CAMEE, camee, s. f. 1. Piatra dura (cu multe straturi divers colorate), sculptata in relief cu o figura sau cu un motiv decorativ, folosita ca podoaba. 2. Sculptura monocroma imitand o camee (1). – Din fr. camee.

HIMERA, himere, s. f. 1. Inchipuire fara temei, fantezie irealizabila; iluzie, fantasma. 2. Monstru in mitologia antica greaca, inchipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capra si cu coada de sarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 3. (Bot.; in sintagma) Himera de altoire = planta ale carei tesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai multi zigoti distincti. – Din fr. chimere, it. chimera, lat. Chimaera.

CAMEE ~ f. Obiect de podoaba din piatra fina, cu o figura sau cu un motiv decorativ in relief. [Art. cameea; G.-D. cameei; Sil. -me-e] /<fr. camee

CAMEE s.f. Piatra fina, impodobita cu o figura sau cu un motiv decorativ in relief. [Pron. -me-e. / < fr. camee, cf. it. cameo].

ACANTA s. f. 1. planta erbacee decorativa, cu frunze mari, penate, grupate in forma de spic. 2. motiv decorativ, care stilizeaza frunza acestei plante. 3. apofiza spinoasa a vertebrelor. (< fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

ARABESC I. s. n. 1. ornament inspirat din arta araba. ◊ motiv decorativ ornamental din diverse combinatii de figuri (linii, frunze, flori) impletite simetric. 2. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizeaza acest mod. 3. figura in baletul clasic, la patinaj sau la gimnastica, cu piciorul si bratul liber spre orizontala. 4. ornament muzical. II. s. f. piesa muzicala cu o linie melodica bogat ornamentata. (< fr. arabesque)

ARCADA s. f. 1. element de arhitectura dintr-un arc si din elementele care il sustin. ◊ motiv decorativ constand din inscrierea ritmica a unor arce de cerc. 2. portiune anatomica (osoasa) in forma de arc; partea curbata a osului frontal, deasupra ochiului. 3. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal. 4. fiecare dintre partile unei sei, sub forma de punti arcuite. (< fr. arcade)

BUTON I. s. n. 1. piesa care, prin apasare, transmite o comanda mecanica sau electrica. 2. fus incastrat cu un capat in corpul unei piese in miscare circulara, excentric fata de axa de rotatie a acesteia, ca legatura de articulatie intr-un mecanism. 3. mica papula, bubulita de piele. II. s. m. 1. nasture mobil. ◊ capsa (1). 2. motiv decorativ, in relief, de forma unei proeminente rotunjite. (< fr. bouton)

CAMEE s. f. piatra fina, impodobita cu o figura sau cu un motiv decorativ in relief. (< fr. camee)

CIPOLIN s. n. 1. roca metamorfica din marmura alba continand straturi de mica alba sau alte minerale cristalizate. 2. motiv decorativ din flori, frunze, fructe, imprumutat de la portelanurile japoneze. (< it. cipollino)

CVADRILOB s. n. motiv decorativ asemanator trifoiului cu patru foi; tetralob. (< fr. quadrilobe)

FESTON s. n. 1. broderie in forma de mici semicercuri pe marginea unui obiect de panza. 2. motiv decorativ care imita o astfel de broderie. 3. ghirlanda de cute periglaciare sau tectonice. (< fr. feston, it. festone)

GRIFON s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu inaripat, cu cap si gheare de vultur. ◊ motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 2. pasare rapitoare din tarile calde, mare, asemanatoare vulturului, cu corpul aproape plesuv si gatul imbracat intr-un guler de pene. 3. specie de caine de vanatoare cu par lung si aspru, cu barba si mustati bogate. (< fr. griffon)

HIMERA s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumatate de leu si jumatate de capra, cu aripi si cap de pasare de prada si cu coada de balaur. 2. motiv decorativ reprezentand un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai multi zigoti distincti. ◊ ramura a unei plante care prezinta doi indivizi de constitutii diferite. 4. inchipuire, fantezie irealizabila; iluzie. 5. peste holocefal cu corpul alungit si turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrala, cu dinti putini, in forma de placi, din afundul oceanelor. (< fr. chimere, lat. chimaera, gr. khimaira)

