mot a mot adv. (Fam.) Cuvant cu cuvant; literal. [< fr. mot a mot].

mot a mot [MOTAMO] adv. (fam.) cuvant cu cuvant; literal. (< fr. mot a mot)

CHISITA, chisite, s. f. Incheietura a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; motul de par de deasupra copitei. – Din bg. kitcice, scr. kicica.

IERUNCA, ierunci, s. f. Pasare cu penele brune-roscate impestritate cu pene albe, negre si cenusii, cu un cerc rosu in jurul ochilor si cu un mot pe cap, vanata pentru carne (Tetrastes bonasia); bradioara. – Cf. sl. jarenbĩ.

LOPATAR, lopatari, s. m. I. 1. Vaslas, barcagiu. 2. Lucrator cu lopata. II. Pasare migratoare din grupul picioroangelor (3), de culoare alba, cu ciocul lung si lat ca o lopata si cu un mot de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia). – Lopata + suf. -ar.

TULUC, tuluci, s. m. (Reg.) mot¹, ciuf. – Cf. bg. culuf, rom. zuluf.

motAI, motai, vb. IV. Intranz. 1. A atipi sezand; a adormi usor si intermitent; a picoti, a dormita. 2. A da din cap (in semn de afirmatie, de salut, de mustrare). [Prez. ind. si: motaiesc] – mot¹ + suf. -ai.

MATASAR, -A, matasari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (Inv.) Persoana care lucra sau vindea matase (1). 2. S. m. Pasare din nordul Europei (care petrece iarna la noi), de culoare sura-rosietica, cu aripile si gatul negre cu pete rosii si cu un mot de pene in crestetul capului (Bombycilla garrulus). 3. Adj. (Reg.) Care produce matase (1). – Matase + suf. -ar.

PERCICA, percele, s. f. (Reg.) Carliont, mot (pe frunte). ♦ Smoc de par pe fruntea cailor. [Var.: percea s. f.] – Din tc. purcek.

mot², MOATA, moti, moate, s. m. si f. Roman din Muntii Apuseni; motogan. – Cf. mot¹.

CIOCARLAN, ciocarlani, s. m. 1. Pasare de culoare bruna-cenusie, cu un mot in varful capului (Galerida cristata). 2. Barbatusul ciocarliei. – Cf. cioc².

NAGAT, nagati, s. m. Pasare migratoare de balta de marimea unui porumbel, cu penele negre-verzui pe spate si pe piept, albe pe pantece si cu un mot negru in crestet; bibic² (Vanellus vanellus). ♦ Epitet glumet dat in special copiilor. – Probabil formatie onomatopeica.

motA, motez, vb. I. Tranz. si refl. A(-si) aranja motul¹ (1); p. ext. a (se) gati, a (se) impodobi; a se impopotona. – Din mot¹.

motAT, -A, motati, -te, adj. 1. (Despre oameni si animale) Care poarta mot¹ (1), cu mot. ♦ Fig. Care cauta sa iasa in evidenta, care se crede superior; indraznet, cu gura mare. 2. Cu varf ascutit, tuguiat. – V. mota.

motESC, -EASCA, motesti, adj. Care apartine Tarii motilor sau motilor², privitor la Tara motilor sau la moti², caracteristic motilor². – mot² + suf. -esc.

motOGAN, -A, motogani, -e, s. m. si f. (Reg.) mot². – Din mot².

motOGANCA, motogance, s. f. (Reg.) Romanca din Muntii Apuseni; moata. – motogan + suf. -ca.

CUCUI, cucuie, s. n. 1. Umflatura la cap provocata de lovirea cu un corp tare. 2. (Reg.) mot de pene la capul pasarilor. – Lat. *cucullius (= cucullus).

CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.

BUSUIOC s., adj. 1. s. (BOT.; Ocimum basilicum) (prin Transilv.) matacina. 2. s. (BOT.) busuioc-de-camp (Prunella vulgaris) = soparlaita, soparlita, busuioc-rosu, busuioc-salbatic, (reg.) soparlarita, iarba-neagra; busuioc-rosu (Prunella vulgaris) = soparlaita, soparlita, busuioc-de-camp, busuioc-salbatic, (reg.) soparlarita, iarba-neagra; busuioc-rosu (Amaranthus caudatus) = (reg.) bujor, motul-curcanului, nasul-curcanului; busuioc-salbatic (Prunella vulgaris) = soparlaita, soparlita, busuioc-de-camp, busuioc-rosu, (reg.) soparlarita, iarba-neagra. 3. adj. v. tamaios.

