BRIO n. muz. Tehnica inalta de executie muzicala. ◊ Cu ~ a) cu multa vioiciune; insufletit; vioi; b) cu mult succes; in mod stralucit; exceptional. /<it., fr. brio

RAZBOAIELE ITALIENE (1494-1559), denumire a razboaielor purtate intre Franta, pe de o parte, si Spania si Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, pe de alta parte, pentru suprematie in Pen. Italica, iar apoi in V Europei. Conflictul a avut loc mai multe perioade, in care succesele au alternat de o parte si de alta. Terminat prin Pacea de la Cateau-Cambresis (1559), care a marcat instaurarea hegemoniei spaniole in V Europei.

CAZNIT, -A, cazniti, -te, adj. 1. Muncit, impilat, asuprit, torturat. 2. Facut cu mult efort (si fara prea mare succes). – V. cazni.

OLDFIELD [ouldfild], Mike (n. 1953), chitarist, poliinstrumentist si compozitor rock britanic. Triumfa cu albumul „Tubular Bells”, care ii aduce un succes imens. Albume realizate cu mai multi artisti, patina folk celtica, instrumente electronice.

MOSI, mosesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la nastere; a da nou-nascutului primele ingrijiri, a-i taia buricul. 2. Intranz. si refl. (Fam.) A lucra incet, a se trudi mult la un lucru, a se cazni (fara succes); a se mocai, a se mocosi. – Din moasa.

COLOSAL, -A, colosali, -e, adj. Care depaseste cu mult marimea obisnuita; imens, gigantic, urias, enorm. ♦ Care depaseste cu mult un anumit nivel (de intensitate, calitate etc.). succes colosal. – Din fr. colossal.

MARE² mari f. 1) Spatiu intins de apa statatoare, sarata, situata intre continente sau in interiorul lor. ~ea Mediterana. ~ea Caspica. ◊ A fagadui (a promite, a cere) ~ea cu sarea a fagadui (a promite, a cere) imposibilul. A incerca ~ea cu degetul a intreprinde ceva fara sanse de succes. A vantura mari si tari a calatori foarte mult. 2) fig. Intindere mare; vastitate. O ~ de grane. 3) multime sau cantitate foarte mare. O ~ de flori. [G.-D. marii] /<lat. mare, ~is

A DORI ~esc tranz. 1) A fi stapanit de dorinta de a avea; a ravni; a nazui. ◊ A lasa de dorit a avea lipsuri; a nu satisface. 2) A avea intentia; a vrea. Doresc o prajitura. ◊ Cum doriti (sau cum doresti) formula prin care se lasa la aprecierea interlocutorului luarea unei hotarari. 3) (persoane, obiecte etc. dragi) A tine mult sa vada. 4) A ura cu o deosebita afectiune. Iti doresc succes. /Din dor

DEPARTE adv. 1) La mare distanta; intr-un loc indepartat. ◊ De ~ din departare. Mai ~ mai incolo, mai la distanta. Nici pe ~ catusi de putin; deloc. Pe ~ pe ocolite; indirect. A ajunge ~ a) a dobandi succes; b) a trece granitele permise. 2) Intr-un moment care a precedat cu mult sau va urma. ◊ Mai ~ in continuare. /de + parte

SALDANHA OLIVEIRA E DAUM [saldəna olivəirə i dəun], Joāo Carlod duce de ~ (1790-1876), general si om politic portughez. De mai multe ori ministru; prim-min. (mai-nov. 1835, 1846-1849, 1851-1856, mai-aug. 1870). Reforme in sistemul politic si in economie. A incercat, fara succes, folosirea unor metode autoritare de guvernare.

RADAR (‹ fr., germ.; engl. ra[dio] d[etecting] a[nd] r[anging], „detectare si localizare prin radio”). s. n. Sistem de radiolocatie in care, cu ajutorul unul tub catodic si al unei aparaturi anexe, se determina directia si distanta la care se afla diverse obiecte indepartate (avioane, obstacole etc.); se bazeaza pe emiterea unor unde radio si receptionarea acestora dupa reflectarea lor de catre obiectul urmarit. Sin. radiolocator. Isi are originea in opera experimentala a lui H. Hertz la sfarsitul anilor 1880. Primul r. a fost realizat in 1904 de germanul C. Hulsmeyer. In 1934, francezul Pierre David a experimentat cu succes un sistem de detectare electromagnetica a avioanelor. A fost dezvoltat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; azi r. este folosit mult mai simplu, in identificarea si monitorizarea satelitilor artificiali pe orbitele pamantene, ca ajutor de navigatie pentru avioane si vasele maritime si pentru controlul traficului aerian in jurul marilor aeroporturi; de asemenea, r. este folosit de politia rutiera pentru a stabili viteza vehiculelor auto.

CAPATAI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. si adv. Fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1), sfarsit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat, a descurca. – Lat. capitaneum.

CAROL, numele mai multor imparati ai Sfintului Imperiu Roman de Natiune Germana. Mai importanti: 1. C. IV (1355-1378); a promulgat „Bula de Aur” (1356) si a infiintat universitatile din Praga (1348) si din Viena (1365). 2. C. V v. Carol V(Carol Quintul). 3. C. VI (1711-1740); a purtat, fara succes razboaie impotriva Frantei si Turciei; a promulgat Pragmatica Sanctiune din 1713.

bafta (bafte), s. f. – Noroc, succes. Tc. baht (Popescu-Ciocanel 14; DAR; Ronzevalle 48), care a trecut in tig. batch (Miklosich, Zig., 172; Wlislocki 72). In rom. pare a fi intrat prin intermediul tig. (Graur 124; Graur, Notes, IV, 196; Juilland 157) si considera o nuanta de vulgaritate; cu toate ca este un cuvint foarte folosit in limbajul comun, apare rareori in literatura. Din tc. provin si ngr. βάχτ, alb. baft, bg., sb. bacht. – Stamati foloseste de mai multe ori cuvintul bafta, cu sensul de „gura, cioc”; nu cunoastem ratiunea acestei intrebuintari, care nu apare la alt autor si pe care nu o gasim in dictionare. – Der. baftos, adj. (norocos).