LOTUS s. m. 1. planta acvatica exotica din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, placut mirositoare. 2. motiv decorativ frecvent in monumentele egiptene si in artele asiatice, reprezentand un lotus (1). (< fr., lat. lotus)

OVA s. f. motiv decorativ alcatuit dintr-o proeminenta in forma de ou, la cornise si capiteluri, la mobilier sculptat si giuvaiere. (< fr. ove)

REDAN s. n. 1. iesitura in zidul unei fortificatii. ◊ serie de iesinduri din loc in loc intr-un zid ridicat pe un teren in panta in vederea asigurarii planeitatii. 2. motiv decorativ sculptat in forma de dinti, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. element de constructie asezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei in scopul maririi efectului de disipare a energiei. 4. proeminenta pe carena unui hidroavion sau a unor ambarcatii care asigura alunecarea pe apa cu o rezistenta redusa la inaintare. (< fr. redan)

RINSOU s. n. motiv decorativ pictat sau sculptat, de forma curbata (ramuri, frunze sau fructe). (< fr. rinceau)

SEMIPALMETA s. f. (arte) motiv decorativ vegetal constand din reprezentarea frunzei de palmier din profil. (< semi- + palmeta)

STRIGIL s. n. 1. raclor cu care romanii racaiau murdaria de pe piele dupa intrecerile sportive sau in timpul baii. 2. canelura in forma de strigil (1), motiv decorativ frecvent mai ales pe sarcofage. (< fr. strigile, lat. strigilis)

TENANT s. m. 1. (herald.) figura antropomorfa sau zoomorfa care sustine scutul cu stema propriu-zisa. 2. (arhit.) motiv decorativ reprezentand un personaj care sustine un ornament. (< fr. tenant)

TETRASKELION s. n. motiv decorativ in forma de cruce cu bratele egale si extremitatile frante la 90⁰. (< fr. tetraskelion)

TRISKELION s. n. motiv decorativ cu trei brate egale si extremitatile frante la 90⁰. (< fr. triskelion)

CAMEE, camee, s. f. Piatra fina, sculptata cu o figura sau cu un motiv decorativ, servind ca podoaba. – Fr. camee.

ALESATURA, alesaturi, s. f. Procedeu de ornamentare a tesaturilor populare romanesti prin separarea si imbinarea cu mana, dupa un model, a firelor de urzeala si de bateala. ♦ motiv decorativ colorat, realizat in arta populara romaneasca prin procedeul descris mai sus. – Ales² + suf. -atura.

GEMA, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatra pretioasa translucida. ♦ Bijuterie sau obiect de arta facut dintr-o piatra pretioasa sau semipretioasa pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; in sintagma) Sare gema = sare de bucatarie cristalizata, extrasa ca atare dintr-o salina; halit². – Din fr. gemme, lat. gemma.

GLIPTIC, -A, gliptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a grava figuri sau motive decorative pe o piatra pretioasa sau semipretioasa sau pe mulajele pentru monede si medalii. 2. Adj. Care apartine glipticii, privitor la gliptica. – Din fr. glyptique.

GRIFON, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap si gheare de vultur si cu urechi de cal. ♦ motiv decorativ reprezentand acest monstru. 2. Specie de caine de vanatoare cu parul aspru si latos. – Din fr. griffon.

REDAN, redane, s. n. 1. Lucrare simpla de fortificatie, alcatuita dintr-un zid in forma de unghi iesit in afara, folosita in trecut pentru apararea unei treceri. 2. motiv decorativ sculptat in forma de dinti alaturati, folosit in arhitectura evului mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate in partea superioara a unui zid construit pe un teren inclinat. 4. Aliniere a cladirilor de-a lungul unei strazi, astfel incat un colt al lor sa fie iesit mai mult in strada. 5. Suprafata proeminenta, in forma de treapta, pe fundul cocei unei ambarcatii sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigura alunecarea acestora pe apa cu o rezistenta redusa la inaintare. – Din fr. redan.