CREASTA-COCOSULUI s. v. breaban, feriga, granat, laba-ursului, motul-curcanului, pieptanarita, ramurele, spilcuta, talpa-gastei.

CUCUI s. v. coc, mot.

INFLORESCENTA s. (BOT.) (reg.) mot. (~ la papura.)

MATITA s. (PESCUIT) matca, (reg.) coada, mot, sac, san. (~ este o parte a navodului.)

MOATA s. (reg.) motoganca. (E ~ de origine.)

MOATA s. v. zglavoaca.

mot s. 1. (reg.) motoc, motochina, (Transilv., Mold. si Bucov.) cucui, (prin vestul Transilv.) pup, (prin Transilv. si Ban.) pupui, (Mold.) tuluc. (~ de pene, de par.) 2. (BOT.) motul-curcanului = a) (Polygonum orientale) = (reg.) creasta-cocosului, nasul-curcanului; b) (Amaranthus angustifolius) stir.

mot s. (reg.) motogan. (~ din Apuseni.)

mot s. v. inflorescenta, matca, matita.

motOC s. v. coc, mot.

motOCHINA s. v. gala, gogoasa de ristic, gogoasa de stejar, mot.

motOGAN s. v. mot.

motOGANCA s. v. moata.

motUL-CURCANULUI s. v. busuioc-rosu, raculet.

NASUL-CURCANULUI s. v. busuioc-rosu, motul-curcanului.

PUP s. v. boboc, calota, capita, cifoza, ciuciulete, claie, coc, cocoasa, gibozitate, gura, minciuna, minciunea, minciunica, mot, mugur, ochi, porcoi, sarut, sarutare, scovarda, stog, uscatea, uscatica, zbarciog.

PUPUI s. v. cifoza, cocoasa, gibozitate, mot.

RACULET s. 1. (ZOOL.) racusor, (rar) racut. 2. (BOT.; Polygonum bistorta) (reg.) carligat, carligatica, carligel, nodurar, serparita, troscot, troscotel, buruiana-randunicii, iarba-balaurului, iarba-sar-pelui, iarba-iute, iarba-rosie, lemn-dulce, mo-tul-curcanului, radacina-sarpelui.

STIR s. (BOT.) 1. (Amaranthus retroflexus) (reg.) stirita. 2. (Amaranthus angustifolius) motul-curcanului.

TULUC s. v. mot.

ZGLAVOACA s. (IHT.; Cottus gobio) (reg.) baba, babete, moaca, moata, (Transilv., Maram. si Ban.) popa.

moata s. f., g.-d. art. moatei; pl. moate

mot (persoana) s. m., pl. moti

mot (suvita de par, smoc de pene, ciucure, varf) s. n., pl. moturi

mot (funda in cap, bigudiu rudimentar) s. n., pl. moate

motul-curcanului (bot.) s. n.

BATLAN ~i m. Pasare de balta, asemanatoare cu barza, de talie mare, cu penaj cenusiu si cu un mot negru la ceafa. [Sil. ba-tlan] /<bulg. batlan

BIBIC ~ci m. Pasare migratoare de balta, de talie mica, cu mot si cu penaj colorat; nagat. /<ung. bibic

BOGHET ~ta (~ti, ~te) pop. (despre gaini) Care are mot; cu mot; motat. ◊ Ochi ~ti ochi mari si frumosi. /Orig. nec.

CACADU m. 1) Specie de papagali cu penajul de obicei alb si cu un mot viu colorat. 2) Papagal din aceasta specie. /<germ. Kakadu

CHISITA¹ ~e f. 1) (la animale copitate) Parte a piciorului situata intre glezna si coroana. 2) motul de par situat deasupra copitei. /<bulg. kittica, sb. kitica

CIOCARLAN ~i m. 1) Pasare sedentara de talie mica, cu un mot pe cap, cu picioare lungi si cu penaj brun-cenusiu. 2) reg. Barbatusul ciocarliei. /cioc + irla + suf. ~an

CIOVICA ~ci f. 1) Pasare marina sedentara, de talie mica, cu picioare lungi si cu coada ca la randunica; ciovica-de-mare. 2) Pasare rapitoare, nocturna, sedentara, asemanatoare cu bufnita, dar de talie mai mica. 3) reg. Pasare de balta, migratoare, de talie mica, cu mot si cu penaj colorat; nagat; bibic. [Sil. cio-vi-] /Onomat.

