lucratorilor de la uzina tatalui inventatorului la 22 Martie 1895 la o conferenta [!] a „Societatii p. Incurajarea Industriii Nationale”.

INVATAT², -A, invatati, -te, adj. Care stie multa carte; instruit, cult², erudit, doct; p. ext. priceput. ♦ (Substantivat) Savant. 2. (Despre texte, cunostinte, deprinderi) Care este studiat si retinut in memorie. 3. Deprins, obisnuit cu ceva. 4. (Despre animale) Care este dresat, domesticit, imblanzit. – V. invata.

FOCA, foci, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere acvatice, carnivore, cu capul rotund, cu corpul alungit si cu picioarele in forma de lopeti care traiesc mai ales in regiunile polare (Phoca); animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. phoque, lat. phoca.

ORZ, (1) s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung si cu spicul format din mai multe randuri de boabe, cultivate ca plante furajere si industriale (Hordeum); planta care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrana pentru animale, in industrie si in alimentatia omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gaste = a darui lucruri deosebite cuiva care nu stie sa le pretuiasca. 2. S. n. pl. Specii de orz (1). 3. S. n. Semanatura, lan de orz (1). – Lat. hordeum.

COLOANA s.f. 1. Stalp de piatra, de marmura etc. de forma cilindrica, destinat sa sustina o parte dintr-un edificiu. ◊ Coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ Parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. Masa a unui fluid, care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. Sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise; continutul acesteia. ♦ Rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. Sir vertical de cifre. 5. Denumire a mai multor aparate folosite in chimie si in industria chimica, alcatuite dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, materiale filtrante etc. 6. Convoi de oameni, de animale, de vehicule care merge oranduit in siruri paralele in adancime. 7. (Cinem.) Coloana sonora = ansamblul de sunete care insoteste imaginile unui film. [Cf. lat. columna, fr. colonne, it. colonna, ngr. kolona].

FUNCTIE/FUNCTIUNE s. f. 1. activitate prestata de cineva pentru a se achita de obligatiile impuse de serviciu; insarcinare, sarcina; slujba. 2. rol sintactic pe care il indeplineste un cuvant in propozitie. ◊ (log.) operatie care prin aplicare asupra unui argument ii confera acestuia o valoare corespunzatoare. 3. activitate proprie unui organ, unei fiinte animale sau vegetale. 4. totalitatea proprietatilor chimice ale unui compus, determinate de o anumita grupa de atomi din molecula. 5. (mat.) marime variabila care depinde de una sau de mai multe marimi variabile. 6. a fi in ~ de... = a depinde de... 7. (inform.) subprogram care calculeaza si intoarce subprogramului apelant o singura valoare. (< fr. fonction, lat. functio)

FUNCTIE s.f. 1. Activitate dusa de cineva pentru a se achita de obligatiile impuse de serviciul pe care il are; insarcinare, sarcina; slujba. 2. Rol sintactic pe care il indeplineste un cuvant in propozitie. ♦ (Log.) Operatie care prin aplicare asupra unui argument ii confera acestuia o valoare corespunzatoare. 3. Activitatea proprie a organelor unei fiinte (animale sau vegetale). 4. Totalitatea proprietatilor chimice comune ale unei substante organice, determinate de prezenta aceluiasi radical organic in molecula. 5. (Mat.) Marime variabila care depinde de una sau de mai multe marimi variabile. 6. A fi in functie de... = a depinde de... [Var. functiune s.f. / cf. lat. functio, it. funzione, fr. fonction].

ANALOGIE s. f. 1. corespondenta, asemanare intre doua sau mai multe situatii, obiecte, fenomene, notiuni etc. 2. metoda de studiu al unui sistem bazata pe analogia (1) dintre acesta si un alt sistem cunoscut. 3. (biol.) asemanare relativa a doua organe (de animale) analoage. 4. (jur.) metoda de solutionare a unui caz neprevazut de lege, dar asemanator. 5. asemanare partiala de forma, sau de continut a doua elemente de limba, care determina modificarea unuia dintre ele sub influenta celuilalt. (< fr. analogie, lat. analogia)

BALTAT, -A, baltati, -te, adj. (Despre animale, rar despre pasari) Care are parul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de alta culoare. V. pestrit. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu prea multe culori; colorat fara gust. ♦ (Ir., despre oameni) Imbracat fara gust; (pop.) imbracat in haine orasenesti. – Lat. balteatus.