CIPOLIN s. n. 1. Marmura alba care contine mica sau alte minerale colorate in straturi ce traverseaza roca. 2. motiv decorativ oriental pentru portelanuri, compus din frunze, fructe si flori. – Din it. cipollino.

CLOISONNE s. n. 1. Tehnica de lucrare a emailului, care consta in turnarea acestuia in mici despartituri sau compartimente metalice, in functie de motivul decorativ. 2. Obiect astfel realizat. [Pr.: cloa-zo-ne] – Cuv. fr.

ROZETA, rozete, s. f. 1. Mica planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze lunguiete, cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; rezeda (Reseda odorata). 2. Nasture de alama pe care il purtau, in trecut, la tunica si la cizme, ostasii din trupele de cavalerie de rosiori. 3. motiv decorativ circular, avand forma unui trandafir, care apare frecvent in arta populara romaneasca. 4. (Arhit.) Fereastra circulara de mari dimensiuni, decorata cu vitralii si folosita mult la ornamentarea fatadelor catedralelor gotice; rozasa. 5. (Tehn.) Armatura sau guler original al unei tije, care serveste ca element de legatura, de suspensie sau de protectie. 6. Disc, in general de forma rotunda, care se aplica pe fata diferitelor elemente de constructie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusatura in forma de triunghi, executata manual cu fire de matase, la deschizatura buzunarelor, servind ca intaritura sau pentru infrumusetare. – Din fr. rosette.

zeciuri (motive decorative) s. n. pl.

BRODERIE ~i f. 1) Cusatura decorativa, efectuata in relief pe o tesatura, cu fire din acelasi material sau cu fire speciale. 2) Tesatura impodobita cu motive decorative brodate. 3) Arta de a broda. [Art. broderia; G.-D. broderiei; Sil. -ri-e] /<fr. broderie

CLOISONNE [pr.: cloazone] n. 1) Tehnica de lucrare a emailului, care consta in turnarea acestuia in mici despartituri metalice, in functie de motivul decorativ. 2) Obiect astfel realizat. /Cuv. fr.

COCHILIAJ n. 1) Animal cu cochilie. 2) In-velis protector calcaros al unor specii de nevertebrate; cochilie. 3) motiv decorativ alcatuit din cochilii. /<fr. coquillage

HIMERA ~e f. 1) (in mitologia greaca) Monstru imaginat cu cap de leu, corp de capra si coada de sarpe. 2) motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 3) Inchipuire fara temei, irealizabila; iluzie. [G.-D. himerei] /<lat. chimaera, fr. chimiere

HIMERA s.f. 1. Monstru inchipuit cu cap de leu, trup de capra si coada de balaur. ♦ motiv decorativ reprezentand un asemenea monstru. 2. Forma bizara care apare la plante, intrunind insusirile a doua varietati deosebite, fara sa fie rezultatul unei incrucisari naturale. 3. Inchipuire, fantezie irealizabila; iluzie. [Var. chimera, imera s.f. / cf. it. chimera, fr. chimere, lat. Chimaera].

CVADRILOB s.n. (Arhit.) motiv decorativ alcatuit din imbinarea a patru lobi; tetralob. [< fr. quadrilobe].

GRIFON s.m. 1. Monstru inchipuit cu trup de leu inaripat si cu cap si gheare de vultur. ♦ motiv decorativ care reprezinta un astfel de monstru. 2. Specie de caine de vanatoare cu parul latos. 3. Gura de izvor (de apa minerala). [< fr. griffon, it. grifone].

LOTUS s.m. 1. Planta acvatica exotica, cu o floare mare si alba. 2. motiv decorativ egiptean, reprezentand un lotus (1). [< fr. lotus, cf. gr. lotos].

PAPIRIFORM, -A adj. (Arhit.; despre un tip de coloana egipteana) Format dintr-un fascicul de tije asemanatoare tijelor de papirus; (despre motive decorative) asemanator cu floarea de papirus. [Cf. fr. papyriforme < lat. papyrus – papirus, forma – forma].