CUCUI ~ie n. 1) Umflatura care iese pe cap provocata de o lovitura. 2) mot de pene pe capul unor pasari. [Sil. -cui] /<lat. cucullius

CUCUIAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre pasari) Care are un mot in varful capului; motat. 2) (despre animale cornute tinere) Carora incep sa le rasara coarnele. [Sil. -cu-iat] /cucui + suf. ~at

GAINA ~i f. Pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslusit (mai ales seara). De rasul ~ilor de nimic; de batjocura. A se culca o data cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseara. A sta ca o ~ (sau curca) plouata a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apa pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu, avand un mot alb intre ochi; lisita. [G.-D. gainii] /<lat. gallina

IERUNCA ~ci f. Pasare de talia unei ciori, cu mot pe cap si cu penaj rosiatic punctat, vanata pentru carnea ei gustoasa. / Cuv. sl.

LACUSTAR ~i m. Pasare migratoare, de talie mica, cu un mot in crestet, cu penaj trandafiriu, care se adaposteste prin gaurile stancilor si se hraneste, mai ales, cu lacuste. / lacusta + suf. ~ar

LISITA ~e f. Pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu si cu un mot alb intre ochi; gaina-de-apa. [G.-D. lisitei] /cf. bulg. liska

LOPATAR² ~i m. Pasare migratoare de culoare alba, cu ciocul asemanator unei lopeti si cu un mot in varful capului. /lopata + suf. ~ar

MATASAR ~i m. Pasare de talie mica, cu penajul cenusiu-rosiatic si cu mot pe cap. /matase + suf. ~ar

mot¹ moturi n. 1) Smoc de fire din frunte sau din crestetul capului. ◊ A lua (sau a apuca) de ~ pe cineva a trage de par pe cineva; a parui. 2) Smoc de pene de pe capul unor pasari. 3) Pielea rosie de pe capul curcanului care atarna ca un ciucure. ◊ ~ul curcanului planta erbacee ornamentala cu flori purpurii, grupate in spice lungi. 4) Ciucure confectionat din diferite materiale, care se atarna la caciulite, bonete, fesuri etc. 5) Parte proeminenta (ascutita) a unui lucru. /Orig. nec.

mot² moate n. 1) Tub special (din hartie sau din metal) in jurul caruia se rasuceste o suvita de par pentru a o ondula; bigudiu. 2) Suvita rasucita in acest fel. /Orig. nec.

mot³ ~i m. Nume dat romanilor din Muntii Apuseni. /cf. mot

A motA ~ez tranz. 1) (parul) A aranja in forma de mot. 2) fig. fam. A gati excesiv si fara gust. /Din mot

motAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre pasari) Care are mot pe cap; cu mot. 2) (despre caciula) Care are varful (fundul) ascutit; tuguiat. 3) fig. Care manifesta prea multa indrazneala. ◊ A se crede mai ~ a se crede mai destept. /v. a mota

A motAI motai intranz. 1) A atipi, la intervale scurte, sezand sau stand in picioare; a dormita; a piroti; a picoti; a somnola. 2) A da usor din cap (in semn de salut, de aprobare etc.). /mot + suf. ~ai

motOC ~oace n. reg. Pieptanatura femeiasca cu parul rasucit sau impletit si strans la ceafa ori in crestet. /mot + suf. ~oc

NAGAT¹ ~i m. Pasare migratoare de balta, de talie mica, cu mot si cu penaj colorat; bibic. /Onomat.

PERCICA ~ele f. reg. 1) Smoc de par lasat putin pe frunte; mot. 2) Suvita de par care acopera fruntea unui cal; perciune. /<turc. purcek

PUPAZA ~eze f. 1) Pasare migratoare de talie mica, cu cioc lung, subtire si putin incovoiat, cu mot stufos si inalt (in evantai) pe cap si cu penaj divers colorat. 2) fig. Femeie fardata sau imbracata tipator. 3) fig. fam. Persoana guraliva. 4) reg. Colac asemanator la forma cu o pasare (sau cu un cuib de pasari). ◊ Colac peste ~ v. COLAC. [G.-D. pupezei] /cf. alb. pupeze

