MECET, meceturi, s. n. (Inv. si reg.) Casa de cult pentru religia musulmana; moschee mica. ♦ Cimitir turcesc. – Din bg., rus. mecet. Cf. tc. mescit.

MARABU s. m. I. 1. Pasare exotica asemanatoare cu barza, cu pene albe stralucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei pasari, folosite ca podoaba; p. ext. podoaba formata din diferite pene (sau din fulgi) de pasare (viu colorate), insirate pe ata. 2. Fir de matase pentru batatura, alcatuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au capatat aspect de fulgi. II. 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea viata de ascet si era venerat ca sfant. 2. moschee mica in care slujea un marabu (II 1). [Var.: marabut s. m.] – Din fr. marabout.

MARABU I. s. m. 1. ascet musulman medieval din nordul Africii; murabit. ◊ mica moschee in care slujea un asemenea ascet. 2. pasare vorace din ordinul ciconiiformelor, mai mare decat barza, cu capul si gatul golas, cu pene foarte frumoase, in Africa si Asia ecuatoriala. II. s. n. podoaba din pene ori alte fire ce imita fulgii, care se poarta la gat sau drept garnitura la rochii. (< fr. marabut, port. marabuto)