RINSOU s.n. motiv decorativ pictat sau sculptat, de forma curbata, reprezentand ramuri, frunze sau fructe. [< fr. rinceau].

SEMIPALMETA s.f. (Arte) motiv decorativ vegetal constand din prezentarea frunzei de palmier din profil. [< semi- + palmeta].

gorgona s.f. 1. (mit.) Monstru imaginat ca o femeie cu parul din serpi impletiti. ◊ motiv decorativ reprezentand capul unui astfel de monstru. 2. Animal celenterat din marile calde, in colonii arborescente de polipi. (< fr. gorgone, lat. gorgona)

ARABESC s.n. (Mai ales la pl.) 1. Ornament inspirat din arta araba. ♦ motiv decorativ ornamental cu linii si curbe inclinate bizar, constand din diverse figuri (linii, frunze, flori etc.) impletite simetric. 2. (Coregr., sport) Pozitie in dansul academic, la patinaj sau la gimnastica, cu piciorul liber intins si ridicat inapoi. // s.f. Compozitie muzicala cu caracter avantat si gratios. [Pl. -uri. / < fr. arabesque, it. arabesco, germ. Arabeske].

CIPOLIN s.n. 1. (Geol.) Marmura alba continand straturi de mica alba sau de alte minerale. 2. motiv decorativ compus din flori, frunze si fructe, imprumutat de la portelanurile japoneze. [< it. cipollino, cf. gr. cipolin].

GEMA s.f. 1. Nume generic pentru pietrele considerate pretioase. ◊ (adj.) Sare gema = sare de bucatarie extrasa din saline. 2. Bijuterie cu o piatra (semi)pretioasa pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. [Cf. fr. gemme, lat., it. gemma].

GORGONA s.f. (Mit.) Monstru imaginat ca o femeie cu parul format din serpi impletiti. ♦ motiv decorativ care reprezinta capul unui astfel de monstru. [Cf. fr., it. gorgone, lat. Gorgona].

OVA s.f. (Arhit.) motiv decorativ alcatuit dintr-o proeminenta in forma de ou. [< fr. ove].

REDAN s.n. 1. Iesitura in zidul unei fortificatii. ♦ Serie de iesinduri din loc in loc intr-un zid ridicat pe un teren in panta in vederea asigurarii planeitatii. 2. motiv decorativ sculptat in forma de dinti, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. Element de constructie asezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei in scopul maririi efectului de disipare a energiei. 4. Suprafata proeminenta inferioara, de contact cu apa, a cocei unei ambarcatii sau a flotoarelor unui hidroavion. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. redan].

DENDROMORF, -A adj. (despre divinitati, obiecte de arta, motive decorative) care reprezinta arbori. (< lat. dendromorphus)

FITOMORF, -A adj. (despre divinitati, motive decorative) care reprezinta (parti ale unei) plante, in forma de planta. (< fr. phytomorphe)

GEMA s. f. 1. piatra pretioasa in stare cristalina pura. ♦ (adj.) sare ~ = sare de bucatarie. 2. bijuterie cu o piatra (semi)pretioasa pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. 3. (bot.) mugur. (< fr. gemme, lat. gemma)

PAPIRIFORM, -A adj. (despre o coloana egipteana) formata dintr-un fascicul de tije asemanatoare tijelor de papirus; (despre motive decorative) asemanator cu floarea de papirus. (< fr. papyriforme)

ZOOMORF, -A adj. (despre divinitati, obiecte de arta, motive decorative) care reprezinta animale; zoomorfie (2). (< fr. zoomorphe)

zeciuri (motive decorative) (rar) s. n. pl.

ZECIURI s. n. pl. (Pop.) Figuri desenate; motive decorative.

LAMPAS¹ (‹ fr.) s. n. Tesatura de matase, originara din China, cu motive decorative, mate pe fond satinat, folosit mai ales la capitonarea pieselor de mobilier.

ZECIURI s. n. pl. (Pop.) Figuri desenate; motive (geometrice) decorative. – Et. nec.