TULUC ~ci m. pop. Smoc de par zbarlit; mot; ciuf. /< bulg. tuluf, ngr. tsulufi

chisita, chisite, s.f. (reg.) 1. colivie (pentru pasari). 2. motul de par de la incheietura dindarat deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul. 3. pensula sau periuta de incondeiat ouale; bijara, condei, vizaric. 4. pamatuf, somoiag, stert. 5. manunchi, chita, ciucure de tei. 6. manunchi, chita de flori. 7. legatura de cateva tuleie de porumb; cununa, maldar. 8. gramada de vase de lemn care incap unul in altul: chisita mare = 14 vase; chisita mica = 12 vase. 9. legatura de lemne despicate de scanduri, de sindrile.

ciuca¹, ciuci, s.f. (reg.) 1. varf (de munte), pisc, magura. 2. maciulie. 3. mot de par.

ciup², ciupi, s.m. (pop.) 1. (mai ales la pl.) suvita de par, mot, chica, percica, ciuf, smoc, chica. 2. lana ramasa in pieptenii de scarmanat; resturile caltilor de canepa; tars, buhaci, bujoi, ghijar, corci, muzac, huci.

cleasca s.f. (reg.) 1. instrument de lemn cu care ciubararii moti prind doagele de cerc; carligel, schimbas. 2. (reg.) masina hodorogita. 3. mamaliga rau facuta, cir, fleasca, terci.

costras, costrasi, s.m. (reg.) 1. biban. 2. manz (cu coama, coada sau motul de pe frunte taiate). 3. vitel tuns pe la coarne. 4. baiat tuns rau, neregulat.

lolot, loloate, s.n. (reg.) late, mite care atarna din par sau de pe haine; moate.

motoc, motoace, s.n. (reg.) 1. mot care atarna. 2. coc, conci. 3. hartag, neastampar. 4. maciulie.

percica, percele, s.f. (reg.) 1. carliont, mot (pe frunte); smoc de par pe fruntea cailor. 2. coada facuta prin impletirea parului.

pupuiat², pupuiata, adj. (reg.) 1. ascutit, tuguiat. 2. (despre pasari) motat, cu mot.

sosna s.f. (reg.) 1. catina-rosie. 2. numele a doua specii de arbori: arborele-vietii (tuia-oriental si occidental). 3. motul-curcanului.

tiflic s.n. (reg.) 1. tiflan. 2. colt mai lung al basmalei. 3. omusor. 4. mot de par.

topi s.m. pl. (reg.) nume dat motilor.

tutui, tutuiuri, s.n. (reg.) 1. tugui, varf, pisc. 2. mot de par. 3. cucui.

ciup (ciupi), s. m. – 1. Smoc de par, mot, tupeu. – 2. Suvita, plete, cirliont. – 3. Copac stufos, frunzis. – Mr. ciup „ata de cinepa”. Sl. (sb. cup „smoc”, rus. cup „mot”), cf. alb. cupe „plete”. Nu poate proveni direct din sb., cum crede DAR, datorita circulatiei extinse a cuvintului rom. Pare cuvint diferit de cel anterior, probabil in legatura cu ciuf. – Der. ciupos, adj. (zbirlit, ciufulit).

comanac (-ce), s. n. – 1. Caciula, palarie. – 2. Acoperamint al capului caracteristic calugarilor ortodocsi. – 3. (Trans.) Capac, acoperis. – 4. Creanga, ramura. – Var. cumanac, camanac. Istr. coromac, cumarac. Origine obscura. Dupa Scriban, Arhiva, 1914, 133 (urmat, cu rezerve de DAR), din lat. calamancum „mot, virf”, de unde sp. calamaco, germ. Kalmank, insa aceasta der. prezinta multe dificultati. Cf. Densusianu, GS, II, 390. Scriban mentioneaza si sb. kalamank „boneta” si ngr. ϰαμηλαύϰιον. – Der. comanaci, vb. refl. (Trans., a se umili, a adula servil).

conci (conciuri), s. n. – 1. Coc de par. – 2. Basma. – 3. mot de par, smoc. Mag. konti (Cihac, II, 492; DAR; Galdi, Dict., 120), din it. concio, cf. sb. konca rut. konca, kanca, pe care Miklosich, Wander., 16 il presupune der. din rom. Tot din rom. provine bg. konc (Capidan, Raporturile, 227), pe care Bernard 28, il deriva in mod gresit direct din mag., recunoscind ca asa se numeste pieptanatura tipica femeilor romance din Vidin.

egreta (egrete), s. f. – Manunchi de pene, mot. Fr. aigrette, cf. rus. jegret.

