chistoc (muc de tigara) s. n., pl. chistoace

chil (chile), s. n. – La alambic, tub refrigerant. Germ. Kuhl(schlange). Aceeasi parte a alambicului se mai numeste chilstoc, s. n., din germ. Kuhlstock (DAR); de unde s-a obtinut var., cf. chiostec, chistoc, s. n. (muc de tigara).

CHISTOC, -OACA, chistoci, -oace, subst. 1. S. n. muc de tigara. 2. S. m. si f. Fig. Copil mic de statura si indesat. [Pl. si: (1) chistocuri. – Var.: chiostec s. n.] – Et. nec.

CHISTOC s. muc. (~ de tigara.)

CENUSAR¹ ~e n. 1) Cavitate in partea de jos a unei sobe, unde cade cenusa. 2) Bazin cu o solutie speciala de var, in care se pun pieile pentru a indeparta parul si epiderma. 3) Vas in care se pastreaza cenusa unui mort dupa incinerare; urna cinerara; urna funerara. 4) inv. Vas de diferite forme si dimensiuni, in care se scutura scrumul sau se arunca mucurile de tigara; cenusernita; scrumiera. /cenusa + suf. ~ar

CENUSERNITA ~e f. inv. Vas de diferite forme si dimensiuni, in care se scutura scrumul sau se arunca mucurile de tigara; scrumiera. /cenusa + suf. ~ernita

CHISTOC¹ ~oace n. muc de tigara. /Orig. nec.

SCRUMIERA ~e f. Obiect de diferite forme, in care fumatorii scutura scrumul, arunca mucurile de tigari si chibriturile arse. [G.-D. scrumierei; Sil. -mi-e-] /scrum + suf. ~iera

chiostec (chiostecuri), s. n. – 1. (Inv.) Piedica pusa la picioarele cailor. – 2. (Inv.) Siret cu care se lega gulerul pelerinelor. – 3. muc de tigara. – Var. chiostec, chistoc. Mr. chiusteca, megl. chiustec(a). Tc. kostek „piedica” (Miklosich, Turk. Elem., II, 112; Berneker 681; Seineanu, II, 115; Meyer 228; Lokotsch 1211); cf. ngr. ϰιουστέϰι, alb. kjostek, bg. kjusteka. – Der. chistocar, s. m. (Arg., sarac, cersetor).

lacusta (lacuste), s. f. – 1. Cosas (Pachytylus migratorius). – 2. Mincau. – 3. muc de tigara, chistoc. – 4. (Arg.) C*******a. – Mr. lacusta. Lat. *lacusta, in loc de locusta (Puscariu 934; Densusianu, Hlr., 94; Candrea-Dens., 941; REW 5098; DAR; Rosetti, I, 50; Giuglea, LL, I, 164); cf. it. locusta, sp. langosta, port. lagosta, v. fr. laouste, cat. llangosta. Sensul 3 se explica prin forma mucului de tigara, cf. sp. cigarro; sensul 4, poate prin presupusa lacomie a c**********r. – Der. lacustar, s. m. (pasare, Pastor roseus).

chiostec n., pl. uri si e (turc. kostek, pedica [!] la picioarele cailor, lant de ceasornic. V. chistoc). Vechi. Pedica la picioarele cailor: Cind te uiti la el si trece. Par´ca este in chiostece (Pan). Gaitan gros de purtat o haina pe umeri. Azi. Fam. Retevei, baston scurt. muc de tigara. V. tureac.

chistoc n., pl. oace (var. din chiostec). Mold. Fam. muc de tigara sau rest dintr´un lucru mai mare. Fig. (masc.). Prichindel.

SCRUMIERA, scrumiere, s. f. Obiect (de diferite forme si dimensiuni) in care se scutura scrumul de tigara si se arunca mucurile si chibriturile arse; scrumelnita. [Pr.: -mi-e-] – Scrum + suf. -iera (dupa fr. cendrier).

muc (de lumanare, de tigara etc.) s. n., pl. mucuri

chislog (-oage), s. n. – Lucru de nimic, care nu se vinde, lucru inutil. Tig. kislo „slab” (Graur 137). Pare a se fi contaminat cu chistoc „muc, partea inutila a tigarii”.

1) capat n., pl. capete (lat. caput, capitis, pl. capita. V. cap 2). Margine, sfirsit: capatu lumii. Virf: un capat de ata. muc, rest: capat de luminare, de tigara, de chibrit. Calavie. A pune capat unui lucru, a face sa inceteze, a-l opri. A scoate la capat, a ajunge la rezultat, a termina bine. Pina la capat pina la sfirsit, pina la urma. De la capat, de la' nceput. V. capatii.

muc s. 1. (rar) mucarnita. (~ de lumanare.) 2. chistoc. (~ de tigara.) 3. (mai ales la pl.) (pop., glumet) untura. (Ii curg ~ii din nas.)

muc¹ ~uri n. 1) Varful ars al unui fitil (de lampa). 2) Capat ramas dintr-o tigara fumata. ◊ A ajunge la ~uri de tigara a saraci cu totul. 3) Capat ramas de la o lumanare arsa. 4) pop. Creasta curcanului. /<lat. mucus

muc, (1) mucuri, s. n., (II) muci, s. m. I. S. n. 1. Varf (innegrit prin ardere) al unui fitil de lampa, de lumanare, de candela; p. gener. fitilul intreg. 2. Bucatica ramasa dintr-o lumanare aproape consumata sau dintr-o tigara fumata. II. S. n. (Mai ales la pl.) Secretie (vascoasa) produsa de glandele nazale si eliminata prin nari. ◊ Expr. (Fam.) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), se spune despre cineva care merge prea des undeva. A-i pica mucul (sau mucii) dupa cineva = a fi foarte indragostit de cineva. Nu dai nici mucii pe el, se spune despre o persoana lipsita de orice valoare. – Refacut din pl. muci (< lat. mucci).