DIORAMA, diorame, s. f. Tablou de mari dimensiuni (alcatuit din mai multe planuri), care, sub efectul unui joc de lumini (si privit din intuneric), da spectatorului impresia realitatii. ♦ Reprezentare spatiala a unei portiuni de peisaj, in care se expun, in muzee, animale impaiate, manechine etc., in scopul infatisarii unui ecosistem. [Pr.: di-o-. – Var.: (inv.) dioram s. n.] – Din fr. diorama.

SELECTIONAT, -A, selectionati, -te, adj. Ales dintre mai multi (dupa criterii de valoare); p. ext. de calitate superioara. ♦ (Substantivat) Persoana sau echipa aleasa prin selectie in vederea participarii la competitii sportive, artistice etc. ♦ (Despre plante de cultura si animale domestice) Obtinut prin metoda selectiei artificiale; cu insusiri imbunatatite prin selectie. [Pr.: -ti-o-] – V. selectiona.

VIRUS s.n. Germen inframicrobian, agent patogen al multor boli infectioase; inframicrob. ♦ (P. ext.) Toxina acestui microb. ◊ Virus filtrant = agent patogen, ale carui dimensiuni (sub 0,2 microni) ii permit sa treaca prin filtrele de portelan, provocand boli infectioase la om, la animale si la plante. ♦ (Fig.) Agent de contagiune morala. [Pl. -usuri, (s.m.) -usi. / < fr., lat. virus].

GAZELA, gazele, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegatoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne in forma de lira si cu ochii mari, care traiesc in stepele si deserturile africane si asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.

DIORAMA ~e f. 1) Tablou de mari dimensiuni alcatuit din mai multe planuri, reprezentand, de obicei, o scena istorica sau un peisaj, care, datorita unei iluminari speciale, da spectacolului impresia realitatii. 2) Reprezentare spatiala a unui colt de natura in care se expun, in muzee, animale impaiate sau manechine. [Sil. di-o-] /<fr. diorama

BURTA ~ti f. pop. 1) Parte a corpului, la om si la animale, dintre torace si bazin, in care se afla stomacul, intestinele si alte organe interne; pantece; abdomen. ◊ A sta cu ~ta la soare a sta degeaba; a trandavi. A-si face ~ta toba a manca mult, fara masura. 2) fig. Parte proeminenta (a unui obiect); pantece. [G.-D. burtii] /Orig. nec.

TUB s.n. 1. Teava de metal, de sticla etc. 2. Recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. Formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii (mai ales la animale). ♦ Tub fonator = organ, in forma de canal, cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (Tehn.) Aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, folosit la diferite montaje. ♦ Tub electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice. ♦ (La unele instrumente muzicale) Teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ♦ Invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. [Cf. fr. tube, lat. tubus].

RELEU s. n. 1. aparat, dispozitiv de comanda pentru anumite modificari ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ◊ comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. mod de inlocuire a cailor pentru anumite drumuri lungi, a cainilor in timpul vanatorii sau a stafetelor in timpul unei curse; locul de schimb; animalul sau stafeta. (< fr. relais)

CONTAMINARE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Aciunea de a (se) contamina si rezultatul ei; infectare, molipsire, contagiune. ◊ C. radioactiva = patrundere a unei substante radioactive intr-un mediu sau intr-un organ viu (animal sau vegetal), consecutiva unei explozii nucleare sau accidentelor produse in instalatiile de utilizeaza asemenea substante. 2. Modificare a formei unui cuvint sau a unei constructii gramaticale sub influenta altor cuvinte sau constructii asemanatoare. 3. Imbinare a doua sau a mai multe texte sau fragmente de texte, din care rezulta o opera noua. Utilizata ca procedeu stilistic, in vederea obtinerii unor efecte comice. Apare si in unele specii folclorice (descintecele sint frecvent contaminate cu blesteme).

CHITCAN, chitcani, s. m. 1. animal insectivor asemanator cu soarecele, brun-castaniu pe spate si mai deschis pe burta, cu botul alungit, cu ochii mici si cu urechile ascunse in blana, care traieste prin paduri, dumbravi etc. in galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de soareci de diverse marimi. – Chitcai + suf. -an.