ORNAMENT s. n. 1. element decorativ din motive sculptate, pictate etc. si aplicate pe obiecte, pe tiparituri, manuscrise, monumente etc. 2. figura de stil folosita pentru a infrumuseta o fraza, o cuvantare. 3. (muz.) nota sau grup de note care „infrumuseteaza”, cu inflorituri de scurta durata, linia melodica. (< fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum)

ORNAMENT s.n. 1. Element decorativ format din motive sculptate, pictate etc. si aplicate pe obiecte, pe tiparituri, pe manuscrise, pe monumente etc.; podoaba. ◊ De ornament = ornamental. 2. Figura de stil folosita pentru a infrumuseta o fraza, o cuvantare. ♦ (Muz.) Semn, nota sau grup de note care mareste efectul unei note principale. [Pl. -te, -turi. / < lat. ornamentum, cf. fr. ornement, it. ornamento].

ALTERNANTA (‹ fr. {i}) s. f. 1. Insusirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o marime alternativa in decursul unei semiperioade cuprinse intre doua momente in care valoarea marimii este nula. 3. (GEOL.) Repetarea succesiva pe verticala a doua sau mai multe tipuri de roci sau formatiuni geologice, de grosimi apropiate, in coloana stratigrafica a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulata a unui sunet din tema prin altul, in flexiune sau in familia lexicala: poate fi consonantica (ex. schimbarea lui s in s: des-desi, a lui t in t: taiat-taiati) sau vocalica (ex. carte-carti); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constind in repetarea regulata a doua motive (in arte decorative) sau a doua elemente (in arhitectura).

STILIZA, stilizez, vb. I. Tranz. 1. A da unui text o forma mai corecta, mai ingrijita. 2. (In artele plastice) A reproduce un obiect din natura in linii simplificate, esentiale, in scop decorativ. ♦ A prelucra un motiv de coregrafie sau de muzica populara, pastrand elementele originare esentiale. – Din fr. styliser.

EMPIRE AMPIR/ adj. inv. stil ~ = stil din timpul lui Napoleon I, caracterizat in arhitectura prin monumentalitate si somptuozitate, iar in artele decorative printr-o imbinare a motivelor mitologice cu acelea ale emblemelor militare. (< fr. /style/ Empire)

ORNAMENTICA s.f. 1. Mod de concepere si de dispunere a motivelor ornamentale (in arhitectura si artele decorative) specifice unui popor sau unui stil; arta ornamentatiei. ♦ Totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 2. (Muz.) Totalitatea sunetelor care impodobesc linia melodica initiala. [Gen. -cii. / < germ. Ornamentik].

ORNAMENTICA s. f. 1. mod de concepere si de dispunere a motivelor ornamentale (in arhitectura si artele decorative); arta ornamentatiei. 2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil. 3. (muz.) totalitatea sunetelor care impodobesc linia melodica initiala. (< germ. Ornamentik)

CONSTANTE, Lena (1909-2005, n. Bucuresti), artisti decoratoare romana. Lucrari de arta decorativa si ilustratie de carte cu motive folcloriste in solutii plastice inedite („Papusi”).

ESTAMPARE s. f. 1. (tehn.) fasonare, prin deformare plastica la rece, a unei bucati de metal cu ajutorul matritelor. ◊ tehnica decorativa in ceramica si pentru alte materiale, folosind un tipar cu motivul in relief; estampaj. 2. imprimare a unei inscriptii, a unui sigiliu sau a unui relief plat prin apasarea unei foi de hartie umezite, a unei pelicule de masa plastica etc. (dupa fr. estampage)

motiv, motive, s. n. I. Cauza, ratiunea, pricina unei actiuni; imboldul care impinge la o actiune sau care determina o actiune; mobil. ◊ Loc. adv. Fara motiv = nejustificat. ◊ Loc. conj. Pentru motivul ca... = fiindca, deoarece. ♦ Pretext. ◊ Loc. conj. Pe motiv ca... = pretextand ca..., aducand argumentul ca... ◊ Expr. A da cuiva motiv sa... = a provoca pe cineva sa..., a da cuiva pretext sa... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea caruia ia nastere tema muzicala; tema, melodie, intonatie. 2. Element pictural sau sculptural fundamental, folosit intr-o compozitie decorativa sau arhitecturala. 3. Idee fundamentala sau tema principala a unei opere literare. – Din fr. motif, it. motivo, germ. motiv.