CACADU s. m. papagal din Australia, cu penajul alb, care poarta pe cap un mot de pene viu colorate; c******s. (< germ. Kakadu)

GOURA s. f. porumbel mare, purtand un mot ridicat, din Noua Guinee; porumbel evantai. (< fr. goura)

ORDINAL I. adj. numeral ~ = numeral care indica intr-o serie locul, ordinea numerica. II. s. n. (mot.) numar care arata pentru un anumit obiect al catelea este el intr-un sir de obiecte. (< fr. ordinal)

fulie (fulii), s. f. – 1. Narcisa (Narcissus poeticus). – 2. mot de pene. Tc. fulya (Seineanu, II, 175).

hu interj. – Imita strigatul unor pasari cum sint ciuful sau cucuveaua. Creatie expresiva, cf. fr. huer, chat-huant. – Der. huhai, vb. (a striga bufnita sau ciuful); huhura (var. huhureza), vb. (a tipa; a necheza); huhurez, s. m. (ciuf, Asio otus), cu suf. -ez (DAR; din mag. huhogni „a tipa” si bagoly „cucuvea”, dupa Cihac, II, 507; de la ciuhurez, dupa Tiktin si Scriban), si cu multe var., hurez, huhuret, huhurete, buhurete, ciuhurete, aceasta din urma prin incrucisare cu ciuf sau ciuh „mot”.

late s. f. pl. – 1. Plete, chica. – 2. Smoc, mot. – Var. (lo)loate. Origine necunoscuta. Giuglea, Dacor., II, 394 pornea de la var. loate pe care o considera reprezentanta din germ. Locke „bucla”. DAR se gindeste la un lat. *lacia „petic”, din aceeasi radacina cu lacerāre. – Der. latos, adj. (pletos, cu par lung; Trans. zdrentaros, murdar); loloti, vb. refl. (a face noduri, a se incurca); lolotata, s. f. (varietate de struguri).

mont (monturi), s. n. – 1. Capat al unui obiect, mai ales a unui membru scurtat; ciot. – 2. Virf, buric de deget. – 3. Rest, reziduu, rebut. Var. expresiva din bont (Scriban). Der. din mag. mont „tescovina, folostina” (Draganu, Dacor., VIII, 136) s-ar putea da numai pentru ultimul sens al cuvintului. Cf. mot-.

morman (mormane), s. n. – Gramada, stiva. Origine suspecta, dar sigur expresiva, cum o indica suf. -man. Poate se datoreaza unei confuzii intre radacina expresiva mot „bot” cu mor-, cf. morinci. Ipoteza unei origini prerom. (Rusu, Dacor., XI, 148) nu pare sigura.

mozoli (mozolesc, mozolit), vb. – 1. A molfai, a morfoli. – 2. A minji. Creatie expresiva, dupa cum o demonstreaza suf. sau -li si semnificatia sa. Der. din mag. majzolni (Cihac, II, 205), din ceh. mozoliti „a obosi” (Seineanu, Dict.), din rut. mozoljuvati (Candrea) sau din rus. mazoliti „a produce bataturi” (Scriban) nu convinge. Probabil ca la aceeasi radacina expresiva se refera mozoc (var. mosoc, mozac), s. m. (ciine; mucos, copil; persoana bosumflata), format ca motoc din mot- sau motoc din mot (dupa Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 174, ar fi cuvint dac; dupa Cihac, II, 204, din rus. mosika „ciine”; pentru Densusianu, GS, IV, 388, e legat de alb. madh „mare”). Cf. mozomaina, s. f. (Banat, pocitanie) si probabil mosoi, vb. (Trans., a molfai, a rasoli).

muncel (-ei), s. m. – Colina, inaltime, musuroi. Lat. monticellus (Puscariu 1126; Candrea-Dens., 1170; REW 5670), cf. it. monticello, vegl. muncal, fr. monceau, prov. moncel, sp. montecillo, calabr. munziollu. E dubletul lui muscel (var. muscel), s. m. (Munt., Olt., colina), a carui derivare e mai putin clara (poate prin incrucisare cu radacina expresiva mot- „maciulie”, cf. motocel, caz in care ar trebui sa se porneasca de la *motcel; dupa Tiktin, din *munticel).