CARD ~uri n. 1) Grup mare de animale (de pasari, de pesti) de acelasi fel care umbla impreuna. 2) Grup de oameni adunati la un loc sau care merg impreuna; ceata; droaie. ◊ A intra (sau a se pune) in ~ cu cineva a se intovarasi cu cineva. 3) Timp nedelimitat; multa vreme. De un ~ de ani. /<sb. krd

HIDRA ~e f. 1) animal nevertebrat acvatic, de talie mica, avand corpul alungit si subtire, gura inzestrata la un capat cu tentacule, iar la capatul opus cu o suprafata plana cu ajutorul careia se fixeaza pe diferite obiecte. 2) (in mitologia antica) Sarpe urias cu mai multe capete care, fiind taiate, regenerau. [Sil. hi-dra] /<fr. hydre, lat. hydra

LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab

SPIC ~ce n. 1) Inflorescenta caracteristica gramineelor, alcatuita din mai multe flori mici dispuse pe o axa centrala. ◊ A da in ~ a incepe sa formeze spicul, sa se apropie de maturizare. ~ de zapada fulg de zapada ratacit printre picaturile de ploaie. 2) Varf al firelor de par mai lungi din blana unor animale (avand si o culoare mai deschisa sau mai inchisa decat a blanii). 3) Partea cea mai inalta a unui deal, a unui munte sau a unui acoperis. /<lat. spicum

coral m. ca animal si n., pl. uri ca marfa (lat. corallum, corallium si coralium, fr. corail, vfr. coral). Margean, un celenterat din al carui suport calcaros arborescent, (ros, alb ori negru) de aspectu unei petre, se fac giuvaieruri. (Se pescuieste mult pe malurile Siciliii). – Si coraliu.

PRINSOARE ~ori f. 1) Intelegere intre doua (sau mai multe) persoane care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa-i dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; pariu. 2) inv. pop. Loc unde sunt inchisi cei lipsiti de libertate. 3) rar Capcana de prins pasari sau animale. /prins + suf. ~oare

CANIBALISM (‹ canibal) s. n. 1. Devorare, de catre unele animale, a indivizilor din propria specie (de ex. femelele mame, mai ales scroafele, isi devoreaza puii dupa fatare sau unele pasari ciugulesc tesuturile vii ale altor pasari). C. se manifesta numai in anumite perioade ale vietii (c. temporar: la feline cind masculii sint mai multi decit femelele le maninca puii pentru a le forta sa reintre in calduri) sau este o trasatura specifica de comportament (c. permanent: la calugarita). 2. Consumarea carnii de om de catre popoarele primitive, determinata de insuficienta resurselor alimentare sau de credinte religioase; antropofagism. 3. Cruzime, ferocitate.

HIMERA, himere, s. f. 1. Inchipuire fara temei, fantezie irealizabila; iluzie, fantasma. 2. Monstru in mitologia antica greaca, inchipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capra si cu coada de sarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 3. (Bot.; in sintagma) Himera de altoire = planta ale carei tesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai multi zigoti distincti. – Din fr. chimere, it. chimera, lat. Chimaera.

GALERIE ~i f. 1) Drum subteran in forma de coridor lung, care permite accesul minerilor la zacamant. 2) Loc de plimbare sau de trecere dintr-o cladire in alta, avand o forma boltita, mai mult lunga decat larga, si fiind acoperit cu sticla sau cu un material transparent. 3) Muzeu sau sectie a unui muzeu unde sunt expuse opere de pictura si de sculptura; colectie de opere de arta. 4) Bara (de lemn sau de metal) de care se atarna perdelele. 5) Canal subteran sapat de unele animale. 6) Balcon situat la cel mai inalt nivel intr-o sala de teatru. 7) Spectatorii asezati pe locurile unui astfel de balcon. 8) fam. Public (asezat, de obicei, in urma unei sali de spectacole) care se manifesta zgomotos in timpul reprezentatiei. ◊ A face ~ a se purta agitat la o manifestare (in semn de aprobare, incurajare etc.). 9) Succesiune de elemente omogene; sir; serie. ~a personajelor. [G.-D. galeriei] /<fr. galerie, it. galleria

NEUTRU, -A adj. 1. Care nu ia partea nimanui, care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu se amesteca in conflictul dintre mai multe state, care nu participa la pacte sau aliante militare; (despre persoane) neincadrat in nici o miscare, in nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (si s.n.) = forma pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi in special obiecte inanimate, unele nume colective si generice, precum si unele animale. ◊ Vocala neutra = vocala mediala. 4. (Chim.; despre compusi) Care nu prezinta nici caractere de acid, nici caractere de baza. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcina electrica. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi].