PUTTO s.n. (Arte) Denumire in sculptura si pictura italiana pentru motivul plastic al copilului Amor; amoras. ♦ Denumire data figurilor de ingerasi care apar frecvent in compozitiile iconografice sau decorative din epoca Renasterii si apoi in baroc. [Pl. -tti. / < it. putto].

PUTTO s. n. (in sculptura si pictura italiana) motivul plastic al copilului Amor; amoras. ◊ denumire data figurilor de ingerasi care apar frecvent in compozitiile iconografice sau decorative din epoca Renasterii si apoi in baroc. (< it. putto)

motiv ~e f. 1) Fenomen care provoaca sau care determina aparitia efectului; pricina; cauza; temei. 2) Cauza aparenta invocata de o persoana pentru a ascunde adevaratul scop al unei actiuni; pretext; prilej. 3) Fraza sau pasaj care formeaza desenul melodic sau ritmic al unei compozitii muzicale; tema. 4) Element decorativ sau arhitectural intr-o pictura sau sculptura. 5) Idee de baza intr-o opera literara. /<fr. motif, it. motivo, germ. motiv

motiv s. n. I. ratiune, cauza care determina o actiune, un sentiment. ◊ pretext; mobil. II. 1. cea mai mica unitate melodico-ritmica a unei idei muzicale cu un profil si un sens propriu; parte a unei teme, capabila sa devina de sine statatoare, in dezvoltare. 2. element decorativ sau arhitectural intr-o pictura sau sculptura. 3. tema, idee fundamentala a unei opere literare. (< fr. motif, it. motivo, germ. motiv)

STILIZAT, -A adj. 1. (despre un text) definitivat din punctul de vedere al stilului. 2. (despre motive ornamentale) realizat in linii simplificate dupa un model din natura; schematizat intr-o forma adecvata, in vederea obtinerii unui efect decorativ. ◊ (despre productii populare) prelucrat intr-o creatie personala. (< stiliza)

motiv s.n. I. Cauza care determina o actiune, un sentiment etc.; pricina. ♦ Pretext. II. 1. Fraza melodica, idee principala a unei bucati muzicale; tema. ♦ Cea mai mica constructie muzicala, constand dintr-un grup de note legate printr-un singur accent. 2. Element decorativ sau arhitectural folosit intr-o pictura sau la o sculptura. 3. Tema, idee fundamentala a unei opere literare. [Cf. it. motivo, germ. motiv, fr. motif, lat. motivus – care pune in miscare].

STILIZAT, -A, stilizati, -te, adj. 1. (Despre texte) Care a fost supus unei revizii pentru a capata un aspect mai corect, mai ingrijit. 2. (Despre motive ornamentale, desene etc.) Realizat in linii simplificate dupa un model din natura; (despre obiecte) schematizat intr-o forma adecvata, in vederea obtinerii unui efect decorativ, ornamental. ♦ (Despre productii populare) Prelucrat intr-o creatie personala, prin pastrarea elementelor originare esentiale. – V. stiliza.

JUGENDSTIL s. n. Curent artistic ilustrat in grafica, arta decorativa, arhitectura, pictura, aparut la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX in Germania si apoi in restul Europei, caracterizat prin importanta acordata esentializarii formei si prin bogatia decoratiei cu motive vegetale. [Pr.: iugandstil] – Cuv. germ.

A STILIZA ~ez tranz. 1) (texte, motive muzicale etc.) A supune unor modificari (pentru a da corectitudine, limpezime, frumusete) de forma sau/si de continut, pastrand esentialul; a prelucra. 2) (obiecte din natura) A reprezenta simplificand formele pentru a obtine un efect decorativ. /<fr. styliser