peles (-si), s. m. – 1. (Inv.) Ciucure, franj. – 2. (Olt.) Indoitura de sus a pantalonilor prin care se trece bracinarul. Sb. peles „mot” (Tiktin). – Der. pelesel, s. m. (ghiocel-bogat, Leucoium aestivum).

top (-pi), s. m. – 1. Panglica, funda. – 2. Porecla data motilor, care obisnuiesc sa-si impleteasca parul. Germ. Zopf, prin intermediul sas. tsop (Borcea 216). In ciuda afirmatiei acestui autor, nu are nimic in comun cu topirlan, cel putin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturala, intre top si toapa.

tugu interj. – Chemare, serveste mai ales pentru porci. – Var. Trans. tugule. Creatie expresiva, cf. tiugu (var. tiucu), interj. (chemare pentru pasari), cica, cicio, interj. (chemare pentru porci). Se pronunta cu virful buzelor, de unde der. tuguia, vb. (a ascuti, a face virf; a face buzele ca pentru a suge; refl., a se subtia, a avea virf), pe care Cihac, II, 537, il lega de mag. csucsozni „a face virf”; tugui, s. n. (mot, virf; pisc, culme). Tuhai, vb. (a maltrata) in Mold. pare sa fie acelasi cuvint. Tugulea, s. m., este numele unui personaj fictiv din unele povesti pentru copii.

ANDRITOIU, Alexandru (1929-1996, n. Vascau, jud. Bihor), poet roman. Debut cu versuri de circumstanta, sau purtind amprenta ascendentei sale ardelenesti („In Tara motilor se face ziua”, „Dragoste si ura”). Lirica de sensibilitate neoclasica si virtuozitate a formei („Constelatia lirei”, „Aur”, „Poeme noi”).

BAIA DE CRIS, com. in jud. Hunedoara, pe Crisu Alb; 3.556 loc. (1991). Expl. de carbune brun (Tebea, Lunca motilor) si min. auro-argentifere (Caraci). Centru pomicol. Statie de c. f. In satul Caraci, biserica de lemn (sec. 17).

BATLAN, batlani, s. m. Pasare de balta din ordinul picioroangelor, inalta de un metru si chiar mai mult, cu pene cenusii, cu gatul, cu ciocul si picioarele lungi si cu un mot de cateva pene date pe ceafa; starc cenusiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.

CACADU s. m. Numele mai multor specii de papagali din Australia, ins. Noua Guinee, Arh. Moluce, cu penajul alb, roz, cenusiu, negru si cu un mot de pene pe cap pe care si-l pot ridica si cobori in functie de dispozitie (bucurie, furie, frica).

CALINESCU, Paul (1902-2000), regizor roman de film. Filme documentare („Tara motilor”, „Agnita-Botorcea”) si lung-metraje („Rasuna valea”, „Desfasurarea”, „Titanic vals”).

PUPUI, pupuie, s. n. 1. mot (de par, de pene). 2. (Reg.) Cocoasa.

NEmotENIE, nemotenii, s. f. 1. (Reg.) Inrudire. 2. Ruda, neam, cimotie. – Din neam + [ci]mot[ie] + suf. -enie.

motOC, motoace, s. n. (Reg.) Par adunat si legat in varful capului; coc. – Din mot¹ + suf. -oc.

CIOCIRLAN (‹ cioc) s. m. 1. Barbatusul ciocirliei. 2. C. motat = pasare de c. 18 cm, din ordinul paseriforme, inrudita cu ciocirliile, cu penele brun-cenusii si cu un mot de pene pe cap (Galerida cristata). 3. (ARHIT.) Rind de sita profilat in scop decorativ pe coama acoperisului.

CIMPENI, oras in jud. Alba, in depr. cu acelasi nume, pe stg. Ariesului, in Tara motilor; 8.801 loc. (1991). Combinat de expl. si prelucr. lemnului (mobila stil, cherestea, dogarie); produse textile (tricotaje) si alim. Mentionat documentar in 1565; la 24 mai 1782, la C. a avut loc o revolta taraneasca, preludiu al rascoalei conduse de Horea, Closca si Crisan. Ocupat de taranii rasculati (nov.-dec. 1784); in timpul Revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania a fost cartier general al lui Avram Iancu. Declarat oras in 1968.