MARCA vb. tr. 1. a insemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoaste; (spec.) a insemna (un obiect de aur, de platina etc.) pentru a garanta ca este veritabil. 2. (fig.) a indica, a dovedi; a arata, a proba. ◊ a remarca; a sublinia. 3. a delimita un teren, o cale rutiera sau navigabila etc. 4. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai multi jucatori din echipa adversa spre a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive. 5. a inscrie unul sau mai multe puncte intr-o competitie etc. (< fr. marquer, germ. markieren)

INCARCA, incarc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare intr-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce intr-o arma de foc un cartus sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. si refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a insela. ♦ Spec. A adauga prin inselatorie un plus la socoteala. 4. Tranz. (In expr.) A-si incarca stomacul cu... = a manca prea mult. A-si incarca sufletul cu... = a-si impovara constiinta. A fi incarcat de ani = a fi in varsta. 5. Tranz. A acumula energie intr-o baterie electrica; a acumula sarcina electrica pe armaturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare.

SEDENTAR, -A, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Caruia nu-i place sa umble, sa faca miscare, care sta mai mult acasa; (despre indeletnicirile oamenilor) care se desfasoara intr-un spatiu inchis; care nu necesita miscare, lipsit de miscare. ♦ (Despre populatii) Stabil. ◊ Parte sedentara = parte a unitatilor militare care ramane in garnizoana in timp de razboi, avand misiunea de a completa efectivele partii operative, de a ingriji bunurile ramase in cazarma etc. Pasari sedentare = pasari care nu migreaza in timpul iernii. animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar in galerii pe care si le fac singure. – Din fr. sedentaire, lat. sedentarius.

BURDUF, burdufuri, s. n. 1. Sac facut din pielea netabacita (uneori din stomacul) unui animal (capra, oaie, bivol), in care se pastreaza sau se transporta branza, faina, apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans, incat sa nu se poata misca. (Reg.) A da pe cineva in burduful d******i = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, in care se inmagazineaza aerul la cimpoi, la armonica etc. 3. Acoperitoare de piele care, in timp de ploaie, apara picioarele celor din trasura. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata, prinsa de restul incaltamintei. 4. Perete ondulat, de piele sau din panza (cauciucata), asezat pe laturile puntii de comunicatie intre doua vagoane de calatori. 5. Basica (1) uscata, care, pe vremuri, se intrebuinta in locul geamurilor. 6. (Reg.) Copca in gheata. [Var.: burduv, burduh, burdus s. n.].

BARBA, barbi, s. f. 1. Par care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barba (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burta (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire data mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi si inguste si cu flori galbene (Tragopogon); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care il au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemanatoare, aflate laolalta. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de acelasi fel, reunite pe baza caracteristicilor functionale si alcatuind un tot. Grup electrogen. ◊ Grup sanitar = incapere prevazuta cu closet, chiuveta (si, uneori, cu cada de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (in mod stabil sau temporar) pe baza unei comunitati de interese, de conceptii etc.; grupa, colectiv. ◊ Loc. adv. In grup = mai multi laolalta, in colectiv. In grupuri de cate... = cate (atatia) deodata. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (in) mai multe cete sau gramezi. ♦ Spec. Fractiune politica; grupare formata din reprezentantii unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Mat.) Multime de elemente in care fiecarei perechi de elemente ii corespunde un element din aceeasi multime, in care este adevarata asociativitatea oricare ar fi elementele multimii, in care exista un element neutru si un element opus legii de compunere a multimii. – Din fr. groupe.

CARD, carduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de pasari, de pesti de acelasi fel, care se afla impreuna. 2. (De obicei peior.) Ceata (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) in card cu cineva = a se asocia, a se intovarasi cu cineva (in vederea unor actiuni reprobabile). 3. (Fam.) multime, sir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un card de vreme = de un timp incoace. Un card de ani = foarte multi ani. – Din scr. krd.

PLOAIE ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. Apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite. ◊ ~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.

BALTAT, -A, (lat. balteatus) adj. 1. (Despre animale) Care are parul sau penele de culori deschise formind pete. ♦ (Substantivat, f.) Baltata romaneasca = rasa de taurine cu insusiri mixte (lapte si carne), creata in Transilvania, Banat si Bucovina la sfirsitul sec. 19 si inceputul sec. 20, prin incrucisarea vacilor locale din rasa sura de stepa cu tauri simmenthal. De culoare baltata alba cu galben, vacile au in medie o greutate de 550 kg si o productie anuala de 3.000 l lapte. 2. Ir. Cu prea multe culori; format din elemente eterogene; imbracat fara gust.