caciula f., pl. i (mlat. casibula, chepeneag, manta cu gluga, de unde s´a facut casibla, casiula, casula, ca sula, fiula din subula, fibula, iar de aci caciula, ca ciut, ciutura, cioarice, cimpoi, cepeleag din s-. Din var. casubula vine fr. chasuble si sp. casulla, patrahir. D. rom. vine ngr. kasula, haina grosolana, si in Epir katsula, scufie; alb. kasulia, scufie, vsl. bg. rut. rus. koulia, sirb. kosulia, camasa, rus. „blana scurta, ie, bluza”; bg. kacul, mot, kaculka, gluga; ung. kacsulya. Cp. cu capot. V. Meyer, EWaS. si Bern. 1,586). Gluga (Hateg). Cusma, acoperemint de blana p. a apara capu de frig. Lucru care seamana a caciula (ca circumflexu). Prietin [!] de caciula, un om pe care nu-l cunosti de cit din salut (din scosu caciulii). Alta caciula, alta afacere, alta socoteala. Un franc de caciula, platind cite un franc de fie-care persoana. Cu musca pe caciula, V. musca. V. si chiulaf si caita.

caita f., pl. e (sirb. kaica, salba purtata la cap). Vest. Scufie de copil. Trans. Caciula neagra a taranilor de la Jiu. Fes acoperit c´o cirpa alba purtat de tarancele batrine. mot la pasari. Placenta, scufia cu care se naste copilu. V. ceapsa, caciula.

ciocirlan m. (d. cioc cu int. de „mot”, de ex., barba´n cioc, pin [!] aluz. la motu acestei pasari, cum se vede si din ngr. tsutsulianos, ciocirlan, care vine d. rom. tutuian. Cp. cu it. sud cucugghiata, ciocirlan, adica „cucuiata, motata”, si cu rom. topirlan si ciocoi). O pasare necajatoare [!] din neamu vrabiii, dar mai mare si motata (galerita cristata). Umbla pin semanaturi si pe marginea drumurilor si nu se pune pe ramuri. V. ciocirlie.

ciocirlie f. (imit. dupa cintecu acestei pasari, dupa cum se vede si din ardelenescu tirloi si tirlug, ciocirlie, si din bg. cevruliga c******a, cuculiga, dan. skovlarken, sued. skoglarken, supt infl. lui ciocielan. V. ciricai si sofrac. Cp. Bern. 1, 157 si 164). O pasare calatoare inrudita cu ciocirlanu, dar fara mot (alauda arvensis). Nu se pune pe copaci si are obicei sa zboare sus si sa cinte tinindu-se pe loc in aer. (Este si varietatea alauda arborea, mai mica, si melanocorypha [calandra, tatarica s. a.], mai mare). Est. Un fel de hora si melodia ei (V. tril). Ramura de vita taiata cu o bucata din ramura mai mare si rasadita ca sa se prinda. Tarus care e legat de un palimar (funie), iar acesta de pluta si pe care un plutas il infige in mal cind vrea sa opreasca pluta din mers.

ciuciulete m. (cp. cu ung. csucs, virf, si bg. cuculka, mot. V. ciurciulit). Munt. Trans. Zbirciog. Un fel de prajitura de faina. Cucuruz, fructu bradului. Adv. Ud ciuciulete, ud leoarca, ud pina la pele [!] (asa in cit [!] hainele sa stea lipite de trup ca cum ar fi o frunza ciuciulita sau ca solzii pe cucuruzu bradului). – In Arg. ud ciurciumel.

2) ciuf n., pl. uri (long. zuppfa, de unde si it. ciuffo, mot; vsl. cupu, cubu, rus. cup, mot; sirb. cupa, mot, cupati, a ciupi; ung. csup, csuf, mot; alb. cupa, mot; ngr. tzupa. V. tufa, top 1. Cp. cu cep 1). mot de par care atirna (cum purta Napoleon I pe frunte). Bidinea mica ori proasta: un ciuf de bidinea. V. gita.

1) ciup m. (vsl. cupu). Vest. Ciuf, mot. Fulg de lina ramas de la daracit si de la pieptanat.

ciurlez n., pl. uri si e (cp. cu ciurez, olt. ild. huhurez, pin [!] aluz. la moturile lui). Munt. vest. Sfistoc. (La Boboteaza, copiii umbla c´un sfistoc stropind si strigind: Ciurlez, Bobotez!).

bot n., pl. uri si (vechi, rar azi) m. (cp. cu mot mai degraba decit cu it. bosso, bolovan rau cioplit, bozza, unflatura; pv. bossa, fr. bosse). Est. Gramada de pasta: un bot de aluat, de brinza, de unt, de mamaliga (care poate fi si umplut cu brinza, bulz). mototol, ghiomotoc. Fam. Un bot cu ochi, un copilas. Vest. Chilimot. V. bulgare.

cirliont m. (din cirligont, d. cirlig. V. cirlibont). Ciuf ori mot incovoiat, ca zulufii, sau ca perciunii (V. bucla). Penele cele incovoiate de deasupra coadei ratoiului. Ial. Br. Ciorpac, chipceag (forma ca laba gistei). – Si scirliont. In Vc. scarlaunt, in Meh. (s)carlaont.