CHICAGO [sicagəu], oras in N S.U.A. (Illinois), port (22,9 mil. t – 1990) la L. Michigan; 8,18 mil. loc. (1988, cu suburbiile Gary, South Chicago, East Chicago). Mare nod de comunicatii. Noua aeroporturi (O’Hare, cel mai mare din lume – 59,1 mil. pasageri, 1989). Piata mondiala pentru animale si griu. Mare centru financiar si ind.: combinate siderurgice, constr. de aparataj electrotehnic si electronic (uzinele concernului „Zenith”), masini agricole, utilaj greu (uzinele concernului „International Harverster”), vagoane, locomotive si motoare Diesel (uzinele concernului „Pullman”), ind. chimica, prelucr. petrolului, mase plastice, conserve de carne (mari abatoare). Important centru cultural (universitati, institut de arte frumoase, muzeu de istorie naturala etc.). Aici a avut loc, la 1 mai 1886, o greva in amintirea careia muncitorii din multe tari ale lumii sarbatoresc ziua de 1 Mai.

MARCA, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal pretios, semnul oficial care ii garanteaza calitatea si autenticitatea. 2. Fig. A constitui o nota specifica, o trasatura caracteristica; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate in evidenta, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovada; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafata etc. prin linii, semne; a insemna. 4. (Sport) A obtine unul sau mai multe puncte intr-o competitie, intr-un joc; a inscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai multi jucatori din echipa adversa, pentru a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive, sau sa marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer.

COMUNITATE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinte; posesiune in comun. ◊ (Dr.) C. de bunuri = regim al bunurilor sotilor, in temeiul caruia bunurile dobandite cu titlu oneros in timpul casatoriei apartin, cu exceptiile prevazute de lege, ambilor soti, care au deopotriva, dreptul de a le administra si de a dispune de ele. 2. Grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune; totalitatea locuitorilor unei localitati, ai unei tari etc. ◊ C. lingvistica = grup de oameni care comunica intre ei folosind acelasi idiom (limba, dialect, grai). 3. Ansamblu de organisme vegetale si animale intre care se stabilesc relatii de existenta si interactiune.

PALNIE, palnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticla, de portelan etc., de obicei in forma de con gol in interior, prelungit in jos printr-un tub ingust, servind la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. ◊ Expr. A-si face (sau a-si duce) palmele palnie (la gura sau la ureche) = a-si aseza mainile ca o palnie in dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute si) gura palnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte in forma de palnie (1), care amplifica sunetele. ◊ Palnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, incapere sau locas, mai largi in partea de sus decat in cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a inlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de forma conica, formata in terenuri solubile. ♦ Plan inclinat care leaga galeria superioara cu cea inferioara a unui tunel in curs de excavare. ♦ Groapa facuta in pamant de un obuz sau de o bomba. 5. Locul unde se aduna bustenii inainte de a fi coborati pe jilip. 6. Tub care serveste unor animale cefalopode la miscare. – Et. nec.

CIOLAN ~e n. 1) Os de animal taiat. ◊ A da (cuiva) un ~ de ros a promova pe cineva intr-un post avantajos, din care se poate trage anumite foloase. A scapa ~ul din mana a pierde o situatie privilegiata. A umbla dupa ~e a cauta venituri usoare. 2) Parte a corpului omenesc; madular; membru. 3) Parte constitutiva a scheletului; os. ◊ A-si odihni ~ele a se intinde pentru odihna. A-i trece (cuiva) ~ prin ~ a fi foarte obosit. A i se m**a ~ele a se slei de puteri. A-i rupe (sau a-i m**a, a-i frange) (cuiva) ~ele a bate foarte tare (pe cineva). A-i putrezi ~ele a fi mort de mult timp. A-i ramane ~ele (pe undeva) a muri prin straini. /<sl. tlanu

CIOLAN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (taiat, cu sau fara carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obtine avantaje sau profituri materiale. A umbla dupa ciolan = a umbla dupa profituri materiale. A scapa ciolanul din mana = a pierde o situatie avantajoasa. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se m**a (cuiva) ciolanele = a-i slabi puterile, a se molesi. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frange, a-i m**a cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multa vreme). A-i ramane ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casa, prin locuri straine. 3. (Reg.) Obada (a rotii de car). – Din sl. clanu.