1) coc n., pl. uri (d. coca 1, care e inrudit cu cocuta si lat. cucutium, scufie, si tutulus, coc, ca si cu rom. cocolos si fr. coque, cocolos de par. D. rom. vine ung. kok, nod, si koka, mot). Mold. Munt. est. Un fel de peptanatura [!] femeiasca care consista in ingramadirea coadei deasupra cefei ori in crestet. Trans. Pinisoara ratunda [!]. – In vest conci, pe care tarancele il mai maresc facindu-l si din lemn ori carton, iar in Trans. si din sirma invirtita ca niste coarne, peste care se pune ceapsa. V. motoc.

coif n., pl. uri (mlat. cofea, cofia, coffia, cuffia si coifa, scufie, cuv. germanic derivat din lat. cuppa, cupa pin [!] aceiasi evolutiune ca si rom. palarie; fr. coiffe, it. [s]cuffia, pv. pg. coifa, sp. [es]cofia; engl. coif; pol. scofia, rus. skufiia, sirb. skvija, turc. uskiuf, uskufa, ngr. skufia si skufos. V. scufie). Casca, un fel de caciula de metal, ori si de pele [!] groasa, pe care o poarta ostasii in lupta. (De la 1917 s´a introdus in toata armata romaneasca coifu francez, iar jandarmii rurali si gardienii publici, la parada, poarta coifu cu mot de metal, ca al Germanilor. Pompierii, la incendiu, poarta un coif galben de alama cu o mica creasta).

colcovan m. (cp. cu incilcesc si cu rut. klocok, mot, zuluf). Munt. est. Fofoloc, sul, valatuc, lucruri invalatudite: colcovan de postav. – In Olt. „bulgare”. In Tel. (rev. I. Crg. 8, 88) molcovan, halca de pine s. a.

SOHODOL, com. in jud. Alba, situata in SV depr. Campeni, in Tara motilor, pe cursul superior al Ariesului, la confl. cu raul Sohodol, la poalele E ale m-tilor Bihor; 2.039 loc. (2005). Expl. de marmura (in satul S.). Pesteri ocrotite (Lucia Mica si Lucia Mare).

1) corcodel si -il m., pl. eli, ili si ei (alb. korkodhili, d. ngr. krokodilos, vgr. -deilos, lat. corco- si crokodilus, crocodil. Cp. cu lat. hirudo, lipitoare, si hirundo, rindunica; lacerta, sopirla, si ngr. lakerda, lacherda; vsl. liliiaku, bodirlau, si rom. liliac, un animal, s. a. multe). Dun. Cufundac, o pasare acuatica cu picioarele ca lisita si cu mot de pene in prejuru [!] capului (colymbus). V. califar si bodirlau.

cotoroanta (oa dift.) f., pl. e (cp. cu cotroante si cu ung. kotronc, mot). Iron. Hodoroaga, baba hodorogita. – V. bahornita, hoasca, zgirta.

creasta f., pl. este (lat. crista, it. pv. sp. cresta fr. crete). mot de carne sau de pele [!] ingrosata, cum are la cap cocosu si alte pasari si unele reptile. Fig. Muche [!], punct culminant: creasta casei, a dealului. Creasta cocosului, o planta din familia amarantului (celosia cristata). Trans. O planta labiata numita si talpa gistei (leonurus c******a). O ciuperca foarte gustoasa (clavaria flava).

cucuiat, -a adj. (d. cucui). Cu cucui. Cu mot, motat: gaina cucuiata. Cocotat. S. f. Iron. Moartea: l-a trimes la cucuiata!

cufundac, fundac si cufundar m. (d. cufund). Un fel de lisita c´un mot de pene albe in prejuru [!] capului, numita si bodirlau (colymbus). Un fel de rata salbatica cu pene negre lucitoare si pintecele alb, numita si corcodel (podiceps).